Intre un roman realist si unul de analiza psihologica exista asemanari si deosebiri.

Desi
un roman realist admite analiza psihologica asa cum am putut observa in romanul Ion de
Liviu Rebreanu, acest proces este realizat prin prezenta unui narator omniscient si
omniprezent, care are acces la fiecare traire a tuturor personajelor, in ciuda romanului de
analiza psihologica, unde dupa cum se poate observa in romanul Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de razboi de Camil Petrescu, vocea narativa ia forma unui personaj-narator care
ofera cititorului un camp vizual restrans cu privire la lumea interioara personajelor dar si a
conflictelor exterioare.

Tema romanului Ion este data de realitatile satului transilvanean din secolul XX.
Conflictele prezentate au un puternic caracter verosimil: scindarea interioara a personajului
principal, Ion, intre aspiratiile materiale si sociale si iubirea fata de Florica, precum si intrigile
generate de aceasta scindare. In schimb, in Ultima noapte tema surprinde drama
intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini,
care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste
tragismul unui razboi absurd.

Ceea ce se remarca in cadrul romanului realist este tehnica infatisarii detaliilor prin
imaginile plastice descrise si prin derularea narativa cronologica a intamplarilor, corelandu-se
cu simetria incipit-final din roman. Modul de prezentare este foarte bine descris de Stendnal
„o oglinda purtata de-a lungul unui drum. Cateodata reflecta cerul albastru, altadata noroiul
din baltoacele de apa”. In schimb, in cadrul romanului Ultima noapte evolutia personajelor nu
e previzibila nici macar pentru autor. Lumea interioara a personajelor este ferecata deoarece
dupa cum spunea Camil Petrescu, „din mine insumi eu nu pot iesi.. orice as face eu nu pot
descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini”. Derularea narativa este de
aceasta data, in retrospectiva, evenimentele prezentate avand loc in trecut.

Prin urmare, asemanarile si deosebirile dintre romanul realist si cel de analiza

psihologica sunt cel mai bine evidentiate prin referinta la campul vizual pe care opera i-l ofera
cititorului in lumile interioare personajelor: vast si deschis in romanul realist, restrans in
romanul de analiza psihologica.