1. werqwerqwerqwerDinţii permanenţi. Caracteristica. Criteriile de diferenţiere ale dinţilor.

Dentitia poate fi: temporara ,mixta,permanenta !

Dentitia permanenta :incepind cu disparitia din cavitatea bucala a ultimului dinte temporar (dupa 12 ani).Dentatia
permanenta este alcatuita din 28-32 dinti permanenti.Nedezvoltarea dintilor se numeste Anodontie.
Lipsa dintilor este numita edentatie ,si poate fi partiala sau totala.dentitia permanenta prezinta un numar de 32 dinti ,16 pe o
arcada si 8 pe o hemiarcada,2 incisivi,1 canin 2 premolari si 3 molari.
Fata de dentatia temporara prezinta in plus 12 dinti (molari permanenti care erup o singura data, pe un teren propriu).
O alta caracteristica a dentatiei permanente este prezenta dintilor premolari, in numar de 8, cite 2 pe o hemiarcada, care erup
in locul molarilor temporari.
Dintii permanenti erup de la 6 la 12 ani, cu exceptia molarului 3 care erupe obisnuit dupa virsta de 18 ani, de unde si
denumirea de „molarul din minte”
In ordinea cronologica, la 6 ani erup primii molari permanenti, la 7 ani incisivii centrali inferiori si superiori, la 8 ani incisivii
laterali, la 9 ani – primii premolari, la 10 – caninii, la 11-premolarii, la 12 – molarii II si de la 18 ani – molarii 3.
Dentitia permanenta isi incepe eruptia cu primul molar si se incheie cu eruptia celui de-al doilea molar.
Sunt 4 semne de diferentiere :
a. Semnul unghiului coroanei
-se manifesta prin faptul ca muchia incisala a incisivilor si a caninilor la trecerea de pe fata ocluzala spre cea meziala
formeaza unghi mai ascutit decit cel format de muchia incisala si fata distala.
b. Semnul circumferentei
-se manifesta prin faptul ca fata vestibulara a coroanei trece in cea meziala mai abrupt decit in cea distala.
c. Semnul radacinii
-este examinat in norma vestibulara si doar in cazul unui dinte extras , consta in faptul ca axul longitudinal al radacinii este
usor inclinat spre distal formind un unghi cu linia care trece prin mijlocul coroanei.
d. Semnul fetei distale.
-se manifesta pe suprafata fetei distale a coroanei dintilor. Este intotdeauna mai redusa si mai convexa decit fata meziala.

2.Prepararea cavitatilor atipice si profunde

Cavitatile atipice-fregvent sunt intilnite leziuni carioase ,care nu se incadreaza in clasificatia clasica a lui Black.
Acele forme care pot fi incluse in aceasta clasificare se numesc atipice.Ele se caracterizeasa prin localizarea neobishnuita a
procesului patologic,implicarea cuspizilor ,a marginii incizale,caria circulara sau afectarea simultana a suprafetelor de
contact si a regiunii cervicale ,caria avansata si afectarea pronuntata a coroanei dintelui si totodata cavitatile localizate adinc
sub gingie.
Cavitatile carioase atipice sunt leziunile carioase ,in componenta carora intra cavitatile carioase ,ce combna elemente
caracteristice pentru leziuni cu caracter carios a doua si mai multor clase.
In legatura cu aceasta la prepararea cavitatilor atipice respectarea principiilor clasice de formare a cavitatilor cariate pe deplin
este imposibila.
Alegerea metodei este in mare masura conditionata de pastrarea a smaltului ,care asigura o adeziune fiabila a compozitului
,solicitare functionala ,aspect estetic bun.
La indicatia restaurarii directe in procesul prepararii sunt minutios indepartate toate tesuturile modificate si devitalizare , si in
mod obligator ,sunt create conditii maxime pentru fixarea mecanica a restauratiei. Este important de prevazt posibilitatea
acoperii cuspizilor ramasi cu material de obturatie-ce asigura fiabilitatea restauratiei.
Atipice sunt cavitatile de clasa I cu localizarea leziunilor carioase pe fata vestibulara ( prezentind un orificiu mare de
deschidere ) care se intind atit ocluzal cit si spre colet.
Cavitatea medio-ocluzo-distala plus caria cericala tot se refera la cele atipice.caracteristica acestei cavitati va fi data de
asocierea unei cavitati vestibulare sau orale de tipul cav.de clasa V cu o cavitate aproximo-ocluzale de tipul cavitatii de clasa
II.trecerea de la cavitate de clasa II se face la nivelul peretelui lateral vestibular sau oral al cavitatii de baza(verticala )
deobicei distrus mai mult decit cel ocluzal.

Prepararea cavitatii carioase profunde.

Spre deosebire de o leziune carioase neinsemnata ,cav.carioase profunda poate distruge tesuturile dentare si sa provoace
denudarea pulpei.Reactia protectiva a pulplei la desfasurarea procesului carios este formarea dentinei secundare in interiorul
camerei pulpare.Daca rapiditatea dezvoltarii procesului carios depaseste ritmul reactiei protective din partea pulpei ,stratul de
dentina secundara dura nu reuseste sa formeze,iar dentin ramolita se afla in imediata apropiere a pulpei sau chiar contacteaza
cu ea.
Procesul carios in defasurare afecteaza integritatea structurala a dintelui.
Cavitatea profunda este un asa tip de leziune carioasa,avind intre camera pulpara si cavitatea carioasa,un strat de dentita
necrozata ,se afla un perete fin ( cca 0.5mm) ,format din dentina decalificata si ramolita ,dar inca viabila.daca acest strat de
dentina ramolita este inlaturat ,sub el poate fi vazut strat de dentina secundara-o suprafata stralucitoare .Dar nu intodeana este
necesar de a indeparta toata dentina ramolita ,din vecinatatea pulpei.

Prepararea : depinde de localizarea procesului carios( de clasa cavitatilor)

Cav de clasa I- tinem cont de topografia camerei pulpare . peretii cavitatii se prepara standart,fara a ajunge 1-2 mm pina la
fundul cavitatii ,iar peretele pulpar ,in caz de necesitate se lasa un strat neinsemnat de dentina ramolita.
Nu se respecta formarea trecerii cavitatii sub un unghi de 90 *.

Cav.de clasa II –cind procesul carios este localizat aproximal si cervical,acestea se caracterizeaza prin carii aproximale
profunde,care in general se unesc cu procesele carioase ,ce au debutat la colet,vestibular sau oral,reiesind din topografia
camerei pulpare.

Cav.de clasa III-este benevenita forma ,avind configuratia unui valt in regiunea peretelui pulpar .pentru fixarea mai buna a
obturatiei esre rational efectuarea punctelor de rerentie in directia marginii incizale si a peretilor laterali cu ajutorul frezelor
sub forma roata ,con invers.

Clasa IV- peretele gingival suporta o greutate mai mare ,deaceea cavitatea se formeaza foarte precaut : ungjiul de inclinare
catre axa dintelui esre de dorit sa fie mai mic de 90grade.

In situatii de urgenta in cazul unor cavitati profunde,dentina carioasa superficiala poate fi indepartata cu excavatorul si pusa
o obturatie provizorie.Marginele ascutite a smaltului pot fi slefuite cu piatra diamantata astfel ,incit sa nu traumeze limba sau
obrazul.

3.Anatomia incisivilor permanenţi inferiori.

Incisivul central inferior :

-inaltimea totala – 20,7 mm
-inaltimea coroanei – 8,8mm
-lungimea radacinii – 11,9mm
-diametrul mezio-distal - 5,4mm
-diametrul mezio-distal cervical – 3mm
-diametrul vestibulo-lingual – 6mm

Incisivii centrali inferiori sunt asezati, ca si centralii superiori, de o parte si de alta a liniei mediane, in portiunea cea mai
anterioara a arcadei inferioare. Sunt dintii cei mai mici dintre incisivi si dintre toti dintii ambelor arcade.
Coroana este turtita in sens vestibulo-lingual in portiunea incizala si in sens mezio-distal spre colet si prezinta 4 fete:
vestibulara, linguala, doua fete proximale (meziala si distala), o marginea inciziala si 2 unghiuri.
Fata vestibulara are aspect alungit, delimitata de catre colet, marginea incizala si marginile proximale de lungimi egale. Ca
modelare, este convexa in treimea cervicala si aproape plana in cele doua treimi incizale, unde se observa 2 santuri verticale
care impart aceasta portiune a fetei in trei lobi de marime egala. Fata linguala are aceeasi inaltime ca si fata vestibulara insa
este mai ingusta in sens mezio-distal. In regiunea cervicala prezinta cingulum insa trecerea intre acesta si suprafata concava
facandu-se treptat, nu se observam foramen caecum. Fetele proximale au o forma triunghiulara, cu baza in forma de V la
nivelul coletului si varfurile la unghiurile mezio- si disto-incizal. Cele doua fete sunt aproape egale in \diametre. Marginea
incizala este orizontala, formand unghiuri aproape drepte la intalnire cu fetele proximale : mezio- si distoincizal.
Radacina este unica, accentuat turtita in sens mezio-distal. Pe fetele meziala si distala prezinta santuri verticale mai
pronuntate in regiunea mijlocie. Este inclinata distal cu 1 grad si lingual cu 3 grade.
La fel ca si incisivii centrali superiori, cei inferiori au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia de incizie in
procesul de masticatie.

Incisivul lateral inferior:

-inaltimea totala – 22,1mm
-inaltimea coroanei – 9,4mm
-lungimea radacinii – 12,7mm
-diametrul mezio-distal al coroanei– 5,9mm
-diametrul mezio-distal cervical – 3,8mm
-diametrul vestibulo-lingual – 6,4mm.
Coroana incisivului lateral inferior are şi ea o formă de daltă. Prezintă morfologie foarte puţin diferită de cea a centralului, de
care se deosebeşte cu greu în cazul unor dinţi izolaţi şi cu morfologie secundară. Coroana la fel prezintă 4 feţe şi o margine
liberă.
Feţele vestibulară şi linguală sunt delimitate de aceleaşi margini şi au acelaşi relief cu feţele similare ale incisivului central
cu deosebirea că marginea incizală este descendentă spre distal
Faţa vestibulară prezintă diametrul cervico-incizal de 9.5 mm şi cele mezio-distale de 5.5-6mm. Unghiul disto-incizal este
mai rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal. Marginea cervicală este accentuat curbată. La fel sunt prezenţi cei 3 lobuli,
egali.
Faţa linguală are un aspect triunghiular din cauza dimensiunii reduse pe care o are marginea cervicală. Atît crestele
marginale cît şi cingulumul sunt slab reprezentate însă sunt mai evidente decît la incisivul central. Nu există foramen
caecum.
Feţele proximale sunt triunghiulare cu baza spre colet. Relieful lor este aproape plan, existînd totuşi o uşoară convexitate în
treimea incinzală. Faţa distală fiind mai redusă, determină o situare mai spre cervical a unghiului disto-incizal. Ariile de
contact sunt situate în treimea incizală. Pe faţa distală aria de contact este situată mai spre cervical.
Rădăcina este mai lungă decît cea a incisivului central inferior, fiind aplatizată mezio-distal. Prezintă şanţuri longitudinale
pe feţele proximale. Apexul este uşor curbat spre distal.

4.Prepararea cavitatilor carioase compuse.

5.Anatomia incisivilor permaneti superiori.

Incisivul central superior.

Incisivii centrali superiori fac parte din grupul dintilor frontali. Sunt in numar de 2 si ocupa fiecare I pozitie de pe fiecare
hemiarcada superioara. Sunt cei mai voluminosi dinti din cadrul grupului incisiv si au un rol deosebit in fizionomie.
Coroana lor fiind turtita in sens vestibulo-oral, comparata cu o lopatica, poate fi astfel incadrata in formele geometrice cu 4
laturi. Pe masura ce se apropie de colet, marginile coroanei se rotunjesc, coroana devenind cilindrica, si se continua cu forma
conica a radacinii. Coroana prezinta 4 fete, 2 unghiuri si o margine incizala. Fata vestibulara este cea mai mare dintre cele 4
fete si este delimitata de linia coletului, de marginea incizala si de marginile proximale. Ea este convexa in ambele sensuri
prezentand convexitate maxima in treimea cervicala. Prezinta 2 santuri verticale ce pornesc de la marginea incizala si se
atenueaza treptat spre colet impartind fata in 3 lobi inegali: distal cel mai mare, mezial-mijlociu si central cel mai mic. Fata
palatinala are diametrele vertical si orizontal de valori aproape egale cu cele ale fetei vestibulare. Este concava in treimea
incizala si mijlocie, fiind delimitata proximal de doua formatiuni de smalt numite creste marginale meziala si distala, care
pleaca de la unghiurile marginii incizale, converg devenind mai largi si mai reliefate din treimea cervicala unde se unesc cu
cingulum. Cingulum sau teuberculum dentale este o proeminenta ce formeaza treimea cervicala a fetei palatinale si rezulta,
ca si crestele marginale din ingrosarea stratului de smalt, reprezentand forme de fortificare a dintelui fata de presiunile
masticatorii transmise acestei fete, de incisivii arcadei inferioare. In majoritatea cazurilor stratul de smalt de la nivelul
cingulum-ului, se subtiaza treptat si se continua neintrerupt cu invelisul de smalt al portiunii concave a fetei palatinale.
Uneori insa exista o intrerupere, o discontinuitate, in stratul de smalt, la locul de unire a cingulum-ului cu restul fetei
palatinale, dand gaura oarba sau foramen caecum. Foramen caecum reprezinta un loc de electie a cariei dentare si de
trepanare a dintelui.
Fetele proximale, meziala si distala, au forma triunghiulara orientate cu varful spre marginea incizala (cu care formeaza cele
2 unghiuri ale coroanei), iar baza lor este la nivelul coletului. Relieful fetelor proximale, in ansamblu, este usor convex. Fata
meziala este cea mai mare dintre fetele proximale. Fata distala este mai mica insa convexitatea ei este ceva mai
accentuata.Marginea incizala este usor oblica, de jos in sus, in sens mezio-distal. La unirea marginii incizale cu fata meziala
se formeaza un unghi ascutit aproape drept, iar din unirea cu fata distala se obtine un unghi obtuz, rontunjit.
Incisivii centrali superiori sunt dinti monoradiculari. Au o radacina conica, de 12,5 mm. Este accentuat inclinata spre
palatinal, formand un unghi de aproximativ 20 grade cu verticala, si spre distal, formand un unghi de 4 grade cu verticala.
Datorita formei lor si pozitiei in arcada, incisivii au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia de incizie in
procesul de masticatie.

Incisivul lateral superior.

Coroana este asemănătoare din punct de vedere morfologic cu cea a incisivului central. Ea prezintă patru feţe şi o margine
incizală.
Faţa vestibulară are dimensiunile cele mai mari. În sens cervico-incizal măsoară 9mm, iar mezio-distal, în treimea incizală –
6.5 mm şi cervical 5 mm. Faţa vestibulară are o formă de patrulater, fiind delimitată de marginea incizală, cele două margini
proximale şi marginea cervicală. Marginea incizală este rectilinie şi înclinată spre distal şi cervical mai mult ca cea a
incisivului central, faţă de care este situată cu 0.5 mm mai cervical. Marginile proximale sunt mai rotunjite comparativ cu
cele ale incisivului central. Relieful feţei vestibulare este plan-convex. În sens cervico-incizal convexitatea maximă se
găseşte în treimea cervicală, iar în sens mezio-distal în treimea mezială.
În treimea incizală faţa vestibulară este străbătută de două depresiuni verticale care o împart în trei lobuli: distal, mezial,
central(în ordine descrescătoare a mărimii). Depresiunile diminuă pînă la dispariţie spre cervical. Acestea, împreună cu
lobulii, sunt mai evidente imediat după erupţie, apoi dispar progresiv în morfologia secundară.
Faţa palatinală prezintă un relief concav în cele două treimi incizale şi convex în treimea cervicală. Morfologia este
reprezentată de: două creste marginale, cingulum şi foramen caecum. Crestele marginale delimitează proximal faţa
palatinală, sunt convergente spre colet unde se unesc cu cingulumul care poate fi şters, foarte proeminent spre incizal, trilobat
etc.
Feţele proximale au o formă triunghiulară cu vîrful spre marginea incizală.
Baza triunghiulară este reprezentată de linia coletului şi are forma de „V” cu vîrful rotungit orientat spre incizal. Faţa mezială
este mai mare decît cea distală şi are diametrul vestibulo-palatinal de 6 mm, egal cu diametrul vestibulo-palatinal al coroanei.
Relieful este plan spre colet şi convex spre inzical. Faţa distală prezintă o convexitate în ambele sensuri care este mai
evidentă decît pe faţa mezială. Ariile de contact sunt situate în treimea incizală şi în treimea vestibulară aria de contact distală
este situată mai aproape de cervical.
Marginea incizală are o oblicitate accentuată şi formează cu feţele proximale două unghiuri, mezio-incizal şi disto-incizal.
Unghiul mezio-incizal este ascuţit şi are o valoare mai mică decît unghiul omonim al centralului, iar cel disto-incizal este
obtuz şi situat mai spre cervical decît cel mezio-incizal.
Rădăcina incisivului lateral superior prezintă cea mai slabă implantare comparativ cu ceilalţi dinţi superiori. Este subţire şi
are aspectul unui con efilat. Pe secţiune transversală e aplatizată mezio-distal şi i se descriu patru feţe: mezială, distală,
vestibulară şi palatinală. Dintre acestea, faţa mezială este cea mai mare. Pe feţele proximale pot exista şanţuri orientate în
axul lung al dintelui, mai evidente în treimea medie. Curbura radiculară apicală este orientată spre distal în majoritatea
cazurilor.

6.Clasificarea cavitatilor carioase dupa Black.

-cavitatea clasa 1 (localizate in santurile si gropitele de pe fata okluzala a molailor si premolarilor,precum si in

gropitele orale ale dintilor frontali)
-cavitatea de clasa 2 (rezulta din tratamentul kariilor de pe suprafetele aproximale alemolarilor si premolarilor)
-cavitatea clasa 3 (rezulta din tratamentul cariilor lokaliztae pe fetele aproximale ale dintilor frontali la care unghiul incizal nu
este compromis)
-cavitatea de clasa 4 (rezulta din tratamentul cariilor aproximale ale incisivilor,avindunghiurile incizale distruse)
-cavitatea de clasa 5 (rezulta din tratamentul cariilor situate in treimea cervicala a fetelor vestibulare sau orale a
dintilor)
-cavitatea de clasa 6 (regiunea tuberculilor si marginilor incizale ce pot fi de origine :carioasa,necarioasa-abraziune
patologica si erodarea suprafetei dentare in urma procesuluifiziologic)

7.Structura Histologica a periodontiului.

Periodonul- este un tesut localizat in spatiul dintre lama compacta a alveolei si cementul radicular ,sau fanta
periodontala.spatiul dento-alveolar are o forma de clepsidra ,fiind mai ingust in zona de rotatie , si mai larg in zona
cervicala.Fanta periodontala are dimensiuni de 0.20-0.25 mm,iar in regiunea cervicala pina la 0.38 mm.
Periodontiul este constituit dintr-o componenta fibroasa foarte bogata in fibre colagene ,de asemenea se gasesc fibre
reticulare si elastice,substanta fundamentala interfibrilara si celule( fibroblaste ,cementoblaste,osteblaste,histiocite,celule
epiteliale,vase sangvine ,nervi si putine fibre argentafine.
In substantaa fundamentala a periodontului se contin mucopolizaharide neutro si acide.Mucopolizaharidele acide se conin cu
precadere in partea periodontiului de la colet si cea periapicala ,iar cele neutro se contin in toata structura
periodontului.Clasificarea fibrelor are la baza modalitatea de orientare ,punctul de plecare si punctul de ncorare .fasciculele
de fibre principale ,care conecteaza osul alveolar si cementul sunt reunite in grupul dentoalveolar.Acestui grup i se adauga
fara a apartine direct ligamentul parodontal ,un grup gingival. 5 grupuri diferite de fibre- grupul crestei alveolare,grupul
orizontal,grupul oblic,grupul apical,grupul interradicular.
Grupele principale de fibre-fibre crestei alveolare –sub epiteliul jonctional,au o directie oblica.
Fibrele orizontale –sunt dispuse intr-un unghi drept .
Fibrele oblice-incel de la osul alveolar si se insera in cement mai apical decit pe os.
Fibrele apicale-au o directie radiala,oblica sau verticala de la apexul radacinii in osul alveolar .
Fibrele interradiculare –sunt prezente numai in dintii pluriradiculari si sunt orientate perpendicular.
In regiunea coletului exista un grup de fibre colagene care patrund prin septurile interdentare.In periodontiu sunt fibre
elastice si oxitalanice.Intre fibrele colagene se afla o cantitate mare de elemente celulare –fibroblaste ,mastocite ,histiocite
,celule perivasculare si mastocite.
Mastocitele contin o cantitate mare de heparina si histamina.care participa la reglarea permeabilitaii substantei fundamentale.
Functiile periodontiului: de suport ,plastica ,trofica,senzoriala ,de protectie

8.Sisteme speciale de retenţie în restaurările coronare ale dinţilor vitali.

9. Anatomia caninilor permanenţi inferiori.

Au aceeaşi structură anatomică ca şi cei superiori, cu excepţia că ei sunt puţin mai mici, iar coroana lor este mai înaltă.
Faţa vestibulară este mai alungită, are convexitatea maximă în treimea cervicală. Două şanţuri împart faţa vestibulară în 3
părţi inegale: lobul central este cel mai mare, mezial – cel mai mic.
Faţa linguală se aseamănă cu cea palatinală a caninilor superiori, însă relieful este mult mai redus, şi nu prezintă cingulum
şi fosetă oarbă.
Feţele proximale au aceleaşi caracteristici ca şi la caninii superiori, dar sunt mai plate.
Faţa mezială este mai înaltă decît cea distală, această diferenţă este mai pronunţată decît la caninii superiori.
La marginea incizală segmentul mezial este mai scurt şi mai puţin înclinat decât cel distal.
Vârful cuspidului este situat mai aproape de marginea mezială decât la caninii superiori.
Rădăcina dintelui este mai scurtă şi mai aplatizată în sens mezio-lateral. Pe feţele proximale ale rădăcinii permanent persistă
şanţurile. Uneori vîrful
rădăcinii este bifurcat cu o porţiune orientată vestibular, şi alta – lingual.

10. Prepararea cavităţilor de clasa IV. Numiţi varietăţile cavităţilor.

Cavitatile de clasa IV se formeaza din cavitatile de clasa a III,in cazul raspindirii largi a procesului carios la suprafata de
contact ,si pierderea in consecinta a unghiului coronar.
Alta cauza pot fi leziunile necarioase ale tesuturilor dentare :traumatism acut sau cronic,hipoplazie.
Metoda de prelucrare –crearea cavitatilor principala si suplimentara cu scopul de a restabili ceva mai rezistent,posibil unghiul
si marginea incizala.Cavitatea aproximala principala este preparata cu formarea peretelui gingival,lingual,labial si a
planseului cavitatii .
La formarea unui platou suplimentar : el trebuie sa ocupe cel putin 1/3 din fata linguala a dintelui.,fundul platoului trebuie sa
se afle ceva mai jos de jonctiunea smalt-dentina.La formarea peretilor laterali ai cavitatii principale este concomitent
modelata si o parte a pereteli platoului supliment.Fundul cavitatii este creat ,reiesind din topografia puplei dentare coronare
,deaceea ea are fregvent dupa preparare o forma de burelet.LA prezenta unei margini incizale abraziate cavitatea
suplimentara poate fi creata de a lungul acestei margini cu ajutorul unei freze fisurale fine,este frezata o adincitura in sens
medio –distal cu aspect de platou
Pentru fixarea obturatiilor este rational de folosit pivoturi parapulpare,fixate in dentina Cu ciment sau cu material compozit
din considerente estetice.
Preventiv se prepara o adincitura in dentina de un diamentru mai mic decit cel a pivotului(0.05 mm) si adincitura 2mm.in
adincitura preparata se fixeaza pivotul parapulpar.Daca pivotul are filet atunci el se insurubeaza,iar daca este confectionat de
medic ,din sirma ortodontica se fixeaza.Folosirea pivoturilor exclude formarea cavitatilor suplimentarea la restabilirea
dintilor frontali.

11.Anatomia premolarilor permanenti superiori.

Primii premolari superiori ocupa pozitiile 4 pe cele doua hemiaracade maxilare fiind vecini cu caninii superiori spre mezial si
cu premolarii doi superiori spre distal.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilara la varsta de 10-11 ani, iar radacina lor va fi complet edificata la 12 – 13
ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt urmatoarele:
· inaltimea coroanei : 8-8,5 mm
· inaltime radacinii : 14 mm
· diametrul coronar M-D: 7 mm
· diametrul coronar V-P: 9 mm
Numarul lobilor de dezvoltare pentru acesti dinti este de 2 (unul V si unul P), fiecare din acesti doi lobi de crestere avand la
rindul lor cate 3 lobuli de dezvoltare.

CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:

Premolarii primi superiori sunt primii dinti din grupul dintilor laterali si fac parte din asa zisul grup al dintilor
“bicuspidati”(grupul premolarilor). Acestia sunt considerati ca fiind dintii de tranzitie de la dintii frontali la molari.
Coroana primului premolar superior are o forma paralelipipedica iar pe sectiune arata ca un dreptunghi cu colturile usor
rotunjite si turtit in sens M-D. Prezinta 4 fete laterale (V, P, M, D) si o fata ocluzala.
I. FATA VESTIBULARA:
-seamana cu fata vestibulara a caninului dar este mai mica si mai rotunjita.
1.Dimensiuni :
-inaltime: 8-8,2 mm
-latime : 7 mm
-dimensiunile sunt mai reduse decat la canin in ambele sensuri (cervicoincizal si M-D).
2.Contur:-este format din cele doua margini proximale (M si D) , o margine cervicala si o margine ocluzala
a).marginile proximale (M si D): -sunt verticale , usor convergente spre colet.
b).marginea cervicala (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea
spre ocluzal. Este mai putin concava decat la canin.
c)marginea ocluzala: este formata din doua segmente inegale (unul mezial si unul distal). Segmentul mezial este mai lung
decat cel distal. Impreuna, cele doua segmete formeaza un “V” mai deschis si mai rotunjit decat cel de la cuspidul caninului.
3.Relieful :-este convex in ambele sensuri.
-convexitatea maxima este situata in 1/3 cervicala mezial.
-in jumatatea ocluzala a fetei vestibulare sunt vizibile doua santuri verticale care
delimiteaza cei 3 lobi de crestere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmeaza cel distal iar cel mezial este cel mai mic.

II. FATA PALATINALA:

1.Dimensiuni : -sunt mai reduse decat cele ale fetei vestibulare.
-inaltimea ~7 mm
-latimea ~6 mm
2.Contur:-prezinta aceleasi margini ca si fata vestibulara dar au dimensiuni mai reduse.
a).marginea ocluzala:-are tot forma de “V” dar este mai rotunjit decat cel de pe fata vestibulara.
-pe sectiune orizontala conturul acestei fete este de semicerc.
3.Relieful:-are o dubla convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 meziala.
-incepand cu 1/3 mijlocie aceasta fata este inclinata oblic spre V in sens cervicoocluzal.

III. FETELE PROXIMALE (MEZIALA si DISTALA):

-datorita faptului ca acest dinte este turtit in sens M-D aceste doua fete sunt cele mai mari. Ele sunt usor convergente spre
palatinal.

A)FATA MEZIALA:
1.Dimensiuni:
inaltimea 7,5 mm
latimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicala, ocluzala, palatinala si
vestibulara. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicala:-reprezinta baza mare a trapezului si are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzala: formeaza baza mica a trapezului si are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulara:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 cervicala
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 mijlocie.
3.Relieful: -in 1/3 ocluzala este convex mai accentuat in 1/3 vestibulara unde exista
si punctul de contact cu dintele vecin.
-in 1/3 cervicala este plana cu o usoara depresiune care se adinceste mai
mult chiar la colet si se continua in santul interradicular.

B).FATA DISTALA:
1.Dimensiuni:-mai mici decat ale fetei meziale
2.Contur:-asemanator cu cel al fetei meziale
3.Relief:-este mai convex decat cel al fetei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V si mai spre cervical decat la
fata meziala.
Premolarul secund superior este asemănător în multe privinţe cu primul premolar superior,
deseori aceşti doi dinţi putând fi confundaţi între ei. În general, însă, cel de-al doilea premolar
superior are dimensiuni mai reduse în toate sensurile decât primul premolar. Un alt aspect
diferenţial este faptul că la primul premolar cuspizii sunt mai ascuţiţi asemănător caninilor iar la cel de-al doilea aceştia sunt
mai rotunjiţi ca la molari.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-
înălţimea : 7,5 mm
-lăţimea : 6,5mm
2.Conturul:
asemănător cu cel al feţei vestibulare de la primul premolar dar este mai mic şi
mai rotunjit.
3.Relieful
: este convex în ambele sensuri dar atât cele două şanţuri cât şi cei trei lobi de
creştere pe care îi separă sunt mai şterşi.
II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare (7,5 mm).
2.Conturul:are forma unui patrulater
3.Relieful:similar cu cel de la faţa palatinală a primului premolar superior.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Dimensiuni:-sunt mai mult late decât înalte
-înălţimea : 7,4 mm
-lăţimea : 9mm
2.Relieful:-este plan convex, faţa distală având o convexitate mult mai exprimată decât faţa
mezială.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:-are un relief similar cu faţa ocluzală de la primul premolar, cu
următoarele deosebiri:
•cei doi cuspizi ( V şi P) sunt egali între ei.
•şanţul intercuspidian este situat la jumătatea feţei ocluzale

12.metoda de prepararea a cavitatilor prin tunelare.

Metoda de preparare a cavitatilor prin tunelizare aparuta in urma implementarii cementurilor glasionomere si a materialelor
compozite fluide ,care permit reducerea considerabila a volumului tesuturilor dentare ,la prepararea si plombarea cavitatilor
de clasa II .Spre deosebire traditionala deschiderea larga a cavitatilor carioase din partea suprafetei masticatorii,catre focarul
carios se creaza prin acces ocluzal o trecere sub forma de tunel.
1) metoda tunelara partiala-prevede prepararea tesuturilor dure dentare fara perforarea smaltului fetei proximale.
2) Metoda tunelara completa –presupune perforarea cu freza a lamei adamantine demineralizate sub punctul de
contact.
3) Tunelizarea permite crutarea crestei adamantine marginale neafectate in locul trecerii suprafetei masticatorii in cea
de contact (care face legatura intre peretii vestibular si lingual) a smaltului intact de pe suprafata proximala si a punctului de
contact.
4) Metoda tunelara permite pastrarea, a rezstentei suprafetei masticatorii a dintelui si reduce riscul unei posibile
fracturi a coroanei lui.
Tunelizarea verticala-prin fisura si foseta tringiulara a suprafetei masticatorii a molarilor.Dupa trepanarea smaltului ,in
dentina este creat un tunel orientat catre cavitatea carioasa.La ajungerea in cavitatea carioasa se efectueaza prepararea
acesteea cu o freza sferica la turatii reduse.Prin tunelul creat cu ajutorul unei freze sferice din cavitatea carioasa se inlatura in
intregime toate tesuturile dure necrotizate.Mai apoi cavitatea este spalata cu apa,prelucrata cu o solutie antiseptoca si
plombata cu ciment glasionomer sau compozit.
Tunelozarea orizontala-prepararea este facuta prin suprafata vestibulara sau linguala ceea ce permite crutarea unei cantitati
importante din tesuturile dure dentare sanatoase.Luaind in consideratie ca prepararea cavitatii carioase in regiunea cervicala
este necesar de efectuat o anestezie locala .Deschiderea cavitatii se efectueaza cu o freza sferica. Sau freza –para
.Deschiderea se efectueaza pe masura posibilitatilor

13. Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor permanenţi.

Debutul Terminarea
Terminarea
mineralizariimineralizarii Eruptia pe arcada
Dinte cresterii
partii partii dentara
radiculare Protectie De 5 Stele
coronare coronare
Permanenti Dinti Varsta
Incisiv
central 3-4 luni 4-5 ani 9-10 ani41-31 6-7
superior
Incisiv
central 11-21 7-8
inferior
Incisiv
lateral 10-12 luni 4-5 ani 10-11 ani12-22 8-9
superior
Incisiv
lateral 3-4 luni 4-5 ani 32-42 7-8
inferior
Canin
4-5 luni 6-7 ani 12-15 ani13-23 11-12
superior
Canin
43-33 9-10
inferior
Premolar 1
1 ½ ani 5-6 ani 12-13 ani14-24 10-11
superior
Premolar 1
34-44 10-12
inferior
Premolar 2
2- 2 ½ ani 6-7 ani 12-14 ani15-25 10-12
superior
Premolar 2
45-25 11-12
inferior
Molar 1
la nastere 2 ½ -3 ani 9-10 ani16-26 6-7
superior
Molar 1
46-36 6-7
inferior
Molar 2
2 ½ - 3 ani 7-8 ani 14-16 ani17-27 12-13
superior
Molar 2
37-47 11-13
inferior
Molar 3
7-10 ani 12-13 ani 18-25 ani18-28 17-21
superior
Molar 3
38-48 17-21
inferior

14. Materiale de obturaţie provizorii, componenţa chimică, caracteristica.

-pansamentul
-dentina artificiala ( cimentul oxisulfat de zinc)
-dentin pasta
-plastobtur
-eugenolul
-gutaperca
-vinoxolul

Dentina artificiala:
Prezinta cea mai frecventa utilizare in calitate de material obturator provizoriu, consta:
-oxid de zinc 66%
-suflat de zinc deshidratat 24 %
-caolin 10%
-fluid – apa distilata.

La malaxarea pulberei de dentina artificiala cu apa, sulfatul de zinc se combina cu apa formind cristale.
Preparare:
Se prepara pe suprafata mata a lamei de sticla, malaxind cu o spatula metalica. Cantitatea necesara de pulbere si citeva
picaturi de apa distilata se aplica separat. La picaturile de apa se adauga pulberea, in portiuni, in cantitatea necesara de a fi
usor absorbita, iar apoi in portiuni mici pina la obtinerea unei consistente smintinoase, mestecind 30-40 secunde, la
temperatura de 18-20grade. Priza debuteaza in 1-2 minute, iar priza finala – 3-4minute.
Nu se recomanda : adaugarea apei la masa amestecata pina la consistenta densa.
In cavitatea carioasa pregatita din timp se introduce imediat dupa preparare intr-o singura portie cu ajutorul spatulei bucale,
iar apoi cu o buleta de vata, umezita in apa , pasta este condensata. Pasta incepe sa intareasca in 1-5 minute, priza finala 2-3-
4minute, apoi obturatia e modelata cu un instrument de obturare.
Important ca obturatia sa inchida ermetic toata cavitatea. Cea mai frecventa cauza a distrugerii si caderii obturatiei provizorii
este patrunderea salivei in cavitatea carioasa sau inchiderea prematura a gurii pacientului.
Caracteristici:
-simpletea utilizarii
-etansare buna a cavitatii
-rezistenta insuficienta fata de agentii mecanici
-indiferenta fata de pulpa dentara
-aplicarea, modelarea – simpla, indepartarea se face cu usurinta
-ieftina.

Dentin-pasta:
Reprezinta pulbere de dentina artificiala pe baza de amestec a 2 uleiuri vegetale, esenta de cuisoare si de piersic.
Se pregateste din timp in cantitati mai mari si se pastreaza monocomponenta. Reprezinta o masa omogena de culoare alba cu
nuante galbuie pala sau galbuie cenusie. Pasta contine substante aromatice.
Pregatirea:
Este introdusa in cavitate prealabil preparata si uscata cu spatula netezitoare, se modeleaza cu spatula netezitoare sau fuloarul
, apoi e condensata cu o buleta de vata umezita, se solidifica la temperatura corpului in prezenta fluidului bucal. In decurs de
2 -3 ore, are duritate relativa.
Grosimea stratului de material trebuie sa fie : minim 4-5 mm. Daca se intentioneaza mentinerea mai mult de 1 saptamina, se
recomanda acoperirea lui cu material mai rezistent.
Calitati:
-simpletea utilizarii
-rezistenta sporita fata de agenti mecanici
-etansare buna
-actiune antiseptica si hidrofuga
-adeziune buna la peretii dentari
-indiferenta fata de pulpa dentara.
-aplicarea si modelarea – simpla
-ieftina.

NB : Dentin-pasta nu se recomanda la folosirea pastei arsenicoase sau toxice in cavitatea carioasa deoarece priza indelungata
a acestui cement da posibilitatea scurgerii substantei medicamentoase in cavitatea bucala. Poate provoca o arsura chimica
puternica.
Reprezentanti: Temp-bond, Dentin-pasta, Tempfill, Zinoment.

15. Structura histologică şi compoziţia chimică a adamantinei.

 Caractere chimice

Din punct de vedere chimic, smalţul este alcătuit din 95% substanţe minerale, 1% substanţe organice şi 4% apă. Procentul
atât de mare de substanţe minerale, în raport cu cantitatea de apă şi substanţe organice ce le conţin, nu mai este întâlnit în nici
o parte a organismului.
Aproximativ 90% dintre substanţele minerale sunt formate din fosfaţi de calciu, constiuiţi sub forma de hidroxiapatită:
Ca,0(PO4)(OH)2, o mica parte (3%) din fluorapatită: Ca,0(PO4)6FOH, iar restul din carbonaţi, silicaţi, siliciu.
Ionii minerali care intră în combinaţiile chimice ale acestor săruri pot fi într-o cantitate mai mare şi sunt numiţi constituenţi
majori - Ca (36,6-39,4%), P (16,1-18%), CO2 (1,95-3,66%), Na (0,25-0,9%), Mg (0,25-0,58%), Cl (0,19-0,30%) - sau într-o
cantitate foarte mica (constituenţi minori) cum ar fi: F, Zn, Sb, Ba, W, Cu, Mn, Au, Ag, Cr, Co, Va.
Componenta organică a smalţului cuprinde circa 35-40% fracţiuni insolubile reprezentate de aminoacizi, structurate în lanţuri
polipeptidice, asemănătoare prin unele caractere colagenului, iar prin altele keratineL
Restul de 60-65% din substanţa organică este reprezentată de fracţiuni solubile alcătuite din proteine solubile (15%), peptide
(25%), acid citric (20%), glicoproteine (5%).
Apa smalţului este în cea mai mare parte (97%) legată de moleculele proteice, numai în cantitate extrem de mica fund liberă
în spaţiile interprismatice, mai ales în apropierea joncţiunii smalţ- dentină.
Componentele smalţului nu sunt topografic uniform răspândite în grosimea smalţului, ceea ce face ca, din punct de vedere
chimic, smalţul să nu fie omogen. Astfel, substanţa organică şi apa se găsesc în cantitate mai mare în zonele profunde ale
smalţului, unde de altfel şi unele săruri minerale sunt într-un procent mai redus.
Volumul pe care îl ocupă fiecare dintre cele trei componente principale ale smalţului nu corespunde cantităţilor procentuale
pe care ele le reprezintă.
Volumul relativ mare pe care îl reprezintă substanţa organică în interiorul smalţului justifică, în parte, teoriile după care
procesul cariogen se dezvoltă în smalţ pe seama substanţei organice.

Caractere morfofunctionale

Unitatea fundamentală a smalţului este prisma de smalţ. Numărul prismelor de smalţ nu este acelaşi la fiecare dinte. Ele sunt
numeroase la dinţii cu coroane voluminoase (cca. 12 milioane la primii molari superiori) şi mai puţin numeroase la dinţii cu
coroane de dimensiuni mici (cca. 2 milioane la incisivii centrali inferiori). Prismele au un traiect oblic faţă de suprafaţa
dintelui.
Diametrul unei prisme este, în medie, de 4 microni, iar lungimea ei este variabilă. Unele prisme se întind de la suprafaţa
smalţului până la dentină, iar altele dispar pe parcurs, fund continuate de alte prisme.
Prismele se înfăţişează ca elemente distincte, individualizate încă de la începutul formării smalţului, rămânând în aceeaşi
poziţie şi în aceleaşi relaţii unele faţă de altele tot timpul vieţii. Sub forma de coloane poliedrice, ele sunt orientate de aşa
manieră, încât să reziste presiunilor masticatorii. De aceea sensul prismelor este modificat de la o regiune la alta a smalţului.
în general, de la limita smalţ-dentină, prismele se îndreaptă radiar spre suprafaţa coroanei, dar traiectul nu este rectiliniu ci
uşor ondulat, ceea ce le conferă o anumită elasticitate.

Ondulaţiile orizontale ale prismelor fac ca pe secţiunea longitudinală examinată să fie prinse numai fragmente de prisme şi
nu toată prisma în lungimea ei determinând apariţia unui fenomen optic descris sub numele de striile lui Hunter-
Schreger. Ele apar pe dinţii secţionaţi longitudinal sub forma unor benzi clare şi întunecoase.
Benzile clare sunt denumite parazonii şi corespund prismelor care au fost prinse în secţionare pe o lungime mai mare, pe
când benzile întunecoase, denumite diazonii, corespund prismelor care au fost secţionate pe o latură a curburii lor
transversale, deci pe o suprafaţă mai mica.
La nivelul suprafeţelor ocluzale, prismele de smalţ se întrepătrund dând un aspect particular de smalţ noduros. Această
dispoziţie măreşte rezistenţa prismelor la presiuni şi împiedică clivarea lor sub acţiunea presiunilor pe care le primesc.
Pe tot traiectul lor, prismele de smalţ prezintă o serie de strii transversale, situate la intervale regulate de 4-5 microni.
Aspectul este acela al unor discuri suprapuse, întunecoase şi albicioase, alternând în mod regulat. Ele reprezintă probabil
zone de in-tensitate variabilă de mineralizare, ritmată de activitatea metabolică diurnă (mineralizare mai puternică - discuri
albe) şi nocturnă (mineralizare mai slabă - discuri întunecoase).
La distanţă mai mare decât striile transversale apar zone întunecoase care interesează întreaga suprafaţă a secţiunii
examinate, denumite striile paralele Retzius, sau liniile de slabă rezistenţă faţă de carie.
Striile Retzius, localizate în porţiunea cea mai superficială a smalţului, pot apărea la suprafaţa acestuia, în regiunea cervicală
a dintelui, sub forma de şanţuri circulare concentrice căpătând denumirea de perikimatii.
Dacă se examinează smalţul pe o secţiune transversală, conturul prismelor este polimorf. Cele mai numeroase au o forma
poligonală, dar pot exista şi forme rotunde, ovalare, în forma de solz de peşte.
Partea periferică a prismei prezintă pe această secţiune o zonă înconjurătoare îngustă, mai puţin mineralizată decât restul
prismei şi mai bogată în substanţă organică. Această parte este denumită teaca prismei.
Deoarece conturul prismelor nu este identic, între pereţii lor nu se realizează o coaptare intimă, apărând spaţii de forma
neregulată şi de aspect mai întunecat decât al corpului prismei, trădând conţinutul mai sărac în săruri minerale. Intr-adevăr,
aceste spaţii reprezintă zone de substanţă organică cu un grad de mineralizare mai redus, fund şi ele zone de minima
rezistenţă în dezvoltarea cariei. Sunt cunoscute sub denumirea de substanţă interprismatică.
Substanţa organică este grupată însă mai abundent într-o serie de formaţiuni particulare ale smalţului: lamele, smocuri şi
fusuri.
Lamelele smalţului sunt formaţiuni liniare care străbat întreaga grosime a smalţului de la suprafaţă până la dentină,
pătrunzând chiar şi în aceasta. Localizarea lor este varaibilă, eel mai des putând fi observate în smalţul cervical sau în dreptul
gropiţelor de pe suprafeţele ocluzale. Lamelele repezintă fie prisme de smalţ ne-mineralizate, fie substanţă organică
interprismatică cu un grad mai mic de mineralizare.
Smocurile smalţului sunt formaţiuni organice mult mai slab mineralizate decât prismele, cu aspect de smocuri de iarbă, având
forma unui mănunchi de lamele ramificate şi ondulate, care încep de la limita smalţ-dentină şi ajung până la cca. 1/3 din
grosimea internă a smalţului. Fusurile smalţului reprezintă tot zone de material organic cu deficit de mineralizare, fusiforme,
localizate în treimea internă a smalţului, în vecinătatea dentinei.
Se consideră astăzi că fusurile sunt prelungiri ale fibrelor Tomes în smalţ, ceea ce explică sensibilitatea de la acest nivel în
cursul pregătirii cavităţilor.

16. Cerinţele către materialele de obturaţie provizorii.

-sa fie trainice pe un termen lung
-sa adere relativ bine la peretii dentari si sa asigure o etansare buna a cavitatilor de orice localizare prin impermeabilitatea si
adaptarea marginala adecvata
-sa fie introduse , aplicate, modelate usor si simplu in cavitate.
-sa fie indepartate cu usurinta din cavitatea carioasa cu ajutorul instrumentelor de mina, sau a celor rotative
-sa nu coloreze dintele
-sa fie ieftine, intrucit prin folosirea lor curenta se consuma in general cantitati mari.
-sa poata fi conservate indelungat in conditii obisnuite ale unui cabinet stomatologic
-sa aiba un timp de priza convenabil 5-20 minute
-rezistenta mecanica la actiunea fortelor masticatorii
-sa fie indiferente pentru pulpa dentara, tesuturile dure dentare si parodontiul marginal.
-sa fie plastice, sa posede functii stimulatorii asupra pulpei
-sa fie bune izolatoare termice si electrice
-sa aiba un miros si gust agreabil.

17. Structura histologică şi compoziţia chimică a dentinei.

Caractere chimice
În comparaţie cu smalţul, dentina are un conţinut mai redus în substanţe minerale: 67% faţă de 95%. în schimb, este mult mai
bogată în substanţă organică (20% faţă de 1 % în smalţ) şi apă (13% faţă de 4% în smalt).
Principalul component al fracţiunii minerale este hidroxiapatita; alături de ea se găsesc însă şi carbonaţi de calciu şi de
magneziu, fluoruri, fosfat de calciu, etc. Fracţiunea organică este alcătuită în proporţie de 92% din colagen, restul fund
reprezentat de proteoglicani şi mucoproteine.
Caractere morfofuncţionale
Imaginea microscopică a unei secţiuni transversale prin dentină prezintă numeroşi tubuli denumiţi canalicule dentinare, care
se întind de la limita sa pulpară până la limita amelodentinară. Se apreciază că există în medie 50.000 de canalicule dentinare
pe mm2 dar, datorită dispoziţiei lor radiare, divergente de la pulpă la smalţ, se găsesc în număr mai mare pe unitatea de
suprafaţă în apropierea pulpei (cca. 75.000/mm2) şi mai mic în apropierea smalţului (15.000/mm2), Densitatea canaliculelor
este diferită şi după regiunea în care sunt plasate.Astfel, numărul canaliculelor este mai mare în porţiunea coronară a dentinei
decât în cea ra-diculară. Calibrul acestor canalicule nu este uniform. In apropierea pulpei, ele au dia-metrul de 3-4 microni
pentru ca în apropierea smalţului să scadă până la 1 micron. Ca-naliculele din dentina radilculară au un diametru până la 2
microni în apropierea pulpei.
Canaliculul dentinar este ocupat de câte o prelungire citoplasmatică a celulei odontoblaste situată în pulpă, prelungire
denumită fibră Tomes. Prelungirea cito¬plasmatică este înconjurată de jur împrejur de prelungirea corespunzătoare a
membranei celulare şi conţine în interior bogate filamente protoplasmatice, granulaţii ribozomiale şi exceptional mitocondrii.
Între membrana celulară care limitează prelungirea odontobalstului şi peretetele calcificat al canaliculelor se evidenţiază un
spaţiu îngust care conţine o substanţă fundamentală amorfă de spect fin granular. Existenţa spaţiului a făcut pe unii autori să
considere că este vorba de o teacă protectoare a fibrei Tomes şi i-au dat denumirea de teaca Neuman.
În acest spaţiu, se pot observa şi fibrele colagene înglobate în substanţă funda¬mentală. Ele sunt dispuse în mănunchiuri şi
sunt paralele cu fibra Tomes, provenind tot din pulpa dentară şi din stratul subodontobalstic prin care se insinuează pentru a
ajunge în dentină. Aceste fibre sunt cunoscute sub numele de fibre Korff.
Tot în acest spaţiu se pot evidenţia fibre nervoase amielinice, cu un diametru de 0,2 microni, separate de fibrele Tomes pe
care la însoţesc printr-un spaţiu îngust de 50-200 A. Pe secţiunile transversale efectuate la diferite nivele se pot observa
ramificaţii canaliculare (canalicule secundare) cu traiect orizontal sau oblic, făcând legătura între canaliculele învecinate. Ele
conţin ramificaţii ale prelungirilor citoplasmatice Tomes.
În jurul canaliculelor, mai ales în apropierea joncţiunii dentinei cu smalţul, apare o zonă de dentină pericanaliculară
neregulată, mai puternic mineralizată, cunoscută sub numele de aria translucidă.
Între canalicule este răspândită substanţa fundametală a dentinei, alcătuită din fibre de colagen cu orientare paralelă şi cristale
de apatită.
Mineralizarea substanţei fundamentale s-a făcut în timpul dezvoltării dintelui după un ritm zilnic de 4-8 microni grosime, cu
scăderi ale intensităţii de mineralizare din timpul nopţii. Această ritmicitate apare pe secţiunile transversale, sub forma unor
striaţii concentrice, dispuse la intervale regulate, cunoscute sub numele de liniile de creştere Ebner. Ele corespund ca număr,
densitate şi mecanism de formare, striaţiilor Retzius descrise în smalţ.
Alături de liniile Ebner, tot paralele cu camera pulpară şi deci perpendiculare pe canaliculele dentinare, dar la distanţe mai
mari (cca. 2 microni), se constată existenţa unei alte categorii de linii, denumite linii de contur Owen.
Ele reprezintă zone de mai slabă mineralizare a substanţei organice, consecutive unei perioade de repaus în timpul
dezvoltării. Trecerea de la viaţa intrauterină la cea extrauterină, însoţită de modificările metabolice corespunzătoare, este
marcată pe sec-ţiunea transversală printr-o linie de contur Owen, mult mai exprimată, linia neo-natală.
Pe aceleaşi secţiuni, se pot constata uneori în dentina coronară, mai ales în apropierea joncţiunii smalţ-dentină, zone de
dentină imperfect mineralizată, cu spaţii goale, denumită dentină inîerglobulară sau spaţiile interglobulare Czermak.
Un aspect asemănător al dentinei se poate întâlni şi la limita dentină-cement, de-a lungul rădăcinii, zona respectivă fund
denumită stratul granular Tomes.
Atât dentina interglobulară, cat şi stratul granular, reprezintă locuri de minima rezistenţă în progresiunea procesului carios.
Aspectul general al canaliculului este acela de tirbuşon. De-a lungul canaliculelor principale se disting canalicule secundare,
de un calibru mai redus, care se unesc cu omoloagele lor provenite de la canaliculele principale învecinate. La nivelul
joncţiunii smalţ-dentină, unele din aceste ramificaţii par să aibă rapoarte cu smocurile şi fusurile smalţului.
Pe secţiunile longitudinale se poate studia şi modul cum se realizează contactul dintre dentină şi smalţ (joncţiunea amelo-
dentinară). Joncţiunea smalţ-dentină este realizată din întrepătrunderea cristaliţilor mari de smalţ cu cristaliţii mici de dentină,
dispoziţie graţie căreia se realizează o unire puternică între cele două ţesuturi dure.
Joncţiunea cemento-dentinară de asemenea nu are o limită de demarcare, deoarece fibrele de colagen ale dentinei se găsesc
adesea într-o relaţie directă cu fibrele de colagen din cement, ceea ce asigură acesteia o rezistenţă puternică. Zona dentinară
cea mai apropiată de pulpă prezintă caractere diferite datorită interferenţei dintre cele două ţesuturi conjunctive, pulpa
dentară bogat vascularizată şi dentina puternic mineralizată. Această zonă se numeşte predentină.
Predentina apare ca o bandă îngustă, situată imediat în afara odontoblaştilor, alcătuită în ce mai mare parte din substanţă
fundamentală şi fibre de colagen.
Dentinogeneza în perioada formării dintelui structurează dentina primară.
Dentinogeneza nu încetează însă odată cu erupţia dintelui. Ea reprezintă un proces adaptativ, care compensează partial
abraziunea funcţională a ţesuturilor dure dentare. Dentina formată după erupţie este denumită dentină secundară sau dentină
de reacţie.
Ea se depune neuniform pe suprafaţa internă a dentinei coronare şi radiculare, iar ritmul de depozitare este mai mare în unele
zone decât în altele în raport cu stimulii funcţionali. La molari şi premolari se depune mai ales pe tavanul şi podeaua camerei
pulpare şi mai puţin pe pereţii laterali.
La incisivi şi canini depunerea se face de obicei în dreptul marginii incizale şi în jurul orificiului canalului radicular. Prin
depunerea dentinei secundare, se micşorează volumul camerei pulpare având drept consecinţă împingerea stratului de
odontoblaşti care se orientează pe mai multe rânduri. Dentina secundară are dispoziţia structurală a dentinei primare,
prezentând însă un grad mai mic de mineralizare, fund formată prin intensificarea activităţii odonto-blaştilor.
În anumite modificări patologice ale structurilor dure prin abraziune, carii, milolize sau acţiunea repetată a unor excitaţii
fizici pe o zonă redusă a suprafeţei dintelui, se depozitează pe pereţii camerei pulpare dentină secundară de reacţie denumită
şi dentină de reparaţie. Ea se formează pe zone restrânse, corespunzând suprafeţei pe care se exercită excitaţia şi are un
caracter de apărare prin crearea unui obstacol dur în fata agresiunii.
Formarea ei este dependentă de activitatea celulelor mezenchimale care s-au diferenţiat şi specializat tinzând să suplinească
funcţiile odontoblaştilor care au fost lezaţi datorită agresiunii. Crearea punţii de dentină de reacţie se face într-un timp rapid
pentru a asigura apărarea pulpei. Din aceste motive, caracterele structurale sunt deosebite de cele ale dentinei primare. Asfel,
canaliculele dentinare sunt în număr redus, sinuoase şi subţiri, sau pot lipsi în totalitate. In aceste cazuri lipsesc din stratul
dentinar respectiv fibrele Tomes şi fibrele nervoase.
Din punct de vedere structural, această dentină prezintă un procent scăzut de săruri minerale având o duritate mai mica decât
dentina primară.
Fenomenul de mineralizare al canaliculelor, cunoscut sub numele de scleroză a dentinei, apare initial la canaliculele cele mai
înguste, extinzându-se apoi la canaliculele principale. Scleroza progresivă duce la dispariţia fibrelor Tomes. Datorită acestui
proces de scleroză se măreşte transluciditatea dentinară, micşorându-se în schimb porozitatea sa.
18. Indicaţii către utilizarea materialelor de obturaţie provizorii. Tehnica de preparare a materialelor de obturare
provizorii.

-Tratamentul cariei profunde la prima vizita

-Tratamentul pulpitei prin metoda biologica
-Obturarea provizorie dupa umplerea canalului radicular
-In unele cazuri – pentru obturatii provizorii, sunt folosite in calitate de obturatii izolatorii, sub obturatii de durata.
-Pentru fixarea provizorie a puntilor dentare si a coroanelor artificiale.
Tehnica de preparare:
Se prepara pe suprafata mata a lamei de sticla, malaxind cu o spatula metalica. Cantitatea necesara de pulbere si citeva
picaturi de apa distilata se aplica separat. La picaturile de apa se adauga pulberea, in portiuni, in cantitatea necesara de a fi
usor absorbita, iar apoi in portiuni mici pina la obtinerea unei consistente smintinoase, mestecind 30-40 secunde, la
temperatura de 18-20grade.
Pentru dentin-pasta :
Se pregateste din timp in cantitati mai mari si se pastreaza monocomponenta. Reprezinta o masa omogena de culoare alba cu
nuante galbuie pala sau galbuie cenusie. Pasta contine substante aromatice.
19. Structura histologică şi compoziţia chimică a cementului.
Caractere chimice
Cementul este constituit din substanţă organică 50-55% şi substanţă anorganică 45- 50%. Componenta organică este
reprezentată de o materie fibrilară de natură colagenă, iar în compbziţia anorganică se întâlnesc diverse săruri minerale şi
îndeosebi fosfaţi şi carbonaţi de calciu. La nivelul apexului dintelui, cementul pătrunde prin orificiul apical, pe o distanţă de
0,5-1 mm, conturând acest orificiu.
Deşi reprezentarea componenetei anorganice este mai redusă în cement decât în dentină şi smalţ, dispoziţia structurală a
sărurilor minerale sub forma de cristale de hidroxiapatită este mai concentrată la periferie.
Caractere morfofuncţionale
Cementul este constituit din punct de vedere morfologic din două componenete: cementul acelular (fibrilar) şi cementul
celular. Din punct de vedere cronologic, cementul acelular se depune primul, din sacul dentar, prin apoziţie, fund denumit
frecvent şi cement primar; cementul celular se formează ulterior, fund denumit şi cement secundar.
Cementul acelular, fibrilar sau primar acoperă dentina radiculară pe întreaga suprafaţă. El prezintă pe secţiune numeroase
striaţiuni perpendiculare pe suprafaţa externă, care corespund traiectelor de inserţie ale fibrelor periodontale. Lipsit de celule,
cementul fibrilar dispune de un sistem de canalicule fine, radiare, care asigură desfăşurarea proceselor metabolice.
Substanţa organică este alcătuită din filamente colagene reunite într-un reticul fin, cu ochiuri de mărimi variate, cuprinzând
cristale minerale de volume diferite. Substanţa organică a cementului fibrilar este mai densă la periferie decât la centru; ea
are o dispoziţie stratificată caracteristică acestui tip de cement.
Cementul celular sau secundar se găseşte la periferia cementului acelular fund localizat predominant în zona apicală a
rădăcinii şi la nivelul bifurcaţiei sau trifurcaţiei radiculare.
Cementul celular conţine numeroase spaţii lacunare orientate paralel cu suprafaţa (cementoplaste), spaţii în care îşi au sediul
celule specializtae în formarea matricei organice a cementului. Aceste celule denumite cementoblaste se găsesc în diverse
faze evolutive.
Lacunele sunt prevăzute cu numerose prelungiri canaliculare prin care comunică cu lacunele vecine; în aceste canalicule
interlacunare se găsesc prelungiri citoplasmatice ale cementoblaştilor reunite preintr-un sistem complex de anastomoză.
La limita dintre cement şi dentină se evidenţiază o structură organică denumită stratul granular Tomes.
Această zonă are un aspect granular, fără limite precise, sub forma unor benzi cu margini anfractuase. Se sonsideră că acest
strat de substanţă organică fibrilară, intercalată între cement şi dentină, este sediul unor procese metabolice complexe. La
acest nivel au fost puse în evidenţă zone de comunicare între lacunele cementului şi canaliculele dentinare. În structura
cementului, în special componentele celulare, se găsesc mucopoli-zaharide acide, iar în zonele intercelulare şi în stratul
granular Tomes predomină mucopolizaharidele neutre sau slab acide. Fosfataza alcalină este prezentă în zonele de maxima
activitate metabolică de la nivelul suprafeţei externe a cementului.
Principala caracteristică fiziologică a cementului este apoziţia continuă de noi straturi, spre deosebire de osul alveolar unde
predomină, în condiţii fiziologice şi patologice, procese de rezorbţie.
Cementul de neoformaţie se structurează prin organizarea fibrelor de colagen fixate într-o matrice organică rezultată din
polimerizarea mucopolizaharidelor. Astfel ia naştere substanţa cementoidă care se maturizează prin mineralizare.
Depunerea continuă de cement, proces caracteristic, este necesară pentru reataşarea unor fibre periodontale (fibre Scharpey).
Astfel, depunerea continuă de cement este un proces biologic compensator, protector, care concură la menţinerea integritaţii
parodonţiului de susţinere şi a funcţiilor sale în limite fiziologice.
Hiperplazia cementului se produce şi în condiţii de hipersolicitare a dintelui când apoziţia de cement se face neuniform pe
suprafaţa rădăcinii, condiţie ce determină mărirea suprafeţei de inserţie parodontală contribuind la întărirea mecanismelor de
susţinere a dintelui în alveola. Inflamaţia parodontală determină şi ea o accelerare a depunerii de cement sub forma de
hipercementoză ca fenomen reparator. Hipercementoza apare şi în afecţiuni generate ca maladia Paget.
În afară de apoziţie, cementul poate prezenta mai rar şi fenomene de rezorbţie. Rezorbţia se produce în traumatismele
ocluzale violente, deplasări supradozate, transplantări, replantări, hipovitaminoze A şi D, tuberculoză, hipotiroidie,
osteodistrofie fibroasă ereditară.
În concluzie, se constată că cementul radicular prezintă o serie de particularităţi funcţionale:

 este o componentă structurală a odontonului, bine integrată în morfologia şi funcţionalitatea celorlate componente
 are rol în fixarea dintelui în alveola
 prezintă procese metabolice importante pentru menţienrea integrităţii funcţionale a parodonţiului de susţinere
 este sediul unor modificări patologice în cursul parodontopatiilor marginale cronice.

20. Contraindicaţiile obturațiilor de amalgam.

- In imediata vecinatate a lucrarilor din Aur, deoarece duce frecvent la aparitia fenomenelor de galvanism bucal
-Sensibilitate
-Alergie
-Intoxicatie cronica a pacientului cu Hg
-Prezenta in cavitatea bucala a altor lucrari protetice din alte metale inoxidabile
-Refuzul pacientului
-Lipsa in clinica a conditiilor de lucru cu amalgamele

21. Structura histologică a pulpei dentare.

Pulpa dentare este un tesut ce reproduce in tocmai forma anatomica a dintelui.Are 2 parti:partea coronara si radiculara.Ea
este alcatuita din substanta intercelulara,vase sangvine si nervi.Este bogata in hialuronidaza
Substanta intercelulare este bogata in mucoproteine,glicoproteine;este un gel de natura coloidala,bogat in apa(68%).Este
foarte activa deoarace toate metabolismele se desfasoara prin intermediul ei.
Pulpa are 4 tipuri de fibre:de colagen,de reticulina,Korff si oxitalanice.Fibrele de colagen sunt cele mai numaroase si sunt
elaborate de fibroblasti; in pulpa se afla colagen de tip 1 si tip 3.Fibrele de reticulina au afinitati fata de sarurile de argint si in
stroma puplara formeaza o retea.Fibrele Korff formeaza la asociere fibre de reticulina si se afla in spatiul Weil.Fibrele
oxitalanice se afla in tot tesutul pulpar.
Celulele pulpare sunt 3 grupe.1.Celulele de baza a tesutului pulpar sunt fibroblastii; ei elibereaza precursorii colagenului si
elementele substantei fundamentale.2.Celule dentinogene sunt reprezentate de odontoblasti si celule ale zonei
subodontoblaste. Odontoblastii sunt celule inalt specializate,asezate la periferia pulpei coronare si radiculare.Celulele din
zona subodontoblastilor sau celulele Hohl au forma rotulda sau ovala.Activitatea lor se activeaza in conditii de traume sau
infectii.Intre odontoblasti si celulele Hohl se afla o zona saraca in celule-zona Weil.3.Celule de aparare-se activeaza in cursul
reactiilor inflamatorii si antiinfectioase.Acestea sunt:histocitele,mastocitele si plasmocitele.
22. Tehnica de preparare a cimenturilor ionomeri de sticlă.Indicații către utilizare.
Pulberea cimentului ionomer reprezinta o sticla de aluminosilicat cu anumite proportii de Si,Al, iar lichidul este o solutie de
50% de acid poliacrilic cu apa.Acestea se folosesc ca captuseala izolanta;se aplica glasionomer de tip3;viteza de priza este
rapida;raport publere este de 3:1.Reprezentanti:Aqua cenit,Aqua ionobond
23. Anatomia caninilor permanenţi superiori.
Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal.Coroana : 10mm•rădăcina : 17 mm
I.FAŢA VESTIBULARĂ. ….Contur: -pentagonal format de marginile cervicală, mezială, distală şi incizală prin braţele sale
MD a).marginile proximale: -sunt convergente spre colet, marginea D este mai scurtă, mai convexă decît cea M. b).marginea
cervicală: -are forma unui semicerc cu convexitatea spre apex c).marginea incizală: -are formă de unghi sau de “V” cu
deschiderea spre cervical. Cele două laturi ale “V”-ului sunt inegale. Latura M<D care este şi mai ascendentă. Unghiurile
incizale sunt obtuze. Unghiul D > M şi situat mai sus, aproape de 1/3 mijlocie.
FAŢA PALATINALĂ…..Contur:-ca la fata vestibular numai mai redus. 2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor
palatinale ale incisivilor, dar în cazul caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate. a).cingulumul:-
este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui rudiment de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă
mediană. Cingulumul este situat în 1/3 cervicală a feţei palatinale.
b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-proximale. Creasta mediană este orientată spre
vârful cuspidului. Creasta mediană separă depresiunea feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul FEŢELE
PROXIMALE (M si D)…. Contur:- are o formă triunghiulară (caracteristic pentru feţele proximale ale dinţilor frontali).
Triunghiul este orientat cu baza spre colet şi vârful spre marginea incizală. Faţa D < M dar are un relief mai accentuat.
Convexităţile sunt mai pronunţate iar depresiunea din 1/3 cervicală apare mai accentuată. IV.
MARGINEA INCIZALĂ: -reprezintă zona de întâlnire a feţei vestibulare cu faţa palatinală.
24.Cimenturile ionomere de sticla
Constau dintro pulbere de sticla fluoroluminosilicata.Fluidul pt ciment e osolutie apoasa a acidului poliacrilic.Se folosesc pt
obturarea cav de cl 3 si 4 ale dintilor permanenti;pt obturarea leziunilor de origine necarioasa;pt sigilarea fisurilor .Timpul de
priza-pina la 4 min.Raportul pulbere lichid pentru obturarea permanenta este de 3:1 Reprezentanti:Vitremer;Fuji
25. Dezvoltarea dintelui ( formarea şi diferenţierea primordiilor dentare ).----
26. Prepararea cavităţilor de clasa V,VI . Numiţi varietăţile cavităţilor.
Cavitate de clasa 5-in treimea cervicala a tuturor dintilor pee fetele vestibulare si orale.Etape:deschidere,extensia
cavitatii,necretomia,modelarea cavitatii,bizotarea.In cazul prezentei citorva cav carioase invecinate,ele se unesc in
una.Cavitatea este formata cu o sfera con invers.La prepararea cariilor in regiunea cervicala nu trebuie cavitatea facuta adinc
pt a nu perfora pulpa dentara.Freza trebuie tinuta perpendicular si sa fie deplasata stinga-dreapta
Cavitate de clasa 6-pe marginea incizala a dintilor frontali si pe cuspizii dintilor laterali.Tratamentul este unul complicat
27. Histogeneza dentinei---
28. Prepararea cavităţilor de clasa III. Numiţi varietăţile cavităţilor

29. Dezvoltarea dintelui (histogeneza ţesuturilor dentare).---

30. Prepararea cavităţilor de clasa I. Numiţi varietăţile cavităţilor.

31. Histogeneza adamantinei.----

32. Prepararea cavităţilor de clasa II. Numiţi varietăţile cavităţilor.

33. Modificări de vârstă a pulpei dentare.

Pulpa dentara pe parcursul vietii este supusa unor modificari atit in raport cu virsta cit si fiind conditionate de factorii endo
si exogeni.Concomitent cu pula,cavitatea dintelui cu virsta isi micsoreaza volumul in urma depunerii permanente a dentinei
secundare.In pulpa se reduc numarul de celule din toate straturile.Pulpa la persoane in virsta isi pastreaza functia de
dentinogeneza insa elaborarea dentinei are loc in diferite sectoare.Pulpa este supusa procesului de distrofie reticulara: vasele
sangvine sunt moi si slabe. Distrofia reticulara:modificarea fiziologica de virsta a pulpei dentare
34. Caracteristica elememtelor cavităţii carioase formate.
35. Fiziologia şi biologia adamantinei.(este)
36.Condiţiile de preparare indoloră a cavităţilor carioase.
37. Funcţiile pulpei dentare
Prin ea se prodice alimentarea elementelor celulare a pulpei.Prin intermediul fibrelor Tomes se alimenteaza dentina.In caz de
actiune a factorilor patogeni,in pulpa se activeaza celulele sistemului reticuloendotelial-histocitele.Pe parcursul vietii,pulpa
continuie sa formeze dentina secundara si tertiara in cazuri de patologie in tesuturi dure dentare.

38. Materiale pentru obturațiile coronare de durată.Cerințele către ele.

39. Funcţiile periodonţiului

Periodoniulţ îndeplineşte functiile de suport,de reparatie, plastica,trofica, senzoriala si de
protectie
Funcia de suport:Periodoniul fixeaz bine dintele de osul alveolar, dat fiind faptul
ca formeaz un ligament cu o direciediferita a fibrelor de colagen

40.Tehnica de preparare şi aplicare a obturaţiei de bază izolante.

- 1.Exereza smaltului si dewntinei alterate.
2.Crearea conditiilor favorabile pentru fixarea materialului de obturatie cu restabilirea ulterioara a formei anatomice si
functiei dintelui.
Tehnica de preparare a cav. carioase dupa Black sunt:
-marginile cav formate trebuie sa fie netede, fara zimti.Marginile de smalt subminate,fara dentina subiacenta
pentru a preveni fracturarea ei.
-indepartarea minutioasa si completa a dentinei carioase
-extensia pentru profilaxie
-crearea unei cav in forma de caseta pentru o retentie si o stabilitate max a obturatiei si dintelui
fata de solicitarile aparute in cadrul masticatiei.
Prepararea cavitatii se incheie cu degresarea, uscarea si gravarea acida a acesteia. Tratarea cu solutia acida ajuta la
formarea unei suprafete rugoase, la care materialul de obturatie sa adere. Dupa cateva minute solutia acida se spala, se
usuca din nou cavitatea si se aplica adezivul; acesta va fi tratat cu lampa fotopolimerizanta, apoi se va aplica materialul
de obturatie. In prezent sunt utilizate urmatoarele tipuri de materiale fizionomice: rasini compozite, ionomeri de
sticla sirasini ionomerice. Dupa modelare, materialul se intareste tot cu lampa fotopolimerizanta. La final medicul va
finisa obturatia prin frezare, pana cand dintele va recapata forma initiala.

41.Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dinţilor temporari.

-
Denumirea dintelui Faza de formare a mugurelui Faza mineralizarii

Incisivii La a 6-7 saptamina de viata intrauterina La a 4,5 luna de viata

intrauterina

Caninii, 1 molar La a 8-9 saptamina de viata intrauterina La 7,5 luna de viata

intrauterina

2 molar La a 10 saptamina de viata intrauterina La a 7,5 luna de viata

intrauterina

42.Indicaţiile obturațiilor de ciment.

- pt obturarea leziunilor de origine necarioasa

- ptsigilarea fisurilor
- pt tratamentul cariilor cu utilizarea unor tehnici de preparare rpin tunelare.
- pt fixarea constructiilor protetice
- pt fixarea intracanalara a incrustatiilor si pivotilor metalici.
- pt fixarea coroanellor Jacket ceramice.

43.Debutul mineralizării şi termenii de erupţie a dinţilor permanenţi.

Denumirea dintelui Faza de formare a mugurelui Faza mineralizarii

1 molar 5 luna de viata intrauterina 9 luna

Incisivul central 8 luna 6 luna dupa nastere

Incisivul lateral, caninul 8 luna 9 luna de viata postnatala

Premolarul 1 2 ani 2,5 ani

- Eruptia dintilor permanenti

Începe la vârsta de 6 ani, cu primul molar inferior, locul de eruptie al acestuia aflându-se înapoia molarului 2 de lapte. De la
aceastã vârstã si pânã la 11 ani, copilul va avea
dinti apartinând celor douã dentitii (dentitia mixtã).
Tot în jurul vârstei de 6 ani va erupe si molarul 1 superior, acesti doi dinti stabilind rapoarte de contact ocluzal, realizând
prima înãltare a ocluziei, folosind totodatã ca referintã în aprecierea pozitiei dinþâtilor pe cele douã arcade (cheia de ocluzie a
lui Angle).
La 7 ani erupe incisivul central inferior, concomitent cu acesta apãrând pe arcadã si
incisivul central superior . Dupã aproximativ un an erupe si incisivul lateral, prioritate având incisivul inferior.
În continuare, dupã datele clasice, existã diferente de eruptie între dintii arcadei maxilare si a celei mandibulare.
La maxilarul superior, primul premolar erupe la 9 ani, la 10 ani cel de al doilea premolar, iar la 11 ani erupe caninul. Aceastã
ordine de eruptie are consecinte importante pentru activitatea medicului stomatolog.
Prin eruptia devansatã a premolarilor, existã pericolul de a se ocupa spatiul necesar
caninului, iar acesta neavând loc, ocupã o pozitie în afara arcadei (ectopie), dând copilului un aspect fizionomic neplãcut si
necesitând un tratament special de „îndreptare“ (ortodontic). Când spatiul este ocupat complet, caninul erupe anormal, iar
alteori nici nu
erupe, rãmânând inclus în grosimea procesului alveolar al maxilarului.
La mandibulã, în jurul vârstei de 9 ani erupe caninul, urmând ca la 10 ºi 11 ani sã erupã succesiv premolarul unu si
premolarul doi.
La 12 ani, atât la maxilar cât si la mandibulã erupe molarul doi. Datoritã vârstei la care
erup acesti molari li s-a dat denumirea de „molari de 12 ani“.În conditiile pierderii molarului de 6 ani, molarul de 12 ani
capãtã o valoare restaurativã,

(proteticã) deosebit de mare. Între 16-25 de ani erupe de „regulã“ molarul al treilea. Corespunzând vârstei maturizãrii
somatice si psihice a mai fost denumit în limbajul curent „molar de minte“.
Erupând la o vârstã la care maxilarele sunt complet dezvoltate, molarii de minte nu au
întotdeauna spatiul suficient pentru a ajunge pe arcadã, dificultãtile de eruptie provocând
o serie de accidente inflamatorii. Asemãnãtor caninilor superiori, molarii de minte pot
rãmâne inclusi în grosimea oaselor maxilare.

44.Tehnica de obturare a cavităților cu diferite materiale compozite fotopolimerizabile.

-Tehnica de obturare a cavitatilor cu materiale fotopolimerizabile are in prezent si termenul de,,restaurare estetica,, .Cel mai
des se efectueaza o restaurare directa care presupune restabilirea sau respectrea parametrilor esteticisi functionali ai dintelui
cu ajutorul unor materiale compozite.
Restaurarea cu succes a dintelui, folosind materialele compozite fotopolimerizabile prevede executarea precisa a regulilor
de lucru cu sistemul adeziv si cu materialul de restaurare si include, de asemenea,respectarea obligatorie a undei
succesiuni(algoritm)oarecare de actiuni:
-Anestezia
-Alegerea culorii materialului de restaurare
-prepararea cav carioase
-izolarea dintelui de fluidul bucal
-aplicarea matricilor,portamatricilor si penelor
-prelucrarea si uscarea cavitatii
-garnituri overlay
-gravajul smaltlui,peretilor si fundului cavitatilor
-indepartarea gelului acid si uscarea
-aplicarea primerului
-aplicarea adezivului
-aplicarea matricei
-introducerea compozitului-introducerea strat cu strat, grosimea nu mai mare de 2mm.
-slefuirea si lustruirea obturatiei
-postbonding-presupune aplicarea pe obturatia intarita si prelucrata defintiv a unui strat de sigilant pentru lichidarea
microfisurilor dintre obturatie si smalt.
-flourizarea smaltului-acoperirea smaltului cu un preparat ce contine fluor.
-fotopolimerizarea de finisare-din toate partile.

45.Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor temporari.

- Dintele cind a erupt in cav bucala radacina nu e formata si in 2 ani se formeaza radacinile.
Incisivi-2 ani
1 si 2 molar- 4 ani
Caninii - 5 ani

46.Tehnica de obturare a cavităților carioase cu amalgam de argint.

a) prelucrarea cav carioase pentru amalgam se efectueaza in stricta concordanta cu clasificarea Black si largirea cav pina la
zonele imune.Cav este formata dupa varianta clasica in caseta, cu unghiuri drepte intre planseu si pereti. Este obligatorie
realizata bizotarea smaltuluibub un unghi de 45°.
b)Aplicarea obturatiei izolante-prelucrarea cu etanol si eter,apoi uscata.Fundul si peretii cavitatii se acopera su un strat
izolant cu o grosime de 1-1,5 mm pentru fixarea mai buna a amalgamului.Amalgamul se va introduce doar atunci cind
cimentul zinc fosfat va capata o consistenta densa,astfel dentina va fi bine izolata si nu se va forma un strat intermediar de
ciment intre marginea de adamantina si amalgam.

c)prepararea amalgamului- se prepara in varianta clasica la momentul imbunatatirii intr-un godeu de sticla sau de portelan in
care se introduce pilitura de metal si mercurul.Amalgamul se tritureaza riguros,efectuind miscari circulare
puternice.Amalgamul nu se va spala fiindca umezeala infuenteaza negativ proprietatilor lui fizico-chimice.
d)introducerea si condensarea amalgamului in cav dintelui-dupa ce a fost preparat adecvat in amalgamator, amalgamul
urmeaza a fi transferat in cav carioasa.Amalgamul se introduce in cav dintelui in cantitati mci cu ajutorul unui instrtument
special numit port-amalgam.
e)Modelarea obturatiei-se face atita timp cit amalgamul ramine maleabil.La aceasta etapa sunt create fisuri,cuspizi,creste. Se
sterge suprafata obturatiei cu un tampon de vata,indepartind excesul de amalgam.
f)Slefuirea si lustruirea- se face a doua zi,nu mai devreme de 24 de ore dupa aplicarea obturatiei. Slefuirea se face folosind
pietre de carborund,freze de finisat, iar lustruirea-lucrind cu discuri de hirtie,discuri de fetru,flacari abrazive din cauciuc sau
cupe de cauciuc care pot fi fixate la piesa de mina,fuloar rotund si stripsuri.

47.Termenii de rezorbţie a rădăcinilor dinţilor temporari.

-Incisivi- 5 ani
-Canini-8 ani
-Molari-7 ani
-Resorbtia- este un fenomen histologic dictat genetic ce consta din scaderea treptata a radacinii dintilor temporari pina la
disparitia completa apoi exfolierea dintilor temporari.

48.Tehnica de obturare a cavităților cu materiale compozite autopolimerizabile.

-La obturarea cavitatilor carioase de clasa 1 cu materialele compozite autopolimerizabile de obicei sunt utilizate macrofile
sau materiale compozite hibride sau macroumpluturi care rezista solicitarilor masticatorii mari. Dupa efectuarea gravajului si
introducerea adezivului amelar materialul pregatit este introdus in una-doua portii,paralel cu fundul cavitatii cu un mic
surplus pe suprafata obturatiei, deoarece contractia compozitului este orientata spre pulpa dentara.

49.Structura histologică a pulpei dentare.

-Este un tesut mezenchimal de o consistenta gelatinoasa, laxa, situat on cavitatea dintelui- o cutie cu peretii duri. Pulpa este
alcatuita dintr-un tesut conjunctiv lax constituit din substanta fundamentala sau intercelulara,celule,vase sanguine si nervi.
Pulpa este foarte bogata in hialuronidaza. In pulpa se contine o cantitate mare de celule localizate in straturi in tesutul
pulpar(odontoblaste,preodontoblaste, histiocite-macrofagocite stationare,fibroblaste)

50.Tehnica de preparare ale obturațiilor de amalgam de argint prin metoda manuală și în amalgamator.
-?
51.Principiile de bază și metodele de sterilizare în stomatologie.

Alegerea metodei de sterilizare este dictata de particularitatile metodei si proprietatile materialului sterilizat
-Prin fierbere
-tratarea cu vapori sub presiune
-tratarea cu aer fierbinte
-sterilizarea rece.

52.Tehnica de obturare cu diferite materiale compozite fotopolimerizabile.

--Tehnica de obturare a cavitatilor cu materiale fotopolimerizabile are in prezent si termenul de,,restaurare estetica,, .Cel mai
des se efectueaza o restaurare directa care presupune restabilirea sau respectrea parametrilor esteticisi functionali ai dintelui
cu ajutorul unor materiale compozite.
Restaurarea cu succes a dintelui, folosind materialele compozite fotopolimerizabile prevede executarea precisa a regulilor
de lucru cu sistemul adeziv si cu materialul de restaurare si include, de asemenea,respectarea obligatorie a undei
succesiuni(algoritm)oarecare de actiuni:
-Anestezia
-Alegerea culorii materialului de restaurare
-prepararea cav carioase
-izolarea dintelui de fluidul bucal
-aplicarea matricilor,portamatricilor si penelor
-prelucrarea si uscarea cavitatii
-garnituri overlay
-gravajul smaltlui,peretilor si fundului cavitatilor
-indepartarea gelului acid si uscarea
-aplicarea primerului
-aplicarea adezivului
-aplicarea matricei
-introducerea compozitului-introducerea strat cu strat, grosimea nu mai mare de 2mm.
-slefuirea si lustruirea obturatiei
-postbonding-presupune aplicarea pe obturatia intarita si prelucrata defintiv a unui strat de sigilant pentru lichidarea
microfisurilor dintre obturatie si smalt.
-flourizarea smaltului-acoperirea smaltului cu un preparat ce contine fluor.
-fotopolimerizarea de finisare-din toate partile.

53.Instrumentele pentru tratarea cariei.

-rotative: micromotorul , turbina.
-de mina: oglinda stomatologica, sondele dentare(duble, flexibile), acele Miller,pensa dentara, excavatorul,fuluoar, dalta de
smalt, spatula.

54.Tehnica de preparare a cimenturilor ionomeri de sticlă .Indicații către utilizare.

-Cimenturile stecloionomerice : constau din o pulbere de sticla fluoraluminosilicata; fluidul pentru ciment cu o solutie apoasa
a copolimerilor a acidului poliacrilic.Pulberea cimentului ionomer de sticla fluoraluminosilicata fiind marinata.
Indicatii : -pt obturarea cav de cla 3 si 4 ale dintilor permanenti
-pt obturarea cav de clasa 1 in cimpul neocluzal
- pt obturarea leziunilor de origine necarioasa
- pt sigilarea fisurilor
- pt tratamentul cariilor cu utilizarea unor tehnici de preparare rpin tunelare.
- pt fixarea constructiilor protetice
- pt fixarea intracanalara a incrustatiilor si pivotilor metalici.
55.Instrumentele pentru examinarea cavităţii bucale.
-instrumente necesare examenului stomatologic
-instrumente pt detartraj
-pt tratament radicular
Aceste instrumente sunt:
-oglinda stomatologica
- fuluoarul
- sondele( rigida si flexibila)(dure_
- acele Miller
-pensa dentara

56.Mecanismul de acţiune a pastei arsenicale. Termenii de aplicare.

-?

57.Instrumentarul stomatologic. Clasificarea.

-instrumente necesare examenului stomatologic
-instrumente pt detartraj
-pt tratament radicular(endodontic)
-instrumente necesare pt prepararea cavitatilor: a)rotative; b)de mina;
-instrumente pt tratamentul cariei simple ci diferite materiale.

58.Clasificarea cavităților carioase după Black.

1. Clasa I
– cuprinde toate cavitile fosetelor şi fisurilor (suprafaţa ocluzală a
dintilor posteriori, suprafaa vestibulara şi linguala a molarilor şi suprafata palatinala a dintilor anteriori.)
2. Clasa a II-a
– cuprinde toate cavitatile suprafetelor proximale ale
molarilor şi premolarilor (suprafata ocluzala este implicata cu una sau doua suprafete proximale ale oricarui dinte posterior).
3. Clasa a III-a
– cuprinde toate cavitile suprafetelor proximale ale dintilor anteriori (incisivi şi canini) ce nu implica îndepartarea şi
restaurarea unghiului incizal.
4. Clasa a IV-a
– cuprinde toate suprafetele proximale ale incisivilor şi caninilor (ditni anteriori) ce implica îndepartarea şi restaurarea
unghiuluiincizal.
5. Clasa a V-a
– cuprinde toate cavitatile localizate în 1/3 gingival (de colet) a dintelui. Pot fi situate pe fata vestibulara sau linguala a
dintelui.
6. Clasa a VI-a
– toate cavitatile situate pe vârful suprafetei ocluzale unde uzura datorat atriiei a îndeprtat smaltul expunând dentina (adica
suprafeele corespunztoare vârfului cuspizilor) şi marginea incizala a dintilor anteriori.

59.Sterilizarea instrumentelor folosite la examinarea cavităţii bucale.

-?

60. Componența pastelor arsenicale și nearsenicale.

61. -1
62.Proprietățile pozitive și negative a cimenturilor.
63. Anatomia premolarilor permanenți inferiori.
Sunt in nr. De 8, revenind cite 2 pt o hemiarcada, ocupa locul 4 isi 5 din arcada.
Coroana este mai cilindrica fata de Premolarul superior, radacina este unica, este al 4-lea dinte din arcada. H totala a dintelui-
23mm, Hcoroanei-8 mm, L radacinii- 15 mm.
Coroana prezinta 5 fete:

Fata vestibulara diametrul 8 mm, orizontal mezio-distal. Conturul este delimitat de :

- linia curba a coletului, cu comvexitatea orientata spre radacina
- 2 margini proximale, usor curbe si divergente spre marginea libera, cu care se unesc formind 2 unghiuri proximale
rotungite. Marginea distala fiind mai scurta si versantul distal al cuspidului vestibuar mai oblic, unghiul distal este mai
aproape de linia coletului decit unghiul mezial.
Marginea libera este formata de creasta sagitala a cuspidului vestibular pe care vf. Cuspidului o imparte in 2 versante
inegale: versantul distal fiind mai lung si mai oblic.
Fata linguala inaltimea ei depinde de dezvoltarea variabila a cuspidului lingual, este accentuat convexa in ambele
diametre si usor inclinata de jos in sus in sens lingual.
Fetele proximale pot fi asemanatoare cu un trapez a carui baza mica este ocluzal si baza mare la linia coletului unite
prin cele 2 margini laterale: vestibulara si linguala. Diametrul vertical 8 mm, diametrul orizontal 7 mm. Relieful fetei meziala
si distala este convex in sens vestibulo-lingual. Fetele proximale sunt convergente spre colet si in sens lingual formind
unghiul accentuat rounjite la trecerea spre fata linguala, convergenta maxima este in treimea vestibulara.
Fata ocluzala 4 margini, 2 cuspizi, un sant intercuspidian si 2 fosete. Marginea vesibulara si linguala sunt formate de
crestele sagitale ale cuspidului vestibular si lingual, unite intre ele prin crestele proximale meziala si distala. Crestele
proximale sunt convexe si converg coborind spre lingual. Relieful este dat de cei 2 cuspizi. Cuspidul vestibular avind o
inaltime si lingimea de 2 ori mai mare decit cuspidul lingual, planul fetei ocluzale are o inclinare de 45 de grade. Santul
intercuspidian uneste cele 2 fosete proximale, meziala si distala, care sunt limitate de crestele proximale.
64. Acţiunea odontotropă a unor preparate medicamentoase. Numiţi-le.
65. Probleme de deontologie şi etică medicală.
66. Cerințele către materialele de obturație provizorii.
- Sa fie trainice pe un termem util/2 saptamini
- Sa adere relativ la peretii dentari si sa asigure o etansare buna a cavitatilor de orice localizare si adaptare marginala
adecvata.
- Sa fie introduse, aplicate si modelate usor.
- Sa nu coloreze dintele
- Sa fie indeparate cu usurinta din cav. Carioasa- cu ajutorul instrumentelor de mina sau a celor rotative.
- Sa fie ieftine
- Sa aiba un timp de priza convenabil (5-20 de min_
- S aiba o rezistenta mecanica suficienta la actiunea forelor masticatorii
- Sa fie indiferente pt pulapa dentara, tesuturile dure dentare si paradontiul marginal.
- Sa actioneze stimulator asupra pulpei dentare.
- Sa aiba in mediul bucal o rezistenta chimica
- Sa posede proprietari antiseptice
- Sa fie plastice
- Sa fie indiferente fata de tesuturile moi ale cav.bucale
- Prin compozitia lor sa nu fie nocive fata de organism
- Sa aiba functii stimulatorii asupra pulpei
- Sa fie bune izolatoare termice si electrice
- sa prezinte un gust si miros agreabil.
67. Anatomia molarilor permanenţi inferiori.
68. Contraindicațiile obturațiilor de amalgam.
- In imediata vecinatate a lucrarilor din Aur, deoarece duce frecvent la aparitia fenomenelor de galvanism bucal.
- sensibilitate
- alergie
- Intoxicatie cronica a paciantului cu Hg
- prezenta in cav.bucala a altei lucrari protetice din alte metale inoxidabile
- refuzul pacientului|lipsa in clinica a conditiilor de lucru cu amalgamele
68. -25
69. Materiale de obturaţie, clasificarea
- Materiale pentru obturatia definitiva(de durata)
Materiale pe obturarea directa- cimenturi(minerale, polimere) metalice- (amalgane) polimerice (mase plastice, compozite)
Materiale pt obturarea indirecta- metalice, ceramice, polimerice
- Materiale pt obturatii coronare (provizorii)
Materiale pt obturatii-( captuseli) curative izolatorii
Materiale pt umplerea canalelor radiculare- materiale pt obturatii, paste, filler.
Adezive autopolimerizabile, fotopolimerizabile, dual cure.
Sigilanti superficiali- fisurali radiculari, pt obturatii
70. -29
71. Tehnica de preparare a cimenturilor ionomeri de sticlă.Indicații către utilizare.
La 1g de pulbere 0.28- 0.32 ml lichid sau 5-6 picaturi la lichid aflat pe suprafata neteda a unei lamele de sticla, se adauga cea
mai mare parte de pulbere si se amesteca cu o spatula metalica, apoi se adauga o noua portiune de pulbere si din nou se
malaxeaza. Cimentul se considera bine pregatit si bun pt obturarea cav, atunci cind masa lui la ridicare spatulei se rupe,
lasind o suprafata rugoasa cu proeminenta de 1-2mm.
Indicatii:
Pt obturatia cev.carioase ale dintilor de lapte, daca pina la caderea lor nu a ramas inca un an
Pt dintii ce vor fi acoperiti cu coroana artificiala
Pt fixarea unr constructii protetice fixe.

72. -31
73. Metodele de anestezie utilizate în stomatologia terapeutică.
74. -35
75. Indicaţiile obturațiilor de amalgam.
Obturarea cav. Carioase de clasa I, II V (dintii laterali) in denitia permanenta si temporala
obturatia preponderenta a molarilor superiori, unde materialul este vizibil
Obturarea cav. Carioase cind e neglijat efectul estetic.
Oburarea cav.de clasa V in premolarii mandibulari in care plombele de ciment se ditrug sub actiunea salivei.
76. -15
77. -40
78. –17
79. Amalgama,caracteristica,proprietățile fizico-chimice.
Amalgam- aliaj de mercur in unul sau citeva metale. Baza unui amalgam cel mai des ese Ag si Cu in calitate de celelalte
componente ale aliajului serveste staniul si uneori sunt utilizate Zn, Pa, Platina. Amalgamul dentar e o varianta speciala de
amalgam, utilizata in calitate de cel mai durabil material de obturare.
amalgam binari Mg +metal (pl,cu)
amlgam tenare Mg+2 metale
amalgame cuaternare Mg+3 meale
Compozitia chimica: Ag 67% Staniu 29,5-30.8% Cu 1.5-2.5% Zn 1%
Amalgame componente: Ag 50-70% Staniu 25-35% Zn2% Cu, Au, Pl 1%