Cum poţi să-ţi otrăveşti familia cu

atâta sânge rece!? Cazul incredibil al

marchizei de Brinvilliers
Pentru că şi-a otrăvit cu sânge rece, din lăcomie, tatăl şi cei doi fraţi, şi pentru că
a încercat să-şi ucidă în acelaşi fel şi alte rude, printre care una din surori şi soţul
acesteia, marchiza de Brinvilliers (1630-1676) a fost condamnată la moarte.
În temniţă a încercat să se sinucidă într-un mod curios, povesteşte pe ocolite
doamna de Sevigne: “Şi-a băgat un băţ ghiciţi unde?… Nu în ochi, nici în gură şi
nici în ureche… dar ar fi murit de nu i s-ar fi sărit degrabă în ajutor.”
“Urcă singură şi în picioarele goale pe eşafod”, continuă doamna de Sevigne, care
asistase la execuţie, “a urmat un sfert de oră de mare cruzime şi în mulţime s-a
produs rumoare.”
Înainte de a pune capul pe butuc, condamnata se adresă mulţimii cu aceste
cuvinte: “Îmi recunosc crima în faţa cerului şi a pământului; mă mărturisesc
deschis ţie, Doamne; aş vrea să mă duc în fundul iadului, pentru a mă scoborî pe
cât merit îmi părăsesc trupul, care nu-i decât ţărână, şi-l las oamenilor să-l ardă,
cu credinţa nestrămutată că într-o zi ai să-l învii ca să se unească iar cu sufletul
meu.” Călăul îi aruncă trupul şi capul în flăcări.
Cenuşa fu împrăştiată în vânt dar a doua zi puteau fi văzuţi oameni căutând
oasele carbonizate ale marchizei, căci ea dovedise asemenea curaj, încât au
considerat-o sfântă.