Non timeo Danaos....
Loredana MARIAN
Oscilînd diacronic sau sincronic între cultura
Apusului și cea a Răsăritului, cetatea Iașilor se
deschide o dată în plus, în prima jumătate a veacului
XX, înaintea formelor Orientului, urmînd însă
impulsurile unui fond îndelung nutrit. În această
direcție se înscriu și demersurile fostului Muzeu de
Antichități din Iași, care a ființat din 1916 pînă în
1951 (mai întîi în casele din curtea Externatului de
Fete „Oltea Doamna”, str. Palade nr. 6, apoi în casa
lui Ion Neculce, str. Carol nr. 16) ca anexă a
universității, slujind studiilor Catedrei de Istorie
Antică și Arheologie conduse de prof. Oreste Tafrali.
Inventarul colecțiilor cuprindea, pe lîngă exponatele
etnografice preistorice ‒ însemne ale civilizației
primitive din neoliticul românesc –, obiecte și mulaje
antice, reflexe ale artei și religiei egiptene, asiriene,
persane și feniciene: statuete și măști din bronz ale
lui Osiris și Horus, un sfinx, basoreliefuri
reprezentînd scene sacre, regale, cinegetice.
Spiritul Olimpului, împietrit de Praxitele, Lisipp
sau Scopas, a descins și el, în scop didactic, în
laboratorul de practică al Muzeului de Antichități,
fiind turnat în mulaje în mărime naturală. Galeria
statuilor se întindea de la înălțimile divinului la cele
ale performanțelor fizice și mentale consacrate prin
istorie și viață. Basoreliefurile grecești erau
exemplificate prin metope de la templul Parthenon,
fragmente din friza templului din Delphi, metope din
Olimpia, secvențe decupate de pe balustrada
templului Victoriei și de pe Acropole, la care se
adăugau stele funerare din secolul al V-lea î.Ch.,
figurînd sacrificii sau scene mitice. O colecție aparte
o formau monedele grecești de argint și bronz din
vremea Ptolemeilor, icoanele bizantine, crucile
sculptate în lemn de chiparos, purtătoare de inscripții
grecești, fotografiile și stampele impregnate de aura
Orientului (Muntele Sinai, Muntele Athos,
Thessaloniki, Constantinopol, Fayoum).
Meritul înzestrării excepționale a Muzeului de
Antichități îi revine în primul rînd directorului Oreste
Tafrali, neobosit participant la strădaniile istoricilor
și arheologilor români de a resuscita coloniile
grecești din Dobrogea veche, alături de personalități
precum: Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Th.
Sauciuc-Săveanu, D.M. Teodorescu, Grigore
Florescu, Radu Vulpe, Emil Condurachi, D.M.
Pippidi ș.a. O. Tafrali a întărit amprenta elenismului
ieșean prin stimularea relațiilor de strînsă colaborare
între Ministerul Instrucțiunii și Cultelor din România
și Ministerul Instrucțiunii Publice din Grecia, sub
egida cărora se desfășurau intense schimburi cultural-
științifice. Astfel, la 29 iulie 1919, Ministerul
Instrucțiunii și Cultelor înaintează o adresă „Domniei
sale, profesor Tafrali”, prin care îi solicită acestuia
expedierea „buletinului publicațiunilor” Seminarului
de Arheologie și ale Muzeului de Antichități către
Ministerul Instrucțiunii Publice din Atena, în
schimbul „Buletinului arheologic”, „care pe viitor îl
veți primi în mod regulat”; „...acest schimb de
„Cronica ‒ Revistă de Cultură”, XXXIII (2000), nr. 73 (iulie), Iași, p. „Spiritul elen ‒ sinteze europene”.
publicațiuni dă prilej lumii culturale din ambele țări
să se cunoască mai bine și să fie în legături științifice
mai strînse...”.
Achiziția cea mai impresionantă a Muzeului de
Antichități a constituit-o transportul a 49 de lăzi, în
greutate de 9.000 kg, conținînd mulaje după piesele
valoroase din muzeele de antichități din Grecia. Pe
data de 25 mai 1924, prof. Oreste Tafrali comunică
ministrului Instrucțiunii Publice (București):
„Guvernul grec, în urma intervențiilor, a binevoit să
doneze Muzeului de Antichități al universității
noastre... o serie de mulaje după statuetele și
basoreliefurile cele mai celebre care se păstrează în
muzeele din Grecia. Desigur că dumneavoastră veți
binevoi a mulțumi guvernului elin pentru înalta
solicitudine arătată instituțiilor noastre culturale...”.
Gratitudinea ministerului român de resort va fi
exprimată de către I. Simionescu, agentul diplomatic
la Atena, care la 19 mai 1924 îi scrisese profesorului
ieșean: „socot de datoria mea să vă spun că pentru a
aduce la bun sfîrșit însărcinarea ce-am avut, am fost
întîmpinat din partea Direcțiunei și personalului
Muzeului de Antichități din Atena cu o binevoitoare
amabilitate pe care nu pot să o subliniez îndeajuns...
mi-au dat un concurs neprețuit și au procedat în
această împrejurare cu osăbită bunăvoință. Cred că
niciodată o distincțiune onorifică nu a fost mai
binevenită pentru a răsplăti serviciile aduse unor
instituții culturale române...”.
În urma acestei propuneri, K. Kouraniotis,
directorul Muzeului de Antichități din Atena,
primește ordinul „Coroana României” în gradul de
comandor, Kastriotis, subdirectorul muzeului, ordinul
„Steaua României” în gradul de ofițer, iar lui
Giovanni Buda, șeful atelierului de mulaje al
aceleiași instituții, i se conferă ordinul „Coroana
României” în gradul de cavaler.
Demne de menționat sînt, de asemenea, înlesnirile
interne ale Serviciului Maritim Român ‒ sub al cărui
steag s-a efectuat transportul ‒, ale Ministerului
Comunicațiilor ‒ care a transmis gării din Constanța,
prin așa-numita „scrisoare de trăsură ‒ mica iuțeală”,
ordinele necesare pentru punerea la dispoziție a unui
vagon marfar de 15.000 kg ‒, ale C.F.R.-ului ‒ pentru
reducerea cu 50% a taxelor de transport ‒ și ale
Direcțiunii Vămilor ‒ pentru scutirea de taxe. Cu
toate acestea, prof. O. Tafrali apreciază „marea
cheltuială” a achiziționării mulajelor grecești,
afirmînd: „Numai datorită bunăvoinței... Băncii
Naționale a României, care ne-a acordat valută, și
Ministerului de Finanțe, care ne-a scutit de vamă...,
am putut face față cheltuielilor”.
Avem așadar în Muzeul de Antichități o probă de
excelență culturală oferită de un interval politic
exploziv, cînd forța de spiritualizare a simulacrelor
antice a reușit să mai spulbere din încărcătura nefastă
a darului grecesc Φοβού τους Δαναούς και δώρα
φέροντας (Timeo Danaos et dona ferentes).