Legume si verdeturi sanatoase!

Leurda sau „usturoiul ursului“, cel mai puternic antitoxic natural: leac-minune
pentru fumători
Purifică sângele şi are efecte puternice reducând nivelul colesterolului, al tensiunii arteriale, luptă împtriva infecţiilor, răcelilor şi ne ajută
să depăşim astenia de primăvară. Fumătorii care consumă leurdă sunt protejaţi de efectele devastatoare ale nicotinei.
Popular i se mai spune şi usturoiul sălbatic şi este unul din cei mai puternici detoxifianţi pe care ni-i oferă natura. Numele latinesc al
leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) şi, într-adevăr, urşii o consumă ca medicament, imediat ce ies din hibernare. De altfel, se
pare că apariţia frunzelor de leurdă este şi semnul că, în curând, animalele vor ieşi din bârloguri pentru a se bucura de razele soarelui de
primăvară. Substanţele active conţinute de leurdă au efecte vasodilatatoare şi ajută la menţinerea în limite normale a presiunii sanguine.
De aceea,. Această plantă este un medicament natural pentru hipertensiunea arterială. “Dintre plantele medicinale, leurda are printre cele
mai puternice efecte fluidifiante sanguine şi antiagregante plachetare. Se consumă sub formă de suc: 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, în
cure de minimum 20 de zile. Se poate administra şi tinctură de leurdă: o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de patru ori pe zi, în
cure de câte o lună, cu o săptămână de pauză”, spune Marina Grigore, specialist în apifitoterapie. Reduce colesterolul Leurda este foarte
bogată în adenozină, substanţă care, conform unor studii recente, are un rol esenţial în reducerea colesterolului, în împiedicarea formării
trombilor, în scăderea tensiunii arteriale. Astfel, leurda este pe termen lung adjuvantul ideal în tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie,
tahicardie), fiind administrată în cure de câte 2-3 luni, cu două săptămâni de pauză, sub formă de tinctură. Se ia 1 linguriţă de tinctură
diluată în apă, de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Primăvara este foarte utilă o cură cu salată de leurdă, cu o durată e minimum
două săptămâni. Protejează împotriva nicotinei Efectele miraculoase ale plantei nu se opresc aici. Leurda vine şi în sprijinul fumătorilor,
înlăturând efectele nocive ale nicotinei. “Atât clorofila din frunzele proaspete de leurdă, cât şi anumite substanţe similare cu cele conţinute
de usturoi, au efecte antitoxice puternice. Ele contracarează efectele dăunătoare ale nicotinei şi al gudronului din ţigări, fiind un mijloc de
protecţie excelent, atât pentru fumătorii activi, cât şi pentru cei pasivi. Se consumă zilnic suc de leurdă, câte 2 pahare pe zi, dimineaţa şi
seara, pe o perioadă de minimum două săptămâni”, spune specialistul. Pentru o porţie de salată cu leurdă se pune o mână de frunze
proaspete tăiate mărunt. Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei. Într-o cură
cu leurdă, se consumă o salată o dată pe zi, dimineaţa, la prima masă. O cură cu leurdă durează minimum 10 zile.

Vindecuţa sau buruiana de tăietură, planta discretă şi puternică ce te

scapă de toate durerile de cap...

Denumită şi vindecea, iarbă de tăietură sau buruiană de artritis, vindecuţa nu poartă întâmplător aceste nume paralele. Planta este
recunoscută în fitoterapie pentru multiplele sale proprietăţi terapeutice, printre care şi cele hemostatice, antispastice şi diuretice.

“Pe vremuri, despre această plantă se spunea că era cautată până şi de animalele sălbatice, care, atunci când erau rănite, o mâncau ca să se
vindece. Planta, care creşte în zone cu o umiditate ridicată şi care înfloreşte la jumătatea verii, are, cu adevărat, virtuţi terapeutice,
substanţele conţinute conferindu-i proprietăţi antiseptice, antioxidante, antihelmintice, expectorante, purgative, tonice şi uşor sedative”,
explică, pentru „Adevărul, Elena Badea, fiototerapeut. Toate aceste calităţi terapeutice se datorează conţinutului de proteine
(betonicina), glucozide sau taninuri. “Planta conţine şi betainele, saponinele, compuşi fenilpropanoizi (acid rozmarinic), acizi fenolici,
dar şi glucozizi iridoidici (harpagid), alcaloizi şi compuşi fenilpropanoizi”, mai spune specialistul. Stimulează secreţiile salivare, gastrice
şi intestinale, tratează infecţiile şi vindecă rănile Preparatele pe bază de vindecuţă ajută la stimularea digestiei şi funcţioneaza ca remedii
în afecţiuni ale intestinului, gută, diaree, dischinezie biliară şi litiază biliară, dar şi în caz de migrene, reumatism şi probleme pulmonare.
“Se utilizează sub formă de infuzie (o linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită, indicate fiind 2-3 căni pe zi, dar şi sub formă de decoct,
care se obţine din 50 g de plantă, care se fierb în la 500 ml apă, timp 10 minute. Intern, sub formă de infuzie sau decoct, se administrează
ca remediu pentru dureri de cap, gută, hemoragii, astm, diaree, litiază biliară sau renală, digestie lentă şi în caz de stări febrile. În uz
extern este indicată pentrui leucoree, plăgi, răni, ulcere varicoase, boli de urechi – când se foloseşte sub formă de comprese sau spălături
locale cu infuzie sau cu suc de plantă proaspătă. Zdrobită şi aplicat exterior, planta verde ajută la vindecarea rănilor. Vindecuţa are, de
asemenea, acţiune astringentă putând fi utilizată şi ca că tonic în dispepsie, dar şi că remediu alternativ în caz de rheumatism”, mai spune
fitoterapeutul. Te scapă de durerile de cap Sub formă de pulberea obţinută din plantă uscată, în combinaţie cu miere de aplbine,
vindecuţa este un bun remediu şi în caz de răceli, tuse, respiraţie şuierătoare. “Tot din plantă în combinaţie cu podbal, se obţine un
amestec al cărui fum inhalat ameliorează durerile de cap”, mai spune Elena Badea. Prudenţă în administrare Atenţie, preparatele pe
bază de vindecuţă nu sunt chiar inofensive. Consumate în cantităţi mari, ele devin toxice. “Înainte de a utilize astfel de preparate, este
indicat să cerem sfatul medicului specialist care va stabili modul de administrare şi durata tratamentului. Mai trebuie menţionat, totodată,
că în cazul gravidelor şi mamelor care alăptează, aceste preparate sunt contraindicate”, încheie fitoterapeutul.

Cum a ajuns roiniţa să fie supranumită „planta care aduce liniştea“.

Lista lungă a efectelor bune pentru organismul uman
Folosită ca medicament de greci în urmă cu 2.000 de ani, roiniţa sau iarba albinelor, cu miros îmbătător ca şi lămâia, este considerată
planta care aduce linişte. Roiniţa este cea mai eficientă metodă naturistă de eliberare a stresului, alături de sunetul de ploaie şi de uleiul de
lavandă.

“Roiniţa e cunoscută pentru faptul că alungă nervozitatea, având şi efect sedativ, dacă o foloseşti sub formă de tinctură. Poţi recurge la un
ceai de roiniţă dacă te confrunţi cu greţuri, dureri de stomac sau menstruale, diaree, toxiinfecţie alimentară, colici intestinali. Sub formă de
băi, cicatrizează rănile”, spune Denisa Zaharia, apifitoterapeut. Despre roiniţă sau lămâiţă se spune că era planta favorită a romanilor care
o foloseau pentru a atrage albinele pentru miere. În Evul Mediu, aceasta apare ca tratament pentru tensiune, pentru a calma rănile, durerile
de dinţi sau palpitaţiile.
Chiar şi înainte de Evul Mediu, extractul natural de roiniţă era adăugat în vin pentru a ridica moralul, uşura durerile şi trata disconfortul,
balonarea sau indigestia. Uleiul relaxează muşchii Specialiştii spun că frunzele de roiniţă conţin un ulei volatil, constituit din flavonoizi,
taninuri, principii amare, răşini, pectine, acid cafeic, acid rozmarinic, acid ursolic, acid oleanolic, enzime şi mucilagii cu un conţinut bogat
de magneziu şi calciu. Acest ulei volatil atât de complex are capacitatea de a relaxa muşchii şi acţionează ca un uşor sedativ.

Roiniţa este recunoscută internaţional ca tratament naturist, iar ESCOP (Organizaţia Europeana de Cooperare Ştiinţifică pentru
Fitoterapie) enumeră ca utilizări eficiente pentru roiniţă: iritabilitatea, neliniştea, tratamentul simptomatic al tulburărilor digestive precum
spasmele minore. Remediu naturist pentru probleme digestive Roiniţa este utilizată ca remediu naturist pentru probleme digestive precum
balonare, gaze intestinale (flatulenţă), vărsături şi colici, pentru durere, inclusiv crampe menstruale, dureri de cap şi dureri de dinţi.

“Roiniţa este un excelent tratament naturist antistres, recomandat chiar şi în caz de nervozitate excesivă sau melancolie. Extractul sau
ceaiul de roiniţă sunt indicate în caz de anxietate, tulburări de somn, insomnie, nelinişte. Roiniţa este inhalată ca aromaterapie pentru
tratament în boala Alzheimer. Acest efect se poate datora conţinutului de antioxidanţi, care protejează celulele organismului de daunele
cauzate de un proces chimic numit oxidare”, spun specialiştii.

Condimentul cu puteri miraculoase. Cimbrul, planta care învinge astmul, tusea şi chiar melancolia

Folosit în medicina populară ca leac pentru melancolie, epilepsie şi migrene, cimbrul este şi un remediu imbatabil în tratarea astmului,
sinuzitei şi bronşitelor.

Cimbrul este indicat în astm, guturai, dureri de cap, sinuzită, bronşită. Este bogat în potasiu(ajută la controlul tensiunii arteriale),
magneziu(menţine inima sănătoasă) şi vitaminele A(esenţială pentru vedere), C (ajută organismul să lupte împotriva infecţiilor) şi
E(menţine sănătatea pielii). În compoziţia sa se regăsesc şi alte substanţe active care reduc efectele negative ale radicalilor liberi,
protejează creierul şi previn îmbătrânirea pielii, Folosit pentru purificarea încăperilor Pe lângă puterile sale aromatice senzaţionale, de
peste 2.000 de ani condimentează mâncărurile, cimbrul era utilizat în Grecia pentru înmiresmarea băilor şi se ardea în temple, cu credinţa
că este o sursă de vigoare şi curaj. În timp ce romanii foloseau cimbrul pentru purificarea încăperilor, în Europa Evului Mediu, acesta se
punea sub perne pentru înlăturarea coşmarurilor. Domniţele obişnuiau să îl ofere cavalerilor pentru a le inspira curaj si vitejie.

Datorită proprietăţilor sale, cimbrul este folosit pentru tratarea mai multor afectiuni, precum durerile de cap, colicile, tusea şi
deranjamentele gastrice. Această plantă poate fi folosită şi pentru tratarea afectiunilor tractului urinar si chiar a tuberculozei. Când este
consumat sub forma de ceai, cimbrul poate combate răceala. “Pe lângă faptul că are calităţi antiseptice, cimbrul este un excelent
decongestionant nazal şi bronho-pulmonar. Cimbrul este în egală măsură anti-tusiv, ideal în caz de tuse seacă. Pentru a respira mai bine,
poţi folosi sub formă de inhalare ulei esenţial de cimbru. Pentru a profita din plin de beneficiile cimbrului, foloseşte-l sub formă de
infuzie”, explică Daniela Stan, medic de familie. Cimbrul uscat conţine un nivel ridicat de vitamine şi minerale. Specialiştii spun că doar
100 de grame de cimbru uscat furnizează (% din doza zilnică admisă): 120% – fibră dietetic, 25% – niacin, 130% – vitamina B-6
(piridoxină), 83% – vitamina C, 177% – vitamina A, 474% – fier, 210% – calciu, 94% – magneziu, 265% – mangan.

Cimbrul se adaugă în supe, sosuri şi salate, atât proaspăt, cât şi uscat, pentru că are are o mulţime de beneficii. Cimbrul, una dintre
plantele aromatice care condimentează preparatele culinare, este bun pentru starea generală de sănătate. Iată 5 beneficii pentru care este
bine să consumăm cimbru:
1. Ajută la o bună digestie, reducând balonarea şi disconfortul. În cazul crampelor abdominale sau menstruale, se beau două ceşti de ceai
de cimbru pe zi. Remediile naturale pe bază de cimbru au acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi antivirală. 2.Ceaiul luptă împotriva
gripei. Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml apă fierbinte. Se lasă la infuzat 10 minute, apoi se
strecoară şi se consumă. Ceaiul are efect expectorant şi ajută la descongestionarea căilor nazale şi la eliminarea mucusului. Poţi să bei o
cană la 2 ore.

3. Scade colesterolul rău. Totodată, ajută şi la creşterea colesterolului bun, întrucât frunzele au proprietăţi antioxidante şi sunt bogate în
fibre.
4. Acţionează benefic asupra ficatului şi rinichilor, datorită proprietăţilor antiseptice.
5.Creşte imunitatea şi este energizant, în acelaşi timp. Fitoterapeuţii recomandă infuzia de cimbru pentru a învinge oboseala şi
surmenajul.

Portulaca oleracea, cunoscută ca iarba grasă sau iarba porcului

Proprietățile unei plante MIRACULOASE folosite de DACI, dar pe care noi le

ignorăm...

Portulaca oleracea, cunoscută ca iarba grasă sau iarba porcului, este o plantă cu tulpină cărnoasă și frunze
spatulate, suculente. Considerată de mulți o buruiană deranjantă, are în realitate nenumărate proprietăți, putând fi
folosită ca aliment și ca medicament.

Iarba grasă este originară din Persia și India, dar în prezent crește în fiecare colț al lumii. În România este
apreciată încă din vremea dacilor, figurând pe lista plantelor medicinale utilizate de strămoșii noștrii.
... semințele acestor ierburi sunt extrem de puternice, păstrându-și proprietățile germinate timp de 3-4 ani. În
plus, este una din puținele plante asupra căreia nu planează suspiciuni ca ar fi modificată genetic.
Frunzele și fructele sunt, de asemenea, deosebit de puternice și rezistente. Unii naturopați utilizează Portulaca
oleracea pentru a întări sistemul imunitar și pentru a combate afecțiunile sistemului digestiv.
Indiferent cât de ciudat ar suna, iarba grasă este bogată în omega-3, având un conținut mai ridicat decât
majoritatea tipurilor de ulei de pește.
În plus, din categoria vegetalelor frunzoase verzi, este cea mai importantă sursă de vitamina A, atât de
importantă pentru sănătatea oculară.
În plus, iarba grasă este o importantă sursă de antioxidanți, abundă în vitaminele B și C, carotenoizi și conține și
mici cantități de calciu, magneziu și fier.

„Frunza dragostei“ din grădină. Puterile magice ale leuşteanului, planta

care alungă duhurile rele şi aduce iubirea

Cunoscut încă din Antichitate ca o plantă cu puteri magice, se spune că leuşteanul are puterea de a aduce iubirea. Nu degeaba femeile se
scăldau în apă cu frunze de leuştean şi trandafir, iar esenţa sa era folosită la producerea parfumului.
Credinţele populare păstrează vie şi puterea vindecătoare a acestei plante care este leac pentru multe suferinţe.
Leuşteanul este numit şi paznicul grădinii.
La sate, oamenii credeau că dacă fură cineva leuşteanul din grădină, toate plantele se ofilesc pentru că nu mai are cine le păzi. Purtat la
brâu sau la gât, în amulete, alungă răul, iar în bucătăria românească nu există ciorbă mai delicioasă decât cea în care se pune o mână de
leuştean verde. Coroniţe împletite, puse la icoane Specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos spun că de Rusalii, în
vechime, planta era folosită pentru alungalea Ielelor şi a relelor pricinuite de acestea. “Astfel, bătrânii agăţau tulpinele şi frunzele de
leuştean la uşile şi ferestrele caselor sau împleteau coroniţe pe care le puneau la icoane”, explică Ani Topârceanu. De Sărbătoarea
Înălţării Domnului, fetele şi femeile îl purtau întotdeauna la brâu dacă vroiau să nască prunci sănătoşi. Datorită proprietăţilor sale
afrodisiace, leuşteanul mai era numit în unele sate din ţară “frunza dragostei”. În tradiţia populară, frunzele se puneau în legături contra
durerilor de cap, alteori erau pisate pentru a fi puse la răni. Ceaiul din frunze de leuştean se administra în tuse cu guturai şi tuse
măgărească. Şi animale erau lovite cu frunze de leuştean, crezându-se astfel că vor fi sănătoase şi fertile. Poate trata cu succes bronşita şi
tusea Leuşteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă comestibilă, folosită drept condiment în supe şi în alte feluri de mâncare.
Planta poate creşte până la înălţimi de 2 metri şi are flori galbene.

Este o plantă mediteraneană, descoperită şi folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. Principiile active pe care le
conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin şi celui imunitar. Este
un excelent remediu pentru prevenirea bolilor. “Leuşteanul poate trata cu succes bronşita şi tusea, prin consumul a trei căni de decoct
zilnic, de asemenea, poate diminua pofta de mâncare exagerată prin mestecarea frunzelor de leuştean înainte de masă. Tot cu leuştean
tratăm şi constipaţia, indigestia, gastrita, colicile intestinale şi hipertensiunea”, explică dr. Cătălin Luca pe blogul său. Renumit condiment
De la leuştean folosim rădăcina şi frunzele. Leuşteanul este un renumit condiment, dar şi o plantă de leac ce se consumă sub formă de
infuzie de frunze (o lingură de frunze de leuştean la o cană cu apă clocotită, lăsat la infuzat vreme de cinci minute).

De ce are ştevia reputaţia de vindecător al celor mai grave boli - tratează

anemia, obezitatea, rănile gingivale, scade glicemia, creşte imunitatea

Întâlnită foarte des în majoritatea gospodăriilor în perioada de primăvară, ştevia este o plantă miraculoasă, însă puţini cunosc beneficiile
acesteia. Conţine vitamine, minerale, proteine, fibre şi antioxidanti, este săraca în calorii, combate pofta de dulciuri şi reglează nivelul de
zahar din sânge.

Specialiştii spun că banala plantă, cu gust dulce-acrişor, însoţeşte spanacul în misiunea lor de a ne curăţa şi vindeca organismul de toate
toxinele acumulate peste iarnă. Ştevia, gătită cel mai des în asociere cu orezul, este folosită la ciorbe, la sarmale de post, în asocierea cu
carne sau alte legume, însă este de preferat să se consume crudă, sub formă de salată, pentru a beneficia de valoarea integrală a
nutrienţilor. Ştevia protejează pancreasul, ficatul şi colonul, împiedică obezitatea, detoxifică organismul şi-l întinereşte, elimină surplusul
de lichide din tesutul adipos. Vitaminele A,C şi K, precum şi mineralele potasiu, fosfor, magneziu, calciu, fier, zinc, conţinute de stevie,
remineralizează organismul, prevenind instalarea asteniei de primăvară. Eficientă şi în curele de slăbire Stevia posedă antioxidantul
kampferol, care este anticancerigen şi reduce în special riscul de cancer pancreatic. Ştevia conţine substante dulci (glicozide) care nu sunt
metabolizate de organismul uman, fiind astfel eliminate fără ca vreo calorie să fie absorbită, de aceea este foarte eficientă în curele de
slăbire. Este un aliment vegetal cu o impresionantă reputaţie de vindecător pentru organism. Nu numai că nu măreşte nivelul zahărului din
sânge, ba chiar determină scăderea acestuia dacă este prea mare. Conform unui studio al oamenilor de ştiinţă americani publicat în Journal
of Medicinal Plant Research, s-a descoperit că ştevia acţionează ca un diuretic natural, ajutând organismul să scape de fluidele în exces,
scade oboseala mentală şi fizică, armonizează digestia, reglează presiunea sângelui şi ajută la pierderea in greutate. Iată câteva din
beneficiile şteviei:
Combate obezitatea. Se spune că pigmenţii şteviei au un puternic rol în reglarea greutăţii corporale. Pentru a obţine efectele dorite, se
recomandă consumul a 70 gr. de frunze crude de ştevie, sub formă de salată în care se poate adăuga puţin ulei de masline şi câţiva stropi
de lămâie. Este important ca înainte şi după masă să nu se consume fluide pentru că lipsa lor favorizeaza digestia acestei plante.
Scade glicemia. Ştevia are un conţinut moderat de zaharuri de bună calitate şi are capacitatea de a regla nivelul zahărului din sânge,
combate pofta de dulciuri si micşorează senzaţia de foame. Este recomandată persoanelor care sufera de diabet sau care au hiperglicemie.
Tratează rănile şi afecţiunile gingivale. Are un puternic efect antibacterian. Potrivit unor studii realizate de japonezi la Şcoala de
Stomatologie din Hiroshima, ştevia impiedica dezvoltarea bacteriilor dentare, luptă împotriva cariilor şi a afecţiunilor dentare.
Detoxifiant puternic. Ştevia stimulează tranzitul gastro-intestinal, ajută la eliminarea reziduurilor alimentare, stimulează eliminarea bilei şi
favorizează digestia.
Vindecă anemia. Ştevia are un conţinut bogat de fier şi ajută organismul să se revigoreze şi să se mineralizeze astfel încât să scape de
anemii. Întinereşte organismul.
Datorită pigmenţilor, vitaminelor şi mineralelor sale, ştevia ajută la întinerirea şi revigorarea organismului şi combate stresul oxidativ.
Creşte imunitatea. Datorită conţinutului sau de vitamine şi minerale, ştevia stimulează sistemul imunitar.

Sfecla roşie, cel mai puternic purificator al sângelui. E alimentul care are
cea mai mare forţă în lupta cu tumorile

Tot ceea ce are nevoie organismul găsim în sfecla roşie. Consumată în oţet, proaspătă sau coaptă, este un superaliment nutritiv cu multe
beneficii pentru sănătate. Vitaminele A, C, complexul B, sulful, sodiul, calciul, fierul, iodul, potasiul şi antioxidanţii din sfecla roşie ajută
la tratarea mai multor afecţiuni.

“Sfecla roşie este un complex de vitamine şi minerale cum rar mai găsim şi, în plus, vindecă tumori, afecţiuni ale ficatului, afecţiuni
cardiovasculare, digestive, întăreşte imunitatea şi este un puternic antiinflamator, detoxifiant şi energizant. Sfecla roşie conţine tot
complexul de vitamina B, potasiu, mangan, vitamina C, vitamina A, magneziu, fosfor, iod, calciu, sulf, antioxidanţi şi fier, cu alte cuvinte
tot ceea ce organismul are nevoie”, explică medicul Cătălin Luca. Sfecla roşie este unul dintre alimentele cele mai complexe,
demonstrându-se ştiinţific că luptă împotriva cancerului şi a altor afecţiuni. Sfecla roşie se poate consuma sub diverse forme, fie o putem
stoarce şi bea sucul, fie o consumăm crudă sub formă de salată sau fiartă, fie în supă sau în piureuri, fie la cuptor. O mulţime de preparate
culinare pot căpăta culoare, savoare şi un plus de vitamine prin simpla adăugare a sfeclei roşii. Sucul de sfeclă roşie, pe lângă beneficiile
aduse organismului, este şi un aliat redutabil în boli grave, precum cancerul, precum şi în ameliorarea efectelor chimioterapiei şi
radioterapiei, spun specialiştii. “Pentru început, se recomandă a se consuma sucul de la 250 de grame de sfeclă pe zi, crescând apoi treptat
cantitatea. Creşterea cantităţii se face treptat, iar dacă apar senzaţii de vărsături, greaţă, sau ameţeli, se va reduce cantitatea, astfel încât să
poată fi acceptată de către organism. Sucul de sfeclă roşie este un aliat de nădejde în tratarea cancerului de plămâni, colon şi stomac,
uşurând digestia”, precizează medicul. Iată câteva dintre beneficiile sfeclei: Diabetul: Este unul dintre alimentele care stabilizează
glicemia pacienţilor cu diabet de tip I şi II. Are efecte diuretice şi previne complicaţiile cardiovasculare ale diabetului. Hepatita cronică:
Sucul de sfeclă roşie protejează celulele hepatice, ajută la regenerarea acestora şi le stimulează să funcţioneze normal. Sfecla roşie previne
evoluţia hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancerul hepatic. Cancerul: Sfecla roşie conţine enzime şi substanţe cu proprietăţi
antitumorale, ceea ce înseamnă că sucul şi salata sunt cele mai bune pentru tratarea şi prevenirea tumorilor canceroase. Consumată în mod
regulat, previne şi tratează leucemia, cancerul pulmonar, de colon, cel rectal şi cel gastric datorită faptului că aceasta este bogată în
substanţe antioxidante. Gastrita hiperacidă poate fi prevenită, iar durerile pot fi calmate prin ingerarea unui suc preparat din 100 ml suc de
sfeclă roşie combinat cu 100 ml de suc cartof crud şi 500 ml suc de morcov, potrivit site-ului dr-catalin-luca.ro. Hipertensiunea arterială
poate fi şi ea tratată cu ajutorul sfeclei: o jumătate de pahar de sfeclă roşie pe zi scade tensiunea arterială cu până la 20 la sută din valoarea
sa iniţială. Leucemia: Pentru tratarea acestei boli grave, se recomandă o cură de sfeclă roşie, adică 450 ml de suc de sfeclă, ţelină şi
morcov, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după care poate fi reluată. Această terapie poate fi urmată şi în
paralel cu un tratament medicamentos sau naturist. Anemia: Sfecla roşie conţine fier, magneziu şi vitamina B6, putând combate anemia,
stimulând procesul de formare a globulelor roşii. Se recomandă o cură timp de o lună de zile, câte 150 grame de sfeclă roşie crudă, o dată
la două-trei zile. Nu vă speriaţi de anumite semne ce precedă consumul de sfeclă roşie. La 15 % dintre persoane urina capătă o culoare
roşie, însă nu arată vreo afecţiune. Consumul excesiv de suc de sfeclă roşie (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporară a
corzilor vocale sau stări de greaţă.

De ce planta preferată a lui Popeye-Marinarul este numită „mătura intestinului“. Spanacul, iarbă de leac pentru zeci de afecţiuni

Calităţile curative ale spanacului sunt cunoscute şi apreciate din cele mai vechi timpuri. Strămoşii noştri îl foloseau pentru a se trata de
anumite afecţiuni, ca şi iarbă de leac, dar de asemenea ca şi hrană. Spanacul a mai fost numit şi „mătura intestinului„ pentru că este poate
cel mai bun mijloc de a ne curăţa intestinele şi de a regenera sistemul digestiv.

“Spanacul se consumă ca şi aliment de bază pentru diferite mâncăruri, precum supe, supe-creme, mâncărică de spanac, salată de spanac,
tarte cu spanac, şi lista poate continua. Aveţi grijă însă! Dacă în timpul preparării spanacul îşi schimbă culoarea, dacă în loc de verde
devine un verde-gălbui, atunci spanacul nu mai trebuie consumat, deoarece este dăunător. Cel mai bine este ca spanacul să fie consumat în
stare crudă, sau foarte puţin opărit”, explică dr. Cătălin Luca. Se consumă aşadar frunze proaspete de spanac în salate, în diverse
combinaţii şi se poate bea chiar un pahar de suc proaspăt de spanac, dimineaţa, pentru combaterea depresiei, acesta ajutând şi la refacerea
organelor bolnave, la tratarea ulcerului, a anemiei, tratează de asemenea migrenele, abcesele dentare, sângerarea gingiilor, bolile de rinichi
sau vezică, convulsiile, şi lista poate continua. Se pot face şi cataplasme cu frunze de spanac opărite cu care se tratează anumite răni. Ce
conţine “Spanacul conţine săruri minerale, precum sodiu, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod, fier, vitaminele
A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic, clorofilă, aminoacizi (arginină, lizină), lipide, protide, glucide, mucilagii. Să nu uităm de faptul că
spanacul crud şi cel opărit este o sursă importantă de beta-caroten, luteină şi xanten, ajutându-ne să ţinem deoparte afecţiunile oculare. De
asemenea, spanacul are un conţinut ridicat în minerale, şi anume potasiu şi sodiu, astfel că tensiunea arterială este reglată mult mai uşor
iar fluxul sangvin intră în parametrii normali, ceea ce determină sănătatea inimii”, spun specialiştii. Antioxidanţii din compoziţia
spanacului determină, şi ei, la rândul lor, consolidarea muşchilor inimii şi tratarea unor afecţiuni cardiovasculare destul de grave.
Vitamina K conţinută de spanac joacă un rol important în reţinerea calciului în oase şi prevenirea osteoporozei. Razele vătămătoare ale
soarelui nu ne vor mai leza atât de uşor pielea, datorită conţinutului crescut de pigmenţi şi fitonutrienţi din spanac. Contraindicaţii la
consumarea spanacului “În principiu, consumul de spanac nu este contraindicat total. Spanacul poate fi introdus în alimentaţia bebeluşilor
încă dinainte ca aceştia să împlinească un an. Dar hiperuremicii, persoanele cu litiază urică, trebuie să consume spanac cu moderaţi”,
spune dr. Luca. Iată câteva motive pentru care spanacul trebuie consumat cât mai des posibil: Cancer: Flavonoidele sunt prezente din
abundenţă în spanac. S-a dovedit că acestea încetinesc diviziunea celulară în cazul cancerului de stomac şi de piele. Mai mult, spanacul
oferă o protecţie importantă împotriva apariţiei cancerului agresiv de prostată. Antiinflamator: Neoxantina şi violaxantina sunt prezente în
cantităţi mari în compoziţia spanacului şi au rol antiinfalmator, conform www.sfatulmedicului.ro. Antioxidanţi: Vitamina C, vitamina E,
betacarotenul, manganul, zincul şi seleniul sunt prezente în spanac. Toate acestea luptă împotriva apariţiei osteoporozei, aterosclerozei şi
hipertensiunii arteriale. Tensiune arterială: Peptidele din spanac inhibă enzima de conversie a angiotensinei, reglând tensiunea arterială.
Vedere: Luteina şi zeaxantina sunt antioxdidanţi prezenţi în spanac, care au rolul de a proteja ochii de apariţia cataractei, dar şi de
degenerescenţa maculară legată de vârstă. Imunitate: O cană de spanac conţine peste 337 unităţi din doza zilnică de vitamina A, care nu
doar protejează, ci şi întăreşte anumite puncte de intrare în corpul uman, cum ar fi membranele mucoase, tractul respirator, sistemul urinar
şi intesinal. Piele: Spanacul conţine cantităţi mari de vitamina A, care ajută la păstrarea sănătăţii pielii, la menţinerea umidităţii acesteia,
luptând împotriva psoriazisului, keratinizării, acneei şi chiar a ridurilor. Oase: O cană de spanac fiert oferă organismului peste 100% din
doza zilnică recomandată de vitamina K, ce poate preveni activarea excesivă a osteoclastelor, dar care susţine sinteza osteocalcinei,
proteina esentială pentru menţinerea şi creşterea densităţii oaselor umane. Calcifiere: Vitamina K este o componentă esenţială a procesului
numit carboxilare, ce previne formarea de calciu în ţesuturi. O cană cu spanac luptă împotriva declanşării aterosclerozei, bolilor
cardiovasculare şi accidentelor vasculare cerebrale. Funcţia creierului şi a sistemului nervos: Abundenţa de vitamina K din spanac
contribuie foarte mult la formarea unui sistem nervos sănătos şi a funcţiei cerebrale, prin furnizarea unei cantităţi esenţiale a unui tip de
grăsime esenţială pentru procesul producţiei tecii de mielină, care se află în jurul nervilor.

De ce se spune că urzica „schimbă” sângele şi te scapă de anemie. 10 motive pentru care să profiţi de beneficiile primei plante din luna
martie

Se spune că „urzica schimbă sângele“ şi că după o iarnă grea în care organismul nu a primit chiar toate substanţele nutritive de care avea
nevoie, o cură ţinută primăvara poate face minuni. Tot în popor circulă vorba că cine mânâncă urzici în luna martie va fi ferit de rele tot
anul.

Bogată în vitamine şi minerale urzica conţine vitamina A, vitamina C, vitamina K, vitamina B2 dar şi fier, magneziu, calciu, siliciu,
clorofilă, etc. urzica poate fi aşadar folosită în scop terapeutic sau în prepararea unor feluri de mâncare. Nu este deloc ”amabilă” cu pielea
noastră, însă efectele benefice deosebite pe care le are asupra organismului anulează orice neplăcere exterioară. O cură cu urzici în
anotimpul verde te revitalizează şi îţi aduce o porţie de sănătate curată. “ Anemia este una din principalele afecţiuni pe care urzica o
previne şi o tratează. Datorită conţinutului bogat în fier (dacă faceţi un ceai mai concentrat veţi putea observa deasupra un lichid foarte
lucios care reprezintă acumularea de fier din plantă), aceasta tratează cu succes anemia. Se recomandă o cură cu ceai de urzică vreme de o
lună de zile. Urzica are proprietăţi antianemice, remineralizante, hemostatice şi echilibrează sistemul de apărare al organismului, sistemul
imunitar şi luptă împotriva anemiei”, spune dr. Cătălin Luca. Iată ce minuni mai face prima plantă din luna martie: 1. Vitaminizează,
remineralizează şi echilibrează sistemul de apărare al organismului. 2. Acţionează bactericid, limitând sau înlăturând multiplicarea
bacteriilor. Are efect benefic în bronşite şi astm. Fluidifică secreţiile bronhice şi favorizează eliminarea lor prin expectoraţie. De
asemenea, combate tusea. 3. Ajută de detoxifierea organismului de substanţe chimice şi metale grele. 4. Stimulează metabolismul şi
secreţia bilei, cea pancreatică, gastrică şi intestinală. Urzicile sunt benefice în combaterea problemelor digestive, precum diareea,
dizenteria şi stările inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Acţionează împotriva viermilor intestinali. 5. Conţine antihistaminice
naturale care sunt eficace pentru diferite alergii. Urzica decongestionează căile respiratorii, uşurează respiraţia, reduce mâncărimile şi
secreţiile şi reduce inflamarea mucoaselor. În tratarea acestor alergii se poate folosi pulberea de urzica. Se administrează de patru ori pe zi,
câte o linguriţă, timp de 2-3 săptămâni. 6. Activează procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor şi trombocitelor;
fluidifică sângele. 7. Scade glucoza în sânge. 8. Urzica uscată (administrată sub formă de ceai sau pulbere) ajută la subţierea sângelui,
scăzând astfel tensiunea şi mărind fluxul sangvin. De asemenea, urzica poate fi folosita contra tromboflebitei şi a trombozelor. 9.
Activează regenerarea ţesuturilor şi cicatrizează rănile. 10. Cu o influenţă pozitivă asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul
glicemiei. El vindecă bolile şi inflamaţiile căilor urinare, precum şi retenţia urinară patologica.

Podbalul vindecă afecțiunile pulmonare

Podbalul este o plantă specifică malurilor înalte, şanţurilor, solurilor umede, argiloase, unde se
instalează după săpături recente, prăbuşiri de teren ori eroziuni.
Înfloreşte primăvara devreme, odată cu ghiocelul, şi se recunoaşte uşor după florile galbene,
asemănătoare cu cele ale păpădiei.
În scop medicinal se întrebuinţează frunzele şi, mai rar, florile. Primele conţin substanţe importante,
cum ar fi mucilagii, tanin şi un principiu amar, ce le conferă proprietăţi emoliente, secretolitice şi
antispastice. Sunt indicate in special în afecţiunile pulmonare cronice, în emfizemul pulmonar cronic şi
în silicoză, astm, bronşită etc. De asemenea, stimulează eliminarea bilei şi au efect diuretic, de aceea se
recomandă în dischinezii biliare însoţite de tulburări dispeptice şi ca tonic aperitiv.

Împotriva tusei, astmului bronşic şi afecţiunilor pulmonare, dar şi în caz de dischinezii biliare, preparati
o infuzie din una sau două lingurite de flori şi frunze uscate şi măruntite la o cană cu apă clocotită.
Lăsati vasul acoperit circa 15 minute, apoi strecurati. Beti câte două sau trei căni de ceai pe zi.
Pentru tratarea emfizemului pulmonar şi silicozei, folositi infuzia din 10 g flori şi frunze peste care
turnati 500 ml apă clocotită. Lăsati vasul acoperit 15-20 de minute, apoi strecurati. Îndulciți cu miere
de tei sau de flori de munte. Beti două căni pe zi, una dimineata şi alta seara, înainte de culcare.
Pentru ameliorarea crizelor de astm, folositi frunzele uscate, tăiate mărunt, în loc de tutun.
În uz extern, în tratarea plăgilor, ulceratillor şi eruptiilor tegumentare este eficient decoctul din două
sau trei linguri de frunze zdrobite la o cană cu apă.
Fierbeti timp de 10 minute, apoi lăsati vasul acoperit alte 20 de minute. Strecurati. Spălati locurile
afectate cu acest ceai, căldut sau rece, folosindu-vă de un tampon de vată.
Pentru tratarea laringitelor, traheitelor, dispepsiilor, folositi infuzia din două sau trei linguri de flori şi
frunze uscate şi măruntite peste care turnati o cană cu apă clocotită. Acoperiti vasul, pentru ca planta să
se infuzeze, iar după 15 minute strecurati. Beti întreaga cantitate pe parcursul unei zile, în mai multe
reprize…
Varza – excelentă în caz de reumatism
Bogăţia de principii active conţinute de această legumă populară face din varză una dintre cele mai
active alimente-medicament, fiind utilizată pe scară largă în tratarea a zeci de afecţiuni.

Principalele virtuţi

Varza are o acţiune reechilibrantă generală. Este considerată „bună pentru toate bolile”.
În primul rand, ameliorează eficient toate funcţiile digestive. Apoi, este un excelent cicatrizant al
mucoaselor, are efecte dezinfectante şi antiputride.
Varza este utilizată în tratamentul gastritelor, colitelor şi chiar al ulcerului, prin urmare, este un
adevărat medicament pentru segmentul gastrointestinal.
Alte recomandări ale verzei reumatismul (tratament intern şi extern), rănile, abcesele, furunculele,
oboseala generală, calculii urinari (intern), afecţiunile urinare (intern şi extern), constipaţie (intern),
diaree şi dizenterie, probleme hepatice (intern), hemoroizi (extern), senzaţia de picioare grele (extern),
migrene (extern), menstruaţii dureroase (extern).
Aproape că nu există afecţiune în cazul căreia varza să nu aibă efecte binefăcătoare. Desigur, nu este un
remediu miraculos, care vindecă tot. Adesea va trebui utilizată împreună cu alte tratamente, dar sfera sa
de aplicaţie este extraordinar de extinsă.
Cum o puteţi consuma:
Ca şi alte legume, varza suferă foarte mult din cauza modului de cultivare. Nitraţii, de care se abuzează
în agricultura modernă, se fixează foarte uşor în frunzele verzei. De aceea, cel puţin în scopuri
terapeutice, trebuie utilizate legumele crescute în condiţii naturale.
Deşi varza gătită are calităţi gustative excelente, este evident că din punct de vedere terapeutic este mai
importantă leguma crudă, folosită in special sub formă de suc.
Remedii
Împotriva astmului şi bronşitelor, medicina populara recomandă decoctul din 60 g varză fiartă timp de
o oră în 500 ml apă si amestecat cu 70 g miere.
Frunzele de varză au o actiune descongestionantă, contribuind la calmarea durerii provocate de
congestia ficatului, in afectiuni ale vezicii biliare şi în insuficienţă hepatică.
Puneti pe zona dureroasă două-trei frunze proaspete, groase, zdrobite usor pe nervuri. Repetati
tratamentul de patru ori pe zi.
Pentru ochi iritați, înlăcrimați şi roşii, câteva picături de suc de varză proaspătă, de curând stors, puse în
ochi seara la culcare, constituie un remediu uşor si foarte activ…
Compozitie (la 100 grame)
Energie (kcal) 25,0
Apă (g) 90,6
Proteine (g) 1,6
Glucide disponibile (g) 4,4
Fibre alimentare (g) 2,5
Lipide (g) 0,2
AG polinesaturati (g)
Sodiu (mg) 19,0
Potasiu (mg) 250,0
Magneziu (mg) 16,0
Fosfor (mg) 34,0
Calciu (mg) 50,0
Caroten (mcg) 22,0
Vitamina C (mg) 57,0
Vitamina E (mg) 0,13
Vitamina B1 (mg) 0,06
Vitamina B2 (mg) 0,04
Vitamina B3 (mg) 0,4
Vitamina B5 (mg) 0,32
Vitamina B6 (mg) 0,19
Vitamina B9 (mcg) 44,0
Fier (mg) 0,5

Merișorul
Merișorul (Vaccinium vitis idaea - L.) este un arbust din familia Ericaceae. Crește la altitudine
mare, la peste 1.300 m altitudine, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite, având
cerințe mici față de sol. Prosperă în solurile umede și acide din Massachusetts, în Alaska. Este un
arbust nativ pentru regiunile nordice temperate, boreale și arctice din Europa și America de Nord.
De fapt, este unul dintre puținii arbuști cu fructe pe care grădinarii îi pot cultiva cu succes în acele
zone cu climă rece, potrivit site-ului garden.org. Este întâlnit și în regiuni muntoase din Europa
Centrală și de Sud și în Asia.

Denumit popular: merișor de munte, afin, afin roșu, bujor, coacăz de munte, pomușor, în
România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transil-
vania.

Există două tipuri merișor: sălbatic sau american, care produce, în general, o recoltă pe an
în timpul verii și cel european sau cultivat, care produce două recolte pe an, de vară (au-
gust) și de toamnă (sfârșitul lunii octombrie — mijlocul lunii noiembrie).
Este un arbust tufos, înalt între 10-40 cm, cu tulpina cilindrică și ramificată. Frunzele sunt
mereu verzi, alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte, mai închise la culoare pe
fața superioară și cu puncte negre pe spate. Florile cresc pe vârfuri sub formă de clopoței
de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Fructele sunt mici, zemoase,
albe la început și roșii ulterior.

Merișoarele sunt considerate încă din vechime tratamente miraculoase pentru numeroase
boli, cu precădere pentru cele ale tractului urinar. Impactul lor benefic a fost descoperit de
către strămoșii noștri și confirmat în zilele noastre prin studii specializate. Proprietățile
medicinale sunt mai presupus de beneficiile nutriționale. Se folosesc, de asemenea, și
frunzele pentru proprietățile terapeutice. Se taie ramurile care se pun la uscat, apoi se scu-
tură frunzele prin batere. Se prepară sub formă de infuzie sau decoct.

Fructele se recoltează în perioada septembrie-octombrie. Ele sunt consumate proaspete,

uscate, confiate sau conservate în diferite moduri. Substanțe active sunt: arbutină, hi-
drochinonă, tanin, flavonoizi. Cercetătorii au descoperit că acestea conțin mai multe fla-
vonoide decât orice alte fructe de pădure. De asemenea, în compoziția lor se regăsesc
vitamina C, vitamina A (beta-caroten), vitamine din grupa B (B1, B2, B3), precum și pota-
siu, calciu, magneziu și fosfor. Frunzele merișorului, mereu verzi, conțin taninuri (sub-
stanțe antimicrobiene și antioxidante), flavonoide (antioxidanți), având o acțiune puternic
antiinfecțioasă.

Merișoarele sunt foarte prețioase pentru efectul lor antiinfecțios extrem de puternic, fiind
folosite în industria farmaceutică, la producerea de medicamente antiinfecțioase extrem
de sofisticate. Un studiu efectuat la Universitatea din Kuopio, Finlanda, a constatat că
aceste fructe conțin cantități extrem de ridicate de quercetina, un flavonoid (un pigment
prezent în multe fructe, legume, flori) cu proprietăți anti-inflamatorii puternice, fiind efi-
ciente în calmarea durerii provocate de artrită și reducerea inflamațiilor.

Preparatele din frunze sunt diuretice, litontriptice (dizolvă calculii urinari), antidiareice,
puternic antiseptice pentru căile urinare. Sunt recomandate pentru afecțiuni renale (mai
ales litiaze), infecții urinare, cistite acute și cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită. De
asemenea, frunzele sunt incluse în compoziția unor ceaiuri diuretice. S-a consemnat și
faptul că merișorul reduce mirosul urinei — efect benefic pentru vârstnicii care suferă de
incontinență.

Sucul de merișor este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinții, cauza
formării tartrului și a cariilor dentare. Pentru aceste afecțiuni se recomandă clătirea gurii
cu infuzie de plante combinate cu frunze de merișor.

Merișorul supranumit "insulina verde", nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al per-
soanelor cu diabet, deoarece au o concentrație scăzută de zahăr, și datorită proprietăților
sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge.

Totodată, frunzele și fructele pot crește acuitatea vizuală, au efecte antiseptice, antidi-
areice, astringente și diaforetice (provoacă transpirația).Vitamina C din fruct, împreună cu
mineralele antioxidante, pot preveni gripa și guturaiul.
Este indicată consumarea fructelor sub orice formă (crude sau deshidratate, suc, sos etc.)
și în mai multe reprize. Ele protejează organismul de bolile cronice, în primul rând de cele
cardiovasculare, prin cel mai mare conținut de antioxidanți, dintre toate fructele comune,
care se regăsește în merișoare.

Consumul zilnic de coacăze de munte, cum mai sunt numite popular, formează un zid de
protecție împotriva bacteriilor patogene, precum ar fi E.coli, Helicobacter pylori (re-
sponsabilă pentru ulcerul gastric), Streptococcus mutans (principala responsabilă pentru
cariile dentare). Responsabile pentru aceste beneficii medicale sunt proantocianidele din
merișoare, care acționează împotriva diferitelor bacterii.

În plus, s-a mai demonstrat științific că merișoarele au un impact pozitiv în ceea ce

privește lupta împotriva tumorilor maligne. Un grup de cercetători din Canada au demon-
strat cum celulele canceroase de la nivelul glandelor mamare erau supuse unui risc mult
mai scăzut de a evolua spre tumori, dacă se consumă aceste fructe, datorită proanto-
cianidinei, un antioxidant de 20 de ori mai puternic decât vitamina C.

Datorită antioxidanțiilor, care neutralizează radicalii liberi din organism, merișoarele sunt
un real sprijin pentru organism și în fața bolilor reumatice. Cura cu suc de merișoare
poate să completeze și curele de slăbire: acizii organici au capacitatea de a reduce
depozitele de grăsime, în doar câteva săptămâni.

Cercetări recente publicate în 2014 au arătat că un consum regulat de merișoare (in-

diferent sub ce formă) împiedică bacteriile să se fixeze în organism, scăzând numărul in-
fecțiilor și întărind sistemul imunitar.