Onorate doamne, stimați domni,

(pe ton oficial, de început de spectacol) Ne bucurăm să vă anunțăm că în cele ce urmează veți
asista la o serie de ilegalități, dar nu veți avea dreptul să interveniți sub nicio formă.

Vă invităm așadar, în cele ce urmează, la un schimb de roluri. Așa cum nu se întâmplă de obicei
în realitate, astăzi dumneavosatră veți fi spectatorii. Spectatori cuminți și neimplicați ai
acțiunilor ilegale ale altora.

Mai mult, prin fața dumneavoastră se vor plimba nestingherit și în deplină libertate câțiva
mincinoși, escroci, parveniți și alți oameni care încalcă legea. Vigilenți ca de obicei, polițiștii vor
lua act și, poate depășindu-și atribuțiile, vor încerca să judece acțiunile celor din fața lor.

La sfârșit însă, până și dreptul de a pronunța această judecată vi se va nega. Căci piesa va avea
tot același final, indiferent de voința polițistului-de-data-asta-spectator.

Or în realitate lucrurile se întâmplă fix invers. Polițistul, chemat să asigure aplicareac legii și să
mențină liniștea și ordinea publică, este el actorul: cel care utilizează direct și activ forța și
puterea de detenție, cel care contribuie direct la schimbarea într-o direcție sau alta a stării de
fapt.

Dar, ne întrebăm cu naivitate, ce capete de acuzare ar sta la baza punerii în mișcare a acțiunii
penale? Oscar Wilde, autorul piesei Ce înseamnă să fii Onest, el însuși inculpatul din niște
procese celebre care vizau viața sa privată și bunele moravuri, ar fi poate îngrozit să afle că din
nou creația sa este supusă unor investigații.

Totuși, noi, prin piesă, vă vom prezenta starea de fapt: mai multe personaje duc o viață dublă,
dându-se drept alții pentru a-și procura anumite foloase sau inventând existența anumitor
persoane pentru a profita de pe urma acestui fapt.

La ce s-ar putea referi starea de drept? Primul gând ne duce la definiția înșelăciunii din Codul
penal, de la Art. 242, alin. (2): Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi
mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă ne gândim că două dintre personaje obțin consimțământul pentru logodnă pretinzând că
au o altă identitate, am putea spune că suntem și în prezența dolului din Codul civil, Art. 1214:
Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de
manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos,
să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.

Dacă mergem mai departe, putem identifica și elementul obiectiv (minciuna, falsificarea,
schimbarea identității) al infracțiunilor și pe cel subiectiv (dorința de a parveni, încercarea de a
induce în eroare etc.)

Dar, din nou, toate aceste demersuri vor fi în zadar. Independent de cercetările noastre, piesa
va avea același final.

Ce înseamnă să fii Onest? Nu vă putem da un răsuns. În fond, totul în piesă, ca de multe ori în
viață, începe de la o minciună. Dacă nu ar fi fost minciuna, am mai fi fost astăzi aici?

Cu ce rămânem noi? Cu bucuria de a vă fi transmis niște emoții și de a vă fi urat astfel o

primăvară cât mai caldă și, pe cât se poate, mai liniștită!

Cu ce rămâneți dumneavoastră? Cu bucuria unei savuroase comedii și poate cu un nou termen

pentru a-l folosi în meseria dumneavoastră. Astfel, în loc de înșelăciune sau dol, poate veți
folosi frumoasa noțiune de bumbureală. Care bumbureală? Vă invităm să aflați pe parcusul
următoarei ore.