O METODĂ DIDACTICĂ INTERACTIVĂ – JOCUL DE ROL

Înv. Doina-Mariana Harbatesco

Şcoala cu clasele I-VIII nr.12, Botoşani

Şcoala, ca factor de seamă al progresului, educă elevul în spirit activ-participativ în

vederea integrării sale într-o societate dinamică, supusă schimbării.Ea utilizează cele mai
diverse şi eficiente modalităţi de predare-învăţare ţinând cont de avantajele şi importanţa
folosirii lor privite atât din punct de vedere al elevului, cât şi din cel al învăţătorului.
Sunt promovate cu rezultate dintre cele mai interesante metodele didactice interactive în
rândul cărora se înscriu cu succes jocurile de rol. Aceste jocuri se bazează pe simularea unor
funcţii, relaţii, activităţi, fenomene etc. iar, prin practicarea lor,elevii devin actori ai vieţii
sociale pentru care se pregătesc.Punând elevii să relaţioneze între ei, jocul de rol îi activizează
din punct de vedere cognitiv şi afectiv, iar interacţiunile dintre participanţi permit autocontrolul
eficient al conduitelor, comportamentelor şi achiziţiilor.
Învăţătorul are un rol deosebit în utilizarea jocului de rol.El proiectează scenariul,
implicând în această activitate şi elevii, distribuie rolurile pornind de la aspiraţiile, aptitudinile
şi preferinţele fiecărui participant, organizează activităţi pregătitoare, creează o atmosferă
plăcută de lucru pentru a-i stimula pe interpreţi şi a evita blocajele emoţionale în preluarea şi
interpretarea rolurilor, conduce modul de desfăşurare al jocului de rol. Un astfel de joc solicită
din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedagogice speciale, aptitudini regizorale şi
actoriceşti.
Sunt cunoscute şi practicate două tipuri de jocuri de rol: jocuri de rol cu caracter general
şi jocuri de rol cu caracter specific. Voi ilustra, în cele ce urmează, fiecare din aceste tipuri, prin
prezentarea unui proces literar şi a jocului ,,Ghidul şi vizitatorii.”
Procesul literar (joc de rol cu caracter general) este o dezbatere, de pe poziţii extreme:
acuzare- apărare, a unor aspecte problematice dintr-o operă literară, folosind elemente de
procedură şi de limbaj specifice universului administrativ- juridic. El se poate realiza , fie pe
baza unei dramatizări elaborate de un profesionist al condeiului şi atunci punerea în scenă se
face după toate regulile montării unui spectacol de teatru, fie pe baza unor alocuţiuni gândite şi
redactate de cei ce urmează să le rostească. Aceştia vor emite opinii personale cu privire la
personajele incriminate, izvorâte din contactul direct cu opera literară, iar procedura juridică va
fi ajustată după necesitate şi posibilităţi.
În urma studierii lecturii ,,Ursul păcălit de vulpe”de Ion Creangă în cadrul disciplinei
opţionale ,,Literatură pentru copii”, la clasa a doua, am realizat un proces literar având ca
inculpată pe vulpe şi ca acuzator pe urs. Procesul s-a desfăşurat pe baza alocuţiunilor gândite şi
redactate de elevii care urmau să le rostească , sub supravegherea şi îndrumarea atentă a
învăţătorului. S-au pregătit din timp aceste alocuţiuni, precum şi unele ,,probe
edificatoare”constând în desene care să zugrăvească faptele săvârşite de inculpată, sau
întâmplările prin care a trecut acuzatorul.
În ziua desfăşurării procesului literar, elevii sunt dispuşi în bănci după modelul unei
săli de judecată. Două jucării mari de pluş, reprezentând ursul şi vulpea, sunt aşezate pe băncile
rezervate acuzatorului şi acuzatei. Un aprod anunţă intrarea Preşedintelui completului de
judecată: ,,Onorată asistenţă, Preşedintele!”Asistenţa se ridică în picioare pentru a-l saluta.
Preşedintele (învăţătorul implicat direct în jocul de rol) pune în temă auditoriul cu cazul ce va fi
judecat: Vulpea este acuzată că a săvârşit numeroase abateri de la regulile de bună purtare,
pricinuind vătămări corporale altui personaj, Ursul. În urma păcălelilor vulpii, acesta a rămas
fără coadă.
Se procedează, în continuare, la audierea martorilor acuzării şi ai apărării, alternativ.
Aceştia îşi prezintă depoziţiile şi le susţin prin desene ce o surprind pe inculpată în flagrant
delict, sau în ipostaze benefice pentru cazul judecat. Are loc un dialog cu caracter polemic, în
care martorii acuzării o învinuiesc pe vulpe că este prefăcută, hoaţă, lacomă, egoistă,
prezentând desene ce o surprind prefăcându-se moartă, furând peşte, ducând peştele la vizuină,
păcălind ursul şi râzând de el atunci când îl vede fără coadă. Martorii apărării spun despre vulpe
că este isteaţă, demnă de laudă, harnică şi prevăzătoare, precum şi veselă din fire şi prezintă
,,probe”cu vulpea cărând din greu sacul cu peşte, gătindu-şi singură mâncarea, râzând de ursul
cu privire de prostănac, victimă a propriei credulităţi.
Urmează pauza de deliberare, care, pentru activizarea întregii asistenţe, este folosită
pentru efectuarea unui sondaj de opinie de către un elev pregătit în prealabil, precum şi
intonarea unui cântec dedicat celor două personaje, cântec ce redă, în linii mari, acţiunea
poveştii şi caracterizarea personajelor.
Se prezintă rezultatele sondajului de opinie, apoi intră din nou Preşedintele. El
punctează greşelile făcute de vulpe, dar şi calităţile ei şi dă sentinţa. Pentru greşelile săvârşite,
vulpea este condamnată să stea ea însăşi, în noaptea geroasă ce se anunţa, cu coada în baltă şi să
prindă peşte. În timpul ,, pescuitului”, vulpii i se cere să reflecteze asupra proverbelor: ,,Pentru
ca să mănânci peşte trebuie să intri în apă’’şi ,,Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.”
Acest proces literar a avut un pronunţat caracter formativ. Elevii şi-au putut dovedi
competenţele de analiză critică a unor fapte săvârşite de animale personificate, au luat decizii
juste, au învăţat să se exprime corect, şi-au îmbogăţit mijloacele de expresie cu termeni juridici,
şi-au manifestat originalitatea în exprimarea opiniilor, au dovedit receptivitate şi toleranţă faţă
de interlocutori.
Din categoria jocurilor de rol cu caracter specific, voi prezenta jocul ,,Ghidul şi
vizitatorii.’’Scenariul acestui joc a fost proiectat ca o povestire, în care un narator
(conducătorul excursiei- învăţătorul) povesteşte desfăşurarea acţiunii, iar diferite personaje
(elevii cu rol de ghid şi elevii cu rol de vizitatori) o interpretează. Am creat acest joc în ideea
valorificării materialelor adunate de elevi în excursia- lecţie desfăşurată pe traseul: Botoşani –
Suceava – Ciprian Porumbescu – Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Moldoviţa –
Suceviţa – Putna şi retur.
Tema excursiei a fost: ,,Monumente istorice, culturale şi turistice din Bucovina.’’ S-au
vizitat: Cetatea de Scaun a Sucevei, Casa Memorială ,,Ciprian Porumbescu,” Biserica Voroneţ,
Rezervaţia geologică ,,Pietrele Doamnei,”Mănăstirea Moldoviţa, Ansamblul mănăstiresc
Suceviţa şi Mănăstirea Putna.
Elevii clasei a patra şi-au notat, pe tot parcursul drumului, locurile pe unde au trecut,
obiectivele vizitate, informaţiile dobândite, impresiile făcute.
Jocul de rol amintit s-a desfăşurat în cadrul unei lecţii de evaluare interdisciplinară
întrucât a implicat disciplinele:istorie, religie, geografie, ştiinţe, literatură, muzică şi educaţie
plastică. Rolul de conducător al excursiei a fost conceput şi jucat de învăţător, iar rolurile de
ghid al fiecărui obiectiv vizitat au fost concepute de elevi, corectate şi completate de învăţător.
Elevii care nu au primit rol de ghid s-au constituit în grupul de vizitatori. Jocul s-a desfăşurat
sub forma unei excursii imaginare pe harta judeţului Suceava. Locurile vizitate au fost marcate
prin intermediul unor vederi ilustrând obiectivul vizitat în acel loc.
Iată câteva roluri de ghid jucate de elevi:
Ghidul de la Cetatea Sucevei: ,,Cetatea de Scaun a Sucevei , ridicată de Petru I Muşat
şi terminată în timpul lui Alexandru cel Bun şi-a trăit perioada de glorie în timpul lui Ştefan cel
Mare şi Sfânt. Viteazul domnitor a întărit-o cu ziduri groase şi cu turnuri măreţe, considerând-o
cel mai de preţ diamant din cununa de cetăţi de el zidite. Ea a fost de nenumărate ori asediată
dar niciodată cucerită. Cetatea era ca o inimă a Moldovei şi ca o nădejde a românilor că
libertatea nu se va pierde. “
Ghidul de la Voroneţ: ,, Biserica Voroneţ , aflată la 3 km de oraşul Gura Humorului,
este ctitoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt . În urma unei mari victorii asupra turcilor, Ştefan a
construit această bijuterie a arhitecturii moldovene din mai până în septembrie 1488. Pictura
acestei biserici reflectă aspecte din viaţa de altădată a moldovenilor. Impresionant este
fragmentul din marea frescă a Judecăţii de Apoi, care are drept fundal celebrul albastru de
Voroneţ.”
Ghidul de la Câmpulung Moldovenesc: ,,De aici putem urca pe Rarău, muntele
maiestuos, încoronat de albele piscuri de calcar ale ,,Pietrelor Doamnei.” Aceste pietre îşi trag
numele din vechea legendă privind pe Elena Doamna, soţia lui Petru Rareş, retrasă pe Rarău
din calea tătarilor şi care ar fi urcat uneori blocurile de calcar pentru a scruta zările, în
aşteptarea domnitorului din luptele grele cu cotropitorii.”
În mod asemănător, au fost concepute şi prezentate şi celelalte roluri de ghid.
Pe tot parcursul jocului, a intervenit învăţătorul pentru a indica traseul, pentru a
răspunde la întrebările excursioniştilor şi pentru a atrage atenţia asupra frumuseţilor naturii
bucovinene, a pitorescului port popular, asupra unor îndeletniciri specifice zonei ca olăritul sau
încondeierea ouălor de Paşti, asupra ospitalităţii , generozităţii şi credinţei în Dumnezeu a
oamenilor de aici.
Întrucât ultimul obiectiv vizitat a fost Mănăstirea Putna , cea care adăposteşte
mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, jocul s-a încheiat cu un cântec închinat marelui străbun.
Practicarea acestui joc a dat frumuseţe, bogăţie şi viaţă învăţării şcolare, a dezvoltat
componenta originalităţii gândirii, fantezia, încrederea în sine, spiritul de competiţie, a cultivat
sentimentul dragostei faţă de patria şi poporul român.
Am descris aceste două jocuri de rol nu pentru a oferi un model de preluat ca atare,
ci pentru a argumenta modul în care, prin intermediul lor, am reuşit să promovez în munca mea
o metodă didactică interactivă foarte eficientă, care mi-a adus o mare satisfacţie profesională.