Cursul 4: Anticorpul

• Definitie
• Anticorpi sau Imunoglobuline
• Structura
• Izotipuri
• Idiotipuri
• Alotipuri
• Papaina
• Pepsina
• Productia de anticorpi
• Functiile anticorpilor
• Aplicatii clinice

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 1

 Definitie

• Anticorpul: este o proteina care este produsa

ca raspuns la stimularea produsa de antigen si
care reactioneaza specific cu acel antigen.

• Anticorpii sunt imunoglobuline.

• Anticorpii sunt sintetizati de limfocitele B si

celulele plasmatice.
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 2
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 3
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 4
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 5
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 6
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 7
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 8
 Izotipuri
• Sunt doua izotipuri ale lanturilor usoare L (K sau
λ) bazate pe diferente structurale.

• Tot pe diferente structurale se formeaza si cele 5

izotipuri ale lanturilor H grele (µ,γ,ε,α,δ).
• Cele 5 izotipuri sau clase de imunoglobuline sunt:
- IgA, IgD, IgE, IgG si IgM.

• IgA si IgG se impart in 2 mai multe subclase

bazate pe diferente structuri ale regiunilor C ale
lanturilor grele.
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 9
 Izotipuri
• IgA – este abundent in secretii de pe suprafata mucoaselor. Are 2 subclase IgA1 si IgA2 care
contin diferente la nivelul regiunilor C ale lanturilor grele.

• IgD – este o molecula legata de membrana de pe suprafata celulelor B naive. IgD impreuna cu
IgM actioneaza ca receptor pentru recunoasterea antigenului.

• IgE – este o clasa de anticorpi legata de membrana celulelor “mast” bazofile, eozinofile de
care este legata printr-un receptor al fractiunii Fc. La contactul cu antigenul se produce
degranularea si eliberarea mediatorilor inflamatiei. Acest proces are un rol in initierea
inflamatiei acute si in reactiile alergice .

• IgG – este cea mai abundenta clasa de anticorpi din sange si tesutul din afara mucoaselor. Are
rol in sistemul imun matur, adaptat si este singura clasa de anticorpi care traverseaza
placenta si patrunde in circulatia fetala. Se imparte in 4 subclase IgG1, IgG2, lgG3 si IgG4.

• IgM – este primul tip de anticorpi produsi intr-un raspuns imun; este initial prezent in sange
ca pentamer a 4 molecule identice fiecare avand lanturile grele compuse din 5 domenii. IgM
se afla ca molecula unica pe suprafata celulelor B naive unde actioneaza ca un receptor de
antigen (receptorul celulei B; BCR)

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 10

 Structura izotipului Ig

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 11

 Regiunea hipervariabila

• Atat lanturile grele H cat si lanturile usoare L au o regiune variabila care

are anumite regiuni in care secventa aminioacizilor este extrem de
variabila.

Aceste arii hipervariabile din regiunile variabile sunt denumite regiuni

determinante complementare (CDRs) deoarece sunt importante in
determinarea structurii locusului de legare al antigenului (paratop).

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 12

Locusul de legare al antigenului este format din regiunile hipervariabile
A - regiunile hipervariabile ale IgG
B – imaginea marita a locusului de legare a antigenului

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 13

 ALOTIPURI
• Formele diferite ale unei gene pentru un locus particular care determina
compozitia aminoacizilor lanturilor H si L ale IgG pentru fiecare individ se
numesc alotipuri.

• Exista anticorpi specifici de alotipuri care pot detecta diferentele de la

nivelul lanturilor grele si usoare intre indivizi.

• Markerii alotipici au fost utilizati pentru a rezolva cazurile

medicolegale de paternitate si depistarea originii unor pete de sange.

• Utilizarea lor este extrem de valoroasa in verificarea grefarii celulelor

B dupa transplantul medular.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 14

 IDIOTIPURI
• Idiotipurile sunt determinanti antigenici unici
(epitopi) prezenti la nivelul sau in apropierea locului
de legare a antigenului de pe lanturile H si L.

• Anticorpii anti idiotip pot fi utilizati pentru a induce

productia de anticorpi de origine intr-un receptor
neimunizat.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 15

 Recapitulare

ISOTIPURI, ALOTIPURI & IDIOTIPURI

Izotipurile sunt definite ca diferentele antigenice de la

nivelul regiunilor constante.

Alotipurile sunt caracteristici antigenice ale

imunoglobulinelor care variaza de la individ la individ.

Idiotipurile sunt determinatii antigenici formati de catre

secventele specifice ale aminoacizilor de la nivelul
regiunilor hipervariabile.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 16

 PAPAINA
• Papaina este o enzima proteolitica care imparte moleculele IgG in 3
fragmente proximal de regiunea balama.

PEPSINA
• Pepsina este o enzima proteolitica care cliveaza moleculele IgG la capatul
carboxi terminal al regiunii balama in apropierea domeniului Cγ2 .

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 17

Locurile de actiune proteolitica ale papainei si pepsinei la nivelul moleculei Ig

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 18

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 19
Diversitatea combinarilor este metoda prin care se produce diversitatea anticorpilor

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 20

 EXCLUDEREA ALELICA
• Fiecare celula B este capabila sa produca anticorpi de o anumita
specificitate.

• Fiecare celula B poate produce un lant greu si un lant usor asigurand

specificitatea unica.

• Acest fapt este dat de rearanjamentul genelor in procesul denumit

excluderea alelica.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 21

 PRODUCTIA DE ANTICORPI

Productia de anticorpi are 4 faze distincte: faza de lag, faza de log, faza de
platou si faza de declin.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 22

 Eliberarea directa de IL-4

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 23

Productia de anticorpi monoclonali

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 24

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 25
 FUNCTIILE EFECTORII ALE ANTICORPILOR

Odata ce anticorpul s-a legat la antigenul specific, in conditii de imunocompetenta poate

performa un numar de functii care contribuie la indeparta sau inactivarea antigenului

• Neutralizarea:anticorpii care se leaga de antigenele specifice, virale sau

bacteriene, previn posibilitatea infectarii celulelor gazdei

• Activarea complementului: componentul C1q se leaga de

portiunea Fc a IgG sau IgM cand este legat de antigen. In aceasta situatie el devine
activat initiind cascada clasica a complementului. Acest fapt are cateva efecte cum sunt:
raspunsul inflamator, chemotaxis pentru fagocite, ceea ce duce la liza micro-
organismelor prin formarea complexului de atac al membranei.

• Opsonizarea: anticorpii actioneaza ca opsonine, adica, sunt capabili de a

creste abilitatea fagocitelor de a ingera si distruge patogenii.

• Citotoxicitatea mediata celular: aceasta proprietate

implica folosirea anticorpilor in distrugerea celulelor infectate sau patogenilor prea mari
pentru fagocitoza. Acest lucru are loc cand receptorii Fc ai celulelor NK sau
macrofagelor sunt activati de anticorpii cuplati cu antigenele specifice.
Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 26
 Imunoglobulina Functii majore

IgG Anticorpul principal in raspunsul imun secundar.

Opsonizeaza bacterii facandu-le mai usor de fagocitat.
Fixeaza complementul care sporeste rata de distrugere
bacteriana. Neutralizeaza toxinele bacteriene si virusurile.
Traverseaza placenta.

IgA IgA secretor previne atasarea bacteriilor si virusurilor la

membranele mucoase. Nu fixeaza complementul.

IgM Este produs in raspunsul imun primar fata de antigen.

Fixeaza complementul. Nu strabate placenta. Receptor
antigenic pe suprafata celulelor B.

IgD Se gaseste pe suprafata multor celule B dar si in ser. Rol

incert.

IgG Mediaza hipersensibilitatea imediata prin eliberarea de

mediatori din mastocite si bazofile in momentul expunerii
la antigen (alergen). Apara organismul fata de infectiile
parazitare eliberand enzimele din eozinofile. Nu fixeaza
complementul.

Curs 4 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 27

 Aplicatii clinice
• Anticorpi anti ADN
• Anticorpi anti receptori de acetilcolina
• Anticorpi anti mitocondriali
• Anticorpi anti membrana bazala glomerulara
• Anticorpi anti neutrofile
• Anticorpi anti nucleari
• Anticorpi anti tiroglobulina
• Anticorpi anti idiotipici
• Anticorpi fixatori de complement
• Anticorpi completi
• Anticorpi incompleti
• Anticorpi reactivi la rece
• Anticorpi reactivi la cald
• Anticorpi monoclonali OKT3
• PRA – anticorpi anti-HLA
• Anticorpi policlonali
• Anticorpi anti-VHC
• Anticorpi anti-HBs

• Toti acesti anticorpi au diferite semnificatii clinice in practica medicala- imunopatologie

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 28

 Aplicatii Clinice
• Anticorpii antinucleari (ANA), anticorpi directionati impotriva antigenelor
nucleare; ANA impotriva unei varietati de diferite antigene sunt aproape invariabil
gasite in lupusul eritematos sistemic si frecvent gasite in artrita reumatoida,
sclerodermia (scleroza sistemica), sindromul Sjogren si boala mixta de tesut
conjunctiv. ANA pot fi detectati prin colorare imunofluorescenta. Testele serologice
sunt de asemenea folosite pentru determinarea titrurilor de anticorpi impotriva
antigenelor specifice.
• Anticorpi anti-Ro , anticorpi anti-SS-A.
• Ac. anti-SS-A, un anticorp antinuclear care apare in sindromul Sjogren și lupusul
eritematos sistemic. De asemenea se mai numeste Ac. anti-Ro.
• Ac.anti-SS-B, un anticorp antinuclear care apare in sindromul Sjogren și lupusul
eritematos sistemic. De asemenea se mai numeste Ac. anti-La .
• Anticorpii antithyroglobulina sunt anticorpi impotriva tireoglobulinei, prezenti in
proportie de 50-70% la pacientii cu tiroidita Hashimoto si la aproximativ o treime
din pacientii cu alte tipuri de tiroidita (Boala Graves si carcionom tiroidian)

• Ac. Anti-tiroidieni, a se vedea Ac. Anti-microsomali si Ac. Anti-tireoglobulina.

• Ac. Anti-idiotipici, Ac. anti-idiotip autologi care deprima raspunsul imun in multe
situatii experimentale; auto-Ac. anti-idiotip apar in anumite boli autoimune

• Ac. autologi, Auto-Ac. derivati;

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 29

 Aplicatii Clinice
• Ac. bispecific, un ac. in care fiecare din cele doua situsuri de legare a antigenului este specific pentru determinanti antigenici
separati. Este un ac. artificial produs in laborator, format prin reasocierea a jumatate din moleculele a doi anticorpi de
specificitate diferita pentru a forma un hibrid sau ac. bispecifici cu situsuri de legare distincte. Mai este numit si Ac. hibrid.

• Ac. de blocare, oricare ac. care, prin cu blocuri antigenice ale altei reactii imunologice cu un antigen. La majoritatea
pacientilor, imunoterapia (hiposensibilizarea sau desensibilizarea) pentru afectiuni alergice induce IgG de blocare a ac. care
pot lega alergenul si previn fixarea celulara a IgE, declansand hipersensibilitate imediata; poate induce astfel toleranta
imunologica partiala.Ac. blocanti indreptati impotriva antigenelor specifice tumorale au sugerat un mecanism care permite
tumorii sa scape supravegherii sistemului imunitar. Ac. de blocare pot preveni aglutinarea in teste serologice.

• Ac.legati celular, orice anticorp legat la o suprafata celulara fie prin situsurile de combinare de la suprafata celulei
determinante antigenice sau de alte situsuri le receptori specifici de suprafata celulara (receptori Fc, receptori IgE ).

• Ac. reactivi la rece, anticorp de obicei IgM, dar ocazional IgG, care reactioneaza mai eficient cu antigen la 37°C decat la
temperaturi mai scazute.

• Ac. de fixare a complementului, ac. care activeaza complementul atunci cand reactioneaza cu antigenul; IgM si IgG (de
obicei ac. de fixare a complementului) fixeaza complementul pe calea clasica, in timp ce IgA fixeaza complementul pe calea
alternativa.

• Ac.complet, orice ac. capabil de aglutinare in solutie salina fiziologic. Numit, de asemenea aglutinina salina. Comparativ cu
Ac.incomplet de reactie incrucisata, unul care se combina cu un antigen, altul decat cel care a indus productia sa.

• Ac. citofilic, Ac. Citotropic.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 30

 Aplicatii Clinice
• Ac. citotoxic, orice ac. specific directionat impotriva antigenilor celulari, care atunci cand este legat
la antigen, activeaza calea complementului sau activeaza celulele killer, ducand la liza celulara.

• Ac. citotropici, ac. care se leaga la celulele mastocitare si bazofile de receptorii specifici; sunt
intotdeauna din clasa IgE. In unele cazuri IgG, IgA, IgM de la o specie (ac. heterocitotropic) poate
sensibiliza tesuturi ale unei alte specii; de exemplu, iepurele IgG poate sensibiliza pielea de porc
pentru anafilaxie cutanata pasiva.

• Ac. heteroclitic, ac. produs ca raspuns la imunizare cu un antigen, dar avand o afinitate mai mare
pentru un al doi-lea antigen care nu a fost prezent in timpul imunizarii.

• Ac. heterofili, ac. indreptat impotriva antigenilor heterofili. Aglutininele eritrocitare heterofile ale
oilor apar in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa (vezi testul Paul-Bunnell). Numite de
asemenea Ac.heterogenic.

• Ac. hibrid, Ac. bispecific

• Ac. imun, ac. indus prin imunizare sau incompatibilitate de transfuzie, spre deosebire de ac.
naturali.

• Ac. incomplet, 1. Ac. care se leaga de eritrocite sau bacterii, dar nu produce aglutinare; Ac.
neaglutinant este detectat testul antiglobulinei (Coombs). De exemplu, ac. IgG anti-RH fac
eritrocitele sa nu aglutineze in ser, in timp ce ac. IgM fac acest lucru. 2. un fragment de ac.
monovalent, de exemplu, fragment Fab.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 31

 Aplicatii Clinice
• Ac. isofil, ac. impotriva antigenilor celulelor rosii din sange produsi de specii ale celulelor de origine
a celulelor rosii.

• Ac. mitocondrial, Ac.antimitocondrial.

• Ac.monoclonal, ac.omogeni chimici si imunologici produsi de hibridoame, utilizati ca reactivi in

radioimunitate, ELISA si teste de imunofluorescenta; de asemenea, utilizat in imunoterapia
cancerului.

• Ac. natural, Anticorpii prezenți în serul indivizilor normali în absența aparentă a oricărui contact
cu antigenul specific, probabil indusă prin expunere la antigeni cu reactivitate încrucișată. Acesta
poate rezulta din expunerea necunoscut natural antigeni, de exemplu, produse alimentare sau flora
bacteriană.

• Ac. de neutralizare, - neutralizare virala, sub neutralizare.

• Ac. monoclonal OKT3, un anticorp monoclonal de șoarece îndreptat împotriva limfocitelor T3 și

folosite pentru a preveni sau trata respingerea după transplantul de organ.
• Ac.panel-reactive(PRA), 1. anticorpul preexistent anti-HLA în serul unui potențial beneficiar de
alogrefă care reacționează cu antigenul specific într-un panou de leucocite (vezi căutarea
anticorpilor, sub screening). Un procent mai mare de PRA indică un risc mai mare de a avea
crossmatch pozitiv.
2. procentul de astfel de anticorpi în serul primitorului.
• Ac.policlonal, ac. produs de mai mult de o clona de ac. ce sintetizeaza celule plasmatice (limfocite
B); ac. care nu este monoclonal, de exemplu, cea produsa prin imunizarea unui animal.

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 32

 Aplicatii Clinice
• Ac.Prausnitz-Kiistner, ac. IgE citotropic responsabil pentru anafilaxia cutanata;

• Ac. protector, ac. responsabil pentru imunitatea la un agent infectios observat in imunitatea pasiva.

• Ac. Rh, dirijeaza spre antigenul Rh uman. In mod normal nu sunt prezenti, dar pot fi produsi atunci
cand persoane Rh-negative primesc sange Rh-pozitiv prin transfuzie sau atunci cand o persoana Rh-
negativa este insarcinata cu un fat Rh-pozitiv.

• Ac. de sensibilizare, un termen vag, aplicat la anticorpi care sunt atasati la celulele organismului si
care "sensibilizeaza" celule sau le face susceptibile la distrugere prin apararea organismului uman.

• Ac. coloidal tiroidian, ac. la antigenele coloidului tiroidian, cum ar fi tireoglobulina sa Ca2: intalnit
in boala Hashimoto

• Ac. de deplasare TSH (TDA), imunoglobuline de inhibare a legarii TSH.

• Ac. reactivi la cald, ac., de obicei IgG dar ocazional si IgM sau IgA, care reactioneaza mai eficient cu
antigenul la 37°C decat la temperaturi mai scazute.

• Toti acesti anticorpi cauzeaza afectiuni medicale =

Imunopatologie

Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu 33

 Curs 5: dezvoltarea celulelor B
• Dezvoltarea celulelor B in maduva osoasa
• Rearanjarea genelor de imunoglobulina
• Recombinarea enzimelor RAG-1 si RAG-2
• Receptorul celular Pre-B: o Ig exprimata
timpuriu in celulele B
• Selectarea celulelor B imature
• Genele de imunoglobulina sunt complet
rearanjate numai in celulele B
• Surse de diversitate a anticorpilor

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 34

 Celulele B se dezvolta in maduva osoasa

• Limfocitele B sunt formate în țesuturile hematopoietice ale mamiferelor,

mai întâi în ficatul fetal și în final măduva osoasă. Celulele B provin din
celulele stem hematopoietice multipotente care dau naștere tuturor
tipurilor de celule din sânge.
• Limfopoieza B este în general definită drept generarea de un bazin de
celule B mature, cu o diversitate mare de receptori pentru mai multe
antigene diferite.
• Fiecare receptor de antigen al celulei B (imunoglobulină, Ig) trebuie să
prezinte mono specificitate, astfel încât fiecare celulă B poate produce
anticorpi de un singur fel. Celule ce se alatura liniei celulelor B din măduva
osoasă, glicoproteinelor de suprafață celulară expresă CD45RA (B220) și
CD19.
• Două evenimente in formarea limfocitelor B în măduva înainte de
retragerea lor in țesuturile limfoide periferice sunt importante:
rearanjarea secventelor genelor somatice de lanț greu și ușor de
imunoglobulină și expresia unui model caracteristic de suprafață celulară
și molecule intracelulare care reglează diferențierea.
• Expresia moleculelor de suprafață celulară a permis recunoașterea
etapelor distincte ale diferențierii celulelor B. Cu toate acestea, trebuie să
se realizeze că procesul este unul continuu, astfel încât împărțirea în etape
este oarecum arbitrară.
Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 35
 ETAPE IN DEZVOLTAREA LIMFOCITULUI B

ETAPA REARANJAREA CROMOZOMIALA A GENEI Ig EXPRIMAREA PROTEINEI Ig

IgH IgL

Pre-pro DJ/GL GL/GL -

Timpuriu pro DJ/DJ GL/GL -

Tarziu pro VDJ/DJ GL/GL Receptor Pre-B

Pre VDJ/DJ VJ/GL Igµ

Nou-format VDJ/DJ VJ/GL IgM

Matur VDJ/DJ VJ/GL IgM,IgD

GL:germline

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 36

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 37
• Limphopoieza B apare pe întreaga durată a vietii oamenilor.
• Proliferarea etapelor precursoare este un element cheie în reglarea
producției de celule B. Celulele nonhematopoietice similare
fibroblastelor, numite celule stromale, alcătuiesc micromediul care
controleaza celulele stem în linia de celule B și numărul de limfocite
produse pe zi.

• Celulele stromale formează o rețea reticulară de procese celulare

care contacteaza milioane de precursori hematopoietici ai tuturor
liniilor. La stadii incipiente, precursorii de celule B (celule pre-pro-B)
trebuie să interacționeze fizic cu celulele stromale în ordine pentru
ca proliferarea și maturarea să apară. Etape ulterioare (ulterior
celulelor pro-B) prezinta doar nevoia de factori de crestere solubili
produsi de celulele stromale.

• Celulele stromale produc mai mulți factori de creștere necesari și

molecule de adeziune celulă-celulă. Un factor cheie de creștere
pentru limfopoieza B este interleukina-7.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 38

 REARANJAREA GENELOR IMUNOGLOBULINEI
• Procesul de rearanjare a genei imunoglobulinei a fost studiat extensiv. Rearanjarea
Ig este un proces foarte ordonat, care asigură că numai limfocitele B vor produce
imunoglobuline.
• Cea mai veche etapă identificabilă de diferențiere celulară B este celula de pre-
pro-B. In aceasta etapa începe procesul de rearanjare a genei Ig.
• Prima rearanjare presupune îmbinarea segmentului D la segmentul J a genei de
lanț greu a Ig (IgH). Rearanjamente ulterioare aduce regiune V juxtapuse la
porțiunea DJ.
• O rearanjare productivă a genei IgH trebuie să aibă loc înainte rearanjare a genei
de lanț ușor Ig (IgL) va începe.
• Etapa de celule pro-B este evidențiata prin continuarea rearanjarii IgH, aderarea la
zona V cu segmentele ce deja s-au alăturat DJ. În timp ce rearanjamente DJ au loc
pe ambii cromozomi, rearanjarea VDJ apare de obicei pe un singur cromozom. În
cazul în care rearanjarea nu este productiva, de exemplu din cauza introducerii
unui nou codon stop sau frame, rearanjarea continuă apoi la al doilea cromozom.
Până la sfârșitul etapei pro-B, rearanjarea IgH este completă.
• Până în momentul când celulele ating stadiul de celule pre-B, Igμ, proteina poate fi
observata în citoplasmă și rearanjarea unuia dintre cele doua lanțurile ușoare de
imunoglobulină (IgL) initiate de gene.
• Metoda de rearanjare este similară, dar numai o imbinarea este necesara pentru a
aduce secvența regiunii V la segmentul J.
• Rearanjarea începe pe gena kappa, iar în cazul în care acest lucru este neproductiv,
atunci genele lambda sunt rearanjate.
Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 39
 RECOMBINAREA ENZIMELOR RAG-1 SI RAG-2
• Două proteine necesare pentru procesul de rearanjare, RAG-1 și RAG-2 (gene de
activare a recombinarii 1 și 2), apar în stadiul de celule pre-pro-B. Genele RAG-1 și
RAG-2 sunt active în toate fazele de rearanjare a Ig, dar aceste gene nu sunt
exprimate în celulele B mature care au absolvit rearanjarea. Cu toate acestea, Ag
activat de celule B in centrele germinale de reexprimare a genei RAG ca celulele
supuse maturarii.

• Transferaza dezoxinucleotidil terminala (TdT) este o alta enzima care este

implicata in rearanjarea IgH și este exprimată timpuriu în formarea de celule B, dar
nu este necesar ca rearanjarea să aibă loc.

• Când TdT este prezenta, nucleotide aleatorii sunt adăugate pentru a deschide N
regiuni in timpul rearanjarii segmentelor D și J, crescând astfel diversitatea
secvențelor.

• Expresia de TdT diminuata cu stadiul tardiv de celule pro-B, anterior rearanjarii

lanțului ușor. TdT este un marker de celule leucemice de tip B si T precoce și de
origine descendentă . TdT este exprimat prin precursori normale de celule B numai
în timpul etapei de rearanjare a genei IgH. În consecință, IgH dar nu Igl prezinta
diversitatea regiune N.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 40

RECEPTORUL CELULEI PRE-B: O Ig EXPRIMATA DE CATRE
CELULELE B TIMPURII
• Doua proteine exprimate tranzitoriu s-a descoperit recent că
formează o moleculă cu lanț usor numit lanțul ușor surogat. Lanțul
ușor surogat este compus din două produse genetice, lambda 5 și
V-pre-B, care sunt omoloage respectiv cu lambda IgL și genele
regiunii V. Lanțuri ușoare surogat se pot combina cu proteinele μ
din lanțul greu în celulele pro și pre-B, formând o structură
denumită receptorul de celule pre-B.

• Combinația de proteine IgH și lanțurile ușoare surogat pot fi

implicate în stimularea proliferării celulelor în faza tardiva de celule
pro-B de diferențiere. Puține celule B formează în absența
receptorilor celulelor pre-B. După kappa sau lanțul ușor lambda,
proteinele sunt sintetizate, IgL deplasează lanțul ușor surogat de
interacțiune cu proteina IgH astfel încât imunoglobulină intacta
poate fi formata și livrata la suprafața celulei.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 41

 SELECTAREA CELULELOR IMATURE B
• O celulă B nou formată afișează IgM pe suprafața celulei. În această
etapă, celula B este încă imatura și răspunde la antigene diferite fata de o
celulă B matură.
• Celulele imature B pot fi îndepărtate funcțional prin interacțiunea cu
auto-antigenul, fie prin moartea celulară programată (apoptoza) sau prin
anergie, în care celula este redata ca fiind nonresponsiva în prezența
antigenului. Astfel, in mod similar ca in cazul celulelor T, limfocitele B
imature sunt supuse unui proces de "selecție negativă" pentru a șterge
celulele care sunt reactive la auto-antigene (antigene care in ciuda
faptului ca sunt un component tisular normal, devin tinta raspunsurilor
umoral si respectiv mediat celular ca in bolile autoimune).

• Celulele B imature care nu sunt eliminate prin procesele de selecție

negativă, părăsesc măduva osoasă și migreaza la nivelul tesuturilor
limfoide periferice sau secundare, cum ar fi ganglionii limfatici și splină.
Continuarea maturarii are loc și nou formatele celule B exprima IgD, în
plus față de IgM, pe suprafața celulei. Celulele B mature răspund acum pe
deplin la antigene și interacțiunea cu celulele T. Atunci când
interacționează cu antigenul în țesutul limfoid secundar, ca si unele celule
Th, ajuta la formarea de centre germinale, după care hipermutatia
somatica, selecția celulelor care produc anticorpi cu afinitate mare,
schimbarea de clasă și producția de plasmoblasti, precum și aparitia de
celule cu memorie. Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
42
 Organizarea genelor Ig

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 43

 GENELE IMUNOGLOBULINEI SUNT COMPLET
REARANJATE NUMAI IN CELULELE B
• Factorii de transcripție specifici țesutului reglementeaza accesibilitatea cromatinei genei Ig.
• Segmente de gene Ig sunt flancate de secvențe unice de semnal de recombinare.
• Exprimarea enzimelor de recombinare este foarte reglementata în celulele limfoide.
• Specificitatea fiecărei celule B nou formate se realizează prin procesele insumate de
diferențiere celulară. Acest fenomen se numește excludere alelică, referindu-se la faptul ca
numai genele Ig de pe o alelă (cromozom) sunt transcrise și traduse în proteine. Acest lucru
asigură că o celulă B va reacționa cu un singur determinant antigenic si va produce
anticorpi numai pentru acel antigen.
• Recombinarea somatică a lanturilor grele si usoare ale genei Ig segmente de gene greu și lanț
ușor reprezinta diversitatea extremă a repertoriului de antigen al celulei B. In gena de lanț
greu, oricare din cele patru regiuni ale segmentului J se poate combina cu oricare dintre 15
segmente D, iar produsul VD poate combina cu oricare dintre mai mult de 200 de gene V.
• Diversitatea este extinsa prin aderarea imprecisa a ADN-ului sau chiar adăugarea de
nucleotide aleatorii de către TdT în timpul rearanjarii. Chiar mai multa diversitate se adaugă
prin rearanjamente. Genele cu catene lungi rearanjeaza anterior genele de lanț ușor. Odată
ce o rearanjare productiva a lanțului greu este atinsa, o fază de diviziune celulara rapida se
produce, care produce mai multe celule-fiice care exprimă lanțuri grele identice Ig.
• Celulele fiice produc fiecare diferite rearanjamente genei de lanț ușor și, ulterior, proteine
care se combină cu proteinele cu lanț greu pentru a produce mai multe specificități unice
antigenului de legare. In acest mod, nu mai puțin de 1011 specificități diferite de anticorpi
pot fi generate în repertoriul primar din celulele B nou formate. Cu toate acestea, trebuie să
se realizeze că selecția pentru celulele producătoare de anticorpi cu afinitate mare va avea
loc în centrele germinale de țesut limfoid secundar.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 44

 SURSE DE DIVERSITATE ALE ANTICORPILOR

• Mai multe gene D și J pot combina în mai multe

modele diferite, cu până la 200 de gene V.
• Se realătură situsurilor de scindare a AND, pot
obtine codoni pentru noi secvențe de aminoacizi.
• TdT adaugă nucleotide regiunilor N ale ADN-ului
care sunt scindate în timpul recombinarii.
• Combinarea proteinelor IgH identice cu diferite
lanțuri Igl produce mai multa specificitate.

Curs 5 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 45

 Cursul 6: Dezvoltarea celulelor T

• Arhitectura țesut timic

• Stadiile dezvoltarii celulei T in timus
• Structuri fizice ale genelor receptorilor
celulelor T (TCR)
• Selecția de celule T în timus
• Complex major de histocompatibilitate (MHC)
• Soareci transgenici

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 46

 Recapitulare
• Celulele imune care sintetizează și secretă Ig sunt denumite celule B.
Identificarea celulelor B vine de la observația că înlăturarea bursei lui
Fabricius (bursectomie), un organ limfoid secundar la păsări, inhiba
total capacitatea de a produce anticorpi. În schimb, capacitatea de a
respinge o grefa de piele străina este intacta la păsările
bursectomizate. Cu toate acestea, eliminarea timusului (timectomia)
la șoareci nou-născuți ulterior prelungeste supravietuirea grefei de
piele si reduce răspunsul anticorpilor la antigenele specifice.

• Din aceste rezultate, este clar că există cel puțin două tipuri de celule
ale sistemului imunitar: celulele B, care produc Ig și participă la
răspunsul imun umoral, și celulele T care se dezvoltă în timus și sunt
responsabile pentru respingerea grefei de piele și a altor raspunsuri
immune mediate celular.

• Mai mult decât atât, o reducere a răspunsurilor anticorpilor la

animalele timectomizate indică faptul că celulele B nu funcționează în
mod independent, ci necesită mai degrabă cooperarea celulelor T.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 47
 STRUCTURA TESUTULUI TIMIC
• Timusul este format din diferite tipuri de celule derivate din diverse origini. Histologic, timusul are
trei componente distincte: cortexul subcapsular, cortexul, și medulara. Dezvoltarea celulelor T sau
a timocitelor are loc într-o rețea epitelială cunoscuta ca stroma timusului. Dezvoltarea anormala a
timusului este data de depletia celulelor T mature si de afectiuni imunodeficitare.
• Si la oameni si la soareci, timusul este un organ bilobat care este situat chiar deasupra inimii,
anterior tuturor vaselor mari de sange, dar pozitia sa variaza la alte vertebrate. De exemplu, la
pasari, timusul este situat de-a lungul zonei gatului. Histologic, acest organ este compartimentat in
lobuli incompleti; fiecare este delimitat de un strat exterior de tesut conjunctiv sau capsula si tesut
conjunctiv interlobar sau sept. In cadrul fiecarui lobul se poate identifica exteriorul dens al
cortexului inconjurat de celule T ale timusului sau timocite si la interior medulara timusului cu mai
putine timocite si corpusculi Hassall, un grup special de celule epiteliale din medulara. Stratul de
celule epiteliale care se afla proximal de capsula si sept este cunoscut sub numele de cortex
subcapsular, iar zona dintre cortexul si medulara timusului este denumita jonctiune cortico-
medulara. Jonctiunea cortico-medulara se afla acolo unde celulele precursoare intra si migreaza
spre regiunea corticala subcapsulara.
• Celulele T mature din cortex migreaza spre medulara. Celulele T mature ies din medulara in
circulatia periferica prin intermediul venulelor postcapilare si a limfaticelor. Timocitele in curs de
dezvoltare din cortex si celulele T din medulara sunt incorporate intr-o retea epiteliala cunoscuta
sub numele de stroma timusului care creaza un micromediu unic dezvoltarii celulelor T. In timpul
dezvoltarii embrionare, epiteliul timic formeaza un timus rudimentar (anlage timus), care atrage
celulele hematopoietice mai intai din sacul vitelin si apoi din maduva osoasa. Celulele care
colonizeaza acest timus rudimentar includ celule precursoare T, celule dendritice si macrofage.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 48

 ORIGINEA CELULELOR TIMICE
TIPUL DE CELULA ORIGINEA CELULARA
Epiteliu:
Cortex subcapsular Ectodermul din a treia scizura a faringelui
Cortex Endodermul din a treia punga a faringelui
Medulara Ectodermul din a treia scizura a faringelui
Celule timice asistente Epiteliu
Celule dendritice sau celule interdigitate Maduva osoasa
Macrofage Maduva osoasa
Timocite Sac vitelin, ficat fetal, maduva

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 49

• În sindromul DiGeorge la om, un individ se naște cu o
aplazie congenitala a timusului. În aceasta condiție, numai
dezvoltarea celulelor T este afectată in timp ce
dezvoltarea celulelor B decurge in mod normal.

• Sindromul DiGeorge este diferit de sindromul

imunodeficienței severe combinată (SCID), în care
dezvoltarea timusului este normala, dar prezintă defecte
în compartimentele celulelor T și B.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 50

 STADII DE DEZVOLTARE ALE CELULELOR T IN TIMUS
• Diferentierea limfocitelor T are loc in 2 etape: 1. diferentierea independenta de antigen in
maduva osoasa si in organele limfoide primare; 2. diferentierea dependenta de antigen in
organele limfoide secundare.

• Maturarea limfocitelor semnifica dobandirea imunocompetentei, adica a capacitatii de a

recunoaste specific antigenul si de a se activa.

• Celulele precursoare T încep să colonizeze timusul devreme, in timpul dezvoltarii embrionare.

Aceasta începe în saptamana 7 - 8 de gestație la om. Rata de dezvoltare a celulelor T în timus
este mai mare înainte de pubertate și scade brusc după aceea, deși numărul de celule T mature
în periferie nu arată o reducere similară.

• Scăderea producției de celule T, de asemenea, se corelează cu atrofia stromei timusului, o

stare fiziologică normală cunoscuta ca involuție a timusului. Involuția timusului specifica
vârstei, este cunoscuta ca involuție cronica si este diferita de involuția cauzată de o infecție
acută, stres, sarcina și alăptarea. În timusul involuat de imbatranire, se pot detecta schimbari
in arhitectura a țesutului, în primul rând cu creșterea spațiilor dintre țesutul conjunctiv și
perivasculara și mai târziu cu înlocuirea țesuturilor de mai sus cu tesut adipos. Cu toate
acestea, chiar și la indivizi în vârstă, un timus mic rudimentar compus din epiteliu și timocite
rămâne identificabil.

• Producerea de anticorpi monoclonali care recunosc un epitop specific al unei molecule

facilitează foarte mult caracterizarea și identificarea celulelor în diferite etape ale diferențierii
lor. Anticorpii monoclonali care recunosc epitopi diferiți ai aceleiași molecule diferențiate sunt
grupati împreună și se constituie ca grup de diferențiere (CD).

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 51

• In cazul celor mai timpurii celulele precursoare care ajung în timus, majoritatea
moleculelor de suprafață celulară, care sunt ușor detectabile pe celulele T mature,
sunt absente.
• Cand ajung în timus, celulele precursoare interacționeaza fizic cu celulele stromale
ale timusului, care apoi furnizează stimuli pentru a induce în mod selectiv
exprimarea unui grup de molecule specifice de pe suprafața celulară. La om, prima
molecula specifica celulei T care se exprima in timus este CD1;
• Aceste celule T imature nu exprimă molecule de suprafață CD4 sau CD8 și sunt
denumite în mod obișnuit a fi timocite dublu negative.
• Celulele dublu negative, de asemenea, nu exprimă CD3 și, prin urmare, sunt uneori
numite timocite triplu negative. S-a descoperit recent că primele celule T
precursoare exprimă un nivel foarte scăzut CD4 la suprafața celulei.
• In următoarea etapă distinctă de maturare a timocitelor, timocitele exprima
ambele molecule de suprafață CD4 și CD8 și sunt denumite timocite dublu
pozitive; aceste timocite, de asemenea, încep să-și exprime moleculele de
suprafață CD3 și TCR in timp.
• Populația de timocite dublu pozitive este cea mai mare populatie de timocite și
este responsabila pentru celularitatea densa a cortexului timusului. Spre
deosebire de celulele dublu negative, celulele dublu pozitive nu proliferează și sunt
inactive. In urmatoarea etapa de dezvoltare a celulelor T, celulele dublu pozitive
inceteaza complet să exprime fie CD4 sau CD8, și se maturizează în celule pozitive
unice care sunt fie CD4 + sau CD8 +.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 52

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 53
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 54
 COMPARTIMENTAREA CELULELOR T α:β DESFASURAREA ETAPELOR LA NIVELUL TIMUSULUI
COMPARTIMENTUL TIMIC SUBSETURILE DE TIMOCITE STATUSUL REARANJARII GENELOR TCR

α β

Cortex subcapsular CD3-CD4LOCD8- Linie germinativa sau Linie germinativa sau

nerearanjata nerearanjata

Linie germinativa sau Rearanjat

CD3-CD4-CD8-
nerearanjata

Cortex CD3+CD4+CD8+TCR+ Rearanjat Rearanjat

Medulara CD3+CD4+TCR+ sau Rearanjat Rearanjat

CD3+CD8+TCR+

Celulele T mature CD4, (Th), asigură funcțiile de intrajutorare celulara și

cooperează cu celulele B în răspunsul imun umoral, în timp ce celulele CD8,
(CTL), sunt responsabile pentru recunoașterea celulelor străine, la fel ca în
cazul grefelor straine, precum și a celulelor infectate de virus pentru care
sunt responsabile de uciderea lor. Astfel, celulele precursoare traverseaza
cortexul subcapsular, cortexul, joncțiunea corticomedulara si medulara, si
interacționează cu stroma timusului fiind induse pentru a se dezvolta55 și
matura. Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 STRUCTURA GENELOR RECEPTOARE ALE CELULELOR T
• La nivel de gena, TCR α, β, γ, și δ sunt organizate în segmente distincte de gene desemnate
variabil (V), diversificat (D), de asamblare (J), și regiuni constante(C). Genele α și γ au doar
segmentele V, J si C, în timp ce genele β și δ au toate cele patru segmente. Există mai mult
decat un V, D, J și C în fiecare locus al genei, cu segmentele V și J având cel mai mare număr;
numerele fiecărui segment de genă sunt diferite la șoareci și la om.
• Ca și în cazul celulelor B, o caracteristică unică în dezvoltarea celulelor T este producerea de
celule cu un TCR specific fiecare care recunoaște un antigen peptidic specific.
• In timp ce celulele B recunosc epitopi conformaționali, TCR exprimat pe celulele T
recunoaște peptide antigenice care sunt asociate cu complexul major de
histocompatibilitate (MHC), care sunt prezentate de către celulele prezentatoare de antigen
(APC).
• Generarea unei mari populații de celule T, fiecare celulă cu o specificitate unică TCR, se
realizează prin tăierea și îmbinarea de regiuni ale diferitelor segmente de gene ce codifică
TCR. Procesul este cunoscut sub numele de rearanjare a genei și este executat de către
produsele a două gene distincte, genele de activare a recombinarii 1 și 2 (RAG-1, RAG-2).
Rezultatul final este o colecție de toate particularitățile de TCR exprimate pe celulele T, care
este denumit repertoriul de celule T.
• Suprafata celulara a TCR este un heterodimer format din produse genetice de la patru gene
distincte: α, β, γ și δ.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 56

 Cromozom
Uman Soarece Rearanjare

Organizarea receptorilor α,δ,β si γ ai unei celule T la om și șoarece. În lanțurile α și γ, ordinea de

rearanjare este VJ, deoarece nu există segmente D. In contrast, ordinea de rearanjare este de la D la J și
de la DJ la V formarea VDJ în δ si β genele catenei receptorilor celulelor T

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 57

• Lanțul α al TCR face perechi numai cu lanțul β, în timp ce lanțul γ numai cu lanțul δ.
• Această asociere specifica generează două populații distincte de celule T cu două TCR-uri distincte: populația cea mai
abundentă de celule T αβ și populația minoră de cellule T γδ.
• În cadrul populatiei de celule T αβ, ordinea de rearanjarii genei și expresie de rearanjare a lanturilor α și β lanțurile de pe
suprafata celulelor are loc într-un mod strict reglementat, paralel cu maturizarea celulelor T de la dublu negativ la etapa
dubla pozitiv.
• Lanțul β rearanjează în primul rând celulele dublu negative. Deoarece genele D și J ale lanțului β sunt organizate în două
grupuri de D, J, și C, există două șanse pentru o genă Vβ să adere la un segment DJ în fiecare cromozom (total de patru
posibilitati de a rearanja o genă Vβ într-o pereche de cromozomi).
• În cazul în care o celulă nu poate realiza toate cele patru șanse de rearanjare a genelor Vβ productiv, va muri. Rearanjarea
cu succes a unui Vβ pe un cromozom previne celula sa continue o a doua rearanjare a genei Vβ; acest lucru este cunoscut
ca excluderea alelică.
• Rearanjarea cu succes a lanțului β cu proteine productive și funcționale din lantul β va asigura exprimarea lanțului unic β
pe suprafața celulară a celulelor dublu negative. S-a constatat că lanțul β este exprimat pe suprafața celulară în asociere cu
o proteină nouă denumită pre-TCR. Este posibil ca funcțiile complexe ale B-pre-TCR ca un receptor pentru un ligand
necunoscut care induce exprimarea CD4 și CD8 și declanșarea rearanjarii TCR. Spre deosebire de rearanjare lanțului B, care
este în conformitate cu excluderea alelică, segmentele V ale unui lanț (Vα) sunt rearanjate pe ambi cromozomi 14.
• În plus, numărul mare de segmente J (70 la om și 50 la șoareci) permite mai multe șanse pentru o rearanjare productivă a
genelor TCR Vα. Deoarece locusul δ este situat în interiorul locusului α, rearanjarea genelor Vα rezulta în locusul de deletie
al genei δ.
• După reamenajarea cu succes a ambelor lanțuri α și β, celulele dublu pozitive exprimă acum lanțuri TCR αβ. La această
etapă, deși αβ TCR sunt exprimate pe suprafața celulară, genele RAG-1 și RAG-2 continuă să fie exprimate, permițând altor
gene Vα sa se rearanjeze.
• TCR αβ este exprimat în asociere cu molecula CD3, care formează unitatea funcțională de transducție a semnalului de TCR.
• Moleculele CD3 de suprafață sunt formate din cinci lanțuri: γ, δ, ε (epsilon), £ (Zeta), și η (eta).£ poate forma fie ££
homodimeri sau heterodimeri £ η. Cu toate acestea, majoritatea TCR se asociaza cu homodimerii ££. Lanturile γ și δ ale
CD3 sunt diferite de lanturile TCR γ și δ, care sunt exprimate numai pe o populație de celule T minora.

58
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Structuri ale receptorului celulei T - CD3 (TCR-CD3) exprimat pe suprafața celulară a celulelor T α,β. Lanțurile α,β
ale TCR formează situsul de legare peptide antigenice, în timp ce complexul CD3 functioneaza drept componenta
a semnalului de transductie. Legăturile disulfurice sunt prezente între lanțuri α si β ale TCR și între două lanțuri
CD3.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 59

 SELECTIA CELULELOR T IN TIMUS
• Pe lângă furnizarea unui micromediu inductiv pentru celulele T
precursoare pentru a se dezvolta in celulele T mature, timusul
execută două procese critice de screening pentru a selecta celulele
T de protective utile (selecția pozitivă) și pentru a elimina celulele
T autoreactive (selecție negativă) irelevante sau potențial
dăunătoare. Ambele procese selective au loc în etapa dublu
pozitiva.
• Așa cum tocmai s-a discutat, generarea repertoriului de celule T de
catre procesul de rearanjare a genei și recombinarea este
intamplator. Deoarece TCR-uri pot recunoaște numai peptide
antigenice asociate cu MHC și prezentat de către o celulă
prezentatoare de antigen (APC), selecția pentru TCR-uri funcțională
depinde de tipul de MHC exprimate pe APC. Aceste argumente pun
bazele pentru conceptul de restricție MHC.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 60

 RESTRICTIILE COMPLEXULUI MAJOR DE
HISTOCOMPATIBILITATE (MHC)

• Conceptul de restricție MHC separă în continuare antigenul de

recunoaștere a specificitatii TCR exprimat pe celulele T de la
exprimarea Ig de catre celulele B, a căror capacitate de a lega
antigenul nu necesită restricție MHC.

• În general, celulele T mature CD4 sunt selectate de MHC

clasa II, în timp ce celulele T mature CD8 sunt selectate de
MHC clasa I pe epiteliului corticalei timusului. Astfel, MHC
exprimate de epiteliul corticalei timusului dictează specificul
TCR-ului selectat pozitiv.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 61

• Celulele T in curs de dezvoltare aflate in faza de
dublu pozitivitate, trebuie să treacă un al doilea
proces de selecție în drumul lor spre maturizare.
Spre deosebire de procesul de selecție pozitivă în
care celulele selectate sunt suportate pentru
dezvoltare, procesul de selecție negativă elimină
selectiv celulele T cu specificitate TCR.

• Procesul de selecție negativă asigură că celulele T

mature nu reacționează cu auto-antigenul
prezentat de auto-MHC.

• Procesul de selecție negativă este cel mai bine

demonstrat în TCR la șoarecii transgenici cu
specificitate pentru antigenul specific masculin.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 62
•Ambele procese de selecție pozitivă și negativă elimina
efectiv majoritatea celulelor T dezvoltate în timus astfel încât
mai mult de 90% din cele în curs de dezvoltare in timocite
dublu pozitive mor în timus. Cu toate acestea, moartea
intratimica masiva a celulelor nu induce nici o inflamația
cronică, deoarece aceste celule mor printr-un proces cunoscut
sub numele de apoptoza.

•În timus, celulele neselectate sau celulele T autoreactive sunt

instruite să moară prin fragmentarea ADN-ului lor. Cu această
moarte celulară caracteristică, se pot detecta timocite dublu
pozitive în cortexul timic și joncțiunea cortico-medularei
deoarece mor prin apoptoză din cauza lipsei de selecție pozitivă
sau negativă.

Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 63

 SOARECII TRANSGENICI

• Animale transgenice au incluse permanent

transgene, gene exogene care nu fac parte
din bagajul lor genetice normal, în ADN-ul lor.
• Șoarecii transgenici sunt construiti prin
injectarea de ADN ce conține transgena în
pronucleul mascul al ouălor fertilizate și
ulterior se face implantarea ouălor fertilizate
in soareci gestanti. Dupa nastere, unii urmași
vor încorpora transgena și vor fi capabili să o
transmita descendenților lor.
Curs 6 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 64
 Cursul 7: Structura si rolul complexului
imun de histocompatibilitate (MHC)

• Complexul major de histocompatibilitate (MHC)

• Organizarea genetică a MHC
• Structura MHC de clasa I
• Structura MHC de clasa II
• Familia supergenei Imunoglobulinei
• Distribuția de antigene MHC
• Tipizarea tisulara
• Boli associate HLA
• Funcția de MHC
• Restricția MHC
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 65
 COMPLEXUL MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE
(MHC)
• Complexul major de histocompatibilitate (MHC) este un grup de gene
localizate pe un singur cromozom la toate speciile de mamifere studiate
pana in present.
• MHC permite unui individ care este capabil să genereze un răspuns imun
de a distinge ceea ce este propriu lui de ceea ce este strain.
• MHC a evoluat fundamental protejand împotriva agentilor patogeni
invadatori și a tuturor substanțelor care poartă antigene.
• Un individ dobândește capacitatea de a distinge ce este propriu de ceea ce
este strain, în timpul dezvoltării celulelor T și selecției în timus.
• Astfel, capacitatea de a discrimina este un proces dependent de celulele
T. In timpul maturării celulelor T în timus, celule T afla ce este propriu și
sunt educate sau selectate pentru a răspunde doar la peptidele antigenice
prezentate de auto-MHC.
• Oarecum ironic, sistemul imunitar al unui mamifer s-a dezvoltat pentru a
răspunde la pericolul fata de sine prin recunoașterea agentilor patogeni
străini numai în contextul auto- MHC. În acest fel, sistemul imunitar este
axat pe eliminarea agenților patogeni care au devenit asociati celulelor și,
prin urmare, prezintă pericol iminent.
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 66
 ORGANIZAREA GENETICA A MHC
• Complexul antigenelor leucocitare umane (HLA) este
localizat pe cromozomul 6 care, eventual, codifică mai
multe sute de gene și este organizat în trei regiuni
genetice majore sau locusuri desemnate clasa I, II, și
III.
• Genele de clasa a III-a codifica în primul rând
componente ale sistemului complement, care tind să
fie relativ conservată (non polimorfă) între membrii
identice sau specii similare. Acest grup de proteine,
prin urmare, se consideră separat de MHC clasa I și II.
• Locusurile clasa I și II, codifica fiecare un număr de
proteine de suprafata celulara foarte polimorfe,
aceste proteine conțin secvențe de aminoacizi foarte
variabile care diferă între membrii aceleiași specii.
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 67
Cromozom uman 6

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 68

•Locusul HLA clasa I este împărțită în sub-regiunile HLA-A, HLA-B și HLA-C, fiecare
codifica lantul de gene classa I α. Locusul HLA clasa II, HLA-D, este împărțită în cel
puțin șase sub-regiuni (HLA-DR, -DQ, DP, -DX, -DO, și -DZ), care codifică un număr
variabil de de gene sau pseudogene de pe lantul α și  (HLA-DO și -DZ).

•In ciuda polimorfismului considerabil al MHC, un singur individ exprimă un

număr finit de antigene MHC și în populațiile neinrudite este de obicei
heterozigot pentru fiecare genă MHC.

• Acest lucru înseamnă că nu o singură persoană este capabilă să răspundă

puternic pentru fiecare agent patogen care necesită un răspuns al celulelor T
pentru eliminare.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 69

 STRUCTURA MHC CLASA I
• MHC clasa I este o molecula heterodimerica exprimata la suprafata celulei care contine doua
subunitati diferite : un lant α si β2 microglobulina.
• Molecula MHC clasa I este o glicoproteina heterodimerica de la suprafata celulei compusa
dintr-un lant greu α variabil (45kd) si un lant usor nonvariabil de β2 microglobulina (12kd).
• Lantul α al MHV clasa I este format din trei domenii globulare extracelulare, α1, α2 si α3, cu
al treilea domeniu α3 asociat necovalent lantului usor nonpolimorfic de β2 microglobulina
(12kd).
• β2 microglobulina este codata în afara MHC pe cromozomul 15 uman și cromozomul 2 la
soareci. Intelegerea structurii de clasa 1 a venit de la studii cristalografice cu raze X, în cazul în
care moleculele sunt cristalizate în forma lor cea mai pură. Aceste studii au indicat că
domeniile α1 și α2 ale clasei I α asociaza lanțuri grele într-o structură caracterizată ca un sant.
Molecula MHC clasa I canulara este constituita din "părți" formate de eliciile domeniilor α1 și
α2, precum și constituirea unei structuri asemanatoare unei table intre domeniile β.(β-foaie
pliata)
• Studierea co-cristalizarii a arătat că fragmente peptidice scurte de aproximativ nouă
aminoacizi se încadrează în această canula. Această molecula tridimensională de MHC clasa I
conformata de fetele α1 si α2 si cu un β-foaie pliata cu rol de podea reprezintă un situs de
legare al peptide antigenului, în cazul în care peptida antigenică se potrivește molecule
canulare MHC ca o minge de baseball in manusa unui prinzator.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 70

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 71
 STRUCTURA MHC CLASA II
• MHC clasa II este o molecula heterodimerica exprimata la suprafața
celulei, care este constituita din două subunități diferite: un lanț α și
un lanț β.
• Structura moleculelor MHC de clasa II, este foarte asemănătoare cu
clasa I. Deși o glicoproteină heterodimer de suprafața celulară,
molecula MHC clasa II, este compusa dintr-un lanț greu variabil α
(30 și 34 kd) și de lanț ușor variabil β (26 la 29 de kd).
• Aceste două domenii globulare extracelulare variabile, α1, și β2, se
asociaza necovalent.
• Studii recente cristalografice au indicat că, la fel ca MHC clasa I,
moleculele de clasa II sunt caracterizate printr-o canulă formată din
regiuni elicoidale ale domeniilor extracelulare α1 și β1, considerat a
forma un situs de legare al peptidelor.
• Peptidul găsit în șanțul MHC clasa II este de aproximativ 12 la 24 de
aminoacizi în lungime, astfel încât complexul peptidic clasa II a fost
asemănat cu o peptidă mare într-o clasă II mai mica.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 72

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 73
 FAMILIA SUPERGENEI IMUNOGLOBULINEI
• Această familie este constituita din molecule, cum ar fi MHC clasa I și II,
care posedă domenii de tip imunoglobulină.
• O caracteristică izbitoare a multora dintre moleculele de suprafață celulară
care participă în răspunsul imun este că au în comun o remarcabila
omologie structural.
• Molecule MHC, precum și molecula de imunoglobulină și lanturile α și β
ale receptorului celulei T împărtășesc un motiv structural, și anume una
sau mai multe domenii extracelulare care conțin aproximativ 70
aminoacizi fiecare. Fiecare domeniu este caracterizat de reziduuri de
citozină, care oferă o legatura disulfurica inchide fiecare domeniu într-o
unitate structurală globulara. Molecula de imunoglobulină, a cărui
structură globulară a fost descrisa pentru prima data, a împrumutat
numele său la un grup de molecule care participă la diferite faze ale
răspunsului imun, în cazul în care fiecare moleculă este codificată de gene
distincte și îndepărtate fizic. Acest grup de molecule este denumit familia
supergenei imunoglobulinei.
• Moleculele MHC clasa I și clasa II ce aparțin acestei familii, ai carei membri
poseda domenii globulare legate disulfidic sunt asemanatoare
imunoglobulinei.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 74

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 75
 DISTRIBUTIA ANTIGELOR MHC

• Molecule MHC posedă modele distincte de țesut și

distribuție a tipurilor de celule. În general, moleculele MHC
de clasa I se gasesc pe suprafata tuturor celulelor
nucleate.
• Moleculele MHC clasa II, pe de altă parte, sunt mult mai
restricționate în distribuția lor.
• Celulele B, macrofagele, celulele dendritice, și, la om
celulele T activate sunt printre cele mai puternic pozitive la
clasa II.
• Anumite tipuri de celule, în special celulele epiteliale, pot fi
induse pentru a exprima MHC clasa II în timpul
evenimentelor inflamatorii sau în prezența citokinei
interferonului γ.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 76

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

77
 FUNCTIA MHC
• Pentru a ne asigura că antigenul este prezentat pe moleculele MHC pe suprafata
celulei astfel încât antigenul liber singur nu satureaza moleculele receptorilor
celulelor T (TCR), prevenind astfel eliminarea pericolului a celulelor.
• Pentru a asigura, prin diversificarea MHC pe o specie (MHC polimorfism), că
speciile în ansamblu pot răspunde la antigen și de a supraviețui pericolului, o
singură moleculă MHC este incapabil de a se lega la și prezentarea toți antigenii.
• Intelegerea funcției moleculei MHC a fost obținuta cu demonstrarea că celulele
citotoxice sau ucigase T izolate de la un șoarece care a fost imunizat cu un virus ar
putea doar să recunoască și să distrugă celulele infectate viral din aceeași sau de
la tulpinu identice MHC de șoarece (MHC-restricție ).
• Aceste celule citotoxice nu au putut recunoaște și distruge celulele dintr-o tulpină
de șoarece neidentic MHC infectate cu același virus.
• Astfel, raspunsul imun a ajuns să fie cunoscut ca fiind MHC-restricționat. Nu pare
numai ca MHC să funcționeze în contextul definirii a ceea ce este de la sine, dar
răspunsul imun este limitat la participarea într-un mediu definit ca self. Un astfel
de angajament de a vinde apare devreme în timpul dezvoltării și necesită ajutorul
timusul pentru a crea și monitoriza mediul MHC-limitat a sistemului imunitar
adaptativ. În acest fel, MHC este absolut necesară pentru auto-recunoaștere și
inducerea unui răspuns imun dependent de celule T eficace în timpul procesării
antigenului și prezentarii.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 78

 79
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
 RESTRICTIILE MHC
• MHC class I –Situat pe suprafața tuturor celulelor nucleate. Prezintă peptide derivate din antigeni
endogeni recunoscute de celulele CD8 +
• MHC class II - Situat pe celule B, macrofage, celule dendritice și celule T activate prezintă peptide
derivate din antigeni exogeni recunoscute de celulele T CD4 +.

• Celulele T CD8 +, care sunt de obicei celulele citotoxice atunci când sunt activate în mod
corespunzător, recunosc antigenul peptidic endogen sau intracelular numai în asociere cu sau
canalul incarcat al MHC clasa I asupra celulelor țintă.
• Celule T CD4 +, care sunt denumite celule T helper, sunt limitate la recunoașterea antigenului
peptidă exogen sau extracelular asociate cu moleculele MHC de clasa II pe celulele prezentatoare
de antigen.
• MHC a fost definit ca un grup sau complex de gene care codifică, printre alte produse, glicoproteina
de suprafata a celulei inalt polimorfe. Aceste molecule par a fi necesare pentru un răspuns imun
efficient la mamifere. Aceste caracteristici pot apărea încurcat la început, dar ar putea fi explicat
prin următoarele considerente.
• În primul rând, gradul ridicat de polimorfism al moleculelor MHC clasa I și II, concentrate în
regiunea de legare a peptidului asigură o intreaga specie ca are potențialul de a răspunde în mod
eficient și a elimina orice antigen întâmpină. În al doilea rând, necesitatea unui sistem de
recunoaștere asociat de TCR, în scopul de a produce un răspuns imun, și anume peptide
antigenice în asociere cu molecule MHC, poate preveni eficient saturația TCR cu antigen liber. O
astfel de situatie ar preveni efectul celulei T helper si/sau uciderea celulei tina care prezinta
antigen.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 80

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 81
 TIPIZAREA TISULARA
• Tipizarea tisulara reprezinta identificarea alelelor MHC exprimate pe suprafața
celulelor, în scopul de potrivire a potențialilor donatori de transplant de țesut și
receptori.
• Importanța MHC pentru succesul transplantului de organe a devenit clara cu
primele studii de transplanturi de țesuturi la șoareci. MHC mai aproape de a fi
identice la donatorul de transplant și primitor inseamna probabilitate mai mica de
a respinge grefa transplantata.
• Prin urmare, în scopul optimizarii între donatorul și primitorul de transplant,
leucocitele de la un potential donator si proba de sange de la primitor sunt
examinate pentru identitatea determinanților MHC utilizând un test de
citotoxicitate și / sau o reacție a limfocitelor mixte.
• În testul de citotoxicitate, anticorpii care recunosc specificități diferite ale
determinanților MHC sunt aplicate individual leucocitelor împreună cu
complementul. Dacă leucocitele poartă o moleculă MHC recunoscuta de un
anticorp anti-MHC, atunci complementul va fi activat de anticorp și liza celulei va
avea loc. Alternativ, în reacția limfocitelor amestecate, celulele T trebuiesc testate
pentru identitate MHC fiind plasate în cultură în mod individual cu celule de
identități cunoscute MHC care nu se divid în condițiile de cultură.
• Limfocitele T sunt stimulate să prolifereze în prezența celulelor care poartă
determinanți MHC străine, dar, de obicei, nu proliferează în prezența MHC.
Aceste studii timpurii efectuate cu șoarecii au fost confirmate ulterior in studiile
umane.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 82

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
83
Numarul alelelor HLA cunoscute in anul 1999

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 85
Proba de celule sau tesut

Extragerea ADN

Combină ADN cu secvență

specifică primer fix pentru
fiecare alela

Termo
cycler
Amplificare PCR

Gel electroforeza – fiecare

proba
Control
1. Colorat cu bromura de intern
etidium; Amplificarea
alelelor HLA
2. Fotografiere sub lampa UV

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 86

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 87
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 89
 Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M. – Kidney donor(mother) for recipient F.I.

Entered on: 1/22/2002

Account: admin LiPA HLA-A/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

A*24
A*02

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 90

 Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I. – Kidney recipient

Entered on: 1/22/2002

Account: admin LiPA HLA-A/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

A*02 A*24

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 91

 Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M.

Entered on: 1/24/2002

Account: admin LiPA HLA-B/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

B*18
B*35

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu

92
 Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I.

Entered on: 1/24/2002

Account: admin LiPA HLA-B/v.1.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

B*39
B*18

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 93

 Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M.

Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DRB/v.5.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

DRB1* DRB1*
07 11

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 94

 Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I.

Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DRB/v.5.4/001102

AssayResult

ALLELE GROUP TYPING:

DRB1* DRB1*
11 13

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 95

 Assay Report
Sample ID: 455FM59

Patient Name: F.M.

Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DQB/v.2.6/001102

AssayResult

DQB1* DQB1*
03 03

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 96

 Assay Report
Sample ID: 456FI38

Patient Name: F.I.

Entered on: 1/21/2002

Account: admin LiPA HLA-DQB/v.2.6/001102

AssayResult

DQB1* DQB1*
03 06

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 97

PREPARAREA LIZATULUI

98
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu
Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 99
100
101
102
6.2

2015 103
 Iasi

Cluj
Napoca

Targu Mures

Timisoara

Bucuresti
Constanta

104
 AFECTIUNI ASOCIATE HLA

• Odată cu apariția tipizarii MHC sau HLA uman,

anumite asocieri de boli au apărut corelate cu
anumite tipuri HLA.
• Aceste boli sunt, în general de natura
autoimuna.

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 105

 AFECTIUNI ASOCIATE HLA
AFECTIUNI ANTIGEN HLA ASOCIAT
Miastenia gravis B8,DR3
Lupus eritematos sistemic DR3
Spondilita anchilozanta B27
Sindrom Reiter B27
Tiroidita subacuta B35
Psoriazis Cw6
Boala celiaca DR3,DQ2,DQ8
Boala Addison DR3
Diabet juvenil DR3
Artrita reumatoida DR4

Curs 7 - Imunologie - Prof. Ileana Constantinescu 106