Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În ultimele decenii, analiza datelor a indicat accelerarea îmbătrânirii populaţiei, ridicând astfel
semnale de alarmă privind consecinţele acestui proces. Speranţa de viaţă este în creştere, ratele
de fertilitate sunt în scădere, iar generaţiile născute în perioadele de maximă fertilitate sunt pe
cale de a ieşi din activitate, urmând să mărească, în viitorul apropiat, numărul pensionarilor.
‘’… România se gaseşte într-un proces de tranziţie caracterizat prin scăderea natalităţii şi
creşterea mortalităţii generale ,cu consecinţe asupra sporului natal al populaţiei care a devenit
negativ începând din 1992 şi cu o îmbătrânire evidentă a polulaţiei. Această evoluţie a
determinat o inversare a piramidei vârstelor, în prezent vârstele tinere fiind considerabil mai mici
decât cele vârstnice.’’ (Profesor Doctor Cristian Vladescu,2004, p. 148)
În anul 2060, României va fi pe poziţia a treia, cu 41% din totalul populaţiei format din
persoane de 60 ani şi peste ; si pe poziţia a cincea, cu 13,1% din totalul populaţiei format din
persoane de 80 ani şi peste această vârstă. Estimându-se astfel că peste jumătate din populaţia
tării va fi formată din vârstnici.
,, Din punct de vedere socio-economic ,o populaţie tânară înseamnă forţa de muncă ,care
permite o bună dezvoltare a societăţii, în timp ce o populaţie îmbătrânita înseamnă un procent
crescut de persoane neproductive, ce necesita protecţie socială şi implicit cheltuieli ridicate.’’
(Profesor Doctor Cristian Vladescu,2004, p. 63)
‘’ Din punct de vedere medical, structura populaţiei determină un anumit tip de morbiditate.
Astfel,populaţia de tip tânăr este dominată de o patologie predominant acută, pe când cea de tip
îmbătrânit de una cronică,degenerativă. Atfel batrânii au nevoi speciale în comparaţie cu restul
populaţiei, necesitânt: policlinici, spitale de specialitate, o reţea ambulatorie bine pusă la punct,
toate în ideea prevenirii, diagnosticării şi dispensarizării bolnavilor , pe cât posibil în faza
funcţională a bolii.’’ (Profesor Doctor Cristian Vladescu,2004, p. 63)
Promovarea unui stil de viață sănătos și reducerea factorilor de risc pentru sănătatea
orală.
Pierderea completă a dinţilor naturali este o problemă gravă de sănătate publică la nivel
mondial. Fumatul, dieta nesănătoasă şi consumul excesiv de alcool sunt principalele cauze ale
pierderii complete a dinţilor. Pierderea dinţilor este consecinţa finală a cariilor dentare şi
afecţiunilor gingivale severe (parodontită), condiţii cauzate de expunerea pe tot parcursul vieţii la
factorii de risc, comuni de altfel şi pentru alte boli cronice.
• proteze dentare
Ratele de prevalenţă sunt în creştere în mod dramatic în ţările cu venituri mici şi medii, în
special în rândul grupurilor defavorizate şi populaţii sărace. În plus faţă de variaţiile mari între
ţări, există inegalităţi izbitoare şi în cadrul aceleiaşi ţări.
Pierderea dinţilor poate fi prevenită iar intervenţiile asupra factorilor de risc sunt eficiente
atunci când sunt incluse în cadrul programelor de intervenţie asupra bolilor netransmisibile.
Dovezile privind rezulatatele intervenţiilor de sănătate orală sunt clare,iar aceste intervenţii sunt
relativ uşor de aplicat.
Relaţia dintre sănătate orală şi starea generală de sănătate este deosebit de pronunţată în
rândul persoanelor în vârstă. Sănătatea orală deficitară poate creşte riscurile pentru sănătatea
generală şi datorită compromiterii capacităţii normale de masticaţie care va afecta aportul
nutriţional. Nutriţia inadecvată/insuficientă poate duce în cele din urmă la scăderea răspunsului
imun. Bolile periodontale severe sunt asociate cu diabet şi infecţia cu HIV. În mod similar, alte
boli sistemice şi/sau efectele secundare negative ale tratamentelor lor pot determina un risc
crescut de a dezvolta afecţiuni orale, reducerea fluxului salivar ("gura uscată"), modificarea
simţurilor gustativ şi olfactiv, dureri oro-faciale, dezvoltarea excesivă gingivală, resorbţia osului
alveolar şi mobilitatea dinţilor. Prevalenţa înaltă a terapiilor multi-medicamentoase la această
grupă de vârstă poate avea un impact foarte mare asupra sănătăţii orale.
Cercetarile privind legăturile dintre sănătatea orală și sănătatea generală s-au axat în principal
pe următoarele asociații:
În unele ţări, multe din persoanele în vârstă locuiesc singure, departe de prieteni şi familie.
Lipsa suportului social şi sentimentele de singurătate şi izolare pot afecta bunăstarea şi starea lor
de sănătate mentală. În mod evident, este important ca furnizorii de servicii de îngrijiri de
sănătate să recunoască aceşti factorii psihosociali şi să furnizeze şi servicii de sănătate orală care
sunt accesibile, adecvate şi acceptabile pentru ei. Starea generală de sănătate trebuie să fie luată
în considerare mai ales atunci când se planifică un tratament complex, care poate implica şi
proceduri chirurgicale.
Experiența în domeniul sănătății publice din țările cu programe de prevenire stabilite arată
îmbunătățiri semnificative ale statusului dentar.
Programul OMS pentru sănătatea orală a elaborat strategii pentru îmbunătățirea sănătății
orale a persoanelor în vârstă. Pe baza experiențelor provenite din programele demonstrative din
unele țări, planificatorii naționali în domeniul sănătății orale sunt încurajați să integreze
activitățile sistematice de sănătate orală în vederea îmbunătățirii calității vieții. Programul
efectuează aceste strategii în colaborare cu Centrul Kobe al OMS din Japonia , birourile
regionale , centrele de colaborare ale OMS privind sănătatea orală și ONG-urile.
Bibliografie
2. Dr. Paul Erik Peterson ,Hiroshi Uede Oral health in ageing societies – Integration of oral
health and general health ,Geneva, WHU Document Production Services ,2006 , tabel p.
15-16