Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DISCURS DIVIN :
A 35-A ANIVERSARE A TRUSTULUI CENTRAL SRI SATHYA SAI
SANKALPA MEA ESTE ATOTPUTERNICA
Intrupari ale Iubirii – Studenti!
STUDENTII nostri au o inima pura si sfinta. Ei nu sunt atinse de mindrie sau egoism. Ei sunt complet lipsiti de
greseli.
Altruism si rivna exemplare la studentii lui Swami
Poate ca uneori fac greseli, dar ei insisi le repara. De fapt, studentii nostril reprezinta Trustul nostru Central. Ei
fac toata munca Trustului Central. Cei in virsta se afla acolo numai pentru a-i ghida si a le da sfaturi, dar munca
in sine este facuta de catre studenti. Deci nimeni nu le poate subestima capabilitatile doar pentru ca sunt tineri.
Ma aflu aici doar pentru a vorbi despre munca altruista facuta de studentii nostri, altfel nu aveam de gind sa tin
un Discurs. Studentii nostri fac o munca minunata si fac totul asa cum trebuie. Nu se poate spune ca sunt
studenti obisnuiti; destinul lor este sa fie sprijinul principal al Trustului Central in viitor. Trustul Central se
bazeaza in primul rind pe studenti. Ei muncesc zi si noapte. Nu se poate spune ca unul sau altul muncesc din
greu; toti muncesc la fel de greu. Nimeni nu poate descrie puterea si aptitudinile acestor studenti.
Studenti!
Este dorinta Mea sincera ca voi sa conduceti Trustul Central, sa urmati calea cea dreapta si sa stabiliti intregii
lumi un ideal. Viitorul Trustului Central depinde de voi. Orice se va intimpla, bun sau rau, va fi rezultatul
conduitei voastre. Deci, Trustul nu poate progresa decit pe baza conduitei voastre ideale. Nu banii sunt
importanti. Ar trebui sa dati importanta muncii facute bine. Oriunde va uitati in afara, gasiti oameni rivnind la
bani si mai multi bani! Banii vin si pleaca, moralitatea vine si creste. Poti progresa in viata numai cind aderi la
moralitate. Deci, faceti toate eforturile pentru a cultiva moralitatea. Fiind nascuti ca fiinte umane, este normal sa
aveti multe dorinte. Dar acestea nu sunt permanente; sunt doar nori trecatori. Nu va lasati dusi de val. Ar trebui
sa le tineti deoparte si sa va pastrati caracterul.
Dezvoltati Iubirea si Adevarul
Studenti!
Munca si comportamentul vostru trebuie sa fie un exemplu stralucitor pentru altii. Idealurile stabilite de voi vor
fi sursa de intretinere pentru intreaga lume. Astazi exista un mare progres in domeniul stiintei si tehnologiei.
Dar toate acestea sunt, de fapt, “trick-nology” (siretlic-nologie) si nu adevarata tehnologie. Sentimentele care va
vin din inima sunt adevarate si eterne. Dezvoltati puterea de a discerne ce este adevarat de ce este fals. Lasati
deoparte ce nu este necesar. Urmati ceea ce este adevarat si etern. Intreaga munca a Trustului Central este
responsabilitatea voastra. Devotati-va tot timpul acestei sarcini sacre. Utilizati-va timpul cum se cuvine si
cistigati-va un nume bun. Nu numai munca Trustului Central, dar si aceea a trusturilor surori depinde de
comportamentul vostru.
Sa nu depindeti de nimeni. Sa depindeti numai de Atma Shakti voastra (puterea Sinelui). Dezvoltati-va
increderea in sine. Odata ce aveti in incredere in voi insiva, veti obtine totul. Adevarata credinta va prinde
radacini in inimile voastre cind veti fi dezvoltat increderea in voi insiva. Numai atunci veti fi obtinut adevarata
putere. Aceasta va intari iubirea in voi. Iubirea este Dumnezeu. Iubirea este aceea care transmite tot felul de
puteri asupra voastra. Credinta intareste iubirea. Fara credinta, omul nu poate avea iubire. Orice sarcina, fie ea
mica sau mare, poate fi realizata numai prin iubire. Credinta voastra este baza iubirii voastre. Dar oamenii din
ziua de azi au devenit orbi cu adevarat orbi pierzindu-si ambii ochi ai credintei. Adevarul este Dumnezeu.
Iubirea este Dumnezeu. Traieste in Iubire. Deci, dezvolta atit iubirea cit si adevarul. Cind aveti iubire si adevar,
puteti obtine totul in lumea aceasta. De fapt, acestea sunt precum picioarele Mele. Eu obtin totul cu acestea.
Aspirati la Guna (virtute), nu la Dhana (bani)
Cu ceva timp in urma, am furnizat apa potabila locuitorilor orasului Chennai. Problema apei din Chennai exista
de pe vremea britanicilor, care au condus India. Ei au promis sa furnizeze apa in Chennai, dar nu si-au indeplinit
promisiunea. Vazind greutatile oamenilor, am furnizat apa in Chennai. Pentru a indeparta problema lipsei de
apa din Chennai, am reusit sa facem ca apa din riul Krishna sa curga spre Chennai. Acum fiecare coliba din
Chennai are acces la apa potabila. Chiar si copiii sar in sus de bucurie, spunind, “Sai Baba ne-a furnizat
ambrozia apei.” Astfel, i-am facut fericiti pe toti cei din Chennai. Stiti cu totii ca pentru asemenea proiecte mari
sunt necesare enorme sume de bani. Dar nu am cerut nimanui sa dea nici macar o naya paisa (un banut).
Sankalpa Mea (Vointa) este atotputernica. Noi nu avem nici o dorinta de bani. Noi suntem interesati de Guna
(virtuti) si nu de Dhana (bani). Poate nu credeti, dar trebuie sa va spun ca cheltuiesc lunar sute de mii de rupii.
Acest lucru este bine cunoscut lui Chakravarthi, intrucit el este cel prin care se fac platile. Cineva trebuie sa faca
si aceasta munca. Swami Insusi poate sa faca totul, dar totusi este nevoie de putin ajutor. De aceea am infiintat
Trustul Central si am incredintat responsabilitatea functionarii sale membrilor sai.
Puteti obtine orice numai daca iubiti. Nu exista bogatie mai mare decit iubirea. Deci, dezvoltati iubirea. Nu
trebuie sa cereti nimic nimanui. Iubirea va va furniza totul si nu veti duce lipsa de nimic. Dezvoltati-va iubirea
prin mijloacele potrivite. Nu urmati calea gresita. Nu apelati la minciuna sau nedreptate. Nu renuntati la
toleranta, deoarece aceasta este cea mai importanta. Din pacate, in ziua de azi lipseste unitatea dintre
Bharatiyeni (indieni). Poti avea totul, dar daca nu ai unitate, nu poti avea puritate. Cine nu are puritate nu poate
atinge divinitatea. Pentru divinitate, puritatea este esentiala. Toate dorintele si aspiratiile va vor fi indeplinite
daca aveti puritate si divinitate.
Saha Navavatu, Saha Nau Bhunaktu, Saha Veeryam Karavavahai,
Tejaswi Navadhitamastu,
Ma Vidvishavahai.
(O, Doamne! Protejeaza-ne si hraneste-ne pe amindoi (invatator si discipol). Putem capata energie si stralucire
studiind impreuna. Putem sa nu ne urim.)
Studenti! Mintea Mea este mereu directionata numai asupra voastra. De fapt, eu nu pot exista fara voi. Eu Ma
aflu aici datorita voua; voi sunteti aici datorita Mie. Voi si cu Mine suntem unul. Noi nu suntem separati.
Niciodata sa nu fiti dezamagiti gindind astfel: “Swami nu vorbeste cu mine.” Fiti fericiti si faceti-va munca cu
dedicatie.
– Din Divinul Discurs al lui Bhagavan in Sai Kulwant Hall in 2 septembrie 2007 cu ocazia celei de a
35-a aniversari a Trustului Central Sri Sathya Sai.
Pentru Namasmarana, nu este necesara nici o cheltuiala; nici un material; nu este necesar un loc sau un moment
anume. Nu trebuie dovedita nici o calificare scolara, o anumita casta sau un anumit sex. Cind un pic de fier este
frecat de o dala de piatra, se genereaza caldura, dar frecarea trebuie sa fie puternica si continua. Daca faceti
aceasta cu intreruperi si cu o apasare usoara, fierul nu se va incalzi. Deci, tot asa, pentru a obtine suficienta
caldura pentru a topi inima moale a Domnului, frecati numele ‘Ram’, ‘Ram’, ‘Ram’ cu putere si perseverenta.
Atunci, domnul Isi va revarsa gratia Sa.
– Baba
DISCURS INAUGURAL:
CONFERINTA MONDIALA SRI SATHYA SAI
Sathya si Dharma (adevarul si calea cea dreapta) sunt cele mai importante in viata omului. Tineretul ar trebui sa
adere la acestea. Ce este Sathya? Este armonia gindului, cuvintului si faptei. Unde acestea se afla in armonie,
Sathya este prezent. Oamenii spun ceva, au altceva in minte, iar actiunile lor sunt total diferite de ceea ce s[im
sau gindesc. Acesta este pacatul cel mai mare.
– Baba
INTERVIU
SEMNIFICATIA CELOR TREI ZEROURI
PENTRU EVOLUTIA OMULUI
“Cind masina a inceput sa se rasuceasca, am simtit presiune asupra umerilor. M-am uitat la dreapta si acolo
se afla Sai Baba stind linga mine cu bratul in jurul meu! Masina s-a rostogolit de peste douasprezece ori;
partea din fata era distrusa, caroseria tasata, usile distruse. A aterizat drept. De ce n-a explodat, nu voi sti
niciodata. Am iesit din aceasta gramada de fiare si nu aveam nici macar o zgirietura – nici macar o vinataie. El
pusese un cimp de forta in jurul meu si mi-a salvat viata. Nu am nici o indoiala despre aceasta pina in ziua de
azi. Nu ar fi fost posibil ca cineva sa fi supravietuit acestui accident”, a spus Sri Isaac Tigrett intr-un interviu
cu Dr. G. Venkataraman pentru Radio Sai Global Harmony.
SAI RAM si bun venit in studioul nostru. Sunt sigur ca aveti multe lucruri de spus. Dar poate ca cel mai bun
mod de a incepe este cel standard, rugindu-va sa-mi spuneti cite ceva despre dumneavoastra si bineinteles ca
aceasta va duce la cum ati ajuns la Swami .
Da, am crescut in sudul Tennessee, U.S.A. Stramosii mei au fost ministri scotieni. Au devenit intreprinzatori,
bancheri si constructori feroviari in America. Copilaria mea a fost foarte foarte grea. Locuiam la ‘Tigrett Place’
si scoala primara am facut-o la Liceul Isaac Burton Tigrett in Jackson, un mic orasel in Tennessee. Familia era
foarte importanta. Deci cei in virsta pretindeau ca ma adora! Copiii urau aceasta si ma hartuiau sau ma bateau
zilnic dupa scoala! A fost o copilarie atipica.
Swami m-a invatat sa traiesc cele trei zerouri, cum le spune El – cele trei lucruri care te preocupa cel mai mult
in forma umana si care te opresc din evolutie. Primul este atasamentul fata de familie; deoarece atasamentul fata
de familie este unul din cele mai mari obstacole care te impiedica sa inaintezi. Al doilea este atasamentul fata de
bunurile materiale. Pentru multi oameni, bunurile lor materiale reprezinta identitatea lor in viata. Ei le stocheaza
si le folosesc ca pe un fals confort sau conditie sociala. Dar se impiedica singuri sa evolueze. Al treilea si anume
cel cu care am avut cel mai mult de furca, este atasamentul fata de reputatie. Am fost constient de aceasta din
copilarie, datorita reputatiei familiei, bogatiei si puterii. Pe toti ne preocupa ce cred altii despre noi. Deci,
trebuie sa experimentam pierderea atasamentului fata de familie, bunuri materiale si reputatie daca vrem sa
evoluam, care este cauza existentei noastre.
Nu vi se parea un pic neobisnuit, deoarece copiii nu se prea gindesc la asemenea lucruri? Acestea sunt subiecte
spirituale!
Ba da, si din nou aceasta m-a condus spre Swami. Intr-o buna zi, stind in biserica, preotul a inceput sa predice
ca toti hndusii din lume vor arde vesnic in iad; musulmanii la fel; evreii la fel, pentru ca Iisus a spus asta! Ceva
mi-a venit in minte atunci: “El nu a spus asta!” Cum pot oamenii sa spuna asa ceva? Din acel moment m-am
schimbat total! Acesta a fost inceputul calatoriei mele spirituale intrucit ceea ce experimentam eu avea de a face
cu spiritualitatea si nu cu religiile dogmatice create de om si impuse multimii! Cred ca ar fi trebuit sa am acea
experienta cind eram foarte tinar; trebuia sa plec de acolo. Dar nu era nimic de care sa ma agat.
Cind aveam 13 ani, am suferit un soc cind fratele meu de 11 ani a murit in bratele mele. Parintii mei erau
divortati. Cind tata s-a mutat in Anglia, l-am urmat. Prin anumite circumstante, in care Swami a fost atit de
binevoitor sa ma puna, am reusit sa obtin banii necesari sa imi incep una din afacerile mele acolo.
In Anglia munceam ca ajutor la facutul cocii intr-o fabrica de dulciuri si am reusit sa economisesc 600 de lire
sterline intr-un an si jumatate. Cu acesti bani vroiam sa-i cumpar in dar mamei mele o masina. Dupa multe
negocieri am cumparat o Silverdawn din 1954 cu 600 de lire sterline. Am urcat-o pe un vapor cu destinatia New
York City. Pe cind dadeam jos masina de pe vapor, a venit un barbat la mine si m-a intrebat: “Este o Silverdawn
din 1954?” Am raspuns: “Da, domnule.” Atunci el mi-a spus: “Iti dau 30.000 de dolari pe masina asta!” M-am
gindit la mama si la toata munca grea pe care o facusem ca sa pot cumpara masina. I-am raspuns: “E a ta!”
M-am intors in Anglia si am mai cumparat 5 masini! Le-am pus pe vapor spre NYC; am dat un anunt in New
York Times si masinile s-au vindut inainte sa ajunga la destinatie! In luna urmatoare m-am intors si am mai
cumparat 18 masini. Descoperisem o nisa in piata. Nimeni nu stia ca exista o diferenta atit de mare de pret intre
Anglia si SUA. Piata a tinut numai 9 luni pina ce lucrurile s-au schimbat. Eram in linia intii. Eram atit de
norocos! In ultima mea calatorie, adusesem 25 de masini! Deodata, in numai 9 luni, facusem 500.000 de dolari!
Aveam atunci 18 ani! Gratia lui Swami!
Nu i-ati daruit nimic mamei dumneavoastra?
O, ba da! Dupa aceea i-am adus cite un Cadillac nou in fiecare an – aceasta masina ii placea!
Acestia au fost extraordinarii ani ‘60 – o perioada de timp revolutionara. Pretutindeni era o miscare de pace si
iubire. Tineretul tocmai o incepuse. Ne-am creat propria noastra muzica, propria noastra poezie, propriile
noastre haine, propriii nostri poeti si eroi. Cu acei bani am creat Hard Rock Café in Londra.
Habar nu aveam ce faceam. Swami era cu mine mereu. Restaurantul Hard Rock s-a deschis in fine in 14 iunie
1971. Aveam doar 22 de ani. In noaptea in care am deschis, the Beatles stateau intr-o parte a incaperii si the
Rolling Stones in cealalta. Mai incolo statea Eric Clapton cu Led Zepplin. Toti eroii revolutiei erau acolo zi de
zi, noapte de noapte, an dupa an. Restaurantul Hard Rock a devenit simbolul revolutiei muzicale.
Au trecut vreo doi ani. Aveam in permanenta sentimental ca cineva ma cheama. O voce in capul meu tot zicea:
“Te astept! Te astept!” Nu stiam ce inseamna. M-am simtit atras de Est; am venit in India si mi-am luat liber
vreo sase luni de la Hard Rock ca sa imi caut maestrul care ma chema.
Era in ce an?
Era in 1974. Dupa noua luni de cautare a acestui maestru, am renuntat. Ma aflam pe atunci la o familie in Delhi
care mi-a povestit despre un obscur necunoscut Guru aflat pe linga Bangalore. Mai tirziu, luam micul dejun
intr-un hotel din Aurangabad cind vocea m-a chemat din nou: “Te astept.” M-am uitat in sus si am vazut o
fotografie a lui Sai Baba.
Am zburat la Bangalore si m-am dus la colegiul Sau dinin Whitefield unde aflasem ca Isi are locuinta. Pe
vremea aceea obisnuiam sa ma imbrac mereu in negru – ochelari mari de soare, par lung! Am mers la
Whitefield intr-o duminica si acolo se afla un grup. Erau cam 200 de oameni. Pentru zilele acelea, erau foarte
multi. Am ramas in spate sprijinindu-ma de un perete – cu ochelarii de soare si bentita pe cap. Pe vremea aceea
acolo erau copaci si o potecuta. Swami a iesit, a trecut printre oameni si a venit direct la mine. A spus: “In sfirsit
ai venit! Te-am asteptat! Suntem prieteni vechi! Avem multa treaba de facut! Asteapta aici!” A materializat
Vibhuti pentru mine si S-a indepartat. Apoi, nu a mai vorbit cu mine timp de 15 ani! Veneam din Anglia de trei-
patru ori pe an – Stateam cite doua saptamini, uneori o luna – ori de cite ori puteam sa imi iau ceva timp de la
Hard Rock Café. Dar El nici macar nu se uita la mine. Sunt atit de recunoscator acum, pentru ca stiu de ce a
facut-o.
Vreau sa ne intoarcem la prima data cind v-a spus: “Te astept.” Ce v-a dovedit aceasta?
Am stiut imediat ca El este Guru meu!
Ati stiut!
Bineinteles ca stiam! Vocea din capul meu spunea in permanenta: “Te astept! Te astept!” Si cind L-am vazut, a
spus: “Te-am asteptat! In sfirsit ai venit!” Am stiut in interiorul meu, ca El era! In sfirsit Il gasisem!
Si v-a lasat sa asteptati timp de 15 ani!
Da, asa este – 15 ani! Si privind inapoi, privind la experienta cu Sai Baba sau fiind cu Maestrul; cum vreti sa-I
spuneti, a fost absolut perfect, pentru ca dupa primele vizite, nevoia de interviu a disparut. Nici macar nu s-a
uitat in directia mea timp de 15 ani! In acele zile posomorite din Puttaparthi, cind era foarte cald, erau cam 20
de barbati si 20 de femei. Toti primeau cite 3 sau 4 interviuri – toti in afara de mine! Astfel, in loc sa fiu
preocupat de forma si sa-I cer atentia, tot ce puteam sa fac era sa Ii citesc lucrarile! Astfel, timp de 15 ani, am
citit tot ce scrisese. M-a facut familiar cu Sai Baba lipsit de forma.
Erati aici sau inapoi in Londra?
Calatoream prin toata lumea. Deci, luam cu mine atitea carti cite puteam duce, carti scrise de Kasturi, Gokak si
Hislop. Primeam revista “Sanathana Sarathi” in fiecare luna. Aceasta era ‘corespondenta mea Sai’ din fiecare
luna. A fost o calatorie extraordinara. Timp de 15 ani am studiat ‘ceea ce este lipsit de forma’ si am cunoscut
lumea dinamica in care ma pregateam sa intru. Am pus maximele Sale, precum “Iubeste-i pe toti, serveste-i pe
toti”, “Ajuta mereu, nu rani niciodata” in Hard Rock Café pe milioane de tricouri, sepci, butoni, insigne, etc.
Swamia a vorbit o singura data cu dumneavoastra. Si totusi ati continuat sa veniti iar si iar si ati fost
ascultator. Dar cu siguranta ati avut stari bune si mai putin bune; cum v-ati pastrat credinta cu toate acestea?
Experimentarea Avatarului este experienta fundamentala. Are o dinamica, ce uneori poate parea dureroasa. De
fapt iubirea Lui pentru tine si Vointa Lui te vor aduce mai aproape de a intelege ca si tu esti lipsit de forma si
divin. Nu voi uita niciodata primul interviu pe care l-am avut cu El in camera lui de interviuri dupa 15 ani.
S-a intimplat aici sau in Whitefield?
A fost aici in Prasanthi Nilayam. A chemat un grup in care ma aflam si eu. Bineinteles ca am fost sub stare de
soc, apropiindu-ma de forma Sa pentru prima data. M-a facut sa stau la picioarele Lui, S-a uitat direct in ochii
mei si a intrebat incet: “Unde este Dumnezeu?” M-am uitat inspaimintat la El si am spus, “Dumnezeu este in
inima mea.” El a strigat: “Nu!” M-am speriat de moarte, deoarece era pentru prima data dupa 15 ani cind Ii
auzeam vocea si raspunsesem gresit la intrebare. S-a uitat cu iubire la mine si mi-a explicat, “Este ca un peste
inotind in apa; apa se afla peste peste, in jurul pestelui, sub peste si in interiorul pestelui.” A continuat:
“Dumnezeu este deasupra ta, in jurul tau, sub tine si in interiorul tau. Tu esti precum un peste inotind prin
Dumnezeu!” Atunci am inteles ca Dumnezeu este pretutindeni; El este electronul din fiecare atom, precum
banuisem. Acum era clar, dar totusi este greu, pina in ziua de azi, sa mi-o amintesc clipa de clipa.
Ani de zile am avut indoieli ca Hard Rock nu era lucrul potrivit si cautam un soi de confirmare de la El cum ca
faceam ceea ce trebuie. Atunci S-a uitat la mine si mi-a pus a doua intrebare: “Cum ajungi la Dumnezeu?” Eram
atit de ingrozit de a fi raspuns gresit la prima intrebare, incit n-am zis nimic. Atunci El a mers la fiecare
persoana in parte si a intrebat: “Cum ajungi la Dumnezeu? Cum ajungi la Dumnezeu? Cum ajungi la
Dumnezeu?” Nimeni nu a raspuns. Atunci S-a uitat la mine cu acel minunat zimbet si a spus: “Cum ajungi la
Dumnezeu? Iubeste-i pe toti, serveste-i pe toti!” Atunci au disparut toate indoielile mele si am stiut ca fac ceea
ce trebuie.
Atunci m-a luat in camera Sa private de interviuri si m-a intrebat: “Intrebari?” Am spus: “Da. De ce a trebuit sa
astept 15 ani sa te vad?” El a raspuns: “Ego mare!” Am spus: “Am inteles! Inteleg!” O! Este fantastic! Si atunci
El a spus: “Mai ai intrebari?” Am spus: “Da, am una foarte serioasa. De ce m-am nascut intr-o familie in care
nu exista iubire, in schimb era violenta, moarte, distrugere si oroare? De ce m-am nascut intr-o asemenea
familie?” Caram cu mine acest bagaj de sentimente de vinovatie si oroare inca din copilarie si eram convins ca
fusesem blestemat. El doar S-a uitat la mine ca Domnul meu plin de iubire si a spus: “Pentru a-ti inmuia inima.”
Atunci am inteles ca ceea ce credeam eu ca fusese un blestem era cu adevarat o binecuvintare – o binecuvintare
totala! Toate sentimentele de vinovatie si oroare ale trecutului au disparut din fiinta mea in acea camera de
interviuri si de atunci nu m-am mai uitat inapoi.
Aceasta ma face sa va pun o intrebare. In cei 15 ani de cind El spusese: “Te-am asteptat” pina cind v-a chemat
la un interviu, trebuie ca ati avut niste experiente neobisnuite cind simteati prezenta bratului Sau protector si a
iubirii Sale … Va amintiti vreuna?
Sunt multe, dar dati-mi voie sa povestesc una. Eram la o mare petrecere in Los Angeles si pe atunci luam
droguri – tot felul de droguri. Era ora 3 dimineata, eram beat crita si am plecat cu masina spre plaja in Malibu
unde aveam o casa. Conduceam o masina sport Porsche Targa decapotabila si fara centura de siguranta. Am
ajuns la capatul canyonului Malibu si am adormit la o viteza de aproximativ 110 km/h. Masina s-a lovit de
gardul drumului. M-am trezit in timp ce masina zbura prin aer intr-o ripa adinca de vreo 100 de metri.
Cind masina a inceput sa se invirta, am simtit presiune asupra umerilor. M-am uitat la dreapta si L-am vazut pe
Sai Baba stind linga mine avind bratul in jurul meu! Masina s-a rostogolit de peste douasprezece ori; partea din
fata era distrusa, caroseria tasata, usile distruse. A aterizat drept. De ce n-a explodat, nu voi sti niciodata. Am
iesit din aceasta gramada de fiare si nu aveam nici macar o zgirietura – nici macar o vinataie. El pusese un cimp
de forta in jurul meu si mi-a salvat viata. Nu am nici o indoiala despre aceasta pina in ziua de azi. Nu ar fi fost
posibil ca cineva sa fi supravietuit acestui accident.
Ce s-a intimplat atunci? Pur si simplu ati plecat de acolo?
Pur si simplu am plecat de acolo! M-am grabit la aeroport, am luat un avion spre India si m-am grabit sa ajung
la Puttaparthi sa Ii multumesc. El nu mi-a acordat nici un fel de atentie. Nici macar nu S-a uitat la mine. Dupa
doua luni m-am intors. Era in 1975.
A facut El vreodata vreo referire la acest sau la alte incidente?
Da – de doua ori! Cincisprezece ani mai tirziu, cind construiam spitalul, un grup de doctori se afla acasa la El in
Whitefield intr-una din multele intilniri la care am fost binecuvintat sa iau parte. Stateam la picioarele Lui. A
cerut atentia fiecaruia aflat in incapere si a spus: “Tigrett! Ti-am salvat viata o data, nu-i asa?” Am spus: “Da,
Swami, mi-ai salvat-o.” Toti au aplaudat in timp ce El s-a aplecat si mi-a soptit la ureche: “Si de multe alte ori.”
Am ris amindoi cind mi-a facut cu ochiul si mi-a zimbit cu acel zimbet divin.
Primit prin bunavointa: Radio Sai Global Harmony
CHINNA KATHA
DEVOTIUNE AROGANTA
TRAIA o persoana intr-un sat care ar fi vrut ca satenii sa il recunoasca, ca fiind un mare devotat si sa aiba o
mare stima pentru el. Facea mereu un spectacol din recitarea Numelui lui Dumnezeu si se lauda cu devotiunea
sa. Statea cu ochii inchisi in templul lui Siva din sat de la Brahma Muhurtha (dimineata devreme) pina la ora
10:00 seara, pretinzind ca face Japa (recita Numele lui Dumnezeu). Se comporta asa de arrogant, pentru ca
oamenii sa il numeasca un mare devotat.
Preotul templului a fost pus intr-o situatie incomoda intrucit ajungea zilnic acasa seara foarte tirziu din cauza
comportamentului acestui devotat. Trebuia sa inchida usa templului inainte de a pleca acasa, dar nu putea s-o
faca fara sa il deranjeze pe acest devotat in timpul meditatiei sale. Aceasta intirziere ii dadea peste cap intregul
program zilnic al preotului.
Dupa ceva timp, in mintea preotului a aparut o indoiala si a vrut sa verifice daca acest om era un devotat
adevarat sau nu. S-a gindit la o cale de a-i testa devotiunea.
Intr-o zi, preotul s-a ascuns in spatele Siva Linga inaintea sosirii acestui om in templu. Pe cind acest om statea
in meditatie, preotul a spus foarte tare: “O, devotatule! Sunt incintat cu recitarea si meditatia ta. Vino, dragule!
Voi contopi principiul vietii tale in mine si iti voi darui eliberarea pe loc.” Auzind aceasta, falsul devotat s-a
ridicat pentru a-si salva viata.
Aceia care fac un spectacol din devotiunea, venerarea si meditatia lor nu sunt deloc adevarati devotati.
ULTIMA COPERTA
Serveste-l pe Om, Serveste-l pe
Dumnezeu
Alinarea si bucuria pe care tu le dai celui bolnav
si trist ajung la Mine, caci Eu sunt in inimile lor si
Eu sunt Acela pe care il cauta. Dumnezeu nu are
nevoie de serviciul tau. Sufera el vreo durere in
picior sau stomac? Incearca sa ii servesti pe cei
divini; fii Dasanudasas (servitorul servitorilor
Domnului). Servindu-l pe om este singurul mijloc
prin care Il poti servi pe Dumnezeu.
– Baba