Subiectul I: Caracteristica şi specificul uniunilor corporative contemporane

Marile întreprinderi, proprietarii şi managerii în permanenţă sunt în căutarea formelor

organizatorico-juridice de asociere a companiilor lor. În practica mondială se evidenţiază o
mulţime de forme de uniuni de firme, ce se clasifică în dependenţă de scopurile cooperării,
caracterul relaţiilor de parteneriat între participanţii la „uniunea corporativă”, gradul de
independenţă a participanţilor, domeniul de activitate, regiunea şi piaţa pe care î-şi dezvoltă
afacerile, etc.

Etapa actuală de dezvoltare a antreprenoriatului se caracterizează prin schimbări considerabile

în toate ţările, şi include aspecte: juridice, politice, economice, sociale, culturale, etc.

Companiile sunt mereu în căutarea formelor optimale de asociere, manevrând între

centralizare / descentralizare, subordonare / autonomie, integrare /dezintegrare, având ca scop
eficientizarea activităţii.

Astfel în prezent există o serie întreagă de uniuni corporative printre care remarcăm: alianţele
strategice, uniuni de întreprinderi, asociații de producere, concerne, consorţiuri, cartele,
sindicate, pooluri, conglomerate, trusturi, holdinguri, grupuri financiar-industriale, sisteme de
franchising, etc.

Este necesar de menţionat că formele de uniuni corporative nu au dispărut, nu au fost

înlocuite cu altele noi, ci s-au consolidat şi dezvoltat, sub influenţa necesităţilor obiective ale
societăţii şi, mai ales, a companiilor.

Astfel, progresul tehnico-ştiinţific şi complexitatea mediului de afaceri au condus la existenţa

unui număr mare de tipuri de uniuni corporative. Caracterul relaţiilor între participanţii la
„uniune corporativă” este din ce în ce mai complex.

Deosebirile, hotarele acestor forme de „uniuni corporative” sunt deseori greu de depistat, încât
specialiştilor în domeniu le este dificil de a determina dacă o companie sau alta face parte / sau
se numeşte holding, concern sau grup financiar -industrial etc.

4
 Subiectul II: Tipurile de uniuni corporative

Alianţele strategice - sunt înţelegerile de cooperare între două sau mai multe companii
independente pentru atingerea anumitor scopuri comerciale, pentru obţinerea unei sinergii
(acțiune simultană, îndreptată în același sens, a mai multor organe sau a mai multor agenți) în
utilizarea resurselor strategice a companiilor.

Uniunile strategice sunt una din cele mai importante forme ce au o perspectivă foarte mare de
dezvoltare, fiind o modalitate foarte rapidă de apărare a intereselor „corporative” şi de formare a
acestor uniuni fără anunţarea organelor ce au în competenţă lupta antimonopol, fără trecerea
peste anumite bariere birocratice, ce sunt legate de formarea unor noi uniuni.

În calitate de trăsături caracteristice ale alianţelor strategice putem menţiona:

 aceste cooperări au loc între firmele care formează legături foarte puternice dar nu merg
spre fuziune;
 aceste alianţe sunt bazate pe încheierea contractelor pe perioade medii şi lungi de
activitatea (3-5-10 ani);
 în alianţa strategică pot intra nu numai partenerii ci şi concurenţii (Grundig şi Philips au
reunit forţele în domeniul înregistrărilor video; Honda şi Rover în domeniul telefoniei
mobile; Parteneriatul în industria auto este ceva obişnuit: DAIMLER-CHRYSLER cu
MITSUBISHI MOTORS, GENERAL MOTORS cu FIAT, SUBARU cu SAAB, FORD
MOTORS cu MAZDA şi VOLVO, NISSAN cu RENAULT. Singurii independenti sunt
HONDA si BMW;
 în limitele alianţei strategice se efectuează o coordonare comună a planurilor strategice,
ceea ce permite elaborarea planurilor strategice de lungă durată;
 alianţa de obicei nu este persoană juridică independentă;
 companiile pot fi membre a mai multor alianţe strategice;
 alianţele sunt lichidate atunci când necesitatea acestora este depăşită;
 alianţele se formează pentru orientarea puterilor spre concurenţi şi nu pentru lupta între
participanţi;
 este o modalitate care nu este limitată de legislaţie, ceea ce permite promovarea politicii
şi produselor pe noi pieţe, fără mari limite birocratice, legislative, etc.

Alianţele deseori sunt ascunse şi nu sunt răspândite aşa tipuri de informaţii public.

Motivele principale ce influenţează formarea alianţelor sunt:

1. profitabilitatea;
2. utilizarea în comun a capacităţilor de producere;
3. uniunea capacităţilor în producerea unor componente sau pentru asamblarea producţiei
finite;
4. micşorarea nedeterminabilităţii mediului şi creşterea stabilităţii pieţei;
5. micşorarea riscurilor;
6. obţinerea accseului la pieţe;
7. transmiterea tehnologiilor, inovaţiilor;
5
 8. producerea produselor ce necesită tehnologii complexe şi complicate

Uniunile de întreprinderi reprezintă un grup de întreprinderi din aceeaşi ramură sau care se
află în acelaşi spaţiu economic, pentru a-şi apăra interesele atât faţă de stat cât şi faţă de
organizaţiile internaţionale. Uniunile au dreptul să-şi formeze reprezentanţele sale în diverse ţări
şi regiuni ale lumii, în dependenţă de obiectivele urmărite. Membrii asociaţiei pot să nu
desfăşoare activităţi economice comune. Cu toate că funcţiile uniunii, de obicei, sunt concentrate
spre reprezentare, ele de obicei iau amploare când interesele coincid şi uniunile corporative
convoacă reuniuni internaţionale, efectuează previziuni atât economice cât şi juridice,
organizează conferinţe, oferă informaţii tuturor participanţilor la uniune. Activitatea uniunii
poate să se bazeze pe aporturile băneşti ale membrilor uniunii.

În Republica Moldova crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:

 intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de

contractul sau statutul uniunii;
 respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
 organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderile ce fac parte din
uniune.

De asemenea societatea-uniune este persoană juridica şi acţionează în baza contractului şi

statutului. Societatea trebuie să aibă firma (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu
distinct, bilanţ propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare,
ştampilă cu firma sa şi alte elemente caracteristice. Firma societăţii va include unul din cuvintele:
,,asociaţie”, ,,uniune” sau ,,concern”. Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa
juridică), scopul activităţii, lista asociaţilor, condiţiile formării şi competenţa organelor de
conducere, modul de luare a deciziilor, precum si modul de distribuire a bunurilor rămase după
lichidarea societăţii. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa
şi drepturile de persoană juridică sau fizică. Asociaţii societăţii, în activitatea lor de
antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicând apartenenţa lor la aceasta. Uniunea nu poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar
întreprinderile nu poarta răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de constituire
nu prevăd altfel. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum şi
reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în Republica Moldova conform Legii
Republicii Moldova „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, legislaţia antimonopol şi alte
acte normative.

Exemple de uniuni:

 Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR, România);

 Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (Geneva, 1992);
 Uniunea Poştală Universală.

6
 Asociaţiile de producere

Asociaţiile gospodăreşti sunt foarte apropiate după organizarea lor de uniuni, deoarece au
foarte multe puncte comune. Acestea la rândul său se formează tot după apartenenţă la ramură a
participanţilor şi, la rândul său, participanţii pot să fie membri şi a altor asociaţii. Asociaţiile,
uniunile mai au un scop comun - care este reprezentarea intereselor în faţa societăţii, statului.
Reprezintă o grupare de întreprinderi, reunite pentru a realiza interese comune, pe baza liberei
iniţiative. Specificul asociaţiilor gospodăreşti - de producere constă în faptul că sunt o formă de
utilizare în comun a tuturor factorilor de producţie aflaţi în proprietate sau a unei părţi a acestora,
în vederea satisfacerii în condiţii mai bune a cererii, prin folosirea eficientă a resurselor materiale
şi umane, precum şi prin creşterea gradului de utilizare a resurselor de muncă.

Asociaţiile pot fi :

 de producţie (se creează pentru fabricarea producţiei şi constau din câteva verigi
operaţionale);
 de producţie şi ştiinţifice, pentru elaborarea şi fabricarea în perioadă scurtă de timp a
produselor complexe;
 tehnice şi de producţie, în fruntea cărora se află o organizaţie de producere.

Exemple de asociaţii de producere:

 Asociaţia Republicană de Producţie "Termocomenergo";

 Asociaţia de Stat de Producţie pentru Combustibil;
 Asociaţia de producţie "Vibroaparat".

Concernele în comparaţie cu formele enumerate mai sus sunt uniuni corporative centralizate
şi cu o subordonare foarte rigidă. Este o formă de asociere ce se caracterizează prin unitatea
proprietăţii şi a controlului. Ele reprezintă o formă centralizată a majorităţii politicilor şi
funcţiilor întreprinderilor: de producere, investiţională, financiară, tehnică, politică economică
externă.

Conducerea concernelor este compusă dintr-un organ format de toţi proprietarii concernului.
Acest organ este independent de subdiviziunile concernului, ceea ce reprezintă un factor
important pentru activitatea concernului.

Anume existenţa unui organ de conducere unic este o caracteristică de bază a unui asemenea
tip de uniune corporativă.

Relaţiile dintre participanţii la concern sunt destul de severe, cu toate că centralizarea are loc
pe baze benevole, baza juridică a raporturilor fiind nu subordonarea ierarhică, ci bazele
contractuale. De exemplu fără aprobarea concernului, membrii lui nu pot fi şi membri ai altor
uniuni corporative. De asemenea concernele pot forma propriile corporaţii, centre, departamente,
statutul juridic al cărora îl stabileşte societatea mamă. Membrii concernului poartă răspundere de
obligaţiile concernului, iar, respectiv, concernul poartă răspundere de obligaţiile, datoriile
membrilor.

7
 Concernul este persoana juridică, îşi desfăşoară activitatea în condiţii de autonomie, dispune
de cont în instituţiile bancare, ştampila şi denumirea firmei, precum şi de marcă de deservire.

Concernele se împart în două categorii principale:

I. Concerne integrate vertical;

II. Concerne integrate orizontal.

Concernele integrate vertical au o structură foarte complicată şi reunesc organizaţii din

diferite domenii şi sectoare, ce activează în cadrul unor procese tehnologice asemănătoare.

Concernele integrate orizontal după structura lor organizatorică sunt mai simple, deoarece
acestea reunesc companii ce activează în aceeaşi ramură.

Exemple de concerne în Republica Moldova:

 Concernul de Stat "Inmacom" (an. 1994);

 Concernul de Stat "Moldovagaz" (an. 1994, reorganizat în SA an. 1996);
 Concernul de Stat pentru Gospodărirea Apelor "ACVA" (an.1995);
 Concernul republican pentru resurse materiale "Moldresurse" (an.1995).

Concerne în diferite ţări:

 Concernul „Continental AG”(Germania);

 Concernul „BAYER” (Germania);
 Concernul chimic si farmaceutic „Grupul Schering” (Germania);
 Concernul „Merck” (SUA);
 Concernul petrolier „LUKOIL” (Rusia).

Consorţiu - este una din formele de asociere juridic-organizatorico a partenerilor, create, de

regulă, pentru realizarea unor proiecte de mari proporţii, care din motive financiare, comerciale,
tehnice sau din alte motive necesită unirea eforturilor a câtorva parteneri. Aceste tipuri de uniuni
sunt formate pe perioade limitate de timp. Participanţi la consorţiu pot fi atât organizaţiile
particulare, băncile, statul cât şi state întregi. Participanţii la consorţiu îşi păstrează independenţa
deplină.

Activitatea uniunii se bazează pe fondurile financiare transferate de către participanţii la

uniune. De asemenea este admis cazul folosirii mijloacelor împrumutate. Conducerii pe care ei o
aleg în comun, ei i se supun numai atunci când activitatea este îndreptată spre realizarea
scopurilor comune.

În Republica Moldova în scopul menţinerii solvabilităţii băncilor, reducerii riscului posibil şi

pierderilor în cazul insolvabilităţii debitorilor, în scopul creditării întreprinderilor şi
proiectelor de proporţii mari, ce necesită cheltuieli mari, băncile comerciale pot asocia
resursele creditare şi acorda credite de consorţiu.

Debitorul ce doreşte să obţină un credit în suma mare, determină independent banca, care-şi
asumă responsabilitatea organizării consorţiului bancar şi realizarea funcţiilor de conducere în
efectuarea de credit. Se alege ca principala bancă mai mare, de regula banca în care este deschis
8
contul de decontări al agentului economic. Banca coordonatoare efectuează analiza eficienţei
acordării creditului de consorţiu şi la adoptarea unei decizii pozitive selectează băncile -
potenţiali participanţi la creditul de consorţiu.

Numărul băncilor participante la consorţiul bancar nu se limitează şi depinde de mărimea

creditului solicitat, capacitatea băncilor şi cointeresarea lor în afacere. Totodata, fiecare dintre
băncile creditoare urmează să respecte normativele economice stabilite, ţinând cont de cota sa în
creditul de consorţiu.

Banca coordonatoare exercita funcţii de legătura între debitor şi restul băncilor participante,
ce constau în următoarele:

 organizarea tratativelor referitor la condiţiile afacerii de credit;

 elaborarea, acordarea si perfectarea contractului de credit;
 efectuarea controlului referitor la starea financiara a debitorului si gestionarea activităţii
creditare comune;
 asigurarea prezentării lunare si trimestriale băncilor comerciale;
 participante la creditul de consorţiu a informaţiei referitoare la starea financiara a
agentului economic şi a dărilor de seama.

Exemple de consorţiu:

1. Consorţiul unional "Delovoi mir" (an. 1991);

2. Consorţiul interstatal "Uzina de autoturisme din Elabuga";
3. Consorţiul european al bibliotecilor ştiinţifice (Consortium of European Research
Libraries);
4. Consorţiul pentru gestiunea şi dezvoltarea sistemei de distribuţie a gazului în Ukraina;
5. Consorţiul „Alfa-Grup” (Rusia);
6. Grupul financiar-industrial „Consorţiul Rusesc Aerian”.

Sindicate - uniuni de antreprenori, producători cu scopul de realizare a produselor, pentru

asigurarea unei politici de preţ unice şi a altor activităţi comerciale, păstrând totodată
independenţa juridică şi de producere.

Sindicatul anderraiterilor (Underwriting syndicate) - grupa băncilor de investiţii, formată

pe perioade neîndeplungate de timp pentru asigurarea realizării unei emisii noi de hârtii de
valoare la preţul stabilit în contractul anterior.

Sindicat de asigurări - o grupă de companii de asigurare, ce efectuează împreună

underwriting în care fiecare din asigurători poartă răspundere doar pentru cota parte a sa de risc.

De asemenea sindicatul reprezintă uniunea, a cărei membri - corporaţiile îşi pierd autonomia
comercială. Cea mai importantă funcţie a sindicatului este rezolvarea problemelor de realizare.
Pentru realizarea acestor scopuri în sindicate se formează departamente de realizare. Dar
activitatea lor nu este limitată doar la procesul de desfacere a producţiei, ei se pot ocupa şi cu
probleme de gospodărie, de reprezentare, de formarea a politicilor unice, a strategiilor de
dezvoltare, care pot să nu fie obligatorii pentru membrii acestei uniuni corporative.

9
 Cartel - reprezintă uniuni de corporaţii care s-au unit pentru rezolvarea problemelor de
realizare a producţiei. Formarea cartelului se formează pe baze contractuale şi de bună-voinţă.
De asemenea ele sunt formate pentru rezolvarea problemelor cum ar fi: găsirea pieţelor de
desfacere, regularea preţului pe pieţe, determinarea sferelor de influenţă.

Cartelul se formează de obicei sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere
limitată. Membrii cartelului îşi păstrează independenţa comercială şi de producere, totodată
făcând înţelegeri / contracte ce afectează volumul de producere, condiţiilor de realizarea a
produselor, divizarea / împărţirea pieţelor de influenţă, aprovizionarea cu materie primă şi
materiale, stabilirea politicii de preţ ş.a.

Unele momente din istoria dezvoltării cartelurilor

Perioada Țara Dezvoltarea cartelurilor

1826-1905 Germania 250 – 385 cartele
1900-1903 Toate țările industriale Cartelurile – baza activităților gospodărești
1905 Rusia Cca. 400 carteluri și sindicate, ce activau împreună
pentru realizarea produselor fabricate
1929 Carteluri și sindicate 200 carteluri, printre care: Cartelul European al
internaționale Oţelului – ce controla 2/3 din producerea europeană de
oţel şi 1/3 din producţia mondială de oţel; Sindicatul
internaţional al Cuprului – controla cca. 90%
producţia mondială; Sindicatul European al
Aluminiului – controla aproape 100% din producerea /
piaţa europeană şi 50% din piaţa / producerea
mondială.
1930-1931 Anglia 170 carteluri industriale
1030-1931 Elveția 85 carteluri industriale
1930-1931 Germania Cartelurile controlează cca. 50% din producţia
industrială. În unele ramuri nivelul monopolizării
producerii şi realizării constituie / se apropie de cca.
100%: Sindicatul din Rein controlează 74,5% din
producţia naţională de cărbune; 90% din producerea
cocsului şi 82% din exportul de cărbune; Trustul
oţelului – aproape 100 % din producere.
1930-1931 Polonia 114 carteluri controlează 40% producția națională
industrială
1934 Cartelele internaționale Cartelul Internaţional al Vopselelor – se formează în
baza uniunii concurenţilor francezi şi germani şi
controlează 90% producţia industrială mondială (fără
URSS)

Pool - uniune temporară a unor companii pentru atingerea unor scopuri anumite.Există mai
multe tipuri de pool-uri în dependenţă de domeniul de activitatea, specificul activităţi, etc.

Pool bursier - poolul format pentru coordonarea afacerilor speculative cu hârtiile de valoare.

Pool de patent - înţelegerea mai multor companii întru utilizarea comună a patentelor sau a
unui grup de patente. Membrii poolului de patent primesc profitul de la utilizarea, în
corespundere cu cota de participare stabilită la intrarea în pool, a patentelor.
10
 Pool nevăzător (Blind pool) - parteneriat limitat, ce nu anunţă din timp care va fi obiectul
investiţiei.

Pool specific (Specified pool) - parteneriat limitat, ce anunţă din obiectul investiţiei.

Pool de asigurare - o formă de parteneriat benevol a companiilor de asigurarea, care încheie

acorduri, în baza cărora fiecare din ei ia asupra sa o anumită cotă parte din riscurile de anumită
categorie. De obicei, poolurile de asigurarea se formează pentru asigurarea riscurilor aviatice,
atomice, militarea, medicale, etc.

Pool de reasigurare - fiecare membru are o asigurarea independentă, utilizând poolul ca

metodă suplimentară de asigurarea a responsabilităţii primite. Poolul de reasigurarea intervine ca
intermediar, ce repartizează riscul asumat între participanţi.

Pool regional - pool de asigurarea, format cu scopul de mărire a sumei totale de asigurarea şi
menţinerea în regiunea dată a sumei maxime. Poolul regional este gestionat din una din
companiile-membre, sau de o companie special formată pentr aceste necesităţi.

Pool de piaţă - format între companiile de asigurări în cadrul unei ţări, în domeniul stabilit cu
scopul de acoperire a riscurilor naţionale specifice. Acest tip de pool activează ca persoană
juridică independentă şi emite poliţe de asigurarea din numele tuturor participanţilor.

Pool ipotecar - formarea portofoliului ipotecar cu caracteristice specifice: tipuri de proprietăţi

gajate, termenele de scadenţă, cote procentuale.

Pool ipotecar gigant (Jumbo) - poolul ce constă din ipoteca a mai mulţi emitenţi. De obicei
aceste organizaţii au o arie geografică de activitate foarte mare. Cotele procentuale deosebindu-
se de obicei, în limitele a câtorva procente (+/-1,2%).

Pool cu mai mulţi emitenţi (Multiple-issuer pool) - poolul cu mai mulţi emitenţi, în SUA se
formează prin intermediul agregării pachetelor creditare a emitenţilor individuali în ramurile
proiectelor de stat a Asociaţiei Ipotecare Naţionale de Stat.

Conglomerate - reprezintă uniuni corporative formate din corporaţii care sunt unite reciproc
în procesul de producţie. Dar se întâlnesc şi uniuni care nu sunt bazate pe capacităţi de producţie.
Deosebirea conglomeratului de concern este faptul că participanţii la conglomerat sunt mai
autonomi. Această autonomie se datorează faptului că participanţii pot investi mai efectiv
capitalul, fără a avea permisiunea celorlalţi parteneri de la conglomerat. Această autonomie este
benefică pentru conglomerat deoarece investiţiile efectuate aduc rezultate pozitive atât
investitorilor cât şi conglomeratului în parte.

Conglomeratele sunt uniuni diversificate, care funcţionează mai mult decât într-o ramură a
economiei. Decentralizarea este una din caracteristicile de bază ce caracterizează aceste uniuni
corporative.

Din punct de vedere economic conglomeratele se caracterizează prin:

1. amploarea activităţii;
2. independenţa reală;
3. stabilitatea instituţională şi economică;
11
 4. perspective reale de dezvoltare;
5. interdependenţa cu relaţiile de piaţă
6. activitatea pe pieţele interne şi externe.

Conglomeratele au de asemenea şi roluri informaţionale şi politice. Punctul cel mai slab la aşa
tipuri de uniuni este responsabilitatea managerilor de a lua decizii pentru domenii foarte diferite
de activitate a companiilor.

Pentru a evidenţia particularităţile conglomeratului este necesar de a da câteva exemple,

formând astfel o viziune mult mai clară decât doar de a numi unele momente specifice. În
legislaţia Republicii Moldova aşa formă de uniuni practic nu este întâlnită.

Exemple de conglomerate:

 The Supervision of Financial Conglomerates (SUA)

 Conglomeratul Bakrie & Brothers (Indonezia);
 „General Electric” (SUA)
 „Textron Inc” (SUA)
 „United Technologies Corp” (SUA)
 „Hanson” (M.Britanie)
 „Philips Electronics” (Olanda)
 „Hyundai” (Coreea de Sud)
 „Thakral Group” (Singapore)
 Daewoo Group (Coreea de Sud)
 „Elektrim” (Polonia)

Trusturile - reprezintă o uniune de corporaţii, care se deosebeşte prin trăinicia relaţiilor

economice şi organizaţionale. Corporaţiile care participă în trusturi îşi pierd individualitatea
juridică, deoarece în trusturi unirea are loc după toţi parametrii de activitate.

Trăsăturile caracteristice a trusturilor sunt:

1. una din cele mai dure forme de uniune a companiilor;

2. sunt unite toate funcţiile activităţii companiilor, nu doar una sau o parte din acestea;
3. trusturile se deosebesc prin omogenitatea activităţii, ce este un rezultat al specializării;
4. în cadrul trustului companiile pierd independenţa juridică, de producere, comercială;
5. toate companiile, unite în trust sunt subordonate unei Companii-conducătoare, acre
îndeplineşte toate funcţiile – planificarea unică, planurile de aprovizionare şi desfacere
unice; organizarea, controlul, motivarea – unice pentru toată compania.

Trusturile deseori se formau mai ales în domeniul construcţiei, deoarece este una din
modalităţile de concentrare a resurselor financiare şi a acţiunilor companiilor participante pentru
finalizarea proiectului stabilit. Anume centralizarea tuturor funcţiilor este un factor ce
influenţează doritorii (companiile) de se uni sau nu în aşa tipuri de uniuni: managerii care simt
necesitatea în decentralizare, în posibilitatea de a adopta singuri deciziile strategice, tactice
pentru companie – nu acceptă fuziunea cu aşa / în aşa uniune cum este trustul, mai ales dacă nu
au posibilitatea de a participa, având unul din voturile decisive (cum are loc în cadrul unei
corporaţii); pe când managerii care pun planurile şi interesele corporaţii mai presus decât
12
autorealizarea sau dorinţa ne putere sunt de acord să se unească – principalul fiind rezultatul
prognozat. La momentul actual trusturile activează în foarte multe domenii.

Exemple de trusturi:

 Trustul de Constructii (România)

 Compania fiduciară "Europa-trust" (R.Moldova)
 "Green Hills" Trust (R.Moldova)
 Trustul investiţional «SPDR Trust» (SUA)
 Central European Trust
 SPDR Trust (SUA)
 CF "Trust-petrol" (R.Moldova)
 CF "Mobiastrast" (R.Moldova)
 CF "Fond" (R.Moldova)
 CF "Codru" (R.Moldova)
 Trustul "Nord", (amplasat în Rusia, aparţine R.Moldova)
 Trustul de Presă „Agenda“ (România)
 Trustul de Presa al Armatei (T.P.A.) (România)
 Trustul Editorial LIDER (România)
 Trustul de presa ADEVARUL (România)
 Trustul Instalatii Montaj Iasi (România)

Holdingul - funcţia principală constă în deţinerea participaţiilor financiare în alte

întreprinderi cu scopul de a controla activitatea acestora, fără să-şi asume ea însăşi activitatea
operaţională. Deci, holdingul are o vocaţie pur financiară, urmărind valorificarea capitalului
investit.

Holdingul este companie în componenţa activelor căreia intră pachetele de control a altor
întreprinderi (afiliate).

Deci, holding este compus din o societate mamă, una sau mai multe societăţi filiale, una sau
mai multe societăţi subfiliale, una sau mai multe participaţii, una sau mai multe societăţi „aliate”.

Societatea-mamă are următoarele caracteristici:

 capitalul său nu este deţinut în proporţie mai mare de 50% de o altă societate,
 posedă participaţii de peste 50% în una sau mai multe societăţi.

Societăţi filiale - au capitalul deţinut în proporţie de peste 50% de către societatea-mamă.

Societăţi subfiliale - sunt controlate în proporţie de peste 50% de către filiale.

Participaţiile - sunt inferioare proporţiei de 50%, însă ele pot oferi holdingului posibilitatea
de a controla societăţile cu capital dispersat.

Societăţile afiliate deţin relaţii tehnice, comerciale cu holdingul.

13
 Holdingurile se creează pentru a sprijini cooperarea în procesul de producţie, activitatea
investiţională, economica externa şi alte genuri de activitate.

Holdingul are dreptul să exercite activităţi investiţionale, inclusiv să cumpere şi să vândă

hârtii de valoare.

În Republica Moldova principalele tipuri de holdinguri sunt:

 holding simplu - holding care se ocupa în exclusivitate cu activitatea de control şi

administrare a subdiviziunilor din componenţă;
 holding mixt - holding de competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şi
administrare, ţine şi activitatea de antreprenoriat;
 holding de stat - holding ale cărui peste 50% din suma capitalului statutar aparţin statului;

Holdingurile sunt considerate uniuni de întreprinderi, create nu atât pe baze benevole, cât
impuse spre uniune de situaţia economico-financiară, cu scopul de a se adapta mai bine. Deseori,
sub formă de holdinguri sunt reunite diferite departamente, ministere, întreprinderi de stat.

Holdingurile pot fi create:

- în procesul divizării întreprinderilor mari cu separarea din componenţa lor a unor

subdiviziuni în calitate de persoane juridice independente (întreprinderi afiliate);
- în procesul comasării pachetelor de acţiuni (cote) ale întreprinderilor independente din
punct de vedere juridic, inclusiv prin absorbţia întreprinderilor;
- în procesul constituirii noilor societăţi pe acţiuni şi altor întreprinderi.

Prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova, pot fi create holdinguri de stat în ramurile
(subramurile) economiei. Fondator (cofondator) al holdingului nestatal poate fi orice persoană
juridică sau fizică, dacă aceasta nu contravine legislaţiei în vigoare.

Holdingurile se creează sub forma de societăţi pe acţiuni de tip deschis şi alte forme
organizatorice-juridice, iar întreprinderile afiliate - sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţi cu
răspundere limitata, societăţi în comandită şi societăţi cu răspundere nelimitata.

Holdingul poate fi întreprindere afiliata a altui holding. Întreprinderea afiliata îşi păstrează
independenţa juridică, financiara şi economică.

Exemple de holdinguri:

 Holdingului de stat S.A. "Avicola" (R. Moldova)

 Holdingul de stat "Agromecanica" SA (R. Moldova)
 Holdingul ROKURA CSR(România)
 Holdingul Zepter (Germania)
 Holdingul Porsche (Germania)

Grupul financiar-industrial - este o reuniune de persoane juridice, ce activează ca

întreprindere de bază şi întreprinderi-fiice, care parţial sau total au unit activele materiale şi
nemateriale în baza contractelor de formare a acestui Grup (GFI) în scopul integrării economice
şi tehnologice necesare pentru realizarea proiectelor şi programelor, orientate spre ridicarea

14
competitivităţii şi dezvoltării pieţelor de desfacere a produselor şi serviciilor, ridicarea capacităţii
şi eficienţei producerii, formarea noilor locuri de muncă.

În Republica Moldova compania centrală a grupului financiar-industrial - persoană juridică,

instituită de către toţi participanţii la contractul de constituire a grupului financiar-industrial sub
forma juridica de organizare "societate pe acţiuni", care reprezintă interesele membrilor grupului,
şi abilitată cu gestiunea afacerilor.

Compania centrală a grupului financiar-industrial răspunde pentru obligaţiile sale cu întreg

patrimoniul ce îi aparţine cu drept de proprietate şi nu răspunde pentru obligaţiile membrilor
grupului financiar-industrial. Particularităţile răspunderii companiei centrale şi a membrilor
grupului financiar-industrial se stabilesc în contractul de constituire. Rezultatele financiare ale
activităţii GFI pe parcursul exerciţiului financiar se fac publice.

Membri ai GFI pot fi persoanele juridice cu orice tip de proprietate şi formă juridica de
organizare rezidente sau nerezidente, care au semnat contractul de constituire a grupului. Printre
membrii GFI trebuie sa fie organizaţii ce funcţionează în sfera producţiei de mărfuri şi servicii,
precum şi bănci sau alte instituţii financiare. Băncile străine participă la GFI numai prin filialele
şi sucursalele lor, care funcţionează în baza licenţei Băncii Naţionale a R. Moldova.

Exemple de GFI în diferite ţări

 Finance Industrial Group „Dragotsennosti Urala” (Rusia);

 GFI "Rushim", (Rusia);
 GFI "Evrozoloto;
 GFI Interros (Rusia).

Franchisingul - reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care

partea denumită franchiser acordă parţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a
comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu
marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnica şi organizatorică a
acestuia.

Franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumita piaţă, care dispune de

marcă proprie şi care a încheiat contract de franchising cu o altă întreprindere.

Franchiser poate fi o persoana fizica sau juridică:

a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere

autohtonă sau străină;
b) din alta ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă.

Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat
în urma încheierii unui astfel de contract.

Franchisee poate fi o persoana fizica sau juridica:

a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere

autohtonă sau străină;

15
b) din altă tara care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă.

16