Temă de laborator nr.

11

Pentru o localitate divizată în 6 zone se cunoaşte faptul că numai zonele 1 şi 2 generează

şi atrag călătorii, celelalte zone având numai rol de zone destinatare pentru deplasări.
Se mai cunosc următoarele elemente:
 numărul de călătorii generate şi respectiv atrase de zonele localităţii (tabelul 11.8).
Tabelul 11.8 Număr de călătorii generate şi atrase
Zona
Călătorii 1 2 3 4 5 6
Generate 2020 3030 - - - -
Atrase 1200 1900 520 310 520 600

 probabilitatea ca o anumită destinaţie să fie selectată ca sfârşit al deplasărilor, generate

de cele doua zone ale localităţii:
p1 = 0,81 (maxim 0,95)
p2 = 0,76 (maxim 0,9)
În care ns reprezintă numărul de ordine al studentului în cadrul grupei.
 matricea distanţelor între zonele localităţii, diferenţiată în funcţie de paritatea sau
imparitatea numărului ns, astfel:
a) în cazul ns impar (tabelul 11.9)
Tabelul 11.9 Matricea distanţelor pentru ns impar
dij (km) 1 2 3 4 5 6
1 2 12 8 6 14 4
2 12 2,5 4 10 5 8

Folosind modelul oportunităţilor de intervenţie să se determine:

A. 1. matricea de repartizare primară a călătoriilor generate;
2. să se corecteze matricea aflată la punctul 1 folosind coeficienţii de corecţie E i , Ej şi drept
criteriu de convergenţă apropierea acestora de unitate (1-0,05  Ei , Ej  1+0,05).
 Tabelul 11.10 Matricea distanţelor in ordine crescatoare
dij (km) 1 2 3 4 5 6
1 d11 d16 d14 d13 d12 d15
2 d21 d23 d25 d26 d24 d21

B. Concluzii şi interpretarea rezultatelor

Mod de lucru
A. 1.

a) în funcţie de numărul de ordine în cadrul grupei (n) fiecare student îşi particularizează
valorile datelor de intrare, care vor fi folosite în modelul oportunităţilor de intervenţie
(numărul călătoriilor generate şi atrase, probabilităţile p1 şi p2, de a fi selectată o destinaţie ca
sfârşit al deplasării, matricea distanţelor)

b) se ordonează în sens crescător, pe linii valorile d1j şi d2j, astfel:

d11 < d16 < d14 < d13 < d12 < d15
Acest lucru este necesar pentru a cunoaşte în ce ordine vor fi calculate elementele nij şi ce
valori are coeficientul “m”.

c) se calculează elementele matricei primare de repartizare, nij, cu relaţia:

n ij  g i  e pi m (1  e pi ) ,

în ordinea de la punctul b).

Se va ţine seama de faptul că pentru coeficientul “m” se atribuie valori de la 0 la 5 în
ordinea indicală de şirul valorilor dij (m = 0  n11; m = 1  n16;…m = 5  n15).

d) Se obţin 12 valori nij care se înscriu în tabelul 11.11 (valorile calculate se vor aproxima la
numere întregi, conform aproximărilor din exemplele anterioare):
 Tabelul 11.11 Matricea de repartizare primară
Destinaţie
1 2 3 4 5 6
Origine
1 1121 20 99 222 499 44
2 754 353 77 36 165 1613

A 2.
a) pentru a stabili dacă sunt necesare corecţii ale matricei de repartizare primară se calculează
coeficienţii Ei şi Ej, cu relaţiile (11.6) şi (11.7).
Valorile obţinute din calcule se vor înscrie în tabelele 11.12 şi 11.13.

Tabelul 11.12 Valorile coeficienţilor E i(1)

Indicator gi n
j
ij
E i(1)
Zona
1 2020 2005 1,007
2 3030 2998 1,01

Tabelul 11.13 Valorile coeficienţilor E (j1)

Zona
1 2 3 4 5 6
Indicator
aj 1200 1900 520 310 520 600

n
i
ij
1875 373 176 258 664 1657

E (j1) 0,64 5,09 2,95 1,2 0,78 0,36

b) dacă toate cele 8 valori E i(1) , E (j1) îndeplinesc condiţia de convergenţă (1-0,05  E i(1) ,
E (j1)  1+0,05) nu sunt necesare calcule de corecţie şi matricea obţinută la punctul A1 d)

reprezintă soluţia problemei de repartizare;

c) dacă cel puţin o valoare a coeficienţilor de corecţie nu îndeplineşte condiţia de

convergenţă
se recurge la calculul interativ;

d) se calculează elementele n ij(1) cu relaţia:

n ij(1)  n ij  E i(1) ,

se obţin valorile n ij(1) care se înscriu în tabelul 11.14.

Tabelul 11.14 Matricea de repartizare după iteraţia 1

Destinaţie
1 2 3 4 5 6
Origine
1 1129 20 100 224 502 44
2 762 357 78 36 167 1629
aj 1200 1900 520 310 520 600

ni
(1)
ij
1891 377 178 260 669 1673

E (j2) 0,63 5,03 2,92 1,19 0,78 0,36

e) dacă toate valorile E (j2) îndeplinesc condiţia de convergenţă, atunci calculul s-a încheiat. S-a

obţinut matricea de repartizare căutată. Dacă nu, calculul continuă cu determinarea elementelor
n ij( 2) , astfel:

n ij( 2)  n ij(1)  E (j2) ;

f) rezultatele se înscriu în tabelul 11.15;

 Tabelul 11.15 Matricea de repartizare după iteraţia 2
Destinaţie

Origine
1 2 3 4 5 6 gi n j
( 2)
ij E i( 2)

1 711 101 292 267 392 16 2020 1779 1,135

2 480 1796 228 43 130 586 3030 3263 0,928

g) dacă toate valorile E i( 2) îndeplinesc condiţia de convergenţă, calculul s-a încheiat, dacă nu,
calculul continuă cu punctul A2 d) până la îndeplinirea condiţiei de convergenţă.

Tabelul 11.16 Matricea de repartizare după iteraţia 3

Destinaţie
1 2 3 4 5 6
Origine
1 807 115 331 303 445 18
2 445 1667 212 40 121 544
aj 1200 1900 520 310 520 600

ni
(1)
ij
1252 1782 543 343 566 562

E (j2) 0,958 1,06 0,957 0,903 0,918 1,06

Tabelul 11.15 Matricea de repartizare după iteraţia 4

Destinaţie

Origine
1 2 3 4 5 6 gi n j
( 2)
ij E i( 2)

1 773 122 317 274 409 19 2020 1914 1,05

2 426 1767 203 36 111 577 3030 3120 0,97
 Tabelul 11.16 Matricea de repartizare după iteraţia 5
Destinaţie
1 2 3 4 5 6
Origine
1 812 128 333 288 429 20
2 413 1714 197 35 108 560
aj 1200 1900 520 310 520 600

n
i
(1)
ij
1225 1842 530 323 537 580

E (j2) 0,98 1,03 0,98 0,96 0,97 1,03