Ce înseamnă să fii un

conducător tiranic şi aspru: n-ai

parte nici de lapte! Iată ce-a
păţit domnitorul Gheorghe
Duca…
Gheorghe Duca (cca. 1620 – 31 martie 1685) a fost domn al
Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie
1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 și
al Țării Românești: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie
1678.
De neam grec și de origine modestă, dar crescut în casa lui Vasile
Lupu, vine pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui
Eustatie Dabija în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei
sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor. A ctitorit biserica Cetățuia,
în a cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului
Trei Ierarhi din Iași.

Gheorghe Duca a fost renumit pentru dările impuse ţăanilor,care

sărăcesc cumplit ţara, şi care duc la o răscoală cu greu potolită
de forţele armate.
Cronica moldoveană consemnează cu multă forţă morală,
blestemul popular asupra domnitorului Duca-Vodă care, după
mazilire şi rămas fără domnie, cuteza să scape cu fuga spre
sălaşurile căzăcimii sau ale tătarilor de peste Nistru. Duca-Vodă,
mai adaugă cronica, s-a oprit cu cei câţiva însoţitori, înfricoşaţi de
răzbunarea poporului, la o casă ţărănească şi a cerut „puţin
lapte”. “N-avem lapte!” A fost răspunsul aspru al
ţăranului, “fiindcă ne-au luat vacile Duca-Vodă, mânca-l-ar viermii
cei neadormiţi!”