ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

CAPITOLUL 4

ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

OBIECTIVE:

La finalul acestui capitol, studentul/as. terapeut/masterandul ar

trebui să fie capabil să:

 Definească ce este energia radiantă, explice care sunt

proprietățile sale fizice și să indice cum este produsă.
 Analizeze relația dintre lungimea de undă și frecvență.
 Aplice legile care guvernează radiațiile electromagnetice la
diversele metode terapeutice.
 Argumenteze modul în care terapeutul poate utiliza cel mai
bine radiațiile electromagnetice pentru a produce un răspuns
fiziologic specific în diversele țesuturi din corp.
 Compare efectele fiziologice produse de fiecare metodă
terapeutică.
 Diferențieze spectrul electromagnetic de cel acustic.

Există un grad marcat de confuzie chiar și printre cei mai

experimentați terapeuți cu privire la relația dintre diversele metode
terapeutice și spectrul electromagnetic sau acustic. Curenții de
stimulare electrică, diaterimia cu unde scurte sau microunde,
spectrul acustic Intervalul de
terapia cu ultraviolete și laserul de mică putere sunt toate agenți frecvențe și lungimi de undă
terapeutici care emit un anumit tip de energie cu lungimi de undă și ale undelor sonore.
frecvențe care pot fi clasificate ca și radiații electromagnetice.3
Ultrasunetul este o formă de radiație a cărui lungime de undă și
frecvență de vibrație sunt clasificabile mai degrabă în spectrul spectrul electromagnetic
ascustic decât cel electromagnetic. Fiecare dintre metodele care Intervalul de frecvențe și
lungimi de undă asociate
folosesc aceste diferite tipuri de energie vor fi discutate în
energiei radiante.
următoarele capitole.

ENERGIA RADIANTĂ

Radiația este un proces prin care energia de diferite forme

traversează spațiul.10 Cei mai mulți dintre noi suntem
familiarizați cu efectele radiațiilor de la soare. Lumina solară
1

infraroșu Porțiune a
spectrului electromagnetic
asociată modificărilor termice,
localizată alături de porțiunea
roșie a spectrului de lumină
vizibilă.
ultraviolet Porțiune a
spectrului electromagnetic
asociată modificărilor
chimice, localizată adiacent
porțiunii violete a spectrului
de lumină vizibilă.
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE
este un tip de energie radiantă, și știm cu toții că nu face doar ca
obiectele să fie vizibile, ci produce și căldură. Soarele emite
energie radiantă ca rezultat al reacțiilor chimice de mare intensitate.
Această energie radiantă sub formă de lumină solară călătorește
prin spațiu cu aproximativ 300 milioane m/s și ajunge într-un final
pe pământ, unde efectele sale pot fi văzute sau simțite. Totuși,
soarele nu este singurul obiect capabil să producă această energie
radiantă.
Figura 1-1 Când o rază de lumină traversează o prismă, diversele
radiații electromagnetice din lumina vizibilă sunt refractate și apar
ca benzi distincte de culoare numite spectru.
Toată materia produce energie care radiază sub formă de
căldură. Soarele produce radiație prin reacții chimice. Totuși,
atunci când asupra unui obiect se aplică forță chimică sau electrică
suficient de intensă, mișcările de electroni pot produce diverse
forme de energie radiantă. Multe dintre metodele terapeutice
discutate în această carte produc energie radiantă (i.e. metodele
infraroșii, diatermia, ultravioletele, laserul și metodele de stimulare
electrică).1,8
Dacă o rază de soare trece printr-o prismă, se va separa în
diverse regiuni de culoare (Fig. 1-1). Fiecare dintre aceste culori
reprezintă o formă diferită de energie radiantă. Ele apar pentru că
diversele forme de energie radiantă sunt refractate sau își schimbă
direcția ca rezultat al diferitelor lungimi de undă și frecvență a
fiecărei culori, rezultând astfel benzi distincte de culoare numite
spectru. Aceste variații de culoare pe care noi le detectăm cu ochiul
liber sunt numite lumină vizibilă sau radiații luminoase. Devine
evident atunci când ne uitam la această imagine colorată că există o
regiune de roșu la un capăt și una de violet, la capătul celălalt al
spectrului. Atunci când străbate o prismă, tipul de energie radiantă
refractată cel mai puțin apare ca fiind culoarea roșu, pe când cea
refractată cel mai mult apare ca fiind violet.8
Această rază de lumină care traversează o prismă propagă și
forme de energie radiantă care nu sunt vizibile ochiului nostru.
Dacă este aplicat un termometru aproape de capătul roșu al
spectrului, va fi detectată căldură. De asemenea, o hârtie
fotografică plasată aproape de capătul violet va indica modificări
chimice. Forma de energie radiantă care produce căldură și care
este amplasată în spectru, dincolo de porțiunea roșie este numită
2
 ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

regiune de radiație infraroșie. Forma de energie radiantă care

produce modifocări chimice și care este localizată dincolo de violet
este numită regiune de radiație ultravioletă (Fig. 1-2).
Ultravioletele, infraroșiile și rezele de lumină vizibilă sunt produse
de căldură. Pe măsură ce temperatura crește într-o anumită
substanță, vibrația moleculelor tinde să crească activitatea
electronilor. Mișcarea electronilor produce unde electromagnetice.
Cu cât este mai mare temperatura, cu atât este mai mare frecvența
undelor electromagnetice produse. Aceste unde electromagnetice
produse de căldură sunt de obicei absorbite de multe obiecte și au o
putere de penetrație mică.7
Este cunoscut faptul că pot fi produse și alte forme de
radiație dincolo de porțiunile infraroșii și ultraviolete ale spectrului diatermia Aplicația energiei
atunci când este aplicată energie electrică.8 Dincolo de porțiunea electrice de înaltă frecvență
infraroșie a spectrului sunt localizate mai multe regiuni mari de care este folosită pentru a
genera căldură în țesuturile
energie numite diatermice; acestea includ undele radio, TV și
cutanate ca rezultat al
curenți stimulatori ai nervilor și mușchilor. Dincolo de capătul rezistenței țesuturilor la
ultraviolet al spectrului se află regiunea ionizantă de înaltă trecerea energiei.
frecvență și penetrabilitate (i.e. raze x, alpha, beta, gamma).

RADIAȚIILE ELECTROMAGNETICE

Toate aceste diferite clasificări ale radiațiilor constituie împreună

spectrul electromagnetic (Fig. 1-2). Toate aceste radiații
electromagnetice aflate în spectru au mai multe caracteristici
teoretice în comun2:

Regiune Lungime Frecvență folosită Penetrație Efecte fiziologice

de undă clinic* eficientă
folosită
clinic
Curenți de stimulare 3 x 10s Km 1-4000 Hz Efectele pot Modularea durerii,
electrică la apărea oriunde contracție
75,000 Km între electrozi musculară, relaxare,
mobilizarea ionilor

Unde comerciale
radio și TV
Diatermie cu unde 22 m 13.56 MHz 3 cm Creșterea temperaturii
scurte 11 m 27.12 MHz tisulare, vasodilatație,
creșterea vascularizației

Diatermie cu 69 cm 433.9 MHz Creșterea temperaturii

microunde 33 cm 915 MHz 5 cm tisulare, vasodilatație,
12 cm 2450 MHz creșterea vascularizației

Infraroșii

Comprese reci (13° C) 111,000 A 2.7 x 1012 Temperatura superficială

Hz scade
Duș subacval rece 99,514 A 3.01 x 1012
(17° C) Hz
Duș subacval cald 93,097 A 3.22 x 1012 1 cm Vasoconstricție— Scăderea
(47° C) Hz fluxului sangvin
Baie cu parafină 90,187 A 3.32 x 1012
(47°C) Hz
Hydrocollar (76° C) 82,457 A 3.63 x 1012 Analgezie
Hz
Infraroșii luminoase 28,860 A 1.04 x 1013 Temperatură superficială
(727° C) Hz crescută
3
 ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

IR neluminoase 14,430 A 2.08 x 1013 Vasodilataţie – cresterea

(1727°C) Hz fluxului sangvin

Rosu Laser
Lumină
vizibila GaAs 9100 A 3.3 x 1013 5 cm Modularea durerii și
Hz vindecare

HeNe 6328 A 4.74 x 1013 10-15 mm

Hz
Violet

Ultraviolet Modificări chimice

UV-A 3200-4000 9.38 x 1013-7.5 x superficiale
A 1013Hz
UV-B 2900-3200 1.03 x 1014-9.38 x 2 mm Bronzare
A 1013
UV-C 2000-2900 1.50 x 1014 -1.03 x Bactericid
A 1014Hz
* Calculata utilizand: C=λ ×F, C= velocitate (3×108 m/s), λ= lungime de unda, F= frecvența.

Figura 1-2 Spectrul electromagnetic

1. Pot fi produse atunci când sunt aplicate forțe electrice sau

chimice suficient de intense asupra oricărui material.
2. Toate traversează spațiul cu ușurință cu o viteză egală.
3. Direcția de traversare este întotdeauna în linie dreaptă.
4. Pot fi reflectate, refractate, absorbite sau transmise, în funcție de
mediul specific de care se lovesc.

Razele luminoase, infraroșii și ultraviolete ale soarelui

călătoresc sub formă de unde printr-un vacuum sau spațiu cu o
viteză de aproximativ 300 milioane de metri pe secundă și ajung
toate pe pământ în aproape același timp. Aceste raze sunt emise
prin reacții chimice ce au loc pe soare, și fiecare tip de radiație
posedă propriile caracteristici fizice. Baza prin care se face
diferențierea dintre diferitele regiuni ale spectrului electromagnetic
este analizarea lungimilor de undă și frecvențelor ale radiațiilor din
spectru.
Radiațiile electromagnetice produse prin diferitele metode
au toate aceleași caracteristici fizice ca oricare alte radiații
electromagnetice. Totuși, când aceste radiații intră în contact cu
diferitele țesuturi biologice, viteza și direcția de deplasare vor fi
alterate în țesuturi.

LUNGIMEA DE UNDĂ ȘI FRECVENȚA

Lungimea de undă este definită ca distanța dintre vârful unei unde

și vârful următoarei sau precedentei unde. Frecvența este definită
ca numărul oscilațiilor de undă sau vibrațiile care apar înt-o
secundă și este exprimată în hertz (Hz).

4
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

Fiecare dintre diferitele tipuri de radiații ale spectrului

electromagnetic are o lungime de undă și o frecvență specifică a
vibrațiilor. Având în vedere că este acceptat teoretic faptul că toate
formele de radiație electromagnetică sunt produse simultan, se
deplasează cu o viteză constantă prin spațiu, și ajung pe pământ în
același timp, înseamnă că undele mai lungi trebuie să aibe
frecvențe mai mici și undele mai scurte frecvențe mai mari.

Viteza = Lungime de undă X Frecvență

C=λXF

Astfel, există o relație inversă sau reciprocă între lungimea

de undă și frecvență. Viteza este constantă cu 3 X 108 m/sec.9
Astfel, cunoscând lungimea de undă, putem calcula frecvența.

LEGILE CARE GUVERNEAZĂ EFECTELE RADIAȚIILOR

ELECTROMAGNETICE

Atunci când radiațiile electromagnetice lovesc sau intră în contact

cu diferite obiecte, mai multe lucruri se pot întâmpla. Unele raze
pot fi reflectate, pe când altele sunt transmise prin țesuturi, unde
pot fi refractate. Totuși, altele pătrund până în țesuturile profunde
unde pot fi absorbite (Fig. 1-3). În general, acele radiații care au
lungimile de undă cele mai lungi tind să aibe penetrația cea mai
mare indiferent de frecvența lor. Trebuie adăugat, totuși, că un
număr de alți factori, care vor fi discutați mai târziu, pot contribui
și ei la profunzimea de penetrație.

Principiul Arndt-Schutz

Scopul folosirii metodelor terapeutice este acela de a stimula

anumite țesuturi ale corpului pentru a-și îndeplini funcția normală. Principiul Arndt-Schultz
Stimularea va apărea doar dacă energia produsă de un aparat Nici o reacție sau modificare
electroterapeutic este absorbită de un țesut. Principiul Arndt- nu poate avea loc în țesuturile
corpului dacă energia
Schultz spune că nici o reacție sau schimbare nu se poate produce
absorbită este insuficientă
în țesuturile corpului dacă energia absorbită este insuficientă pentru pentru a stimula țesuturile
a stimula țesuturile absorbante. Scopul terapeutului ar trebui să fie absorbante.
acela de a produce suficientă energie într-o formă sau alta pentru a
stimula țesuturile să-și îndeplinească funcția, dar să și
conștientizeze faptul că prea multă energie absorbită într-o perioadă
de timp poate să afecteze serios funcția normală și că, dacă este
foarte mare, poate produce daune iremediabile.2 Un exemplu ar
putea fi folosirea curentului electric stimulant pentru a creea
contracție musculară. Pentru a reuși depolarizarea unui nerv motor,
intensitatea curentului trebuie crescută până când este disponibilă
suficientă energie pentru a fi absorbită de nerv pentru a facilita
depolarizarea.

5
 ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

 Figura 1-3 Când radiațiile electromagnetice intră în contact

cu țesuturile umane, ele pot fi referactate, reflectate sau absorbite.
Energia transmisă prin țesuturi trebuie să fie absorbită înainte să
aibe loc orice modificare fiziologică.

Legea lui Grotthus-Draper

Relația inversă dintre energia absorbită de țesut și penetrația

Legea lui Grotthus-Draper energiei în țesuturile mai profunde este descrisă de către Legea lui
Daca energia nu este
Grotthus-Draper. Atunci când energia electromagnetică lovește
absorbita de tesuturile
superficiale, atunci ea va suprafața pielii, mai multe lucruri i se pot întâmpla. O parte din
penetra tesuturile mai energie poate fi reflectată (respinsă) de pe suprafață, fără să
profunde. producă vreun răspuns fiziologic. Partea de energie
electromagnetică ce nu este reflectată va penetra țesuturile și o
parte va fi absorbită superficial. Din nou, atâta vreme cât cantitatea
de energie absorbită este suficientă pentru a stimula țesutul țintă, va
apărea un răspuns fiziologic (ex. vasodilatația unui vas).
Energia care nu este absorbită superficial va continua să
penetreze prin straturile mai profunde de țesut (grăsime și mușchi).
La interfața dintre țesuturi (unde pielea întâlnește grăsimea sau
grăsimea întâlnește mușchiul), diferențele de densitate dintre cele
două țesuturi pot face ca energie electromagnetică penetrantă să fie
refractată, alterând direcția sa de transmisie. Dacă țesutul țintă este
un nerv motor, atunci, din nou, e necesar ca nervul să absoarbă
suficientă energie pentru a fi depolarizat. Un exemplu ilustrativ de
aplicare a Legii lui Grotthus-Draper ar putea fi atunci când se
folosesc ultrasunetele pentru a crește temperatura tisulară în
mușchiul mare gluteu. Folosirea ultrasunetelor la o frecvență de 3
MHz ar fi mai eficientă decât de 1 MHz, având în vedere că mai
puțin de 3 MHz ar fi absorbiți superficial și, astfel, mai multă
energie ar penetra țesuturile musculare mai profunde.

Legea cosinusului

Energia radiantă este transmisă mai ușor la țesuturile profunde dacă

sursa de radiație este poziționată în unghiul potrivit cu zona care
urmează să fie iradiată. Astfel, cu cât este mai mic unghiul dintre
raza propagată și perpendiculara, cu atât este mai puțină

6
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

radiație reflectată și cu atât este mai mare absorbția. Acest

principiu, cunoscut și ca legea cosinusului, este extrem de
importantă în capitolele care tratează diatermia, lumina ultravioletă
și încălzirea cu infraroșii, întucât eficiența acestor modalități este
bazată în mare măsură pe modul în care sunt amplasate față de
pacient (Fig. 1-4). Un exemplu ce ilustrează aplicarea legii
cosinusului ar putea fi atunci când se face un tratament cu
ultrasunete, suprafața sondei ar trebui să fie menținută cât mai lipită
de piele posibil. Aceasta permite energiei acustice ce vine de la
aplicator să atingă suprafața cu un unghi cât mai apropiat de 900,
minimizând astfel cantitatea de energie reflectată.

 Fig. 1-4. Legea cosinusului – cu cât este mai mic unghiul

dintre raza propagată și perpendiculară, cu atât este mai puțină
radiație reflectată și mai multă absorbită. Astfel, energia absorbită
în cazul A este mai mare decât în cazul B.

 Fig. 1-5. Legea pătratului invers afirmă că intensitatea

radiației care atinge o anumită suprafață variază invers
proporțional cu pătratul distanței de la sursă.

Legea pătratului invers

Intensitatea radiației care lovește o anumită suprafață este

cunoscută a varia invers proporțional cu pătratul distanței de la
sursă. De exemplu, atunci când se folosește o lampă cu infraroșii
7

Metode electromagnetice:
• Curenți electrici stimulanți
• Biofeedback
• Iontoforeză
• Diatermie cu unde scurte
• Diatermie cu microunde
• Metode cu infraroșii
• Terapie cu ultraviolete
• Laser de mică putere
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE
pentru a încălzi zona lombară, intensitatea energiei călduroase la
suprafața pielii dacă lampa este poziționată la o distanță de 25 cm
va fi de patru ori mai mare decât dacă lampa este poziționată la 50
cm. Acest principiu, numit și legea pătratului invers, are evident
mari consecințe atunci când se instalează o anumită modalitate
terapeutică pentru a se obține efectul fiziologic dorit (Fig. 1-5).
Indiferent de calea pe care o ia această energie transmisă, efectele
fiziologice sunt vizibile doar atunci când energia este absorbită de
un țesut anume. Toate metodele fizice care emit radiații
electromagnetice sunt influențate de relația dintre absorbția și
transmiterea energiei. Metodele care emit radiații cu lungimi de
undă relativ mai mari au abilitatea să transmită energie prin
straturile superficiale, penetrând astfel țesuturile mai profunde unde
este absorbită.
APLICAȚIA SPECTRULUI ELECTROMAGNETIC LA
METODELE TERAPEUTICE
Metodele terapeutice discutate în detaliu în ultimele capitole (cu
excepția ultrasunetelor, masajului, tracțiunilor, compresiilor
intermitente, mobilizărilor și reabilitării neuromusculare
proprioceptive), toate emit radiații cu caracteristici fizice care pot fi
clasificate ca fiind electromagnetice.
Figura 1-2 reprezintă spectrul electromagnetic și
amplasează toate metodele în ordinea bazată pe lungimile de undă
și frecvențele corespunzătoare. Curenții electrici stimulanți au cele
mai mari lungimi de undă și cele mai mici frecvențe și ar trebui,
astfel, să aibă cea mai mare permeabilitate. Pe măsură ce coborâm
pe planșă, lungimile de undă din fiecare regiune devin tot mai mici
și frecvențele tot mai mari. Diatermia cu unde scurte și microunde,
diversele surse de încălzire cu infraroșii și regiunile cu ultraviolete
au o capacitate de pătrundere tot mai redusă.
Ar trebui menționat faptul că regiunile etichetate ca fiind
frecvențe radio și TV, lumină vizibilă și radiații ionizante de înaltă
frecvență și permeabilitate fac parte cu siguranță din clasificarea
radiațiilor electromagnetice. Totuși, ele nu au aplicabilitate ca și
metode terapeutice și, deși foarte importante în viața noastră de zi
cu zi, nu vor mai fi luate în considerare în contextul acestei
discuții.
Curenți electrici stimulanți
Curenții electrici stimulanți care afectează țesutul nervos și
muscular au cele mai mari lungimi de undă și cele mai mici
frecvențe dintre toate metodele. Lungimile de undă ale curenților
electrici stimulanți sunt extrem de mari, în jurul a 15.000 km.
Frecvențele utilizate clinic variază între 1 și 4000 Hz. Cele mai
multe stimulatoare au flexibilitatea de a modifica frecvența pentru a
produce răspunsul fiziologic dorit. Curenții de stimulare a
mușchilor și nervilor sunt capabili de (1) modularea durerii fie prin
stimularea nervilor senzitivi cutanați la frecvențe înalte (TENS) sau
prin producerea de β-endorfine la frecvențe mai joase
(electroacuterapie); (2) producerea de contracție musculară și
relaxare sau tetanie, în funcție de tipul de curent (alternant sau
direct) și frecvența sa (curenții rusești); (3) facilitarea vindecării
8
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

țesuturilor moi și osului prin folosirea microcurenților subsenzoriali

(LIS); și (4) producerea unei mobilizări nete a ionilor prin
folosirea curentului continuu provocând astfel o modificare
chimică în țesuturi (iontoforeza, Capitolul 6).9 Curenții electrici
stimulanți și diferitele lor efecte fiziologice sunt discutate în detaliu
în Capitolul 5.

Biofeedback electromiografic

Biofeedback-ul electromiografic este o procedură terapeutică care

folosește instrumente electronice sau electromecanice pentru a
măsura, procesa și returna informații prin semnale auditive sau
vizuale. Clinic, este folosit pentru a ajuta pacientul să obțină un mai
bun control voluntar în termeni fie de relaxare neuromusculară, fie
de reeducare musculară după un traumatism. Biofeedback-ul este
discutat în Capitolul 7.

Diatermie cu unde scurte și microunde

Curenții diatermici sunt considerați curenți de înaltă frecvență

pentru că au mai mult de 1 milion de cicli pe secundă. Când
impulsuri de așa de mică durată intră în contact cu țesutul uman, nu
există suficient timp pentru ca ionii să se miște. În consecință, nu se Sugestie terapeutică
produce nici o stimulare a nervilor senzitivi sau motori. Energia
Atunci când se tratează
acestor curenți electrici cu vibrație rapidă produc încălzire pe
durerea lombară joasa,
măsură ce traversează țesuturile, ducând la o creștere a temperaturii terapeutul poate alege să
locale. Diatermia cu unde scurte poate fi continuă sau pulsatilă. folosească metode de
Atât undele scurte continue, cât și microundele sunt folosite în încălzire cu infraroșii,
principal pentru efectele termice, pe când undele scurte pulsatile diatermie cu unde scurte sau
microunde, sau ultrasunete,
sunt folosite pentre efectele nontermice.
toate având capacitatea de a
Aparatele de electroterapie cu unde scurte și microunde au produce căldură în țesuturi.
frecvențe și lungimi de undă prestabilite, care nu pot fi modificate. Ultrasunetele au o putere de
Unitățile de diatermie sunt setate fie la (1) 13,56 MHz (1 MHz = 10 penetrare mai mare decât
milioane Hz) cu o lungime de undă corespunzătoare de 22 m; sau oricare altă metodă
electromagnetică întrucât
(2) 27,12 MHz cu o lungime de undă de 11 m.2
energia acustică este mai
Unitățile cu microunde au lungimi de undă mai scurte decât eficient transmisă prin
unitățile de diatermie cu unde scurte și sunt setate la lungimi de țesuturi dense decât energia
undă de 33 sau 12 cm cu frecvențe de 915 sau 2450 MHz. electromagnetică.
Adâncimea de penetrare cu microunde este puțin mai mare decât cu
unde scurte întrucât cantitatea de energie folosită este concentrată
într-un singur punct, și nu împrăștiată pe o suprafață mai
mare.2Acestea sunt discutate mai în detaliu în Capitolul 8.

Metodele cu infraroșii

Probabil că cea mai mare confuzie asupra relației dintre radiațiile

electromagnetice și metodele terapeutice este asociată regiunii
infraroșii. Tindem să ne gândim la metodele cu infraroșii ca fiind
doar lămpi luminoase sau neluminoase, când, de fapt, cele mai
multe metode utilizate de terapeuți emit radiații cu lungimi de undă
și frecvențe ce se încadrează clar în regiunea infraroșie.
Compresele reci, compresele hidrocolatoare, dușul subacval, băile
cu parafină și băile alternante sunt toate metode cu infraroșii.4
9

Sugestie terapeutică
Atunci când este pregătit un
pacient pentru tratament fie
cu diatermie cu microunde,
fie cu ultraviolete, este
esențial ca terapeutul să ia în
considerare unghiul la care
energia electromagnetică
lovește suprafața corpului
pentru a se asigura că cea
mai multă energie se
absoarbe și nu se reflectă.
Este de asemenea esențial să
se cunoască distanța la care
aceste metode trebuie
amplasate de suprafață
pentru a obține cantitatea
dorită de energie în țesuturile
țintă.
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE
Mai devreme s-a afirmat că orice obiect încălzit (sau răcit)
la o temperatură diferită de cea a mediului înconjurător va disipa
căldura prin iradiere la materialele cu care intră în contact.
Metodele cu infraroșii sunt folosite pentru a încălzi sau răci local, și
ocazional, generalizat țesuturile superficiale. Este în general
acceptat ca metodele cu infraroșii să aibă o adâncime de penetrare
de 1 cm sau mai puțin. Metodele cu infraroșii pot produce creșterea
sau descreșterea circulației în funcție de temperatura folosită. Ele
sunt de asemenea cunoscute pentru efectele anagezice ca rezultat al
stimulării terminațiilor nervoase senzitive cutanate.
Regiunea infraroșie a spectrului este localizată adiacent
capătului roșu al luminii vizibile. Lungimile de undă ale metodelor
cu infraroșii sunt evident mai scurte decât cele ale curenților
electrici stimulanți și ale diatermiilor și sunt exprimate în unități
Angstrom (A); 1 A este egal cu 10-10 m (metri).
Lungimile de undă ale undelor infraroșii, cât și ultravioletelor sunt
dependente de temperatură. Acele metode cu cea mai mică
temperatură au cele mai mari lungimi de undă. Asta înseamnă că o
compresă cu gheață are lungimi de undă mai mari și astfel o putere
de penetrare mai mare decât o compresă caldă. Temperaturile
folosite în metodele infraroșii variază de la 00C la gheață, la
30000C ale lămpilor cu infraroșii. Lungimile de undă
corespunzătoare acestui interval se află între 10.000 și 105.000 A
cu frecvențe corespunzătoare între 2 X 1012 și 4 X 1013Hz.
Ar trebui subliniat faptul că o unitate Angstrom este o
unitate de măsură extrem de mică, astfel încât diferențele de
adâncime de penetrare nu sunt mari între metodele cu infraroșii.
Factorul esențial este creșterea sau descreșterea temperaturii
tisulare care induc același răspuns fiziologic, indiferent de
lungimea de undă.
Laser
Dintre metodele discutate în această carte, laserul de mică putere
este cu siguranță cel mai nou utilizat în terapie. Cuvântul laser este
un acronim pentru lumină amplificată prin stimularea emisiei de
radiaţii (light amplification by stimulated emission of radiation).
Laserul este o formă de radiație electromagnetică care este
clasificată atât în porțiunea infraroșie, dar și de lumină vizibilă ale
spectrului.
Laserele sunt fie de mare, fie de mică putere. Laserele de
mare putere sunt folosite în chirurgie pentru incizii, coagularea
vaselor și tromboliză, ca urmare a efectelor sale. Aparatele de laser
reci sau de mică putere nu produc deloc sau puțin efect termic, dar
se pare că are un efect clinic semnificativ pe țesutul moale și pe
consolidarea fracturilor, dar și pe controlul durerii prin stimularea
punctelor de acupunctură si punctelor trigger.
Două tipuri de laser de mică putere sunt folosite de
terapeuți: laser cu heliu-neon (HeNe) și cel cu galium-arsenid
(GaAs). Laserul HeNe are o lungime de undă de 632.8 nm și o
adâncimde de penetrare directă de 0,8 mm, deși e posibil să existe
efecte indirecte până la 10-15 mm. Laserul GaAs are o lungime de
undă de 910 nm și poate penetra indirect până la 5 cm. Laserul ca și
instrument terapeutic este discutat în Capitolul 11.
10
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

Lumina ultravioletă

Porțiunea ultravioletă a spectrului electromagnetic este adicentă

capătului violet al luminii vizibile. Așa cum am menționat anterior,
radiațiile din regiunea ultravioletă sunt nedetectabile de ochiul
uman. Totuși, dacă o hârtie fotografică este amplasată la capătul
ultraviolet, vor apărea modificări chimice. Deși este nevoie de o
sursă foarte fierbinte (700-90000C) pentru a produce lungimi de
unde ultraviolete, efectele fiziologice ale ultravioletelor sunt în
principal chimice și apar exclusiv la nivelul pielii. Adâncimea
maximă de penetrare a ultravioletelor este de aproximativ 1 mm.
Lungimile de undă cu ultraviolete variază între 2000 și 4000 A.
Regiunea ultravioletă este subdivizată în trei arii diferite: UV-A
(3200-4000A), UV-B (2900-3200 A) și UV-C (2000-2900 A).
Frecvențele de UV folosite clinic variază între 7 X 1013 și 7 X 1014
Hz.2,6,9 Deși rareori utilizată de terapeut, aplicatia terapiei cu
ultraviolete este discutată în Capitolul 12.

SPECTRUL ACUSTIC ȘI ULTRASUNETELE

O altă metodă terapeutică utilizată frecvent de terapeuți sunt Energia acustica este
ultrasunetele. Aparatele de ultrasunete produc un tip de energie produsa de aparatele de
care trebuie clasificată ca și acustică, mai degrabă decât ultrasunete.
electromagnetică. Ultrasunetele sunt clasificate frecvent alături de
diatermia cu unde scurte sau microunde ca și metodă gen
„conversie”, de încălzire profundă, și este cu siguranță adevărat că
toate sunt capabile să inducă o creștere a temperaturii în țesutul
uman la o adâncime considerabilă. Totuși, ultrasunetele sunt o
vibrație mecanică, o undă sonoră, produsă și transformată din Sugestie terapeutică
energie electrică de mare frecvență.2 Ultrasunetele trebuie
Terapeutul poate folosi
considerate un tip de vibrație acustică mai degrabă decât o formă
ultravioletele pentru a trata
de radiație electromagnetică. leziuni cutanate. Întrucât
Radiațiile acustice și electromagnetice au caracteristici lungimea de undă a
fizice foarte diferite. Atunci când vibrațiile acustice sunt produse, ultravioletelor este mică,
ele se deplasează cu o viteză care este semnificativ mai mică decât adâncimea de penetrare este
minimă, și astfel, efectele
a radiațiilor electromagnetice. Undele electromagnetice se
terapeutice sunt în principal
deplasează cu o viteza aproximativă de 300 milioane m/sec, pe superficiale. De asemenea,
când undele sonore se deplasează cu viteze între sute și câteva mii regiunea ultraviolet a
de metri pe secundă. spectrului electromagentic
Legătura dintre viteză, lungime de undă și frecvență este este recunoscută pentu
producerea unor efecte
puțin diferită decât în cazul energiei electromagnetice, deși relația
chimice în țesutul biologic,
inversă dintre lungime de undă și frecvență se păstrează. Diferența care ar putea fi utile în
constă în faptul că viteza de deplasare este mult mai mare în cazul procesul de vindecare.
energiei electromagnetice decât în al energiei acustice. Astfel,
lungimile de undă sunt considerabil mai mici în vibrația acustică
decât la radiațiile electromagnetice, la orice frecvență.2 De
exemplu, ultrasunetele care se deplasează prin atmosferă au o
lungime de undă de aproximativ 0,3 mm, pe când radiațiile
electromagnetice au lungimi de undă de 297 m la o frecvență
similară.
Am specificat că radiațiile electromagnetice sunt capabile
să se deplaseze prin spațiu sau prin vacuum. Pe măsură ce
densitatea mediului crește, viteza de deplasare scade semnificativ

11
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

ca rezultat al refracției, reflexiei sau absorbției de către moleculele

din mediu. Vibrațiile acustice nu se vor transmite deloc prin
vacuum, întrucât depind de conducția prin coliziuni moleculare. Cu
cât este mai dens mediul, cu atât este mai mare viteza de deplasare.
În țesutul uman ultrasunetele au o viteză de deplasare mult mai
mare de transmitere prin țesutul osos (3500m/s), de exemplu, decât
prin țesutul grăsos (1500 m/s).
Frecvențele undelor de ultrasunete sunt între 700.000 și 1
milion de cicli/secundă. Frecvențele în jur de 20.000 Hz sunt
detectabile de urechea umană. Astfel, porțiunea de ultrasunete a
spectrului auditiv nu poate fi auzită. Generatoarele de ultrasunete
sunt în general setate la o frecvență standard de 1 și 3 megahertz
(1000KHz). Adâncimea de penetrare cu ultrasunete este mult mai
mare decât în cazul oricărei alte radiații electromagnetice. La o
frecvență de 1 MHz, 50% din energia produsă va pătrunde la o
adâncime de aproximtiv 5 cm. Motivul acestei mari penetrabilități
este faptul că ultrasunetele se deplasează foarte bine prin țesut
omogen (ex. țesut adipos), pe când radiațiile electromagnetice sunt
absorbite aproape în totalitate. Astfel, când se dorește penetrare
terapeutică la țesuturi mai profunde, ultrasunetele sunt metoda de
elecție.5,7
Ultrasunetele terapeutice au fost folosite tradițional pentru a
produce o creștere a temperaturii tisulare prin efect termic
fiziologic. Totuși, sunt capabile să accelereze și vindecarea la nivel
celular ca rezultat al efectelor sale fiziologice non-termale.
Utilitatea clinică a ultrasunetelor este discutată în detaliu în
Capitolul 10.

REZUMAT

1. Eenergia radiantă poate fi produsă atunci când o forță

electrică sau chimică suficient de puternică este aplicată
unui obiect.

2. Curenții electrici stimulanți, diatermia cu unde scurte și

microunde, metodele cu infraroșii, terapia cu ultraviolete
sunt toate clasificate ca și porțiuni ale spectrului
electromagnetic corespunzătoare lungimilor de undă și
frecvențelor asociate fiecărei regiuni.

3. Toate radiațiile electromagnetice se deplasează cu aceeși

viteză, așa încât lungimea de undă și frecvența sunt invers
proporționale.

4. Radiațiile pot fi reflectate, refractate, absorbite sau

transmise în diferite țesuturi.

5. Acele radiații cu cele mai mari lungimi de undă tind să aibe

o penetrabilitate mai mare.

6. Scopul utilizării oricărei metode terapeutice este de a

stimula un anumit țesut să-și îndeplinească funcția.

12
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

7. Ultrasunetele sunt o parte a spectrului acustic și sunt cel mai

bine propagate prin țesut dens (ex biologic); astfel, este
foarte eficient în a ajunge la țesuturi profunde.

Întrebări recapitulative

1.Ce este energia radiantă și cum este produsă?

2.Care este relația dintre lungimea de undă și frecvență?
3.Care sunt caracteristicile energiei electromagnetice?
4.Care dintre metodele terapeutice produc energie
electromagnetică?
5.Care este scopul folosirii unei metode terapeutice?
6.Conform Legii lui Grotthus-Draper, ce se întâmplă cu energia
electromagnetică atunci când intră în contact cu și/sau penetrează
țesutul biologic uman?
7.Explică legile cosinusului și inversului pătratului cu privire la
permeabilitatea țesuturilor de către energia electromagnetică.
8.Care dintre metodele terapeutice produce energie acustică?
9.Care sunt diferențele dintre energie electromagnetică și energie
acustică?

GLOSAR
absorbtie Energie care stimuleaza un tesut
particular sa isi indeplineasca fuctiile normale.
spectrul acustic Intervalul de frecvențe și
lungimi de undă ale undelor sonore.
principiul Arndt-Schultz Nicio reacție sau
modificare nu poate avea loc în țesuturile
corpului dacă energia absorbită este
insuficientă pentru a stimula țesuturile
absorbante
legea cosinusului Radiatiile optime apar
atunci cand sursa de radiație este poziționată în
unghiul potrivit, in centrul zonei care urmează
să fie iradiată
diatermia Aplicația energiei electrice de
înaltă frecvență care este folosită pentru a
genera căldură în țesuturile cutanate ca rezultat
al rezistenței țesuturilor la trecerea energiei.
spectrul electromagnetic Intervalul de
frecvențe și lungimi de undă asociate energiei
radiante.
frecventa Numarul de cicli sau pulsuri pe
secunda.
legea lui Grotthus-Draper Energia care nu
este absorbita de tesuturi trebuie transmisa.
radiatie 1. Procesul prin care se
emiteenergie de catre anumite surse, sub
forma de unde. 2. O metoda de transfer a
caldurii prin care caldura poate fi ori
castigata ori cedata.
reflexie Reintoarcerea partiala a undelor de
lumina sau de sunet atunci cand inatlnesc o
suprafata.
refractie Schimbarea directiei unei unde de
sunet sau de reflexie la trecerea dintr-un tesut
in altul.
transmisie Propagarea energiei printr-un
tesut biologic particular spre tesuturi mai
adanci.
ultrasunete O portiune din spectrul acustic
localizata deasupra sunetelor audibile

infraroșu Porțiune a spectrului ultraviolet Porțiune a spectrului

electromagnetic asociată modificărilor termice,
localizată alături de porțiunea roșie a
spectrului de lumină vizibilă.
legea pătratului invers Intensitatea radiației
care lovește o anumită suprafață este
cunoscută a varia invers proporțional cu
pătratul distanței de la sursă.
13
electromagnetic asociată modificărilor
chimice, localizată adiacent porțiunii violete
a spectrului de lumină vizibilă.
lungimea de undă Distanța dintre un punct
de la nivelul unei unde de propagare la
acelasi punct din unda urmatoare.
ȘTIINȚA METODELOR TERAPEUTICE

14