Zăpadă

Zăpada (numită și omăt sau nea) este o formă solidă de precipitație, care nu este nimic altceva
decât apă înghețată, aflată în stare cristalină constând dintr-o multitudine de fulgi de zăpadă.
Căderea precipitațiilor sub formă de zăpadă se numește „ninsoare”. Deoarece este compusă din
particule mici, zăpada este un material granular. Are o structură deschisă și moale, cu
o densitate scăzută. Supusă unei presiuni, densitatea zăpezii poate crește, așa cum se întâmplă de
exemplu în straturile inferioare ale unei cantități mari de zăpadă.
Zăpada se formează de obicei când vaporii de apă trec prin procesul de depoziție înaltă
în atmosferă la temperaturi mai scăzute de 0 °C (sau 32 °F).
Zăpada reflectă peste 90% dintre razele ultraviolete înapoi în atmosferă. Din acest motiv,
persoanele expuse o perioadă îndelungată la lumina reflectată de zăpadă manifestă un disconfort la
nivelul ochilor (mâncărimi, lăcrimare intensă etc.) denumit oftalmie (orbirea zăpezii).

Beneficii
Zăpada este foarte benefică în agricultură. Stratul de omăt protejează culturile de temperaturile
scăzute ale iernii, iar topirea acestuia la începutul primăverii asigură un nivel optim de apă.
Igluurile
Igluul definește, în limba de proveniență, orice tip de casă, indiferent de materialul folosit pentru
construcția ei. Termenul provine din limba inuit și a fost preluat de majoritatea populației cu sensul
de „casă din zăpadă/gheață”.
Temperatura din interiorul unui iglu poate atinge și 16 °C doar folosind căldura degajată de corpurile
rezidenților. Acest tip de construcție îi proteja pe inuiți de temperaturi care coborau constant chiar și
până la −45 °C.

Tunurile de zăpadă
Tunurile de zăpadă care creează zăpada artificială au fost inventate în 1950 și au început să fie
utilizate pe scară largă în anii '70. Consumul mare de electricitate și prețul echipamentelor limitează
folosirea lor pe scară largă, deși din ce în ce mai multe stațiuni montane se bazează pe aceste
utilaje pentru a-și mulțumi clienții și a prelungi sezonul de iarnă.