TULBURĂRI DE RITM ŞI FLUENŢĂ

BÂLBÂIALA (BALBISMUL)
Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii în care
înlănţuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se poate realiza după modelul expresiv şi
firesc al unei limbi. Are o frecvenţă mai redusă în comparaţie cu alte tulburări, dar e
considerată ca una din cele mai grave datorită consecinţelor psihice şi sociale. Ea se întâlneşte
mai des la stângaci, la sexul masculin, la copilul unic sau la primul şi la ultimul născut. La
adulţi apar forme de bâlbâială în isterie, în nevrozele obsesionale, la epileptici şi la unii
bătrâni. Cele mai greu de corectat sunt cazurile apărute la preadolescenţi şi adolescenţi, dar
sunt cazuri rare.
DEFINIŢIE:
Bâlbâiala este o tulburare a ritmului şi fluenţei vorbirii în care cursivitatea
exprimării este grav afectată prin apariţia unor blocaje sau a unor spasme puternice odată cu
încercările de rostire a primelor silabe din propoziţii, sintagme, din cadrul unor cuvinte.
Bâlbâiala e o tulburare a vorbirii care constă în funcţionarea defectuasă a reglajului
verbal, în dezordini intermitente ale pronunţiei, repetări compulsive şi blocaje ale unor
foneme, omisiuni precipitate urmate de dificultăţi în articularea unor cuvinte.
CAUZE:
a) din perspectivă somato-fiziologică:
-factorii ereditari,
-dominanţa cerebrală
-acţiunile neuroendocrine: leziuni cerebrale frontale
-întârzierile în dezvoltarea psiho-fizică generală
-întârzieri în dezvoltarea vorbirii
b) factorii psiho-sociali:
-stările de nevroză
-greşelile de educaţie
-stări de stres
FORME:
Bâlbâiala primară (clonică) se caracterizează prin simple iteraţii (proces de
repetare a unei operaţii) sau prelungiri de sunete, fără efort şi au un caracter inconştient.
Precizarea timpurie a bâlbâielii primare este dificilă datorită asemănării dintre simptomele ei
incipiente şi anumitele particularităţi de vârstă normale ale dezvoltării limbajului la preşcolar.
Pe baza observaţilor făcute asupra limbajului copiilor bâlbâiţi şi nebâlbâiţi s-a ajuns
la identificarea unor particularităţi specifice bâlbâielii primare cum ar fi:
-particularităţile fono-articulatorii: când numărul repetiţiilor este mai mare de 4-5
ori, la conjuncţii şi la cuvinte de legătură;
-particularităţi prozodice (prozodie = parte a poeticii care studiază versificaţia şi
normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al lungimii silabelor
unui vers): încercări de adaptare rapidă a inflexiunilor vocalice cerute de intonaţie, intensitate,
accent şi tempo. Bâlbâiala poate fi privită ca o tulburare a coordonării motricităţii fine cerute
de articularea prozodică.
-particularităţile respiratorii: ritm respirator neregulat care obligă la o respiraţie
forţată, cu debit mare expirator, care face ca pronunţarea ultimelor cuvinte să ducă la
consumarea aerului pulmonar de rezervă; acest lucru implică inspiraţii profunde şi rapide,
fiind însoţite de mişcări ale părţii superioare a toracelui sau alteori inspiraţiile devin scurte,
superficiale, repetate aproape după fiecare cuvânt. Modificările respiratorii pot fi determinate
şi de stările emotive pe care le trăiesc, sau pot să apară încercări de exprimare în faza
inspiratorie.
-particularităţile comportamentale: reacţii comportamentale tipice nevrozei infantile
– refuzul de a răspunde, încăpăţânare, plâns.
În momentul în care bâlbâitul este conştient de propriul defect şi încearcă să-l evite
sau să-l ascundă prin eforturi de supraîncărcare musculară, bâlbâiala devine secundară.
 Bâlbâiala secundară (tonică) se caracterizează prin declanşarea spasmului de lungă
durată ce împiedică emiterea vocii. Când spasmul cedează, vocea erupe cu forţa caracteristică
copiilor bâlbâiţi.
Particularităţile bâlbâielii secundare:
-paticularităţile fono-articulatorii: se repetă cuvinte întregi sau nu reuşesc să scoată
nici un cuvânt; apar pauze lungi între diferite sunete, silabe sau cuvinte şi se crează senzaţia
de sunete prelungite;
-particularităţile prozodice: intonaţie, accente, timbrul vocii; vorbirea devine
uniformă, cu o nuanţă metalică;
-particularităţile respiratorii: se manifestă un anacronism între mişcările respiratorii
toracice şi cele abdominale; tulburările respiratori sunt determinate de modificările patologice
ale respiraţiei ca urmare a unor reacţii de ridicare bruscă a diafragmei şi de menţinerea ei în
stare imobilă; aceste modificări apar şi la nivelul organelor fono-articulatorii, buzele şi limba
încep mişcarea de articulare fără să o poată continua;
-particularităţile comportamentale: încăpăţânaţi, închişi în sine, refuzul de a vorbi,
anxietate însoţită în timp de modificări neurovegetative, negativism; există o discrepanţă între
capacităţile lor intelectuale actuale şi potenţialul lor; unii (băieţii) pot avea o reacţie activă, iar
alţii (fetele) o reacţie pasivă;
-particularităţile citirii: dificultăţi mai reduse, citirea e sacadată, monotonă, lipsită
de variaţiile melodice cerute de context; devine şi mai corectă când se face în grup, în condiţii
de zgomot, când textul e cunoscut, sau când propoziţiile încep cu vocale;
-particularităţile scrisului: apare iteraţia involuntară a unor litere sau silabe,
omisiuni, inversiuni, presiuni exagerate în timpul scrisului, prelungiri ale legăturilor dintre
litere, care dezintegrează caracterul unitar al scrisului.

TAHILALIA

Este o tulburare a ritmului şi fluenţei vorbirii, caracterizată prin vorbirea prea

accelerată.
În acest caz, tulburările lexico-gramaticale sunt reduse, nici funcţia comunicativă a
limbajului nu este afectată, acestea apar doar la formele grave care se numesc batirism.
Cauzele tahilaliei sunt o consecinţă a tulburării neurodinamicii corticale.