Actul Unic European (1986)

Obiectivul unei Uniuni Europene a fost reafirmat şi în Declaraţia solemnă asupra

Uniunii Europene adoptată de Consiliul European de la Stuttgard în iunie 1983,
Parlamentul european angajându-se să elaboreze un proiect de tratat creând Uniunea
Europeană.În acest proiect de tratat, aprobat de Parlament la 14 februarie 1984, Uniunea
 Europeană era văzută ca o structură unică având în componenţă cele trei comunităţi,
Actul Unic
European cooperarea politică şi sistemul monetar european. Reprezentanţii statelor membre au
considerat însă prea avangardist acest proiect, astfel încât au preferat să meargă pe calea
revizuirii tratatelor comunitare. La Consiliul european de la Milano, din iunie 1985, s-a
luat decizia convocării unei conferinţe interguvernamentale pentru modificarea tratatelor
comunitare. Rezultatul acestei conferinţe, desfăşurată în perioada septembrie 1985-
februarie 1986, a fost semnarea la Luxemburg în februarie 1986 a Actului Unic European,
ce a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.
Actul Unic reprezintă prima mare modificare a Tratatelor originare ale
Comunităţilor Europene, prin care au fost extinse competenţele Comunităţilor.
Denumirea de „Act Unic” este dată de faptul că reuneşte într-un singur document
dispoziţii privind reforma instituţiilor europene şi extinde totodată domeniul de
competenţă comunitară, conţinând şi reglementări privind cooperarea în domeniul
politicii externe şi în domeniul protecţiei mediului.
Principalele amendamente aduse construcţiei comunitare prin Actul Unic

 european au fost următoarele:

amendamente  recunoaşterea în mod oficial a existenţei Consiliului European;
 introducerea procedurii de cooperare între Parlamentul European şi Consiliu în
domeniul decizional;
 extinderea procedurii consultării Parlamentului European;
 extinderea votului cu majoritate calificată în Consiliu;
 instituirea avizului conform în materia aderării şi a acordurilor de asociere;
 instituirea dublei jurisdicţii prin înfiinţarea Tribunalului de primă Instanţă şi astfel
eficientizarea controlului jurisdicţional;
 stabilirea, ca obiectiv principal, a realizării pieţei interne unice, ce urma să fie
finalizată până în decembrie 1992;
 dezvoltarea cooperării în materie de politică economică şi monetară, cercetare şi
dezvoltare tehnologică şi protecţia mediului.
Actul Unic European a reprezentat un moment important în evoluţia spre Uniunea
Europeană pentru că, din momentul ratificării sale, statele membre au acceptat să se
angajeze într-un proces ireversibil ce va conduce la transformarea relaţiilor dintre ele într-
o Uniune Europeană.