Viața politică în Țările

Române la mijlocul
secolului XVII
Matei Basarab
◤
Repere:

❖ Situația politică a Țărilor Române în anii 30-40 ai

sec. XVII: Matei Basarab, Vasile Lupu, Gheorghe
Rákóczi I

❖ Activitatea diplomatică;

❖ Alianțe politice
Vasile Lupu
 Statutul politică al Tarilor Romane in prima jumătate
◤ a secolului al XVII-lea.

▪ Mijlocul sec. al XVII-la a fost dominat în Moldova, Țara Românească, Transilvania

de personalități marcante, cărora le-a revenit cele mai lungi și semnificative
domnii: Vasile Lupu, Matei Basarab și Gheorghe Rakoczi I.

▪ Instaurată în întreg spațiul românesc, suzeranitatea otomană n-a afectat

autonomia țărilor române, care și-au menținut instituțiile interne, ca și structura
economică și socială.

▪ În anii acestor domnii s-a instaurat o perioadă de echilibru politic, dezvoltare

economică și culturală ascendentă.

▪ Această perioadă a fost numită „ÎNTRE MEDIEVAL ȘI MODERN”

 Matei Basarab
◤
▪ A preluat prin lupta tronul, la 25 octombrie 1632, dupa ce l-a invins pe Radu Alexandru Ilias, domnul numit de Poarta.

▪ A domnit 22 de ani, cât s-a aflat pe tronul Țării Românețti, a fost una de stabilitate și de înflorire economică ăi culturală.

▪ A incercat să intre în legătură și cu alți principi creștini, precum împăratul german sau regele Poloniei, pentru eliberarea de
sub stăpânirea otomană și pentru alungarea turcilor din Europa.

▪ Importanța planurilor sale de eliberare de sub dominația otomană a popoarelor din Balcani este dovedită și de faptul ca M.
Basarab urma să fie numit general al întregului răsărit.

▪ In politica externă a avut relații bune cu principele transilvanean Gheorghe Rakoczi I (1630-1648), - a încheiat, de mai multe
ori, tratate de alianță, cu hatmanul cazacilor, Bogdan Hmelnitki.

▪ Cu domnul Moldovei, Vasile Lupu, relațiile au fost încordate. In anul 1639, a infrânt oastea lui Vasile Lupu, care intrase în
Țara Românească, în bătăliile de la Nenisori si Ojogeni. In anul 1653, M. Basarab l-a mai învins încă o data pe Vasile Lupu,
in lupta de la Finta.

▪ In 1654, a trebuit să înăbușe răscoala mercenarilor săi (seimeni si dorobanți), care ceruseră sa li se mărească leafa de trei
ori.

▪ M. Basarab a murit la Târgoviște, pe 9 aprilie 1654. Dupa o viață agitată, nu a avut parte de liniste nici in mormânt. La puțin
timp după ce a fost înmormântat, osemintele i-au fost aruncate afară din mormânt de tătari. Au fost luate de oamenii săi de
încredere după aceea ți depuse în cripta de la mănăstirea Arnota

▪ Succesorul la tron-Constantin Șerban(1654-1658) -ales domn cu consimțământul oștenilor

 Vasile Lupu
◤
▪ Vasile Lupu a avut două domnii în Moldova: aprilie 1634 - 13 aprilie 1653, 2-a domnie: 8 mai 1653 - 16 iulie 1653

▪ De origine aromân din Albania, se numea Lupu Coci, după ce obține tronul Moldovei, își ia numele de Vasile.

▪ Are raporturi bune cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi I, cu care încheie un tratat pe poziţii de egalitate (1638),
reînnoit în 1646.

▪ Obsedat de ideea obţinerii scaunului domnesc din Muntenia pentru fiul său, Ioan, sau pentru sine, el a încercat, cu permisiunea
tacită a turcilor, folosind atât intrigile şi diplomaţia, cât şi intervenţiile armate, să-l scoată din domnie pe Matei Basarab. Ultimul,
însă, a reuşit (în lupta de la Focșani (1637), lupta de la Ojogeni (1639) şi bătălia de la Finta (1653) să dea riposta pe câmpul de
luptă cât şi la Poartă, cauzându-i lui Vasile Lupu mari neplăceri la Poartă.

▪ În 1644 se împacă cu domnitorul din Muntenia. În amintirea acestei înțelegeri, Vasile ridică biserica Stelea la Tîrgoviște, iar
Matei Basarab pe cea de la Soveja, în Moldova.

▪ Spre sfîrşitul domniei Vasile Lupu stabileşte o alianţă cu hatmanul cazacilor zaporojeni, Bogdan Hmelniţki. Vasile Lupu era
străin de aspiraţiile cazacilor zaporojene. Dar împrejurările politice l-au impus să cedeze în faţa presiunii venite din partea lui
Bogdan Hmelniţki. Pentru a-l îngenunchea pe Vodă, hatmanul, în asociere cu hanul tătarilor Islam Ghiray, a jefuit şi incendiat
satele şi oraşele Moldovei în toamna anului 1650. Peste doi ani, în 1652, Vasile Lupu, implorat de boieri, o va jertfi pe fiica sa
domniţa Ruxandra, dînd-o în căsătorie după Timuş Hmelniţki.

▪ Vasile Lupu pierde domnia în urma unei răscoale a marilor boieri în frunte cu Gheorghe Ştefan (1653), nemulţumiţi de politica
domnului de promovare a rudelor. Încercările lui Vasile Lupu de a redobândi şi a-şi păstra, cu ajutor căzăcesc, domnia s-au
soldat cu un eşec total.
 ▪ În 1635-tratat de prietenie cu Matei Basarab,
ulterior reînnoit în 1638. Ambii bor ocupa o
◤
poziție ostilăfață de V.Lupu.

▪ Octombrie 1638-V. Lupu reușește să semneze

Gheorghe Rákóczi I 1630-1648.
Principe al Transilvaniei
un tratat cu de alianță cu Gheorghe Rákóczi I,
care va submina poziția lui Matei Basarab.
▪ După moartea regelui Poloniei apare proiectul
venirii lui Rákóczi I la tronul Poloniei, dar moare
subit.

▪ A murit la 11 octombrie 1648, fiind înmormântat

în Catedrala din Alba Iulia.
 Activitatea diplomatică
◤ • Cazacii de pe Don ocupă cetatea
Azov-conflict diplomatic
1637 ruso-otoman.Vasile Lupu-mediator-Azovul
retrocedat turcilor. Raporturile moldo-ruse
se păstrează
• Vasile Lupu și Matei Basarab
Toamna semnează un tratat de pace,
anului ulterior întreprin acțiuni comune
în vederea aderării la o coaliție
1644 antiotomană

Vasile Lupu își

căsătorește fiica cu
hatmanul Lituaniei
și aderă la liga
antiotomană
 Alianțele politice ale Țărilor Române
◤
• Se aliază cu Transilvania și stabilește relații cu Hatmanul
Gheorghe Ștefan ucrainean și Rusia, pentru a evita un atac a cazacilor.
• 1656-negociază un tratat secret moldo-rus pentru protecție
(1653-1658) din partea rușilor, dar n-a avut valoare practică.

• Turcii aflând despre alianța domnilor Moldovei și Munteniei

1658 cu Gheorghe Rákóczi al II-lea, poarta îi mazilește pe
Gheorghe Ștefan și Constantin Șerban

Mihnea al III-lea
• Acțiuni antiotomane susținute de Transilvania
1658-1660

Ștefan Petriceicu • Trecerea de partea polonezilor în bătălia de la Hotin

(1673), a determinat Poarta să numească în scaunele
Grigore Ghica domnești greci din Constantinopol.