Arată-ti faţa!

Arată-ti faţa!
Pământul cu flori îl vreau şi grădina de trandafiri.
Deschide-ţi buzele!
Să savurez vreau zahăr din abundenţă.
O, tu, soare de frumuseţe, o clipă ieşi din nor,
căci faţa Ta o vreau, radioasă.
Prin iubirea de Tine,
am ascultat toba chemând şoimul
şi m-am întors,
căci jinduiesc să fiu la mâna stăpânului.
Cu cochetărie ai spus: , , Du-te şi nu mă mai chinui!”
Este chiar cuvântul pe care-l doresc de la Tine.
Pâinea, apa pe care-o dă cerul sunt
la fel de nesigure ca un torent.
Precum un rechin aspir să înot în Marea Oman;
şi, după modelul lui Iacob, fără-ncetare strig: , , Vai!",
pentru că mă tentează dorinţa
de-a-l revedea pe-acest Iosif atât de frumos.
Un oraş fără Tine, desigur, e o-nchisoare;
aşa dorit-am să rătăcesc printre deşerturi şi munţi.
De-aceşti însoţitori indolenţi s-a plictisit inima mea;
şi visez la Ali, leul lui Dumnezeu, la Rostam,
eroul, fiul lui Zāl,
căci mi-e dezgustat sufletul de acest nedrept Faraon:
ceea ce vrem e lumina scăldând faţa lui Moise.
În noaptea asta,
umbla prin oraş un bătrân cu o lampă în mână
şi spunea:
, , Caut un om; de-ajuns cu demonii şi proştii.”
, , E de negăsit, i se spunea, căci noi l-am căutat mult timp!”
, , E chiar negăsibilul ceea ce vreau”, răspunse el.