Curs de FIZICĂ

2015-2016

Conf. dr. Corneliu-Bazil CIZMAS

Bibliografie
• I. Inta , S. Dumitru, COMPLEMENTE DE FIZICA,
vol. I, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1983
• I. Inta: COMPLEMENTE DE FIZICA, vol. II,
Ed.Tehnică, Bucureşti, 1985
• E. Luca s.a., FIZICA , Ed.Didactică şi Pedagogică,
Bucuresti, 1982
• N. Cretu, BAZELE FIZICII, Ed. Univ. Transilvania,
Brasov, 2010
• C.B.Cizmaş, FIZICĂ GENERALĂ-Mecaniă Fizică,
Vol.I, Ed. Lux Libris, Braşov, 1999
• H. Stőcker, F. Jundt, G. Guillame, TOUTE LA
PHYSIQUE, Ed. Dunod, Paris, 2007
I. Introducere
1. Obiectul fizicii
 Cuvântul fizică provine din grecescul „physis” care înseamnă natură.
 Fizica = ştiinţă fundamentală a naturii care studiază formele de existenţă ale materiei şi
mişcările acesteia.
- Materia este o realitate obiectivă care există în mod independent de conştiinţa umană şi
este reflectată adecvat de aceasta.
- Miscarea este atributul fundamental al materiei, modul său de existenţă. Prin mişcare se
înţelege orice schimbare sau proces: deplasare mecanică în spaţiu, reacţie chimică, radiaţie
electromagnetică, proces biologic, gândire.

 Scopul fizicii este de a descrie, explica şi prevedea fenomenele naturii, pentru a le putea
stăpâni şi folosi.

 Fizica stabileşte legi pe baza observaţiilor şi a experimentelor ştiinţifice.

- Legile fizicii exprimă legătura necesară şi esenţială între fenomene, legătura între cauză şi
efect, care condiţionează o dezvoltare determinată a fenomenelor.

 Fizica s-a dezvoltat in stransa corelatie cu dezvoltarea altor domenii ale

cunosterii umane: Matematica, Chimia, Biologia si Stiintele tehnice.
------------------------------------------------------
Fizica = Univers al cunoaşterii şi înţelegerii fenomenelor naturale
Fizica = Premiză a dezvoltării ştiinţelor tehnice si beneficiar al realizărilor
din domeniul tehnic
 Exemple privind ordinul de mărime al marimilor fizice studiate
Ordin de mărime Dimensiune (m) Timp (s) Energie (J)

Energia echivalentă cu masa

soarelui (E=mc2)
Energia emisă zilnic de toate
1040 toate stelele galaxiei
Energia cinetică de mişcare
orbitală a Pamantului
Energia emisă zilnic de Soare

1030

Partea cunoscută a universului

Energia solară primită de

1020 Diametrul galacsiei noastre
Distanţa medie intr stele
Diametrul orbitei terestre
1010 Diametrul Soarelui
Pămant / zi
Varsta aprox. a universului
Perioada de rotaţie a galaxiei
Energia cinetică a unui ciclon
Secol

Diametrul Pămantului An
Inălţimea Everestului Zi Energia cinetică a unei maşini
Inălţimea unui copac
100 Omul Perioada unui sunet audibil

Grosimea unei foi de carte Microsecunda

Durata unei stari atomice
Macromolecule excitate
10-10 Atomi Prioada ceasului atomic Energia e repaus a unui proton
Perioada de rotaţie a
Nuclee
moleculelor Energia e repaus a unui
Particule elementare
Perioada luminii vizibile electron

10-20 Peroada razelor X Energia pentru producerea

unei perechi de ioni
Timpul in care lumina ar Energia cinetică de agitaţie
strabate un nucleu termică a moleculelor
 2. Metodele Fizicii
PREMIZE:
 Materia este infinită şi inepuizabilă în proprietăţile sale, în formele sale de
organizare şi manifestare.
 Obiectele şi fenomenele din natură se găsesc în nesfârşite interconexiuni şi
interdependenţe.
METODELE FIZICII

 Observaţia
Observaţia este studiul fenomenului în condiţiile sale naturale de desfăşurare

 Experimentul
Experimentul ştiinţific este reproducerea fenomenului în diverse condiţii create artificial, cu scopul
de a descoperi legităţile fenomenului.

 Teoria
 Sistematizarea conoştinţelor
 Elaborarea unor modele teoretice şi legi generale
Studiul teoretic al fenomenelor naturii se realizeaza prin:
- utilizarea un aparat matematic riguros
- simplificarea proceselor studiate prin crearea unor „modele teoretice” ale obiectelor şi
fenomenelor studiate, care trebuie să ia în considerare particularităţile principale ale acestora, lăsând
la o parte trăsăturile secundare, neesenţiale, necaracteristice.
Stabilirea unor legi generale prvind fenomenele fizice şi a unor formule fizice = relaţiile
cantitative intre diverse marimi fizice.
Nota. Orice teorie trebuie sa fie validata prin verificare experimentala
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
 Definitie
Mărimile fizice sunt concepte cu ajutorul cărora se descriu proprietăţile fizice ale
corpurilor, respectiv fenomenele fizice.

3.1. Clasificarea mărimilor fizice

I. După elementele de simetrie:
a) mărimi scalare (1 element de natura algebrica=numar). Ex: lungime, masă, timp,
temperatură, cantitate de căldură, etc.
b) mărimi pseudoscalare (1 element de natura algebrica=numar al carui semn depinde
de orientarea axelor de coordonate). Ex: volum, lucru mecanic, fluxul inducţiei
magnetice, etc.
c) mărimi vectoriale (3 elemente de natura algebrica=coordonate sau
geometrica=punct de aplicatie, modul orientare). Ex: viteză, acceleraţie, forţă,
intensitate camp electric, etc.
d) mărimi tensoriale (9 elemente de natura algebrica=elementele unei matrici)
Ex. tensorul tensiunilor elastice, a momentelor de inerţie, a permitivitatii electrice, a
susceptivitatii magnetice, etc.
II. Sub aspect calitativ
- Legat de natura şi însuşirile specifice corpurilor:
a) mărimi de natură fizică diferită
b) mărimi de aceeaşi natură fizică
III. Sub aspect cantitativ şi al operaţiei de măsurare
- Compararea a două mărimi fizice de aceeaşi natură, dintre care una este aleasă
ca unitate se numeşte operaţie de măsurare sau evaluare a valorii mărimii fizice
respective.
- Legat de posibilitatea alegerii unui procedeu de evaluare cantitativă a
mărimilor fizice de aceeaşi natură:

a) mărimi măsurabile:
- Valabile operatiile de adunare si egalitate , ceea ce face posibila definirea
raportului a 2 marimi
- Ex: masa, lungime, timp, intensitate curent electric, intensitate luminoasa, etc.

b) mărimi reperabile
- Nu este valabila operatia de adunare , ceea ce face imposibila definirea raportul
a 2 marimi
- Pentru masurare se aplica metoda compararii (reperarii) cu alte marimi.
- Ex: temperatura se compara cu lungimea unei coloane de lichid (pentru
termometre), tensiunea termoelectromotoare (pentru termocuple), etc.
3.2. Marimi masurabile

- Consideram un set de mărimi de aceeaşi natură:

A  n
i i 1  A1 , A2 ... Ak ,... An

- Admitem că mărimea Ak = [a] este considerată mărimea unitate.

- Valorile mărimilor αi ale marimilor Ai vor fi date de rapoartele:

Ai
αi  , ( i  1,n )
a (1)

În particular, marimea Ak va avea valoarea

k  1
3.3. Formule fizice

Legile şi teoremele fizice exprimă prin formule fizice, care reprezinta legături
esenţiale între diferitele mărimi ce intervin în producerea unui fenomen.

 Formule fizice sunt ecuaţii matematice de forma:

f(, , ,…) = 0, (1.2a)

unde , , , ... sunt valorile mărimilor A, B, C, … care intervin în formule.

Simbolurile utilizate la exprimarea matematică a unei formule pot reprezenta:

- valorile mărimilor (ex. rel. 1.2a)
sau
- mărimile însăşi, în sensul produsului simbolic dintre valoare şi unitatea de
măsură (A =  ∙[a], B =  ∙[b], C =  ∙[c],…). Formulele fizice pot fi exprimate

f(A, B, C,…)=0. (1.2b)

3.4. Sistem de marimi si unitati

 Marimile fizice nu sunt toate independente.

Rezulta ca prin formule fizice, mărimile fizice pot fi exprimate unele în funcţie
de altele.
 Numărul formulelor fizice este mai mic decât numărul de mărimi
cunoscute.
Rezulta:
- posibilitatea alegerii unui anumit număr de mărimi fundamentale,
- celelalte mărimi, numite mărimi derivate, se pot exprima în funcţie de
mărimile fundamentale.
 Mărimile fundamentale se definesc direct:
- indicând procedeul de măsurare şi
- stabilind unitatea de măsurare

Conditie: raportul valorilor a două mărimi de aceeaşi natură să

fie independent de unitatea aleasă.
 Unităţile mărimilor fundamentale se numesc unităţi fundamentale si
pot fi alese arbitrar.
 Unităţile mărimilor derivate depind de unităţile fundamentale la fel
cum mărimea derivată corespunzătoare depinde de mărimile
fundamentale, deci nu pot fi alese arbitrar. Ele se numesc unităţi
derivate.

 În formule intervin pe lângă mărimile fizice şi constante universale

(viteza luminii în vid - c, permitivitatea electrică a vidului - 0,
permeabilitatea magnetică a vidului - 0, constanta lui Planck – h,
etc.). Egalând cu “unu” una din aceste constante numărul mărimilor
considerate fundamentale poate fi ales arbitrar.

 Un anumit set de unităţi fundamentale corespunzătoare unui set de

mărimi fundamentale formează un sistem de marimi si unităţi
fundamentale.
  Sistemul Internaţional –SI
( 1954 la a X-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi, Sevre, Franta)

Tabel 2.1 – Mărimi şi unităţi fundamentale şi suplimentare în SI

Nr. Mărime Unitate
Tip Denumire Notaţie Denumire Notaţie Simbol
dimensional
Funda- Lungime l metru m L
1 mentală
Masă m kilogram kg M
2 “
Timp t secundă s T
3 “
Intensitate a I Amper A I
4 “ curentului electric
Intensitate luminoasă. J candela cd J
5 “
Temperatură T Kelvin K Θ
6 “ termodinamică
Cantitate de substanţă ν mol mol --
7 “
Supli- Unghi plan -- radian rad. --
8 mentară

9 “ Unghi solid -- steradian sr. --

 Unităţile fundamentale şi suplimentare în S.I.
 Metrul (m) este egal cu lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timpul de
1/299.792.458 secunde (1983)
 Kilogramul (kg) este egal cu masa prototipului internaţional confecţionat din 90% Pt şi 10%
Ir având forma unui cilindru echilateral cu dimensiunile 39.10-3m (1889-BIMG, Sèvres)
 Secunda (s) este durata egală cu 9.192.631.770 perioade ale vibraţiei care corespunde
tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale ale atomului 55Cs133 (1967)
 Amperul (A) este intensitatea unui curent electric constant, care menţinut în două
conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinită şi secţiune circulară neglijabilă situate în
vid la distanţa de 1 m unul de altul produce între cele două conductoare o forţă egală cu 2.10-
7 N pe metru de lungime (1948)

 Kelvinul (K) este egal cu fracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului
triplu al apei
 Candela (cd) este intensitatea luminoasă în direcţie normală a unei suprafeţe de 1/600.000
m2 a unui corp negru la temperatura de solidificare a platinei sub o presiune de 101 325 N/m2
(1967)
 Molul (mol) este cantitatea de substanţă a unui sistem care conţine exact atâţia constituenţi
câţi atomi se află în 0,012 kg de 12C
 Radianul (rd) este unghiul cuprins între două raze care delimitează pe circumferinţa unui
cerc un arc de lungime egală cu raza cercului
 Steradianul (sr) este unghiul solid care având vârful în centrul unei sfere delimitează pe
aceasta o arie egală cu pătratul razei .
 Tehnici de masurare ale marimilor fizice. Exemple.
1) Masurarea timpului
Ex.1-Ceasul atomic cu Cesiu
(instalatie maser)
Primul « ceas atomic » din lume cu Cesiu inventat
în 1955 de catre Louis Essen si Jack Parry
(National Physical Laboratory, Anglia). Cea mai
performanta versiune a unui asemenea ceas are o
incertitudine de o secunda la 138 millioane de ani
Ex.2 - Ceasul logic cuantic
“Ceasul logic cuantic” (National Institute of
Standards and Technology – NIST, SUA, 2010) .
Bazat pe un singur ion de Al plasat in camp
electric si care vibreaza la frecventa razelor
ultraviolete. Are o incertitudine de o secunda la
300 millioane de ani si este cel mai precis ceas
atomic din lume
 2) Masurare a lungimilor (m)
Ex. 1 – Tehnici de masurare a lungimilor mici (m)
Ex.2 – Tehnici de masurarea lungimilor mari (m)
3) Prefixe pentru multiplii si submultiplii unitatilor de masura
Factor de Prefix Simbol Factor de Prefix Simbol
multiplicare multiplicare

Exemple:
3.5. Regulile de calcul cu mărimi fizice
Referitor la relaţiile sau formulele utilizate în fizică şi pe baza cărora se determină
unităţile derivate trebuie consemnat faptul că operaţiile de egalitate şi adunare a două
mărimi fizice au sens numai dacă acestea sunt marimi de aceeaşi natură.
În plus, două mărimi fizice pot fi adunate numai dacă în definiţia lor intervine
alegerea arbitrară a originii.
Regulile de calcul cu mărimi fizice sunt următoarele:
a) A1 + A2 = α1·[a] + α2·[a] = (α1 + α2)·[a], (1.3)
b) An = (α·a)n = (α n)·[a n], (1.4)
c) A . B = ( ·a) ( ·b) = ( ·)·[a·b]. (1.5)
Aceste operaţii conduc la obţinerea unor mărimi cu
- valoarea marcata in paranteză rotundă ( )
- unitatea de măsură marcata în paranteza dreapta [ ].
3.6. Dimensiunea unei mărimi şi relaţia dimensională

 Utilitate
- Stabilirea unităţii de măsură a unei mărimi derivate,
- Verificarea omogenităţii unei formule
 Schimbarea unităţilor de măsură a mărimilor fundamentale:
Admitem o schimbare a unitatilor pentru marimile fundamentale, de ex.
“lungime, masa, timp, ...” din unitatile initiale “, ,  , …” in noile unitati
“’, ’ şi ’, ...”, conform urmatorilor factori de transformare:
' ' '
Kl  ; Km  ; Kt  ; ... (1.6)
  
In consecinta, rezulta o schimbarea unităţii derivate din “a” in “ a’ ” cu
factorul de transformare:
a'
Ka  (1.7)
a
- Schimbarea unităţilor fundamentale nu se poate face arbitrar, ci numai în aşa fel
încât raportul a două mărimi de aceeaşi natură să rămână invariant . Aplicand
aceasta conditie, intre factorii de transformare a marimii derivate si cei ai marimilor
fundamentale rezulta o relatie de forma

K a  Klp  K mq  Ktr (1.8)

denumita formula dimensională, unde p, q şi r sunt numere arbitrare raţionale.

 Formula dimensională (1.8) arată că “unitatea mărimii derivate ˝A˝ se schimbă
cu puterea p a unităţii de lungime, cu puterea q a unităţii de masă şi cu puterea r a
unităţii de timp”.
Spunem că “ mărimea A are dimensiunea p relativ la lungime, dimensiunea q
relativ la masă şi dimensiunea r relativ la timp”, formulare care se exprima asa zisa
relaţie dimensională, adica
[A] = Lp Mq Tr (1.9)
Tinand cont de toate marimile fundamentale, dimensiunea marimii A se va
exprima prin relatia dimensionala generala
 A   L p  M q T r  I s  J v Θw (1.10)
Reguli de calculul al dimensiunilor mărimilor derivate
a) [AB] = [A] [B], (1.11)
b) [An] = [A] n (1.12)
Exemplu
 A 1
. 1 1
 B   [ AB ]  [ A][ B ]  [ A] [ B] (1.13)

Orice formulă fizică trebuie să fie omogenă din punct de vedere

dimensional, adică toţi termenii relaţiei respective trebuie să aibă aceeaşi
dimensiune. Relaţiile ce exprimă o formulă fizică trebuie să mai îndeplinească
şi condiţiile de omogenitate din punct de vedere complex şi tensorial
(omogenitate în sens general).
Aplicatii:
- Determinarea unitatilor de masura derivate
- Metoda analizei dimensionale pentru stabilirea formulelor fizice de
legatura intre anumite marimi fizice