andrei chiru / perviliu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CHIRU, ANDREI
Perviliu / Andrei Chiru ; ed., postf.: Mircea ŢŢ uglea. -
ConstantŢa : InPrint, 2009
ISBN 978-606-92190-0-3
I. Ţuglea, Mircea (ed. ; postf.)

821.135.1-31

Coperta: Andreca Eugen Cristian

© Andrei Chiru
ISBN 978-606-92190-0-3
Andrei Chiru

PERVILIU

InPrint
2009
pentru oamenii care au contribuit, direct sau indirect,
la începerea şi finalizarea acestei cărţi:

Cristina, Laura, Mariana.

 I

Perviliu îîntinse maî na, sŢ ovaă ind ca de fiecare

dataă caî nd îîl îîntaî lnea frontal pe director. Poate
costumul ataî t de impozant îîl faă cea saă plece ochii de
sŢ ase ani, de caî nd Petrov fusese ales cu opt voturi
îîntr-o vineri ploioasaă de noiembrie. Fusese coleg cu
Perviliu îîn biroul numaă rul cinci, desŢ i îîn prealabil
lucrase la arhiva de la subsol. Metamorfozele
directorului Petrov i se succedau cu o repeziciune
teribilaă sŢ i precisaă , îîncadrate de detalii care-l
impresionaseraă teribil la acel moment.
IÎncepaî nd cu a doua zi dupaă numirea îîn functŢie,
directorul apaă ru îîn usŢ a institutŢiei îîmbraă cat îîntr-un
costum nou bleumarin, el care paî naă atunci avusese
numai costume negre clasice sŢ i doar unul cu dungi
gri, tocit la cotul drept, pe care îîl sŢ i îîmbraă ca foarte
rar, poate cel mult de trei ori pe lunaă . Schimbase sŢ i
ochelarii. AparitŢia acestora a faă cut definitivaă
separatŢia îîntre ei. Ramele reci sŢ i usŢ or arcuite au
impus instaurarea unei distantŢe, probabil generataă
de functŢiile lor. A fost un acord tacit pe care l-au
respectat. De atunci Perviliu a simtŢit caă îîntre ei
institutŢia a creat o praă pastie. Mai ales caă au urmat
alte costume mai elegante sŢ i mai impozante. AltŢi
ochelari, pieptenele sŢ i pixul din buzunarul de la
piept au dispaă rut, mersul graă bit s-a transformat
îîntr-unul calm sŢ i distins. Perviliu a socotit toate

5
aceste schimbaă ri de raă u augur pentru sufletul bun al
fostului coleg Petrov. Dar asŢ a a fost saă fie.
- 'NeatŢa Perviliule, îîl îîntrerupse din avalansŢ a de
gaî nduri vocea gravaă a directorului.
- Bunaă dimineatŢa, tresaă ri el speriat îîntinzaî nd
maî na cu obedientŢaă. Vru saă mai spunaă ceva dar nu
reusŢ i saă gaă seascaă propozitŢia salvatoare.
- Graă besŢ te-te, graă besŢ te-te saă prinzi condica. Caă
o sŢ tii pe madam Lucinski caî t e de iute de maî naă .
Perviliu emise rapid sŢ i fortŢat un zaî mbet ascutŢit
pentru ca directorul saă observe caă gluma lui fusese
gustataă . Graă bi sŢ i pasul, gaî ndindu-se caă totusŢ i
superiorul ierarhic e superior ierarhic, gluma e
glumaă sŢ i combinatŢia dintre cele douaă nu poate fi
fericitaă . AsŢ a caă numaă raă ca îîn fiecare dimineatŢaă cele
sŢ ase trepte, apoi faă cu un pas mare sŢ i ajunse la
urmaă toarele zece. Aici simtŢea îîn fiecare zi caă un
Perviliu se dezbracaă pentru a-i face loc celuilalt
Perviliu, contabil la DirectŢia Regionalaă a PosŢ telor. SŢ i
primul raă maî nea faă caî nd cu maî na, cu un zaî mbet calm
pe fatŢa jovialaă . Cel care îîntra îîn institutŢia gri nu se
uita decaî t rareori îîn urmaă sŢ i atunci cu buzele straî nse
sŢ i cu privirea îîncruntataă .
- 'NeatŢa, domn contabil, se auzi vocea deja
plictisitaă a femeii de serviciu care flendura mopul îîn
directŢii ciudate. IÎntindea coada sŢ i apoi o traă gea faă raă
mare chef, cu dezgust chiar. Perviliu îîi raă spunse la
salut cu mult respect, deoarece o considera o
persoanaă deosebitaă sŢ i chiar îîntŢeleaptaă . O invidia
caî teodataă pentru libertatea de actŢiune de care se
bucura, faă raă saă fie consŢ tientaă de acest privilegiu,
pentru munca ei lipsitaă de raă spundere, pentru felul
cum îîsŢi putea neglija fizionomia faă raă saă fie baî rfitaă de
6
ceilaltŢi. IÎsŢi permitea multe „apucaă turi” caă rora el nu
le-ar fi putut face fatŢaă, pentru caă el sŢ i ceilaltŢi aveau
alte coordonate îîn ierarhia DirectŢiei. Alte
coordonate, alte responsabilitaă tŢi sŢ i alte salarii. Era
singura din îîntreaga institutŢie pe care el o baă nuia caă
spune exact ce gaî ndesŢ te, oricaî nd sŢ i îîn orice
circumstantŢe, nefiindu-i teamaă de niciun personaj al
PosŢ tei, iar pentru postul ei nu exista retrogradare
sau promovare. IÎn organigramaă sŢ eful ierarhic era
chiar Directorul. SŢ i toate acele maă turi sŢ i instrumente
de curaă tŢenie, caă maă rutŢa din care raă zbaă tea mirosul de
cafea proaspaă taă , felul îîn care o priveau sŢ i o ignorau
ceilaltŢi angajatŢi, privirea ei resemnataă cu viatŢa, chiar
multŢumitaă de cele mai multe ori, toate acestea îîl
faă ceau pe Perviliu saă fie singura persoanaă dupaă
libertaă tŢile caă reia taî njea, îîntre zecile de angajatŢi.
Ajuns îîn fatŢa condicii, îîsŢi luaă locul la coadaă . IÎn
fatŢa lui erau Perkinsy sŢ i secretara.
- Bunaă dimineatŢa, li se adresaă omogen Perviliu.
IÎntotdeauna îîi lipsise curajul de a i se adresa secre-
tarei altfel decaî t oficial sŢ i rece, doar îîn particular o
cadorisea cu apelative mai „dulci”, dar nimic care saă
atragaă atentŢia sŢ i saă -i sŢ tirbeascaă reputatŢia. O putea
gratula cu mici complimente numai îîn momentul îîn
care intra la ea îîn birou sŢ i nu era nimeni prezent. Era
mai taî naă raă ca el sŢ i frumoasaă , mai ales vara îîn lunile
iulie sŢ i august. O asocia cu acest anotimp din
momentul caî nd îîi dezvaă luise pasiunea ei pentru
mare, soare sŢ i plajaă . IÎi staă tea bine, poate, îîn costumul
de baie sŢ i era îîncadrataă perfect de exuberantŢa
acestui anotimp. Probabil era sŢ i inteligentaă , ataî t caî t
s-o prindaă bine îîntr-o rochitŢaă colorataă , îîntr-o zi
îînsoritaă .
7
 - Ce vreme uraî taă , nu se mai opresŢ te ploaia asta.
Vroiam saă colind un pic prin orasŢ caî nd plec de la
serviciu. Perviliu îîncercaă saă zaî mbeascaă , desŢ i era
dimineatŢaă sŢ i se simtŢea usŢ or aerian. Secretara ar fi
continuat dialogul, dar îîi veni raî ndul. SŢ i veni sŢ i al lui
Perviliu. Se uitaă peste umaă rul ei la zecile de
maî zgaă leli de toate formele sŢ i se gaî ndi dacaă
semnaă tura îîi caracterizeazaă pe oameni. Nu
concluzionaă pentru caă din spate se auzi vocea
sugrumataă a inspectorului Frehenier:
- Ce facetŢi domnu’ Perviliu, vretŢi saă vedetŢi
care-i falsaă ? HaidetŢi mai repede saă prindem sŢ i noi
cafeaua.
Remarca i se paă ru grosolanaă , dar nu avu curajul
saă comenteze. Mai ales caă secretara îîntoarse capul sŢ i
îîi fixaă pe amaî ndoi. Lui nu îîi plaă cea saă riposteze
colegilor. Nu dorea saă -sŢ i facaă dusŢ mani, se gaî ndea la
viitor sŢ i la faptul caă îîn curaî nd va fi tataă . Nu vroia
certuri nici aici, nici acasaă cu vecinii, cu nimeni.
Dorea saă -sŢ i traă iascaă viatŢa linisŢ tit, îîn ritmul pe care îîl
avea acum. Anita era îînsaă rcinataă îîn trei luni. Venise
sŢ i vremea pentru a culege roadele unei caă snicii ataî t
de lungi.
Perviliu simtŢi caă este efectiv îîmpins de la spate,
trezindu-se ca un somnambul cu pixul îîn maî naă , trase
o maî zgaă lealaă sŢ i se urni rapid din loc, dispaă raî nd pe
holul plin de neoane paî lpaî itoare. Imaginea lui
tŢinaî nd copilul îîi alungaă din minte toate remarcile
raă utaă cioase ale colegilor, suportate de caî nd venise
aici. Raă utaă tŢi sŢ i meschinaă rii. Mergaî nd spre lift
rememoraă caî te nedreptaă tŢi trebuise saă îîndure tocmai
el, care terminase facultatea cu o medie ce-i faă cea
cinste sŢ i lui, sŢ i profesorilor sŢ i chiar paă rintŢilor, el
8
caă ruia i se promisese un viitor straă lucit, crezaî nd cu
totŢii caă va ajunge ceva mare. Dar nimic spectaculos
nu se îîntaî mplase îîn viatŢa lui pe plan profesional
paî naă îîn momentul de fatŢaă. Sperase caă postul de
contabil va reprezenta rampa de lansare, îînsaă se
îînsŢ elase. De aproape zece ani deservea Regionala
asta blestemataă sŢ i îîn tot acest timp de pe aceleasŢ i
pozitŢii, nicio schimbare, nicio sanctŢiune maă car, toate
mergeau pe coordonate drepte, cu exceptŢia
salariului sŢ i a sporurilor care erau singurele
elemente pozitive. Urcaă paî naă la al doilea etaj,
gaî ndindu-se ca îîn fiecare dimineatŢaă dacaă ziua
respectivaă va fi una linisŢ titaă sau nu.
Deschise usŢ a biroului sŢ i daă du cu ochii de
Parkin. Era deja cu un teanc de haî rtii îîn fatŢaă. Ridicaă
ochii cu o fatŢaă taî mpaă spre Perviliu, care raă maă sese îîn
usŢ aă contemplaî nd îîncaă perea. Erau ataî tea foi sŢ i
dosare, îîn fiecare zi ataî ta alb, coli peste coli, scrise sŢ i
nescrise. Ataî tea straturi de circulare, adrese, facturi.
SŢ i ataî t de putŢin spatŢiu le era destinat oamenilor din
birou. Prea multe rafturi, prea multe fisŢ ete ordonate
pe luni. Birourile erau îînghesuite pe unde mai
raă maă sese loc. Straă baă tu îîn doi pasŢ i îîncaă perea paî naă
ajunse îîn fatŢa scaunului. IÎn acest timp îîi salutaă sŢ i pe
cei doi colegi. MasŢ ika îîi zaî mbi plinaă de viatŢaă, ca îîn
fiecare dimineatŢaă. Fu nevoit saă -i îîntoarcaă gestul. Ar fi
vrut saă se straî mbe la ea sŢ i apoi saă -i dea o palmaă
peste ceafa aia uraî taă sŢ i plinaă de pistrui pe care
trebuia saă o vadaă de ataî tŢia ani. IÎi sŢ tia toate cutele, le
observase multiplicaă rile sŢ i metamorfozele. IÎntr-un
cuvaî nt, o ura. Pe ea sŢ i pe posesoare, mai ales vara,
caî nd venea îîmbraă cataă îîn bluze scurte, caî nd pielea ei
maturaă se vedea îîn toate culorile sŢ i reflexele
9
posibile. SŢ i aceastaă neuniformitate îîl faă cea saă se uite
minute îîn sŢ ir la geografia bogataă a corpului ei.
Amplasarea biroului nu o putea schimba, asŢ a era
proiectataă îîncaă perea sŢ i nici n-ar fi avut unde. Erau
bibliorafturile sŢ i caietele mecanice care umpleau
îîncaă perea. Organizate cronologic pe luni, iar lunile
pe ani, legate cu sfoaraă maro.
- Hai povestesŢ te-ne, caă de abia asŢ teptaă m. Ce i-a
zis doctorul Anitei? Ce o saă avetŢi? IÎn caî t timp? SŢ i eu
caî nd maă gaî ndesc cum a fost... Prin ce emotŢii am
trecut... Ce frumos a fost... Cum maă mai speriam caî nd
se misŢ ca. SŢ i a fost asŢ a de usŢ or pe urmaă , toate au mers
de la sine. Nu am avut probleme cu el, un copil
excelent din toate privintŢele. SŢ i caî t de repede a
crescut. IÎmi aduc sŢ i acum aminte de primele
concedii îîn care a mers cu noi, pozele pe care le am
sŢ i acum cu el îîmi arataă toate etapele prin care a
trecut micutŢul nostru. Perviliu se uita îînspre MasŢ ika
daî nd masŢ inal afirmativ din cap sŢ i îîncercaî nd saă -sŢ i
pregaă teascaă îîn acelasŢ i timp locul pentru o nouaă zi de
muncaă . Straî nse haî rtiile sŢ i le asŢ ezaă îîn coltŢul drept,
laî ngaă suportul de pixuri oferit îîn dar de ziua lui de
caă tre cei doi colegi.
- Hai zi-ne, maă i Mutulică, cum a fost. Cred caă
Anita de abia asŢ teaptaă ... SŢ i MasŢ ika se îîntoarse cu
scaunul caă tre el. IÎmi amintesc cum am fost cu Victor
saă saă rbaă torim. Ce mult ne iubeam pe vremea aia... Saă
vaă iubitŢi caî t suntetŢi tineri, caă pe urmaă ... oricum e
frumos... dacaă n-ar fi copiii viatŢa ar raă maî ne asŢ a...
cum saă zic...
- Adicaă n-am avea pentru ce traă i... mormaă i din
coltŢul saă u Parkin. Auzind aceastaă afirmatŢie, Perviliu
suraî se. IÎl sŢ tia bine pe Parkin. Cu doi copii la casa lor,
10
o slujbaă pe care nu o iubise dar nici nu o uraî se, nu
vroise niciodataă saă -i surclaseze pe altŢii îîn ierarhie.
Era resemnat cu viatŢa asta pe care, desŢ i nu o alesese,
o acceptase.
Avea douaă pasiuni care îîl faă cuseraă saă treacaă
nevaă taă mat prin tumultul vietŢii: îîntotdeauna existase
caî te o amantaă , caî teodataă chiar imaginaraă , caă reia îîi
scria diverse: poezii, scurte povestioare alegorice,
toate ambalate îîntr-un îînvelisŢ comercial, adicaă
plasate îîn buchete imense de flori sau îîn cutii laî ngaă o
bijuterie. Pentru el aveau valoare mai mare propriile
creatŢii decaî t cadourile care erau scumpe îîn raport cu
salariul lui de functŢionar. Era suspectat de multŢi caă
ar avea venituri din alte surse, caă este mincinos sŢ i nu
te potŢi baza pe el. Perviliu îîl vedea îîntr-o luminaă mai
plaă cutaă , ca pe un dezinteresat, iar acea pasiune pe
care o punea îîn conceperea stihurilor respective îîl
salva îîn ochii lui, îînvaă luindu-l îîntr-o auraă boemaă .
Presupusul mizantropism de care suferea Parkin era
contracarat de viatŢa de om normal pe care o ducea:
avea o sotŢie sŢ i doi copii pe care îîi trata cu aceeasŢ i
raă cealaă ca sŢ i pe orele de serviciu, consumate agale îîn
lumea lui, îîn staî nga biroului MasŢ ikaă i. IÎsŢi faă cea treaba
cu exactitate sŢ i raă cealaă , asemeni un robot. Apoi se
îînchidea îîn el sŢ i privea undeva îîntre doamna MasŢ ika
sŢ i cosŢ ul de gunoi, executaî ndu-sŢ i sarcinile zilnice. Nu
gresŢ ea niciodataă nimic sŢ i de aceea nimeni nu avea ce
saă -i reprosŢ eze, desŢ i ar fi vrut, mai ales caă nu respecta
codul de conduitaă internaă , îîmbraă caî ndu-se de multe
ori inadecvat postului sŢ i locului saă u de muncaă .
MasŢ ika remarca privirea fixaă sŢ i îîncepea saă
povesteascaă diverse. Caî nd îîntorcea capul spre el,
Parkin paă rea caă îîntr-adevaă r ascultaă atent. Daă dea din
11
cap îîn ritmul tonalitaă tŢii povestirii, iar caî nd aceasta
se oprea, el punea o îîntrebare pentru a o convinge caă
participaă activ la toataă taă raă sŢ enia ei, apoi faă cea un clic
din pix. Perviliu sŢ tia caă nici el nu poate saă o sufere, caă
nu îîi pasaă deloc de membrii familiei ei sŢ i de
aventurile cotidiene prin care acesŢ tia trec, devenind
eroi ai unor seriale absurde sŢ i plicticoase.
Perviliu o cunoscuse cu prilejul unei zile de
nasŢ tere pe sotŢia lui Parkin. Era de o frumusetŢe
raă pitoare îîn comparatŢie cu el. Paă rul blond, ochii mari
sŢ i spraî ncenele arcuite formau o privire expresivaă ,
gaî tul lung sŢ i alb îîncadra perfect fizionomia
luminoasaă . IÎn plus, era sŢ i desŢ teaptaă , ceea ce l-a faă cut
saă -l vadaă pe Parkin îîntr-o altaă luminaă . S-a îîntrebat de
ce vorbea zilnic la telefon folosind acea voce pisicitaă
cu diverse individe, debitaî nd banalitaă tŢi lingusŢ itoare
sŢ i libidinoase la adresa lor.
SŢ i ce legaă turaă aveau ele cu poeziile lui pline de
taî lc sŢ i substraturi filozofice? IÎntr-o zi l-a îîntrebat
pentru ce îîsŢi oferaă munca diverselor femei, caî nd ar
putea saă o adune îîntr-un volum pe care saă i-l dedice
sotŢiei. S-a uitat fix la el, îîntrebaî ndu-se parcaă de ce nu
faă cuse acest lucru paî naă atunci, dupaă care a îînceput
saă zaî mbeascaă . Apoi a luat un dosar, s-a sculat de pe
scaun sŢ i a iesŢ it din birou. De atunci Perviliu nu a mai
atins subiectul. Ţot de atunci Parkin se uita la el cu o
grimasaă agaă tŢataă îîntr-un coltŢ de fatŢaă. Probabil îîl
ghicise.
- O saă fie fataă , cred. Nu sŢ tiu, dar am o presim-
tŢire. Cred caă tŢi s-ar potrivi. Saă fii tataă l unei fetitŢe
blondutŢe, saă aibaă ochii sŢ i paă rul Anitei sŢ i gura ta. SŢ i un
baă iat ar iesŢ i frumos sŢ i ar fi mai usŢ or de crescut. Eu
sŢ tiu caă am fost trei copii la paă rintŢi: doi baă ietŢi sŢ i o fataă .
12
 - Ne-atŢi mai povestit, se auzi o voce plictisitaă .
- Nu am îîntrebat ce este... interveni Perviliu ca
saă opreascaă discutŢia îîntr-un punct care îîncaă mai
garanta o bunaă desfaă sŢ urare a activitaă tŢii pe ziua
respectivaă . Nu ne intereseazaă ataî ta timp caî t este sŢ i
va fi un copil saă naă tos. SŢ i Anita vaă transmite salutaă ri,
mintŢi el pentru a duce discutŢia pe alte teritorii mai
calme.
- Draă gutŢa de ea... SŢ i oftaă . Oftaă sŢ i Parkin
uitaî ndu-se cu scaî rbaă la amaî ndoi. Probabil purtarea
lui Perviliu îîi paă rea ataî t de desuetaă pentru un
baă rbat. SŢ i el ar fi vrut saă fie ca Parkin, saă nu-i pese, saă
nu mai participe la dialoguri pe hol, saă nu îîsŢi mai
construiascaă nisŢ te opinii care saă sustŢinaă ba punctul
de vedere al directorului economic, ba a
responsabilului cu personalul. De ce nu poate pune
îîn practicaă verticalitatea din propria gaî ndire? De ce
nu poate araă ta lumii ceea ce gaî ndesŢ te de fapt? De ce
trebuie saă urmeze aceleasŢ i clisŢ ee ca sŢ i ceilaltŢi? De ce
nu se poate alaă tura lui Parkin sŢ i a celor asemeni lui?
Probabil caă acesŢ tia erau eroii zilelor noastre, cei care
îîn trecut se luptaseraă sŢ i se jertfiseraă pe caî mpul de
luptaă transformaî ndu-se îîn indivizi verticali, capabili
saă -sŢ i recunoascaă ideile sŢ i opiniile chiar dacaă acestea
contravin sistemului sŢ i bunei lui functŢionaă ri. SŢ i gaă si
raă spunsul salvator. Pentru caă el sŢ i cei care se
comportaă ca el au sŢ i alte venituri ce îîi fac capabili
saă -sŢ i permitaă aceastaă arogantŢaă îîn relatŢiile de serviciu
sŢ i îîn societate îîn general. ŢotusŢ i Parkin nu paă raă sesŢ te
acest post. Poate tocmai acesta este motivul. Ca saă
facaă pe eroul. Saă vinaă sŢ i saă plece de la serviciu cu
acea moacaă scaî rbitaă sŢ i arogantaă , afisŢ aînd acelasŢ i

13
nihilism caracteristic ori de caî te ori existaă ceva
plaă cut pentru ceilaltŢi din jurul lui.
- Ce avem astaă zi de lucru? reveni îîn discutŢie cu
o voce impertinentaă Parkin. Caă doar nu o saă staă m la
taclale toataă ziua. Sau poate voi doi, dar eu am de
faă cut o multŢime de adrese sŢ i trebuie saă dau nisŢ te
telefoane la caî teva firme restante.
- SŢ i eu am, interveni Perviliu... dupaă care urmaă
o pauzaă lungaă , am de plaă tit facturile alea care au
raă mas de ieri sŢ i de îîntocmit referatul aă la pentru o
masŢ inaă de scris nouaă . Asta este de-a dreptul
criminalaă .
- De caî nd mi-ai promis caă rezolvi problema
asta. De douaă zeci de ani mi-am distrus degetele la
vechitura asta. Caî ndva a fost sŢ i ea nouaă , mirosea a
vopsea proaspaă taă caî nd am primit-o. Avea o cutie
mare sŢ i o carte cu pagini lucioase. Literele de pe
butoane straă luceau. Au iesŢ it din biroul meu zeci de
mii de pagini, la îînceput eram singura dactilografaă ,
acum de... sunt la fiecare departament, nu mai e ce-a
fost. Ţotul e azi altfel. IÎn glasul ei unda de regret era
evidentaă , vremurile caî nd reprezenta ceva valoros îîn
comunitatea posŢ tei apuseseraă demult. OpozitŢia
dintre ceea ce a fost sŢ i ce era îîn momentul de fatŢaă era
evidentaă , iar ea era o epavaă , din toate punctele de
vedere. O colectŢie ambulantaă de amintiri, pe care le
repetaă îîn mod ciclic, nu foarte multe pentru a crea o
diversitate neobositoare.
- SŢ i eu trebuie saă fac situatŢia cu totŢi factorii din
orasŢ , zise pe un ton sictirit Parkin, traî ntind teancul
de haî rtii pe birou. Factori baă traî ni sŢ i obositŢi. Maă
îîntreb caî nd vor fi îînlocuitŢi de masŢ ini care saă livreze
toataă corespondentŢa asta blestemataă . SŢ i caî nd nu vor
14
mai avea oamenii nimic de spus sŢ i va îînceta acest
schimb de informatŢii? SŢ i Parkin deschise un registru
mare albastru sŢ i îîncepu saă completeze cu un pix mov
rubricile îînghesuite.
Erau o multŢime de centralizatoare de la toate
circumscriptŢiile posŢ tale care trebuiau straî nse
îîntr-unul singur, îîn ordine alfabeticaă . O muncaă total
necalificataă sŢ i plictisitoare la care participau de
fiecare dataă ataî t Perviliu caî t sŢ i Parkin. Dura cam o zi
îîntreagaă dacaă s-ar fi muncit continuu, dar se lungea
pe caî teva zile, caî teodataă chiar mai mult. Pentru caă
erau mai multe sarcini de efectuat. Azi erau de
achitat 23 facturi, de redactat salariile sŢ i acest
referat pentru MasŢ ika. IÎl faă cea Perviliu pentru
linisŢ tea proprie, poate MasŢ ika va primi o masŢ inaă
nouaă silentŢioasaă , model modern de firmaă bunaă , pe
care nu o va mai auzi baă taî ndu-i îîn cap sŢ i dupaă
terminarea programului. Ritmul cadentŢat al
degetelor MasŢ ikaă i îîl urmaă rea sŢ i noaptea caî nd
îînchidea ochii. IÎn acel îîntuneric gol sŢ i aparent
linisŢ titor apaă rea de fiecare dataă zgomotul
claă mpaă nitor al tastelor, mai ales caî nd banda trecea
de la capaă t sŢ i emitea acel chitŢaăit care îîi omora orice
gaî nd. SŢ i unghiile date cu ojaă stridentaă parcaă apaă sau
îîn reluare mai ales tasta S. Avea o pasiune nebunaă
pentru acel S pe care-l baă tea mult mai apaă sat decaî t
oricare tastaă . Perviliu simtŢea îîn ce stare se aflaă ea
dupaă felul cum atingea butoanele. Era barometrul
staă rii ei sufletesŢ ti. Caî nd era calmaă baă tea monoton sŢ i
cu o regularitate de fractŢiune de secundaă , caî nd era
agitataă baă tea repede sŢ i faă cea gresŢ eli din patru îîn
patru minute, iar caî nd era bine dispusaă degetele îîi
alergau pe butoanele tocite ca pe nisŢ te clape de pian.
15
Probabil MasŢ ika ridicase dactilografierea la rang de
artaă .
Perviliu luaă din sertar fluturasŢ ii goi pentru
salarii sŢ i îîncepu saă -i completeze caligrafic. Orele au
trecut îîncet, ca îîn fiecare zi, molcome sŢ i puturoase.
La sfaî rsŢ itul zilei îîl dureau ochii, terminase îînsaă
fluturasŢ ii care maî ine vor coborîî spre casierie,
urmaî nd ca poimaî ine totŢi angajatŢii saă -sŢ i ridice
avansul. Avansul sŢ i lichidarea erau momentele
cruciale din viatŢa fiecaă ruia, iar el sŢ tia foarte bine
acest lucru. IÎn ziua salariului totŢi debordau de
energie pozitivaă , banii îîi faă ceau cel putŢin multŢumitŢi
pe unii. FluturasŢ ii îîl îîncurajau saă simtaă caă e un
element important al acestei structuri, prin maî na lui
trecaî nd lunar salariile tuturor angajatŢilor posŢ tei.
ŢotŢi capaă taă acel petec de haî rtie pe care se aflaă
semnaă tura cu P-ul îîmpodobit de acea coadaă de
dragon îîncadrataă de sŢ tampila cu numaă rul 17,
sŢ tampilaă care îîncepu saă percuteze pentru
urmaă toarea oraă îîntr-o cadentŢaă ce imita precizia unui
barometru. Zgomotul produs i se paă rea destul de
artistic lui Perviliu, care executa cu maă iestrie
operatŢiunea. Era plasataă cu precizie îîn mijloc.
- Mai avetŢi baă ietŢi? Caă am sŢ i eu de caă rat nisŢ te
dosare jos la arhivaă . Caî nd terminatŢi, poate maă ajutatŢi
sŢ i pe mine. Parkin se straî mbaă ca de fiecare dataă caî nd
auzea de caă rat dosare sŢ i îîn general de ajutat colegii.
- O saă vaă ajut eu peste vreun sfert de oraă , rosti
Perviliu pe un ton vaă dit oficial, prin care saă se vadaă
caă nu are tragere de inimaă caî nd e vorba de aceste
munci brute. Dar o faă cea pentru mama lui, care l-a
sfaă tuit saă fie de ajutor celor mai vaî rstnici. Nu sŢ tia
perfect dacaă acest comportament îîl definea ca
16
individ, dar maă car îîncerca din caî nd îîn caî nd saă -sŢ i
ajute semenii.
A coboraî t la arhivaă cu un teanc uriasŢ de dosare.
Araă ta caraghios ca un clovn de circ, teancul avaî nd un
echilibru relativ datoritaă îînaă ltŢimii lui îîn raport cu a
sa, baletul îîntrerupaî ndu-se la subsol, caî nd toate
dosarele au fost traî ntite pe o masaă , spre iritarea
arhivarei care ripostaă :
- Mai îîncet tinere! Sunt acte importante, nu
trebuie saă te portŢi cu ele asŢ a barbar. Nu sunt nisŢ te
mortaă ciuni, reprezintaă munca altor colegi sŢ i ca atare
trebuie respectate. Nu tŢi-au faă cut nimic raă u, nici
actele sŢ i nici colegii, presupun. SŢ i-sŢ i aranjaă ochelarii
legatŢi cu elastic maroniu. Perviliu o fixaă pe Olga vreo
zece secunde, nesŢ tiind cum saă reactŢioneze, se gaî ndi
la mama lui sŢ i apoi iesŢ i din hruba cu miros de
mucegai sŢ i de haî rtie umedaă . IesŢ i faă raă saă zicaă nimic,
desŢ i îîn urma lui se mai auzeau îîncaă bombaă nelile
Olgaă i.
Pe scaă ri se ciocni de Chopsky. Un bun prieten
de facultate care-sŢ i taî raî ia sŢ i el zilele, asemeni lui
Perviliu, îîn acest vivariu imens care era PosŢ ta.
- Ce faci, colega?
- Uite, am coboraî t paî naă la arhivaă cu nisŢ te
dosare pentru doamna Olga.
- Ţrebuie saă bem îîntr-o searaă . Saă saă rbaă torim.
De maî ine îîn douaă saă ptaă maî ni termin tot aici. Gata cu
posŢ ta. Voi fi un om nou.
- Adicaă pleci?
- Da.
- Unde sŢ i cum asŢ a dintr-o dataă ? Dupaă ce ai fost
avansat? Zvonurile circulaă repede îîntre peretŢii aă sŢ tia,
nimic nu le scapaă . Dar despre tine niciodataă nu s-a
17
discutat nimic. Cel putŢin eu nu sŢ tiu sŢ i doar o am
colegaă pe MasŢ ika. Era normal saă scape ceva. Eu sunt
îîn mijlocul tuturor baî rfelor, a micilor sŢ icane, sŢ i asta
faă raă saă o doresc. Are grijaă MasŢ ika...
- IÎntocmai. M-am saă turat de PosŢ taă . E groaznic.
Plec acum caî t mai maă simt viu sŢ i îîn putere. Vreau saă
vaă d îîn viatŢa asta sŢ i altceva decaî t dosare, adrese,
rezolutŢii, referate, situatŢii. Sau maă car saă nu mai fiu
eu cel care le concepe.
- SŢ i unde pleci? De unde ai ataî ta curaj?
- Nu am copii, o iau pe Laura sŢ i plec undeva. IÎn
altaă parte. De fapt cred caă la munte îîntr-un loc
linisŢ tit sŢ i curat, faă raă atelajele orasŢ ului. Avem ceva
bani pusŢ i deoparte. Vaî nd sŢ i casa. Face o graă madaă de
bani.
- Sunt uimit, nu mai sŢ tiu ce saă zic. IÎntr-un fel te
invidiez. De fapt te invidiez îîn adevaă ratul sens al
cuvaî ntului. Caî t curaj. Bine caă nu avetŢi copil. La noi
acum e mai greu saă luaă m astfel de decizii tineresŢ ti.
- E ... lasaă caă nu suntetŢi baă traî ni. PutetŢi s-o luatŢi
de la capaă t. Un copil nu o saă te facaă saă putrezesŢ ti îîn
DirectŢia Regionalaă a PosŢ telor. SŢ tii, cred caă maî inile
astea pe care le avem pot saă facaă sŢ i altceva decaî t saă
scrie referate, saă sorteze haî rtii sau saă semneze
condica.
Perviliu s-a gaî ndit toataă ziua la ceea ce-i
spusese Chopsky. SŢ i caî nd a ajuns acasaă a continuat.
Nu credea nimic. Anita îîi zaî mbea, nepaă trunsaă de
nicio temere. Zaî mbea, vorbea tare sŢ i cu poftaă sŢ i nu
baă nuia nimic din ce avea saă se îîntaî mple. IÎn tot acest
timp Perviliu o asculta sŢ i îîsŢi privea maî inile.

18
 - SŢ i ia spune, ce v-a zis doctorul? Saă nu-mi spui
caă tot n-atŢi îîntrebat ce-o saă fie.
- Nu am îîntrebat. E important saă fie saă naă tos. E
important caă este copilul nostru sŢ i ni-l dorim orice
ar fi. IÎl vom iubi fie caă este baă iat, fie caă este fataă .
- DatŢi-mi agrafele vaă rog, se auzi Parkin din
celaă lalt capaă t al biroului.
- Ce tip? Avem mici, mijlocii sŢ i mari. SŢ i alea
mari de tot care nu servesc la nimic sŢ i din care
primim îîn fiecare lunaă caî te zece cutii. Iar cele mici
momentan lipsesc.
- AsŢ dori trei mijlocii dacaă n-ai mici, sŢ i vreo
zece mari pentru dosarele astea. Sunt pentru
situatŢiile cu factorii ce sunt îîn concediu luna asta.
Lui Perviliu îîi veni îîn minte primul lui contact
cu sistemul posŢ tal, pe care îîl avusese la o vaî rstaă
fragedaă . Era factorul din cartierul lor. Venea o dataă
pe zi iar îîn perioadele de salariu îîmpaă rtŢea
bomboane tuturor copiilor pe care-i îîntaî lnea. Paă rea
un baă traî n vesel care-sŢ i paă strase o poftaă de viatŢaă
tinereascaă , îîn ciuda anilor pe care îîi traversase cu
geanta îîn spate sŢ i chipiul pe cap. Paă rea devotat
meseriei sale sŢ i raă spaî ndea ataî ta jovialitate îîn jurul
lui îîncaî t era cunoscut sŢ i iubit îîn tot cartierul. A
maă rsŢ aăluit asŢ a cu geanta-n maî naă paî naă caî nd îîntr-o zi
caă lduroasaă i s-a faă cut raă u sŢ i a caă zut pe stradaă . Atunci
copiii care l-au vaă zut, caî tŢiva pusŢ ti pe alee, s-au
speriat. Paî naă a venit salvarea a îînceput saă delireze,
19
saă urle sŢ i saă scoataă spume rosŢ iatice din guraă . Sau cel
putŢin asŢ a îîsŢi amintea el. SŢ i factorul cu spume la guraă
sŢ i care se agita spasmodic pe caldaraî m nu a mai fost
amuzant sŢ i nu a mai îîncaî ntat pe nimeni. Lumea
doresŢ te saă vadaă indivizi saă naă tosŢ i sŢ i plini de viatŢaă,
care oferaă copiilor bomboane sŢ i-i alintaă . Mai ales caă
atunci caî nd a venit din spital era slab sŢ i îîncaă runtŢit,
iar ochii vii dinainte se transformaseraă îîn douaă gaă uri
care licaă reau slab sŢ i se chinuiau saă mentŢinaă flacaă ra
dinainte. Dar nu mai paă caă lea pe nimeni. Era tratat ca
un bolnav, totŢi îîl menajau, îîl tratau ca pe un baă traî n
fragil, iar copiii nu-i mai vroiau bomboanele. De fapt
paî naă la urmaă s-a resemnat, mai îîntaî i cu glumele,
apoi cu bomboanele sŢ i îîn final a renuntŢat de tot. A
paă raă sit Sistemul îînfraî nt. Dupaă ce s-a pensionat nu a
mai sŢ tiut nimeni de el. ŢotŢi îîl uitaseraă .
- Daă -mi odataă agrafele alea, la ce te gaî ndesŢ ti?
De la o vreme esŢ ti asŢ a visaă tor, cred caă te-ai
îîndraă gostit.
- Parkin, ce raă u esŢ ti, tu care stai sŢ i compui
poezii pe timpul InstitutŢiei îîn fiecare zi de la 2 la 2
jumaă tate. Ţu nu-tŢi meritŢi leafa aia asŢ a mare cum este,
nici maă car 50 la sutaă . Cel mult poate 50 la sutaă , asŢ a
cu indulgentŢaă. SŢ i paă cat de tine caă puteai ajunge ceva
mare, important. Eu maă car n-am faă cut sŢ coalaă , alte
vremuri sŢ i altŢi oameni. Acolo de unde am venit eu
lumea este altfel. La tŢaraă nu e ca aici. SŢ coala era
pentru cei cu timp liber, pentru caă restul aveau de
muncit. Caî nd am vaă zut masŢ ina asta pentru prima
dataă mi s-a paă rut cea mai mare inventŢie, iar eu eram
asŢ a de maî ndraă caă o manevram. Dictam sŢ i ea scria. Iar
apoi textul cum apaă rea asŢ a frumos îînsŢ irat sŢ i aliniat...
Staă team minute îîntregi admiraî nd paginile decorate
20
de ataî tea litere mari sŢ i mici. SŢ i toate erau creatŢia
mea. IÎntŢelegetŢi caă maă simtŢeam o mare artistaă pe
vremea aia. Erau la modaă actritŢele celebre sŢ i
frumoase, pedante asŢ a cum se zicea atunci. Ţrebuia
saă ai stil, saă emani senzualitate. IÎncercam sŢ i eu saă fiu
o artistaă la masŢ ina mea de scris, asta probabil îîmi
rezervase soarta mie. Nu era chiar ca pe ecran la
cinema dar totusŢ i eram cineva aici îîn institutŢie. SŢ i
eram apreciataă . ŢotŢi îîsŢi scoteau paă laă ria sŢ i mi se
adresau cu „doamna dactilografaă ”. Dar saă laă saă m
artisŢ tii sŢ i trecutul meu glorios sŢ i saă ne îîntoarcem la
tine, domnule Parkin.
- Dar sunt îîn timpul pauzei de masaă . SŢ i fac ce
vreau. Pot saă sŢ i crosŢ etez dacaă -mi face plaă cere. SŢ i mai
lasaă povesŢ tile cu dumneata îîn ipostazaă de star
dactilograf, sau cum vrei saă -i zici hibridului aă sta
naă scut din îîncrucisŢ area nefericitaă dintre artist sŢ i
functŢionar. SuntetŢi de fapt nisŢ te viermi fricosŢ i, totŢi. SŢ i
caî nd zic totŢi, maă includ aici chiar sŢ i pe mine.
Perviliu se ridicaă sŢ i iesŢ i pe hol. Nu mai suporta.
Ce erau discutŢiile astea infantile îîntre doi oameni
maturi sŢ i angrenatŢi îîntr-o muncaă colectivaă ? IÎntre doi
colegi mai exact. MasŢ ika sŢ i Parkin. SŢ i cu agrafele,
mici sŢ i mari. SŢ i mijlocii. Dar prea putŢine mici, care
sunt cele mai utilizate. Culmea ironiei saă ai din
belsŢ ug ceea ce nu-tŢi folosesŢ te, dar saă nu ai ceea ce îîtŢi
este necesar. Ţoate birourile se plaî ng de lipsa lor. SŢ i
caă atŢa de cusut dosare e proastaă sŢ i se sfaă raî maă caî nd
tragi mai tare saă faci nodul. SŢ i dosare mari sŢ i mici, cu
sŢ inaă sŢ i faă raă . SŢ i bibliorafturi negre, cu douaă gaă uri
metalice, dintr-un material tare pentru a rezista îîn
timp.

21
 Iar el care credea caă va ocupa o functŢie cu
suport de stilou cum vaă zuse îîntr-un film relativ bun.
Un birou mare sŢ i impunaă tor îîntr-o cameraă aerisitaă ,
unde nu se fac poezii îîn timpul programului. Un loc
unde se iau decizii sŢ i nu existaă pauze de masaă . Dar
mai ales faă raă colege de birou. Doar secretare sŢ i femei
de serviciu, sŢ i angajate la registraturaă . Ele s-ar ocupa
cu necesarul, ar avea îîn grijaă toate agrafele sŢ i
boldurile precum sŢ i celelalte sisteme de îîndosariat,
caî t ar fi ele de moderne. E treaba lor sŢ i ar trebui
hotaă raî taă prin lege. O lume îîn care femeile au îîn
gestiune mijloacele fixe. Citise undeva caă ele poartaă
pe maî ini mai multe bacterii decaî t baă rbatŢii. Sunt
murdare sŢ i ar trebui tŢinute la distantŢaă, cel putŢin o
parte dintre ele. AĂ sta e viitorul îîn care el, baă rbatul
Perviliu este un mare director. Rece, corect, detasŢ at
de intrigile maă runte ale functŢionarilor de raî nd, cu o
judecataă agilaă sŢ i cu o responsabilitate enormaă . Cu
cea mai grea semnaă turaă sŢ i cu o usŢ aă capitonataă pe
care saă troneze plaă cutŢa aurie lustruitaă personal dupaă
plecarea angajatŢilor. IÎsŢi va plimba copilul pe aceste
holuri sŢ i-i va prezenta pe angajatŢi care vor face
glume sŢ i vor îîncerca saă se coboare la mintea lui „aă la
micu”. Perviliu mai staă tu un pic sŢ i pufni îîn raî s.
- Ia te uitaă , tot pe hol ne îîntaî lnim. Ce e asŢ a
haios? Scuze caă nu m-am tŢinut de cuvaî nt. Ţrebuia saă
ne vedem, sŢ tiu caă am promis. Dar mai e timp, mai
ales caă acum m-am mai linisŢ tit. Am gaă sit saă vaî nd
casa sŢ i apoi plec. O saă fie mult mai bine, sper. Cel
putŢin asŢ a plec la drum. Optimist sŢ i îîncrezaă tor îîn
viitor. Nici nu am de ce saă fiu altfel. Nu zic caă aici nu a
fost bine pentru mine, dar parcaă vreau altceva, saă
vaă d altŢi oameni, parcaă sŢ i claă direa asta gri cu holurile
22
lungi sŢ i pline de neoane maă obosesŢ te, sŢ i toataă
birocratŢia asta... Am îînvaă tŢat multe lucruri aici sŢ i sper
saă le folosesc.
- Cam asŢ a e... ai dreptate... un alt loc unde chiar
trebuie saă gaî ndesŢ ti... saă muncesŢ ti ceva... cu maî inile
astea potŢi construi o casaă , potŢi avea alte îîndeletniciri
decaî t completarea caă sutŢelor din registre cu cifrele sŢ i
literele lor. Cu maî inile astea potŢi omorîî sŢ i un om la
nevoie...
- Saă nu exageraă m... nu maă pregaă tesc saă omor pe
nimeni, deocamdataă am gaă sit un post de conducere
îîn capitalaă , tot un birou o saă fie, cu haî rtiile aferente,
dar cel putŢin o saă fiu ca un magnet pentru ele, eu o
saă dau unda verde, aici vor veni toate, aici se vor da
rezolutŢiile sŢ i se vor aproba concediile. IÎn tot acest
timp araă taă torul lui indica locul inimii. Iar dacaă
straî ng bani buni îîn cinci ani îîmi fac o casaă la munte,
iau un paă maî nt, animale, sŢ i adio civilizatŢie. Probabil
aă sta e visul omului modern, saă fie liber maă car putŢin
timp, la sfaî rsŢ it. Cine apucaă . Multe animale mai ales.
Vreau saă traă iesc îînconjurat de animale: mari, mici,
felurite. Am proiectat deja planul cu amplasarea
cusŢ tilor sŢ i îîngraă direa zonei pe care le-am atribuit-o.
Asta pentru îînceput. Vreau saă le dresez, am planuri
mari. SŢ i vom deveni vegetarieni. IÎntotdeauna am
crezut caă oamenii ar trebui saă -sŢ i asume statutul aă sta.
Perviliu se gaî ndi caă ar trebui saă fie sincer
maă car la plecare cu Chopsky. Saă -i spunaă caă arataă
ridicol caî nd face asŢ a cu degetul sŢ i scoate ochii din
orbite îîn îînfierbaî ntarea asta a lui despre utopia vietŢii
rurale vegetariene. Perviliu sŢ tia caă îîn zonele rurale
oamenii sunt mult mai barbari îîn ceea ce le privesŢ te
pe animale. SŢ i caă nu va locui la munte niciodataă
23
deoarece sotŢia lui are probleme de saă naă tate. SŢ i nici
sŢ ef adevaă rat nu va ajunge pentru caă are prea multe
ticuri. SŢ i caî nd e obosit se baî lbaî ie. Iar sŢ efii obosesc
des pentru caă au o muncaă intelectualaă . Ei semneazaă
îîn permanentŢaă lucruri importante. Semneazaă cu o
apaă sare specificaă directorului. La animale nu se
pricepe nici maă car caî t la haî rtii. Nici la munte.
Probabil o saă putrezeascaă îîntr-un birou paî naă la
pensie, iar din cauza ticurilor o saă fie pensionat
anticipat.
- SŢ i crezi tu caă o saă ajungi director? izbucni îîn
final Perviliu faă raă saă vrea. Se îînrosŢ i sŢ i laă saă capul îîn
jos consŢ tient de gresŢ eala comisaă . Mama lui nu ar fi
fost maî ndraă . IÎi povestise despre bunaă tate sŢ i despre
Cei Buni. Sesizaî nd gestul, Chopsky se naă pusti asupra
lui ca asupra unei praă zi fricoase. Ţrebuia cumva saă
îîsŢi raă zbune onoarea atacataă .
- Adicaă ce vrei saă zici? Crezi caă o saă fiu sŢ i acolo
acelasŢ i biet functŢionar? Crezi caă o saă îînvaî rt aceleasŢ i
haî rtii, cu alte date sŢ i alte semnaă turi, paî naă la pensie?
Sau saă asŢ tept vreun infarct miocardic îîn drum spre
arhivaă din pricina teancului de dosare? Eu am mai
mult respect pentru vaî rsta sŢ i profesia mea, chiar sŢ i
cea actualaă . SŢ i dacaă vrei saă sŢ tii o saă am o curte mare
sŢ i plinaă de animale. Am o serie de caă rtŢi despre
subiectul aă sta, despre îîngrijirea animalelor
domestice, îîn care se explicaă îîn amaă nunt cresŢ terea sŢ i
îînmultŢirea speciilor autohtone, dar sŢ i modalitaă tŢi de
îîngrijire a anumitor rase exotice. O saă -mi umple
timpul îîn totalitate. Mai ales îînmultŢirea prepelitŢelor
o saă fie preocuparea initŢialaă . Am mare îîncredere îîn
efectul curelor cu ouaă de prepelitŢaă. Unul dimineatŢa,
pe stomacul gol, poate face minuni. Cu maî inile astea
24
pot tŢine o secure, pot taă ia lemnele pentru sobaă sau la
nevoie pot apaă ra casa de hotŢi sŢ i animalele paă durii.
Sau cine sŢ tie ce alte primejdii care la munte, departe
de civilizatŢie, pot apaă rea la tot pasul. Vaă d fumul de la
horn, iar eu staî nd acasaă îîmpreunaă cu cei doi caî ini
credinciosŢ i. SŢ i ea o saă maă asŢ tepte cu masa bogataă .
Perviliu se uitaă la maî inile osoase a lui Chopsky.
Se uitaă sŢ i la ale lui. Erau la fel de albe, aproape
translucide, straă baă tute de vinisŢ oare multe sŢ i rosŢ ii.
Atrofiate de la lipsa totalaă a efortului fizic. Se gaî ndi
caă maî ncatul pe stomacul gol poate daă una grav
saă naă taă tŢii. Era o glumaă pe care ar fi trebuit saă i-o
serveascaă conlocutorului saă u, dar deja trecuse
momentul.
- Maî inile astea nu o saă taie niciodataă un copac
sau ceva ce vietŢuiesŢ te pe paă maî ntul aă sta, sŢ i îîncepu saă
raî daă îînvaă luit de ecoul saă lii mari. Vreun lup care-tŢi
sfaî sŢ ie animalele. Auzi, îîn vaî rful muntelui... Sau nu te
rezumi la animale de talie asŢ a de micaă . Probabil te
vezi îînclesŢ tat alaă turi de ursŢ i gigantici sau chiar
dragoni. SŢ i presupun caă ai sŢ i o sabie magicaă din
stirpea lui Excalibur.
Exact caî nd Perviliu era îîntr-un imens raî njet,
iesŢ i secretara dintr-un birou cu nisŢ te rezolutŢii pe
care le straî ngea îîn bratŢe faă caî nd ca pieptul bogat saă i
se umfle apetisant. Perviliu se opri rusŢ inat de raî sul
pufnit sŢ i îîsŢi schimbaă atitudinea fatŢaă de Chopsky.
Daă du usŢ or din cap îîn semn de la revedere sŢ i se
depaă rtaă îîn grabaă . IÎn minte i se derulau diferite
ipostaze al lui Chopsky: vaî naă tor, pescar, caă laă retŢ
barbar, chiar viking, indian sŢ i multe alte tipuri de
baă rbatŢi adevaă ratŢi ce traă iseraă pe alte meleaguri sŢ i îîn
alte timpuri. Oameni puternici, saă naă tosŢ i sŢ i plini de
25
viatŢaă care consumau alimente proaspete iar
dimineatŢa executau diverse exercitŢii pentru a fi îîn
formaă maximaă la omoraî t de dusŢ mani. SŢ i îîncepu saă
raî daă la gaî ndul aparitŢiei la serviciu a unui Chopsky
îîmbraă cat îîn piei de animale vaî nate cu propriile
maî ini îînsaî ngerate, cu arme letale ataî rnaî ndu-i la
cingaă toarea lataă : topoare, pumnale mai mari sŢ i mai
mici, cu saî nge îînchegat pe lamele lor lucitoare. Ce
privelisŢ te îînfricosŢ aătoare. Pufni iaraă sŢ i îîn raî s. Un raî s
spasmodic sŢ i sadic. Apoi se gaî ndi la pieptul presat de
haî rtii sŢ i la faptul caă ar fi preferat maă car pentru o
clipaă ... Se retrase laî ngaă un perete, dar nu se putea
opri, asŢ a caă alergaă paî naă la birou sŢ i intraă raî zaî nd îîn
hohote. MasŢ ika raă mase cu degetele îîn aer îîn timp ce
Parkin îîsŢi ridicaă cei doi ochi plictisitŢi din haî rtii sŢ i se
sŢ i aruncaă pe Perviliu cu un comentariu raă utaă cios:
- Clar te-ai îîndraă gostit. Probabil secretara. Am
vaă zut cum te uitŢi dimineatŢa dupaă ea. S-a notat. EsŢ ti
maî ncat. SŢ i aă sta e îînceputul. Gaî ndesŢ te-te caî te
bucaă tŢele bune vei mai îîntaî lni. SŢ i nu vei putea face
nimic. Mai ales tu, familistul convins.
IÎn timpul aă sta Perviliu raî dea îîn usŢ aă cu o
frenezie istericaă care nu îîl caracteriza. Viziunile
colegului raă utaă cios nu îîl deranjau deloc.
- Cred caă dupaă ce îîmi rezolvi cu referatul cu
masŢ ina de scris ar trebui saă -tŢi iei un concediu. Maă car
o saă ptaă maî naă tŢi-ar prinde bine. Perviliu îîsŢi aduse
aminte caă va fi taă tic. SŢ i brusc se opri. IÎi era rusŢ ine
acum de asemenea manifestaă ri extreme. El nu raî dea
asŢ a. SŢ i mai ales la serviciu unde nu te duci pentru a
te distra. La serviciu se duc oamenii mari, iar el era
unul cu o viitoare grea responsabilitate: aceea de

26
taă tic. El va trebui saă fie un model din toate punctele
de vedere. AsŢ a caă brusc îîsŢi revizui atitudinea.
- Da, fu tot ceea ce putu saă zicaă pentru a-sŢ i
justifica raî sul. IÎn rest nimic. Se asŢ ezaă pe scaun ca sŢ i
cum nu s-ar fi îîntaî mplat nimic.
Parkin aruncaă haî rtiile îîntr-o parte sŢ i scoase
carnetŢelul. Probabil gestul cu raî sul isteric îîl
inspirase. Se asŢ ezaă pe scris ca sŢ i caî nd nu ar fi fost
îîntr-un birou de functŢionari.
MasŢ ika îîsŢi laă saă degetele saă alunece din nou pe
masŢ ina terfelitaă care îîsŢi reluaă baă tutul sacadat. Parkin
scria îîncordat, masŢ ina tac-tac-tac. Perviliu îîsŢi
imaginaă cum va plimba copilul îîn parc sŢ i toate
duduile vor zaî mbi sŢ i îîl vor laă uda. Ce copil reuşit. Dar
nici tatăl nu e rău. MasŢ ina îîn continuare tac-tac-tac.
UsŢ a se deschise. Era directorul îîn persoanaă .
Nu-sŢ i mai trimisese emisarii cum cerea procedura.
- Perviliu, vino la mine îîn birou. Avem ceva de
discutat.
Se ridicaă sŢ i se îîndreptaă spre usŢ a din capaă tul
holului. El sŢ i directorul erau pe acelasŢ i palier. Plus
secretara. De la el din birou paî naă la director erau 49
de pasŢ i. IÎi numaă ra de fiecare dataă caî nd era chemat.
Majoritatea daă tŢilor caî nd fusese convocat era vorba
despre lucruri administrative maă runte sŢ i chiar
foarte maă runte. Niciodataă nu-l dojenise sau laă udase
pentru ceva. De vreo caî teva ori îîl chemase pentru a-l
îîntreba despre neregularitaă tŢile descoperite îîn
activitatea celorlaltŢi. Acum spera caă este asŢ teptat
pentru ceva mai plaă cut cum ar fi o maă rire de salariu
sau sŢ i mai bine o îînaintare îîn functŢie.
Daă du din cap caî nd Maria îîi zaî mbi. IÎi plaă cea saă -i
zaî mbeascaă , desŢ i era un gest pe care ea îîl daă ruia
27
tuturor baă rbatŢilor, indiferent de functŢie sau vaî rstaă .
Era un zaî mbet clar erotizat, oferit de o femeiusŢ caă
asŢ a dulce, chiar dacaă inconsŢ tientaă de puterea ei de
seductŢie.
IÎncercaă sŢ i el saă zicaă ceva amuzant. Saă destindaă
atmosfera sobraă care domnea îîn anticamera
directorului. Nu trebuia saă paraă crispat îîn fatŢa usŢ ii
mate. De ce trebuia saă fie asŢ a speriat de o plaă cutŢaă?
Erau doar nisŢ te litere. Se uitaă spre usŢ aă sŢ i apoi spre
Maria. Nu reusŢ i decaî t saă zaî mbeascaă taî mp pretŢ de
caî teva secunde apoi îîngaă imaă un scurt „da”. IÎi vaă zuse
pe multŢi zaî mbind taî mp îîn prezentŢa ei. Apoi fu
anuntŢat. Domnul Perviliu. Ce frumos suna rostit de
ea cu intonatŢia specificaă vocii secretarelor de
institutŢie functŢionaă reascaă . SŢ i bluzitŢa îîi staă tea asŢ a de
bine pe formele sŢ i umerii ei rotunzi.
- IntratŢi, suntetŢi asŢ teptat..
Perviliu îîsŢi faă cu curaj. AltŢii fuseseraă deferitŢi
CurtŢii MartŢiale a PosŢ telor pentru nereguli la locul de
muncaă , ceea ce nu era cazul lui. Directorul îîl pofti saă
se asŢ eze, îîl îîntrebaă pe un ton mai mult decaî t
prietenos dacaă doresŢ te saă fie servit cu ceva. Avea o
privire jovialaă , deci clar nu va fi mustrat. Putea saă
aleagaă îîntre cafea sŢ i apaă mineralaă . Alese apa. Fixaă cu
ochii stiloul îînfipt îîn suport. Denota puterea. Ca o
armaă îînfiptaă îîntr-o teacaă scumpaă . Stilou cu penitŢa de
aur. Obiect justitŢiar care te poate ucide îîntr-o clipaă îîn
epoca modernaă . O secundaă este de ajuns sŢ i cerneala
lui îîtŢi poate semna concedierea. SŢ i culmea, era
cumpaă rat de angajatŢi la a cincizecea aniversare.
Ochii îîi caă zuraă pe actul de pe birou. Era ceva
oficial. O numire. CunosŢ tea asŢ ezarea îîn paginaă care

28
cuprindea îîn partea de jos falnica sŢ tampila de la
Minister, cea mare, rotundaă cu tusŢ rosŢ u.
- Perviliule, o saă fiu scurt, am îîn fatŢaă un act de
transfer. SŢ tiu caă mi-ai spus mai demult de Minister.
Caă ai dori saă te afirmi. EsŢ ti baă iat bun. Muncitor chiar
peste media de la noi. Mi-a plaă cut de tine de la
îînceput. Ataî tŢia ani ai dat dovadaă de seriozitate.
MeritŢi, ce saă zic. De aceea am obtŢinut pentru tine un
transfer îîn capitalaă . Pentru îînceput un contract pe o
perioadaă determinataă de sŢ ase luni. Apoi, dacaă te
descurci, pe perioadaă nedeterminataă . SŢ tiu caă
probabil îîtŢi doresŢ ti de mult timp o avansare, e
normal la vaî rsta asta sŢ i dupaă ataî tŢia ani de muncaă pe
aceeasŢ i pozitŢie. Asta este o posibilitate foarte bunaă
saă te afirmi. Acolo îîn Minister vei lua decizii, acolo
sunt totŢi capii. Eu chiar cred caă vei reusŢ i. Pe de altaă
parte sŢ i noi avem nevoie de oameni competentŢi,
capabili, pe plan local. La oficiul 6 este nevoie de un
diriginte principal. Cel dinainte a decedat dupaă 23
de ani de caî nd activa acolo. Ne-a reprezentat
institutŢia cu maî ndrie dar cred caă se cere saă se dea un
suflu taî naă r, un om vivace sŢ i necorupt pentru caă
vreau ca locatŢia respectivaă saă fie condusaă îîntr-un stil
modern, de cineva bine instruit sŢ i foarte corect.
Ţocmai de aceea maă gaî ndesc acum caă reprezintŢi
alegerea perfectaă pentru acest post, dar eu, dacaă asŢ fi
îîn locul taă u, asŢ opta pentru Minister. Altfel se vor
crea presiuni sŢ i îîn putŢin timp postul se va ocupa.
Urmaă o pauzaă îîn discursul lui Petrov, pauzaă
care cerea practic o reactŢie din partea lui Perviliu.
Nu se asŢ teptase la o asemenea veste. SŢ i caî taă laudaă ,
era aproape un erou. Ţocmai de aceea, probabil,
raă mase blocat nesŢ tiind ce saă zicaă sŢ i cum saă
29
reactŢioneze la auzul acestor sŢ tiri care vor trebui
îîntr-un fel sau altul saă -i schimbe viatŢa. Petrov
observaă îîncordarea lui Perviliu, asŢ a caă scurtaă
discutŢia:
- IÎn consecintŢaă asŢ tept raă spunsul paî naă maî ine. SŢ i
îîi îîntinse haî rtia. Dacaă te hotaă raă sŢ ti, facem actele îîn
caî teva zile.
Perviliu gaă si cuvintele salvatoare: Da, domnule
director. Până mâine. SŢ i luaă haî rtia de pe masaă , apoi
iesŢ i sŢ i nici maă car nu mai observaă caî nd Maria îîi
deschise usŢ a personal, ca unui îînalt functŢionar. Ziua
de muncaă raă masaă sŢ i-o petrecu meditaî nd la turnura
pe care viatŢa lui era pe cale saă o cunoascaă . Fu taă cut sŢ i
asŢ teptaă ora terminaă rii programului, apoi pe stradaă
se gaî ndi neîîntrerupt la cuvintele directorului: băiat
bun, muncitor chiar peste media de la noi, mi-a
plăcut de tine de la început, atâţia ani ai dat dovadă
de seriozitate, meriţi. Vorbe de laudaă de care mama
lui ar fi fost maî ndraă .
IÎnainte de a ajunge îîn casaă se opri sŢ i se gaî ndi la
ceea ce îîi va spune Anitei. Era asŢ a emotŢionat sŢ i se
simtŢea ataî t de important. Se va realiza îîn curaî nd.
Alese calea cea mai simplaă . Ţrebuia saă se descarce.
AsŢ a caă îîi spuse tot faă raă îîntrerupere, cum fusese
chemat îîn birou dupaă ce raî sese de Chopsky, saă ri
peste secretaraă sŢ i peste pixul pe care-l tŢinea îîn guraă ,
sŢ i scoase din mapaă actul care putea saă -i schimbe
viatŢa. Se simtŢea eliberat. Anita îîi sŢ tia visul legat de
admiterea sa îîn Minister. Intrarea era problemaă , pe
urmaă se va descurca el. Va urca toate treptele paî naă
caî nd va ocupa postul ce probabil i se cuvenea de
mult timp.
- Voi ajunge mare, îîtŢi dai seama?
30
 - SŢ i copilul?
La asta nu se gaî ndise. Fusese paă caă lit de
plimbaă rile îîn parc sŢ i de duduile care îîl vor admira îîn
postura de taă tic. Dar nu se mai gaî ndise la visul lui,
acela de a ajunge îîn Minister. Pentru asta traă ise paî naă
acum, pentru asta muncise sŢ i renuntŢase la toate
preocupaă rile lui, vroia saă fie un salariat model, saă fie
remarcat sŢ i avansat. Nu avusese multe preocupaă ri,
dar oricum, toataă energia îîi fusese canalizataă îîn
studiu sŢ i apoi îîn muncaă .
SŢ i acum îîn sfaî rsŢ it caî nd reusŢ ise... Dar s-a
îîntaî mplat asŢ a dintr-o dataă , faă raă niciun semn, a caă zut
dintr-o dataă asupra lui numirea asta.
Anita observaă starea meditativaă sŢ i se apropie
de urechea lui dreaptaă sŢ optindu-i:
- Ce facem cu el iubitule, acolo departe? SŢ tiu caă
îîntotdeauna tŢi-ai dorit saă ajungi îîn Minister sŢ i iataă caă
paî naă la urmaă ai fost raă splaă tit pentru perseverentŢa ta.
Dar trebuie saă existe o solutŢie de amaî nare paî naă nasc
sŢ i apoi ne vom putea muta. IÎncaă caî teva luni, poate
chiar un an… Ţrebuie saă gaă sim o solutŢie viabilaă .
SolutŢia îînsaă a refuzat saă aparaă asŢ a caă a doua zi
Perviliu a acceptat saă fie mutat la Oficiul 6.
De atunci a îînceput saă -l urascaă din tot sufletul
pe Petrov pentru caă propunerea lui parcaă fusese
aruncataă special îîntr-o perioadaă îîn care viatŢa lui se
pregaă tea saă ia o altaă turnuraă .

31
 - Deci nu o saă mai fii colegul nostru peste
caî teva zile.
- Probabil caă nu voi mai fi.
Perviliu daă dea paginile îîntr-un registru cu
multe foi sŢ i multe caă sutŢe. Numere sŢ i cifre, scrise
buchisit sŢ i aproape ilizibil. Era cu adevaă rat
dezamaă git. Visul lui se spulberase. De ataî tŢia ani se
visase îîn Minister. Ascuns îîn claă direa giganticaă , cu
biroul impunaă tor îîn spatele caă ruia saă fie un tablou la
fel de sobru sŢ i serios precum munca sa.
Nimeni nu sŢ tia drama prin care trece, nimeni
nu avea saă îîntŢeleagaă .
- Saă sŢ titŢi caă am saă vaă tŢin la curent cu evolutŢia
copilului. Caî nd se va nasŢ te, ce sex are, ce maă naî ncaă .
Ţot. Dacaă vretŢi putetŢi veni saă maă vizitatŢi. IÎn tot acest
timp Parkin raî njea satisfaă cut.
- Deci adio Minister, adio capitalaă . AsŢ a se
îîntaî mplaă îîn viatŢa asta. Ţotul pe dos. Poate îîntr-o zi o
saă îîntŢelegi. O saă vezi caă toataă chestia asta cu serviciul
e de prisos. Caă tŢi-au luat viatŢa pe nimic. Caă te-ai
bucurat de nisŢ te lucruri minore, iar anii nu se mai
îîntorc sŢ i tu ai crezut mereu caă esŢ ti la îînceput. SŢ i o saă
vrei saă faci ceva al taă u, care te reprezintaă sŢ i de care
saă fii maî ndru. Ceva numai al taă u.
- Cum sunt poeziile tale adicaă ?
- Dacaă vrei saă le consideri pe ele, da. Sunt ale
mele. SŢ i eu am fost taî naă r sŢ i am faă cut concedii la
munte cu familia, mi se paă rea caă totul este la
32
superlativ, caă avem doi copii frumosŢ i, caă am cea mai
frumoasaă femeie, caă am serviciu sŢ i casaă , caă
saă rbaă torile sunt îîndestulate sŢ i copiii se bucuraă de
cadourile primite. SŢ i toate celelalte. Apoi am realizat
caă desŢ i aveam totul nu eram fericit. Nu sŢ tiam ce-mi
lipsesŢ te. SŢ i asŢ a au apaă rut poeziile. SŢ i celelalte. Dar nu
eram fericit.
- Caî t de fericit ai fi vrut sa fii?
- Ataî t de fericit îîncaî t saă te simtŢi izbaă vit.
Maî ntuit. ConsŢ tiintŢa saă fie faă raă pataă . Saă -tŢi mai vinaă saă
traă iesŢ ti o dataă . Dar acum cred caă nu se poate.
Ţeoretic este posibil, dar practic nu. Perviliu taă cea.
Acum punea cap la cap totul, dupaă ce Parkin se
confesase.
- Ai îînnebunit, Parkin. Ce-i cu aberatŢiile astea?
Ţe-ai tŢicnit de la ataî tea poezii? Rapoartele alea zac
pe biroul taă u de 3 zile. Lasaă baă iatul aă sta îîn pace, caă
are viatŢa îînainte, nu are nevoie de nebuniile tale. Ţu
ai îînnebunit la baă traî netŢe. Ce i-asŢ fi faă cut eu
baă rbatului meu dacaă auzeam de la el asŢ a gogomaă nii!
Astea-s bune pentru impresionat domnisŢ oare firave
sŢ i bolnaă vicioase de pension, dar aici nu merge. Ai
îîmbaă traî nit, asta e. Ţrebuie saă recunosŢ ti caă ai o
vaî rstaă . De la asta se trage totul. E ca reumatismul
meu. SŢ i maă ia cu inima mai nou. Atunci îîmi vin tot
felul de gaî nduri negre. IÎmi vine o fricaă de mi se taie
respiratŢia. Noroc cu pilulele astea moderne, caă iau
douaă sŢ i efectul e garantat. Maă ia cu caă lduraă asŢ a putŢin
apoi maă linisŢ tesc. Nu mai am niciun gaî nd, doar o
pace deplinaă . Pot sta îîn pat ore îîn sŢ ir caă nu maă
plictisesc. IÎn final adorm sŢ i a doua zi totul este bine.
Sau dacaă n-am pastile maă apuc sŢ i ud florile. IÎtŢi
recomand terapia cu florile.
33
 - Asta cam asŢ a e, domnule Parkin, cred caă ar
trebui saă îîncepi cu florile.
Parkin raî njea. Avea o privire plinaă de satisfactŢie
raă utaă cioasaă . IÎsŢi atinsese scopul sŢ i se vedea asta pe
fatŢa lui Perviliu. Ceea ce îîi spusese nu va uita usŢ or. Se
va convinge îîntr-o zi. IÎl va vedea resemnat ca totŢi
ceilaltŢi.
Perviliu nu mai scoase niciun cuvaî nt. MasŢ ika sŢ i
Parkin taă ceau. Numai umbra raî njetului raă utaă cios
mai planaă prin îîncaă pere paî naă la terminarea
programului.
Ultimele zile de serviciu furaă groaznice.
Perviliu se simtŢea baî rfit sŢ i totŢi ochii erau pe el.
AltŢii mai curajosŢ i îîncepuseraă saă -l sŢ icaneze sŢ i i
se adresau cu domn director, asŢ a caă prinse ciudaă pe
actualii colegi, speraî nd ca vreodataă saă se poataă
raă zbuna sŢ i saă le îîntoarcaă raă utaă tŢile. IÎntr-un mod caî t
mai crunt pentru ei.
IÎn ultima zi se îîmbraă caă îîntr-un costum deschis
la culoare sŢ i jumaă tate de zi se plimbaă pe holurile
institutŢiei cu un zaî mbet larg, luaî ndu-sŢ i la revedere
de la totŢi. Mai ales de la cei pe care-i simtŢise plini de
invidie. Le spuse îîn amaă nunt caă va avea un salariu
mai mare, conditŢii de lucru mai bune sŢ i caî te sŢ i mai
caî te facilitaă tŢi. Le spuse caă este doar ceva temporar
paî naă se va nasŢ te copilul, urmaî nd ca apoi saă plece totŢi
trei îîn capitalaă , unde va fi detasŢ at definitiv pe un
post important. Ei nu aveau ce face, trebuiau saă
asculte, saă -i zaî mbeascaă sŢ i saă paraă interesatŢi. SŢ i saă -i
zicaă caă se bucuraă din tot sufletul pentru el. De fapt
asta sŢ i asŢ tepta, saă le vadaă faă tŢaărnicia îîncaă o dataă . SŢ i îîi
îîndopa cu amaă nunte neinteresante despre noul lui
loc de muncaă , despre colegii cu pregaă tire îînaltaă sŢ i
34
conditŢiile superioare. Iar la sfaî rsŢ itul fiecaă rei discutŢii,
Perviliu îîncepea saă raî daă sŢ i pleca laă saî ndu-i îîntr-o
totalaă confuzie. Extenuat, dupaă un timp renuntŢaă la
discutŢiile de acest gen, rezumaî ndu-se saă aibaă un
schimb scurt de priviri sŢ i apoi saă le facaă cu ochiul.
Oameni seriosŢ i raă maî neau cu o expresie prosteascaă sŢ i
nu sŢ tiau dacaă programul artistic pe care-l executa el
este adevaă rat sau doar o îînchipuire a lor.
BilantŢul era multŢumitor: a plecat acasaă
satisfaă cut de felul cum reusŢ ise saă -sŢ i umileascaă
majoritatea colegilor, iar acesŢ tia din urmaă lansaseraă
tot felul de zvonuri cu privire la degradarea psihicaă a
lui, degradare care se datora probabil faptului caă nu
putuse pleca îîn Minister. Numai secretarei îîi
paă strase o imagine pozitivaă , pe ea o gratulaă la
plecare cu tot felul de uraă ri de bine, rezultate îîn
muncaă sŢ i saă naă tate. Uraă rile furaă reciproce, iar îîn
urmaă toarele minute Perviliu paă raă si claă direa.

35
 Prima zi la noul loc de muncaă fu pregaă titaă din
timp. DesŢ i insistase saă nu-sŢ i schimbe tŢinuta
vestimentaraă , Anita îîl convinse de necesitatea
achizitŢionaă rii unui costum nou, compatibil cu noua
pozitŢie ocupataă . De fapt, toataă imaginea lui trebuia
îîmbunaă taă tŢitaă . Perviliu îîsŢi aminti de Petrov sŢ i de
schimbarea pe care o suferise. Se îîmpotrivi cu
stoicism la îînceput, dar îîn cele din urmaă cedaă îîn fatŢa
insistentŢelor sotŢiei care aproape îîl implora saă se lase
îîmbraă cat îîntr-un costum nou, negru, dintr-o stofaă
bunaă de import, care cade pe laî ngaă corp mascaî nd
micile imperfectŢiuni.
Perviliu se uitaă îîn final îîn oglinda magazinului
sŢ i concluzionaă :
- Da.
- Adicaă ?
- Vine bine.
- IÎtŢi vine excelent, nu bine. SŢ i Anita se daă du doi
pasŢ i îînapoi pentru a-sŢ i putea admira sotŢul.
IÎntotdeauna avusese îîncredere îîn gusturile ei îîn
materie de îîmbraă caă minte sŢ i îîn general cam îîn orice
problemaă legataă de stil sŢ i imagine.
- Doamna are dreptate, saă sŢ titŢi, îîntaă ri
vaî nzaă toarea daî nd din cap aprobator sŢ i maă suraî ndu-l
pe Perviliu cu o precizie tehnicaă . Este un model care
vaă avantajeazaă . SŢ i la maî neci vaă staă perfect. Pantalonii
vi-i retusŢ aăm gratuit, iar orice modificare pe care o
doritŢi... imediat o facem. FacetŢi peste o lunaă burtaă ,
36
venitŢi la noi sŢ i lucraă m pantalonul. Orice retusŢ pe o
perioadaă de trei luni de la cumpaă rare este gratuit.
Nu este necesar bonul. Doar vaă prezentatŢi sŢ i îîn zece
minute îîi avetŢi pe noua maă suraă .
Perviliu se gaî ndi caă nu arataă tocmai bine dacaă
trebuie saă poarte haine care saă -l avantajeze. SŢ i cu
garantŢia asta, nu e treabaă curataă . Prea multaă reclamaă
pentru o pereche de pantaloni.
Se uitaă mai atent pentru a vedea ce are ataî t de
deosebit acel costum sŢ i ce defecte poate ascunde el.
Pantalonii aveau o dungaă sŢ i cam ataî t. Nu remarca
nobletŢea materialului sŢ i nici dacaă îîi staă tea bine sau
nu. Pentru el erau doar nisŢ te pantaloni ca totŢi ceilaltŢi
din lumea asta. IÎntr-adevaă r sacoul avea buzunare
bine croite, iar talia era pe maă sura lui, mascaî ndu-i
poate un pic burta cam flascaă . Nasturii argintii erau
dispusŢ i îîn douaă raî nduri. Nu mai vaă zuse paî naă atunci
decaî t cu unul singur. Vaî nzaă toarea se jura pe copiii ei
caă sunt realmente din aramaă . Gulerul se mula pe
corp, desŢ i probabil dacaă ar fi avut pectoralii mai
dezvoltatŢi ar fi faă cut o curbaă mai armonioasaă .
Dintotdeauna sŢ i-a dorit o musculaturaă armonioasaă ,
dar nu a faă cuse nimic concret.
Concluzionaă caă , dacaă cele douaă femei erau asŢ a
de îîncaî ntate, probabil costumul îîi venea bine, asŢ a caă
îîl achitaă . Laă saă bacsŢ isŢ vaî nzaă toarei pentru straă danie sŢ i
pentru ochii datŢi peste cap de ataî tea ori. Pe
deasupra mai era sŢ i viitor director, deci trebuiau
cumva modificate contactele cu mediul social îîn care
se afla.
Pe stradaă Anita paă sŢ ea maî ndraă alaă turi de sotŢul
saă u, care avea saă ocroteascaă viitoarea familie. Se
simtŢea laî ngaă un baă rbat puternic sŢ i realizat, care va fi
37
un tataă ideal pentru copilul ce-l purta îîn viscere. Era
fericitaă , ocrotitaă , toataă viatŢa ei caă paă ta un sens,
alegerile faă cute paî naă îîn prezent i se paă reau reusŢ ite.
IÎsŢi aminti ziua îîn care se cunoscuseraă , apoi cea îîn
care doctorul îîi confirmase prezentŢa sarcinii. IÎl
saă rutaă sŢ i apoi îîl straî nse mai aproape, totul paă rea ataî t
de linisŢ titor, nimic care s-o deranjeze. ŢandretŢea
combinataă cu beatitudine continuaă paî naă caî nd Anita
adormi fericitaă îîmbraă tŢisŢ aîndu-sŢ i sotŢul care, la raî ndul
lui, îîsŢi asŢ ezaă protector maî na asupra paî ntecului ei un
pic diform. I se paă rea caă acolo misŢ caă ceva, îîncercaî nd
saă straă bataă raî ndurile de carne moale pentru a
ajunge afaraă . Sau poate tuturor tatŢilor li se pare caă
misŢ caă , desŢ i undele îîncaă nu se propagaă paî naă aici sus.
Perviliu se gaî ndi la viatŢa lui, se comparaă cu ceilaltŢi.
Avea o viatŢaă banalaă dar linisŢ titaă . Dar dacaă totusŢ i
Parkin avusese dreptate? Dacaă va paă tŢi ceva? Dacaă nu
vor fi fericitŢi îîn continuare? Dacaă copilul nu va fi
ceea ce speraseraă ei? Dacaă el nu o mai iubea pe
Anita? Era ea cea pe care o vroia alaă turi paî naă la
sfaî rsŢ it? Se ridicaă îîntr-un cot sŢ i îîncepu saă o studieze,
nu o mai privise demult cu ataî ta atentŢie. Paă rul sŢ i
tegumentele i se decoloraseraă îîntr-un mod plaă cut,
îînspre o nuantŢaă caldaă . Maî inile erau fine îîncaă sŢ i nu
prezentau semne de îîmbaă traî nire prematuraă , doar la
gaî t urmele trecerii timpului se concretizaseraă îîn
patru cute ce formau cercuri concentrice. Pielea îîncaă
paă stra îîn linii mari aspectul ferm, mai ales pe fatŢaă sŢ i
îîn regiunea saî nilor. IÎsŢi aduse aminte de buzele
caă rnoase pe care le remarcase la prima lor îîntaî lnire.
SŢ i paă rul. Paă rul mult prea bogat pentru paă laă ria verde
pe care o purta atunci. Brusc, Anita îîl luaă îîn bratŢe, iar
expertiza corpului ei se sfaî rsŢ i brusc. Somnul îînlocui
38
toataă pleiada de îîntrebaă ri care se naă sŢ teau îîn mintea
lui.
A doua zi se trezi la ora cinci. Se duse la baie sŢ i
se uitaă îîn oglindaă . IÎsŢi aminti de paă rintŢi, de bunici, se
gaî ndi dacaă erau maî ndri de el, parcaă îîi sŢ i vedea
aliniatŢi îîn spatele lui, cu maî inile îîmpreunate pe
genunchi, totŢi îîn aceeasŢ i pozitŢie, asŢ ezatŢi pe nisŢ te
jiltŢuri verzi, cu spaă tare mari sŢ i arcuite oarecum hilar.
IÎn special bunica îîi paă rea caraghioasaă cocotŢataă sŢ i cu
picioarele mici fluturaî nd la cincisprezece centimetri
de podea. IÎi vedea pe totŢi adunatŢi, foindu-se pe
maă tasea verde sŢ i vorbind îîntre ei cu privirile atŢintite
asupra lui. SimtŢea caă delibereazaă . Dacaă a meritat sau
nu saă se nascaă , ce realizaă ri are, dacaă viatŢa îîi este
îîmplinitaă sau nu, dacaă a adus sau nu bucurie
celorlaltŢi. IÎsŢi imaginaă cunoscutŢii, eroii din basmul
cam searbaă d care era viatŢa lui. IÎi apaă ruraă Parkin sŢ i
Petrov, apoi MasŢ ika sŢ i femeia de serviciu care-i
zaî mbea pervers. SŢ i ceilaltŢi care se îînghesuiau saă -l
vadaă sŢ i îîi faă ceau cu maî na. Iar el se gaî ndea caî t de tare
îîi dispretŢuiesŢ te pe ei sŢ i vietŢile lor mizere. NisŢ te
scursuri de la care totusŢ i potŢi îînvaă tŢa caî te ceva îîn
anumite momente. Se gaî ndi la totŢi îînaintasŢ ii care au
crezut îîntr-o cauzaă sŢ i s-au jertfit pentru ea, oamenii
de naă dejde care avuseseraă principii sŢ i idealuri. IÎsŢi
urmaseraă tŢelul. Extrapolaă ajungaî nd la Parkin sŢ i
constataă caă el era totusŢ i altfel, nu era ca ceilaltŢi, el
avea curajul saă le raî daă îîn fatŢaă. IÎi paă rea raă u caă nu îîl
urmase paî naă acum, saă facaă ceva mult mai radical
care saă -i uimeascaă . Ar fi trebuit saă aibaă puterea de a
le raî de îîn fatŢaă sŢ i de a le vorbi cu impertinentŢaă.
La un moment dat, toate personajele laă saraă
capul îîn jos sŢ i iesŢ iraă pe usŢ aă. IÎn sŢ ir, aliniatŢi frumos.
39
Deliberaseraă probabil, desŢ i opinia lor nu era
importantaă pentru el. El avea alte modele decaî t cele
ale familiei, asŢ a caă se concentraă asupra lamei de
baă rbierit, îîn timp ce rudele dispaă reau îîncet prin
spatele lui. Ultima fu bunica care se urni cu greu de
pe jiltŢ . IÎnainte saă coboare potrivi cusaă tura saă fie
asŢ ezataă la dungaă , apoi îîi faă cu un semn cu maî na. O
sŢ tia caî t este de atentaă cu detaliile. Caî nd plecaă sŢ i ea,
Perviliu îîncepu saă se baă rbiereascaă , concluzionaî nd caă
acum venise momentul saă facaă o schimbare, saă se
implice. Chiar dacaă nu era angajat al Ministerului,
avea nisŢ te raă spunderi mult mai bine trasate ca paî naă
îîn prezent. Noul loc de muncaă îîi va oferi rampa de
lansare pentru Noul Perviliu. Se îîmbraă caă sŢ i la ora 6 sŢ i
caî teva minute iesŢ i pe usŢ aă, dupaă ce îîn prealabil îîsŢi
verificaă aspectul îîntregului corp, îîmbraă cat îîn
costumul caă ruia tocmai îîi rupsese eticheta la iesŢ irea
din casaă . Se uitaă îîn urmaă sŢ i -i vaă zu pe totŢi cum îîi fac
cu maî na. Bunica ridica pumnii mici sŢ i nodurosŢ i,
straî nsŢ i ca pentru luptaă . SŢ i urla chicotind. Strigaă te de
luptaă , se gaî ndi Perviliu. IÎncepuraă totŢi saă se agite
scandaî nd diverse chestii ce aveau ca scop
îîmbaă rbaă tarea lui. Douaă maă tusŢ i cu voci groase
alcaă tuiau un cor sinistru care ar fi pus pe fugaă orice
creaturaă cu sistem auditiv. AsŢ a caă o luaă mai repede la
picior, laă saî nd cu mult îîn urmaă chicotelile sŢ i uralele.
Era prezent sŢ i caă tŢelul Pietro pe care îîl sŢ tia mort sŢ i
îîngropat îîn graă dinaă . I se relatase atunci pe larg sŢ i cu
multe amaă nunte disparitŢia lui: pe scurt fusese vorba
de o zaî naă blondaă ce venise saă -l ia pe Pietro îîntr-un
cosŢ auriu. Versiunea adevaă rataă sŢ i realaă a mortŢii lui o
aflase dupaă caî tŢiva ani caî nd putea suporta din punct
de vedere psihic cauzele disparitŢiei fiintŢelor îîn
40
general. La Pietro fuseseraă de vinaă oasele de pui
servite cu o zi îînainte de deces, oase ce îîi cauzaseraă
leziuni letale la nivelul intestinelor.
Drumul paî naă la noul loc de muncaă fu presaă rat
cu douaă incidente neplaă cute, dintre care unul
deosebit de deranjant pentru Perviliu sŢ i anume o
pataă pe pantalonii noi, provenitaă de la o masŢ inaă care
demarase îîn trombaă chiar laî ngaă el. Era emotŢionat ca
un elev timid îîn prima zi de sŢ coalaă sŢ i nu dormise
bine, gaî ndindu-se caă de a doua zi vor exista oameni
care i se vor adresa cu „Domnule Director”. ŢŢ inea
straî ns geanta sŢ i din caî nd îîn caî nd se oprea pentru
a-sŢ i potrivi maî necile costumului. Iar acum se
pricopsise cu o ditamai pataă pe cracul drept al
pantalonilor. Era jenant saă porneascaă asŢ a prima zi de
serviciu. Rememoraă viatŢa scurtaă a perechii de
pantaloni, cum fuseseraă cumpaă ratŢi îîmpreunaă cu
haina de la costum, cum Anita îîl privea plinaă de
admiratŢie laî ngaă vaî nzaă toarea care daă dea din cap îîn
semn de admiratŢie profundaă , apoi cum îîi caă lcase
seara trecutaă sŢ i acum dimineatŢa el le potrivise dunga
cu o precizie de ceasornicar. Privea pata care se
desfaă sŢ ura ca o hartaă pe jumaă tatea inferioaraă a
cracului sŢ i analiza posibilitaă tŢile de remediere.
SolutŢia ar fi fost o perie, dar nu dispunea de ea, asŢ a
caă trebuia saă asŢ tepte saă se usuce pe cale naturalaă ,
faă raă alte interventŢii. SŢ i pentru perie trebuia saă se
îîntoarcaă acasaă . SŢ i va îîntaî rzia din prima zi, lucru
inadmisibil acum. Poate la Regionalaă îîsŢi permitea,
dar acum nu. Graă bi pasul pentru a ajunge primul. Se
va asŢ eza la birou sŢ i probabil nu se va observa. Caî nd
ajunse era transpirat. Prea devreme sŢ i usŢ a îînchisaă .
Va trebui saă asŢ tepte femeia de serviciu care ar fi
41
trebuit saă fie deja la program. Asta era probabil
prima neregularitate pe care va trebui s-o corecteze
îîn noua lui calitate. Se opri la avizierul din fatŢa usŢ ii,
care era postat deasupra unei baă nci daă raă paă nate.
ContŢinea diferite anuntŢuri care nu aveau nimic de a
face cu lumea posŢ tei. Pe un petec mic de haî rtie era
scrisul unei maî ini nervoase care anuntŢa pierderea
caă tŢelusŢ ului Pily, iar îîn dreapta altul îîncadrat de
chenar negru care prezenta deschiderea unui club
de box la o locatŢie pe o stradaă laă turalnicaă . IÎn mijlocul
panoului îînsaă trona un afisŢ îîn format mare cu doi
paă ianjeni coloratŢi tŢinutŢi îîn vaî rful degetelor de caă tre
o domnisŢ oaraă blondaă , care îînchidea ochiul staî ng
pentru a mima o atitudine eroticaă . AfisŢ ul faă cea
reclamaă circului ProtŢki care era, dupaă cum apaă rea pe
afisŢ numele scris cu litere ca de acuarelaă sŢ i
îîmprejmuite de stelutŢe verzi, un circ nou venit îîn
orasŢ pentru caî teva reprezentatŢii luna asta. Perviliu
îîsŢi aminti vremea copilaă riei, caî nd îîn fiecare an era
dus aproape cu fortŢa la circul ce poposea la caî teva
sute de metri de casa lor. Nu se numea ProtŢki ci
altfel, ceva cu M. Morgan sau Muratin. Revedea
cupola îînaltaă sŢ i grasaă cum era montataă îîn fiecare
iunie de caî tŢiva indivizi bine faă cutŢi sŢ i joviali care
aveau la orice oraă a zilei o tŢigaraă îîn coltŢul gurii. Le
auzea injuriile puturoase pe care le lansau cu
îînversŢ unare unul la adresa celuilalt. Erau aceleasŢ i
fetŢe îîn fiecare an, fetŢe care îîn ciuda trecerii timpului
paă reau neschimbate, vesele sŢ i smede, pufnind din
chisŢ toacele îînfipte îîntre dintŢii îîngaă lbenitŢi. Vorbeau
tare, îîsŢi daă deau indicatŢii, totul paî naă caî nd cortul
imens îîsŢi îînfigea toate paî rghiile de sustŢinere îîn
paă maî ntul bine afaî nat. La nervi aruncau cu sŢ apca de
42
paă maî nt sŢ i scuipau nervos. Cortul era îîmprejmuit de
patru rulote sŢ i alte atelaje care adaă posteau toate
sufletele ce ofereau reprezentatŢiile zilnice. IÎn primii
ani ai copilaă riei fusese curios si chiar atras de lumea
exoticaă care colora cartierul, atitudine pe care sŢ i -o
reprimase curaî nd dupaă ce îîmplinise opt ani.
IÎncepuse deja saă cutreiere cu amicii de joacaă locul
unde era instalat circul, care îîn acele luni de varaă
devenea loc de pelerinaj pentru totŢi pusŢ tii din
cartier. ConsŢ tientiza faptul caă lumea circului nu era
asŢ a cum paă rea îîn seara spectacolului, plinaă de lumini
sŢ i culori frumoase. Mai îîntaî i observaă mirosul greu
care se instala dupaă caî teva zile de campare îîn toataă
zona, locul îîncepaî nd saă capete un miros ciudat sŢ i
zemos îîn care predomina cel de animale saă lbatice, sŢ i
mai ales cel al dejectŢiilor lor zilnice, combinat cu cel
de om. Rezultatul era nefast sŢ i se simtŢea de cum te
apropiai de zona respectivaă . A tras sŢ i cu ochiul la
pregaă tirile care se faă ceau pentru spectacol, unde a
vaă zut atmosfera asemaă naă toare celui dintr-un
penitenciar, mai ales pentru animalele care erau
bruscate sŢ i convinse prin metode brutale saă
efectueze exercitŢii repetate. Detesta sufletele
chinuite îîn cusŢ ti sŢ i clovnii care nu erau altceva decaî t
nisŢ te betŢivani îîn costume colorate sŢ i maî njitŢi pe la
ochi, iar îîn final ura îîntregul lor sistem pus pe
giumbusŢ lucuri ieftine. Se gaî ndise la bietele animale,
la libertatea lor sŢ i la locurile de unde provin, tŢaări sŢ i
continente îîndepaă rtate sŢ i frumoase, la jungla
amazonianaă , la regiunile sterpe sŢ i la cele
mlaă sŢ tinoase, se gaî ndi caă cineva ar trebui saă facaă
ceva. El era doar un copil, dar jongleriile stupide pe
care erau obligate saă le execute cu acuratetŢe ar
43
trebui stopate, lumea nu ar mai trebui saă cumpere
bilete iar paă rintŢii nu ar trebui saă -sŢ i ducaă copiii îîn
acel loc corupt. La îînceput plaî nse neputincios îîn fatŢa
cusŢ tilor pline cu zaă brele din spatele caă rora animalele
scoteau sunetele stranii. De ce trebuiau baă ietŢii sŢ i
fetitŢele de vaî rsta lui saă raî daă caî nd urmaă resc un urs
gigantic ce se chinuiesŢ te saă se îînvaî rtaă îîn cerc? Ursul
era un animal demn, sŢ i la fel erau sŢ i caii care
trebuiau saă alerge îîmpopotŢonatŢi de tot felul de
paiete straă lucitoare prinse îîn mai multe locuri ale
corpului, cu coama sŢ i coada îîmpletite. SŢ i brusc hotaă rîî
caă i-ar plaă cea saă dea foc imensei cupole. S-a gaî ndit
zile îîn sŢ ir, a faă cut planuri, scheme pe haî rtie, a studiat
terenul sŢ i oamenii de acolo dar nu a gaă sit o solutŢie
viabilaă pentru salvarea animalelor. AsŢ a caă a renuntŢat
sŢ i a privit plecarea circului avaî nd chibriturile îîncaă îîn
buzunar sŢ i sticla de benzinaă dositaă îîn debara.
Acum, dupaă ataî ta timp, afisŢ ul cu circul îîi îîncaă lca
teritoriul. O rusŢ ine pentru lumea posŢ tei, pentru
îîntregul sistem care trebuia saă fie o lume a
corectitudinii sŢ i ordinii, lipsite de baă sŢ caă lia
baî lciurilor copilaă riei. Ce trebuia faă cut? IÎnflaă caă rarea
care-l cuprinse îîl faă cu saă uite de pata de pe
pantaloni. Ţrebuia saă ia atitudine. AsŢ a caă deschise
geamul sŢ i îîncepu saă rupaă afisŢ ul. Ţocmai caî nd raî caî ia
ultimele urme ale fetŢei duduiei cu paă ianjeni auzi din
spatele lui o voce puternicaă care striga din raă sputeri:
- Domnu’ ce faci acolo? Alo... Chem politŢia... De
ce rupi afisŢ ele? Vandalule! SŢ i se apropia îîn acest timp
cu o maă turaă imensaă îîn maî naă . Perviliu raă mase
îîncurcat sŢ i paă raă sit de elanul distructiv pe care-l
avusese, îîn numele ordinii sŢ i disciplinei care
trebuiau saă caracterizeze locul peste care el va
44
domni. IÎsŢi daă du seama dupaă maă turaă caă îîn timpul caî t
staă tuse cu spatele femeia de serviciu intrase îîn
claă dire. Perviliu abordaă o pozitŢie verticalaă de luptaă ,
spatele drept sŢ i capul îînainte, asŢ teptaî nd contactul
vizual cu ochii inamicului. PozitŢia corpului lui o faă cu
pe femeia de serviciu saă se poticneascaă caî nd ajunse
la caî tŢiva metri de el. Observaî ndu-sŢ i umbra semeatŢaă
pe paă maî nt îîsŢi daă du seama caă era o baă taă lie caî sŢ tigataă .
IÎi era recunoscutaă suprematŢia sŢ i îîncaă nici maă car
nu-sŢ i dezvaă luise identitatea.
- Maă numesc Perviliu sŢ i de azi sunt noul
director. Apoi se îîndreptaă caă tre scaă ri îîntr-o atitudine
care trebuia saă arate caă este caî t se poate de relaxat.
RespiratŢia trebuia controlataă exact asŢ a cum citise
îîntr-o revistaă . Pentru a paă rea caî t mai impunaă tor sŢ i
staă paî n pe sine trebuie saă inspire regulat. RespiratŢia
sacadataă provoacaă transpiratŢie abundentaă , semn
reprezentativ al nesigurantŢei, fricii sŢ i tuturor
emotŢiilor.
- N-am sŢ tiut, domnu’ director, îîmi pare raă u. SŢ i
femeia îîncepu saă plaî ngaă . Statura maă taă haă loasaă se
cutremura sub fatŢa buhaă itaă , invadataă de un sŢ iroi de
lacrimi care lui Perviliu i se paă reau mari caî t nisŢ te
boabe de fasole. Femeia se baă laă ngaă nea ca sŢ i cum
paă rea a fi pe punctul de a-sŢ i pierde echilibrul sŢ i de a
se rostogoli îîn bratŢele lui firave. De spaimaă , acesta se
daă du îînapoi doi pasŢ i, îînsaă trupul imens venea dupaă
el cu maî inile îîmpreunate îîn semn suprem de iertare.
Era un personaj primitiv transportat îîn timp aici, iar
pe viitor va trebui disciplinat.
- Am copii acasaă , trei... n-am sŢ tiut cine suntetŢi...
acum îîmi vetŢi purta picaă . Ce prostie am faă cut.

45
 Bocetele furaă îîntrerupte de un raî s colectiv.
Perviliu se îîntoarse sŢ i observaă un grup de oameni
care asistau la scenaă , probabil o parte din angajatŢi,
care priveau taă cutŢi sŢ i cu maî inile îîmpreunate îîntregul
spectacol pe care cei doi îîl ofereau faă raă maă car saă
baă nuie caă sunt vaă zutŢi. SimtŢi caă trebuie saă îîntrerupaă
acest moment jenant sŢ i rosti:
- Bunaă dimineatŢa, maă numesc Perviliu sŢ i de
astaă zi sunt noul director. ŢotŢi raă maseraă cu un rictus
pe fatŢaă, nesŢ tiind cum saă reactŢioneze: toate privirile
atŢintite asupra lui îîl maă surau cu fervoare din cap
paî naă -n picioare.
- Vaă asŢ teptam. SuntetŢi mult mai taî naă r decaî t
credeam noi. PoftitŢi, poftitŢi saă vaă araă t biroul
dumneavoastraă . UrmatŢi-maă . Perviliu nu scoase
niciun sunet. O privea staî njenit pe domnisŢ oara care
tŢaîsŢ nise din multŢime sŢ i i se aruncase efectiv îîn bratŢe.
CeilaltŢi staă teau sŢ i se uitau faă raă saă scoataă un cuvaî nt,
iar femeia de serviciu îîncepuse saă sughitŢe
spasmodic.
Perviliu nu sŢ tia ce saă zicaă sŢ i pe ce ton. Ar fi vrut
saă se arate autoritar cu taî naă ra domnisŢ oaraă care nu
se prezentase, dar mersul ei legaă nat îîl faă cea saă tacaă
sŢ i saă o urmeze asemeni unui caă tŢelusŢ obedient.
Ţrecuraă pe un hol slab luminat de un neon
îîngaă lbenit, paî naă ajunseraă la o usŢ aă maronie
capitonataă , unde trona o plaă cutŢaă scrisaă cu litere aurii
pe care erau trecute îînsemnele functŢiei lui.
- Am uitat saă maă prezint, îîmi pare raă u, m-am
emotŢionat, sunt Ilenka, de astaă zi secretara
dumneavoastraă . SŢ i acesta este biroul... E curat, totul
este pregaă tit. Personal m-am asigurat caă este
curaă tŢenie, am sŢ i vaă ruit îînainte. Avem o masŢ inaă de
46
scris nouaă pentru caî nd va trebui saă dictatŢi
corespondentŢa.
Perviliu se uitaă îîn jur la îîncaă perea spatŢioasaă sŢ i
curataă . Biroul era asŢ a cum l-ar fi proiectat el: lung sŢ i
solid, avea suport pentru caă rtŢi de vizitaă sŢ i stilou, iar
pe suprafatŢa lui era o mapaă de piele visŢ inie. Culoarea
se potrivea functŢiei ocupate îîn prezent.
Dintotdeauna visŢ iniul i se paă ruse nobil, îîntre
celelalte culori. IÎsŢi aminti de Petrov sŢ i de felul cum se
metamorfozase îîn urma avansaă rii îîn functŢie.
AsŢ ezaî ndu-se pe scaunul de piele, simtŢi cum se
afundaă îîntr-o plaă cere profundaă , ataî t psihicaă caî t sŢ i
fizicaă . ViatŢa lui cunoscuse o rupere de ritm sŢ i asta îîi
trebuia. Rupere de ritm pentru a-sŢ i dovedi caă
traă iesŢ te, iar de acum îîncolo el va fi acela care decide
pentru altŢii. Corectitudinea deciziilor sale va face ca
totŢi angajatŢii saă -l iubeascaă .
Primul lucru pe care-l faă cu pe noul post fu saă
organizeze o sŢ edintŢaă. Ţrebuia saă -i cunoascaă personal
pe totŢi sŢ i saă puncteze problemele pe care acesŢ tia le
îîntaî mpinaă îîn realizarea sarcinilor. IÎi asŢ ezaă ordonat,
dupaă functŢii sŢ i competentŢe. Contabilele erau laî ngaă el,
îîn spate factorii posŢ tali, femeia de serviciu îîn
marginea îîncaă perii iar îîn cealaltaă parte Ilenka. Erau
prezente sŢ i functŢionarele de la cele douaă ghisŢ ee.
Singurul care lipsea era omul responsabil cu
îîntretŢinerea claă dirii. Avusese o problemaă medicalaă .
Asta îîn mod oficial. Dar probabil traă gea chiulul,
pentru caă îîn orice institutŢie existaă cel putŢin un
traî ntor. Iar traî ntorii vor avea de plaă tit.
Cunoscu îîntreg personalul. IÎncercaă saă le retŢinaă
numele sŢ i functŢia, lucru greu de realizat datoritaă
caracterului lor ataî t de sŢ ters. ŢotŢi îîn afaraă de Ilenka,
47
ai caă rei trandafiri de pe bluzaă paă reau saă îînvioreze
îîntreaga atmosferaă . PrezentŢa ei pe aceste culoare cu
neoane care clipeau era pata de culoare. Hotaă rîî pe
loc caă ea va fi cea care se va ocupa de corespondentŢa
zilnicaă . Dupaă ce schimbaraă caî teva replici, situatŢia se
decongestionaă un pic, chiar îîncepuraă saă mai sŢ i
zaî mbeascaă . Ţerminaă ziua faă raă ca nimeni saă observe
pata de pe pantalon, care îîntre timp oricum se
estompase aproape îîn totalitate. Acasaă relataă Anitei
anumite pasaje de la serviciu, bineîîntŢeles doar cele
pe care le considera reprezentative pentru un om
serios, îîn plinaă ascensiune. Ea raî dea îîn timp ce-i
caă lca din nou pantalonii. Adormi gaî ndindu-se la
trandafiri sŢ i la neoane.

48
 IÎn urmaă toarele zile Perviliu vru saă -sŢ i intre îîn
atributŢii, saă se implice direct îîn rezolvarea
problemelor Oficiului 6. Mai îîntaî i hotaă rîî caă trebuia
renovataă claă direa al caă rei aspect dezolant semaă na pe
moment cu imaginea de ansamblu a cartierului unde
majoritatea locuitorilor erau nevoiasŢ i, pensionari sŢ i
sŢ omeri. Gazonul sŢ i o micaă graă dinitŢaă nu trebuiau saă
lipseascaă din fatŢa intraă rii principale. Apoi trebuia
reparat sŢ i vopsit avizierul, iar el saă contŢinaă
informatŢii folositoare despre institutŢie. Ţrebuia
conceput un plan de lucru laborios, astfel îîncaî t la
sfaî rsŢ it institutŢia pe care o conduce saă fie schimbataă
radical.
Ilenka îîi zaî mbea necontenit sŢ i caî sŢ tiga teren îîn
fatŢa celorlalte, care paă reau fiintŢe reci, coplesŢ ite de
griji sŢ i probleme, îînvaă tŢate saă nu ridice ochii caî nd
directorul trece pe hol, ci doar saă emitaă un simplu
„’NeatŢa, dom’ director” E timpul saă îînceapaă
activitatea prin refacerea organigramei. Ilenka va
redacta toate actele pentru el, îîi va aduce cafeaua sŢ i
îîi va rezolva o parte din probleme. Cel putŢin cele pe
care el nu are timp saă le solutŢioneze îîn timp util.
Vineri organizaă o sŢ edintŢaă la el îîn birou cu
departamentul contabil, secretara sŢ i femeia de
serviciu. Responsabilul cu îîntretŢinerea era tot
absent. Se pregaă tise pentru acest eveniment
cumpaă raî nd douaă sute de grame de bomboane
asortate, pe care le asŢ ezaă cu multaă delicatetŢe pe un
49
vas de cristal adus special de acasaă . Karina sosi cu o
tavaă pe care abureau cesŢ tile de cafea, bolborosind
ceva despre greutaă tŢile traiului zilnic.
Perviliu le studie cu atentŢie pe cele douaă
contabile. A treia era bolnavaă . Ceva legat de un icter
mecanic mai vechi, sau melenaă . Nu îîntŢelese bine, dar
nici nu dori saă aprofundeze subiectul. Femeile se
asŢ ezaraă spaă sŢ ite pe scaunele a caă ror caă ptusŢ ealaă era
cojitaă de vreme. Erau frumoase ambele, desŢ i mult
prea grase pentru vaî rsta lor. Hainele modeste, dar
curate sŢ i de bun gust, îîl convinseraă pe Perviliu de
nivelul scaă zut al salariilor. Le prezentaă modificaă rile
care trebuiau aduse claă dirii sŢ i suma necesaraă
realizaă rii lor. Dupaă ce adunaraă valorile ce rezultau îîn
urma calculelor de refacere sŢ i modernizare, ele
îîncepuraă saă zaî mbeascaă timid.
- Deci... ce paă rere avetŢi? li se adresaă la sfaî rsŢ itul
monologului, relaxaî ndu-se pe scaunul directorial.
Sunt nisŢ te sume aproximative, îîntr-adevaă r, trebuie saă
ne adresaă m unor specialisŢ ti pentru calcule exacte.
- E bine tot ce spunetŢi. Ar fi frumos. Dacaă am
avea sŢ i mijloace, poate s-ar realiza.
- Paă i chiar este realizabil. Se poate plaă ti sŢ i îîn
rate. Voi contacta mai multe firme sŢ i vom organiza o
licitatŢie. Ne trebuiesc materialele de constructŢie îîn
primul raî nd, caă apoi ne vom descurca. Vaă ruiala nu e
o problemaă . Karina se va ocupa de exterior, adicaă de
vopsit banca, avizierul sŢ i gardul. Plus caă vor trebui
toaletatŢi pomii.
Femeile se uitaraă una la cealaltaă , apoi priviraă îîn
jos îîncurcate. Karina se uita îîn paă maî nt de caî nd
intrase îîn birou. Entuziasmul lui Perviliu se mai

50
potoli caî nd le privi din nou pe cele douaă . Se ridicaă îîn
scaun îîncruntaî nd din spraî ncene.
- Vaă ascult. Ce paă rere avetŢi sŢ i de ce bani
dispunem?
- Bugetul este raportat la Regionalaă sŢ i de acolo
se decid toate cheltuielile care trebuiesc faă cute. Nu
putetŢi beneficia de fonduri faă raă aprobarea forurilor
superioare. Credeam caă sŢ titŢi toate detaliile legate de
planificarea cheltuielilor.
Perviliu amaî naă atunci reparatŢia claă dirii,
hotaă raî ndu-se saă se ocupe mai îîntaî i de celelalte
probleme, care erau nenumaă rate. IÎn zilele urmaă toare
stabili un program de audientŢe îîn fiecare zi de la 9 la
12. IÎi asculta pe oameni sŢ i îîncerca saă le rezolve
doleantŢele: de ce nu ajunsese pensia, de ce nu au
primit coletul, de ce au primit recomandata îînapoi,
toate probleme importante la care el avea solutŢii. IÎi
plaă cea saă fie o personalitate caritabilaă a cartierului,
mai ales caă oamenii îîi multŢumeau. SŢ i se rugau pentru
el la bisericaă . Dupaă cum i se zicea, nu era asŢ a scaî rbos
ca cel dinainte, ci un om saă ritor, calm sŢ i deloc
îîngaî mfat. Ţoate aceste calitaă tŢi îîl transformaraă îîntr-o
persoanaă publicaă la nivelul cartierului, asŢ a caă îîn
caî teva saă ptaă maî ni erau cozi zilnice îîn timpul orelor
de audientŢaă. Lumea îîncepuse saă vinaă sŢ i cu alte
probleme, care nu erau legate de oficiul posŢ tal.
Credeau caă îîi putea ajuta, iar el chiar îîncerca. Se
implica deoarece era nevoie de el. Veneau îînsotŢitŢi de
cei mici saă -l vadaă pe Domn’ Director. IÎi ziceau caă ar
trebui saă candideze la primaă rie. Douaă familii se
oferiraă chiar saă vinaă la sfaî rsŢ itul saă ptaă maî nii saă
vopseascaă îîn fatŢa posŢ tei trotuarul sŢ i saă repare banca.
Karina deja se apucase de faă cut mici reparatŢii sŢ i
51
fatŢada claă dirii araă ta altfel. Omul cu îîntretŢinerea era
un baă rbat glumetŢ , trecut de sŢ aizeci de ani, care
servea zilnic diverse cantitaă tŢi de alcool. Dar era
priceput sŢ i chiar îîncepuse procesul de reparatŢie a
tuturor îîncaă perilor: baă tea cuie, repara imperfectŢiuni
ale zidurilor sŢ i chituia geamurile. Perviliu deveni din
ce îîn ce mai entuziasmat de noua posturaă , mai ales
de cea de restaurator al vechii claă diri sŢ i al vechilor
oameni. Se gaî ndi la lucrurile care se misŢ caă îînspre
bine, la viitorul lui caî nd se va plimba pe stradaă
maî ndru alaă turi de copilul lui, la oamenii care îîsŢi vor
scoate paă laă ria caî nd el va zaî mbi. Copilul îîl va îîntreba
cine sunt oamenii aceia, iar el îîi va explica totul
despre munca sa, despre cum s-a ajuns la noua
uniformaă sŢ i la salariile care au crescut de douaă ori de
caî nd a fost numit el director. Apoi îîl va ridica îîn
bratŢe sŢ i-l va straî nge la piept. Ţoate aceste schimbaă ri
îîl faă curaă pe Perviliu saă creadaă caă este atins sŢ i protejat
de o fortŢaă misticaă ce îîl caă laă uzesŢ te îîn activitatea sa
profesionalaă . IÎsŢi schimbaă imaginea, laă saî ndu-sŢ i paă rul
mai lung sŢ i mustatŢaă. Oglinda deveni pentru el o
prezentŢaă mai mult decaî t necesaraă îîn viatŢa zilnicaă , îîn
special dimineatŢa: petrecea minute îîntregi îînainte de
a pleca aranjaî ndu-sŢ i paă rul sŢ i spraî ncenele, scrutaî nd
cu minutŢiozitate anumite fire de paă r rebele care se
îîncaă paă tŢaînau saă facaă notaă discordantaă sŢ i saă nu se
asŢ eze îîn ordine alaă turi de celelalte, asemeni unor
soldaă tŢei docili. Pe fatŢa lui se citea o notaă de îîncredere
îîn propria persoanaă , îîncredere pe care o caă paă tase
din momentul îîn care a îînceput saă fie respectat sŢ i
stimat de angajatŢi. Consuma multe fructe proaspete
pentru îîntretŢinerea tenului, iar morcovii erau
nelipsitŢi de la masa de praî nz. Beta-carotenul îîl va
52
ajuta saă -sŢ i mentŢinaă pielea netedaă sŢ i curataă . Ţrebuia
saă se îîntretŢinaă , deoarece de saă naă tatea lui depindeau
ataî tŢia oameni. IÎncepu un program riguros de
îîntaă rire a musculaturii. Dupaă calculele lui, îîn caî teva
luni ar fi trebuit saă arate ca un veritabil viking. Doar
caă îîn locul sabiei se va afla stiloul.
Anita observaă schimbaă rile prin care trecea
sotŢul ei, dar le luaă ca pe nisŢ te metamorfoze ale
viitorului cap de familie, care simte caă este timpul
saă -sŢ i îîndeplineascaă menirea. Ba chiar îîncepuse saă -l
admire pentru caî t de preocupat este de felul îîn care
arataă . Era mult mai spilcuit decaî t atunci caî nd ocupa
un simplu post de functŢionar. IÎl admira seara caî nd
faă cea exercitŢii, îîi admira sŢ i mustatŢa care îîncepuse saă
capete personalitate.
Ţreaba la posŢ taă mergea cu precizia unui
mecanism de ceasornic. Cel putŢin asŢ a vedea sŢ i
îîntŢelegea el situatŢia.
Dupaă îîncaă caî teva zile de muncaă asiduaă îîn care
luaă nisŢ te decizii vitale asupra sortŢii unor colete sŢ i
telegrame returnate, deveni ferm convins de
necesitatea achizitŢionaă rii unei perechi de ochelari.
La noua pozitŢie pe care o ocupa, ochelarii trebuiau
saă facaă parte din imaginea de intelectual cu atributŢii.
Va actŢiona rapid sŢ i cu rezultate imediate. IÎsŢi luaă
inima îîn dintŢi sŢ i i se adresaă Anitei cu o voce
îîngrijorataă :
- SŢ tii, Anita, au îînceput saă -mi oboseascaă ochii
foarte tare de la o vreme sŢ i nu mai vaă d conturul
literelor... Cred caă am nevoie de un control. SŢ i mai
cred caă este vorba sŢ i de o conjunctivitaă cronicaă ,
pentru caă îîmi laă crimeazaă frecvent ochiul staî ng, maă
maă naî ncaă sŢ i am un fel de arsuri de parcaă mi-ar fi
53
intrat îîn el firicele de nisip. Perviliu asŢ tepta reactŢia
sotŢiei care taă ia îîn continuare imperturbabilaă
morcovii pentru supaă . Staă tea la distantŢaă de chiuvetaă ,
burta îîi crescuse enorm îîn ultimul timp sŢ i caă paă tase o
gusŢ aă total inesteticaă . Iar sexul probabil deja îîncepea
saă i se casŢ te ca un haă u organic, pregaă tind procesul ce
va urma.
- Ai putea, fu raă spunsul destul de evaziv al
Anitei. Ea nu traă ia cu aceeasŢ i intensitate toate
transformaă rile prin care el trecea de caî nd cu
schimbarea îîn functŢie. Ar fi dorit ca toataă lumea saă
îîmpaă rtaă sŢ eascaă problemele care-l fraă maî ntau sŢ i îîi
tulburau existentŢa. Oare gaî ndea cineva îîn acelasŢ i
timp cu el, vedea lucrurile sŢ i situatŢiile la fel? IÎnainte
saă adoarmaă , se gaî ndi la noua îînfaă tŢisŢ are pe care o va
adopta, la ce formaă de ochelari îîl va avantaja sŢ i cum
se va potrivi cu garderoba care se îîmbogaă tŢise îîn
ultimele saă ptaă maî ni cu douaă costume noi, luate de la
cel mai cunoscut magazin. Adormi cu greu, cu
imagini ale ramelor de ochelari succedaî ndu-se îîn
minte.
Se prezentaă la birou de la prima oraă sŢ i acuzaă
dureri groaznice de cap, avaî nd grijaă saă se plaî ngaă
tuturor, precizaî nd caă durerile persistaă de mult timp
sŢ i nu sŢ tie ce saă mai facaă . Femeile se araă tau foarte
îîngrijorate sŢ i toate îîi recomandau un consult
oftalmologic, îîn timp ce el se prefaă cea uimit de sfat,
sustŢinaî nd caă nu s-a gaî ndit la asŢ a ceva paî naă atunci. IÎn
realitate, la orice control oftalmologic fusese,
doctorii îîi ziseseraă caă vede exceptŢional pentru vaî rsta
lui. Ilenka îîl privi de aproape îîn ochi pentru a vedea
dacaă îîi are rosŢ ii. El îîi simtŢi respiratŢia caldaă sŢ i o rugaă
saă se uite sŢ i îîn celaă lalt, care-l ardea mai tare. IÎn acest
54
timp îîi admiraă fermitatea musŢ chilor regiunii
toracice, care izolau ataî t de bine rotunjimea saî nilor.
- Da, cred caă avetŢi dreptate, o saă maă duc chiar
maî ine. O saă vaă d dacaă este de la ochi. Voi ajunge la
serviciu mai taî rziu ca de obicei. IÎmi fac o
programare. SŢ titŢi vreun doctor mai bun? SŢ i îîncepu saă
noteze tot felul de nume sŢ i cabinete. ŢotŢi
recomandau doctorii pe care-i vizitaseraă drept cei
mai buni din orasŢ , cu rezultate imbatabile. Alese un
nume pe care totŢi îîl sfaă tuiseraă saă -l ocoleascaă ,
deoarece era incapabil sŢ i daă dea pacientŢilor retŢete
gresŢ ite. Probabil îîl va putea paă caă li, astfel îîncaî t saă -i
recomande dioptrii pentru nisŢ te lentile mai groase sŢ i
impozante.
Ziua urmaă toare ajunse la cabinet îînaintea
medicului. Fu îîntaî mpinat de o asistentaă baă traî naă ,
mult peste vaî rsta de pensionare, care îîl invitaă sec saă
ia loc sŢ i îîl îîntrebaă dacaă nu are somn de a venit la o
oraă asŢ a de matinalaă . Neobraă zarea îîl scoase din saă rite,
dar nu protestaă , ci îîi explicaă chinurile prin care trece
zilnic din pricina ochilor slabi, rosŢ ii sŢ i bolnavi, mai
ales cel staî ng care este mai solicitat. Asistenta taă cea
uitaî ndu-se îîn registru sŢ i îîl îîntrebaă unde sŢ i pe ce post
lucreazaă .
- Ţrebuie saă trec îîn registru. Aici la ocupatŢie.
VedetŢi, e o rubricaă mare. Domnul doctor a insistat saă
avem registru sŢ i caî t mai multe informatŢii despre
pacientŢi. La ce i-or folosi numai el sŢ tie, dar eu
baă nuiesc caă doar asŢ a, ca saă -mi dea mie de muncaă . Caă
cicaă asŢ sta cam de pomanaă .
- La posŢ taă .

55
 - E clar. Avem multŢi clientŢi de acolo. E un mediu
nesaă naă tos pentru ochi. Praf, haî rtii, sŢ i tusŢ ul de la
sŢ tampile, toate au efect nociv asupra ochilor.
Perviliu daă dea din cap îîn semn de aprobare.
Baă traî na îîsŢi aprinse o tŢigaraă , molfaă ind îîn acelasŢ i timp
un covrig uscat pe care-l extraă sese dintr-o sacosŢ aă
mototolitaă . IÎi fu recomandataă o revistaă pentru a nu
se plictisi paî naă vine „dom’ doctor”, dar Perviliu o
refuzaă politicos, motivaî nd prin indispozitŢia dataă de
ochii bolnavi. IÎntr-un taî rziu apaă ru sŢ i doctorul, care
intraă rapid îîn birou aruncaî nd o privire fugaraă sŢ i un
zaî mbet galesŢ babornitŢei ce tocmai nota numele lui
Perviliu îîntr-un caiet, dupaă care îîi ceru saă achite
consultatŢia. Scoase tacticos suma cerutaă sŢ i o oferi cu
un zaî mbet cam trucat, dupaă care fu introdus îîn
biroul doctorului.
- Bunaă ziua, domnule. PoftitŢi, luatŢi loc.
- Da, multŢumesc. Aici?
- Da. Acolo.
- Ce problemaă ?
- Paă i...
- Vaă ascult. Ce vaă supaă raă de atŢi venit?
- Multe. Cu ochii. Probleme diverse pe care
le-am ignorat sŢ i care îîn prezent îîmi fac viatŢa un
calvar.
- Vaă ascult.
- Am post de conducere. De aici cred caă a pornit
totul. Nu e usŢ or, saă sŢ titŢi. M-au laă sat ochii, domnule
doctor. Ţoataă ziua îîn haî rtii, cifre mici îîn tabele multe.
Le citesc, analizez sŢ i decid. Apoi altele. Ţot asŢ a,
citesc, analizez sŢ i decid.
- Dacaă v-au laă sat ochii, punem ochelari. Cu
tabelele sŢ i cifrele nu vaă pot ajuta. SŢ i eu maă confrunt
56
cu tabele, cifre sŢ i numere. SŢ titŢi doar caă atŢi fost trecut
îîntr-un astfel de tabel sŢ i dumneavoastraă caî nd atŢi
venit.
- Da, sŢ i vreau un consult complet. Cu picaă turi sŢ i
toate cele aferente. E probabil sŢ i o conjunctivitaă mai
veche, netratataă .
Doctorul se apropie sŢ i-l privi drept îîn ochi.
- Nimic. Nu e conjunctivitaă . Sunt nisŢ te ochi
perfect saă naă tosŢ i din punctul aă sta de vedere.
- CredetŢi?
- Sunt sigur, domnule. LucratŢi la PosŢ taă sŢ i
îîntr-adevaă r acolo e un mediu propice bolilor din
domeniul meu, dar dumneavoastraă chiar nu avetŢi
nimic. Saă ne uitaă m la panou.
- Nici la staî ngul? Am o senzatŢie de maî ncaă rime,
de jenaă sŢ i de nisip îîn ochi.
- Nimic. Curat. Saă trecem la panou.
- Unde? Acolo?
- Acolo.
Perviliu se conformaă rapid, îînchise un ochi sŢ i
îîncepu saă pronuntŢe literele îîn ordinea îîn care se
îînsŢ iruiau ordonate pe panoul luminat. Apoi se
poticni:
- Paă i da, nu vaă d bine, nici pe „c” nici pe „m”, nici
curbura de sus sŢ i nici pe cea de jos de la ultimul
raî nd. E totul îîn ceatŢaă aici.
- Cum nu le vedetŢi, dacaă tocmai le-atŢi
pronuntŢat?
- Cunosc panoul. Am fost cu mama la alt medic
sŢ i am retŢinut ordinea literelor. La ea a durat foarte
mult consultul, asŢ a caă am privit de aproape toate
sŢ irurile de litere.
- Atunci se explicaă .
57
 Perviliu primi tot felul de lentile corectoare,
diverse axe combinate, toate pentru lentile destinate
suferinzilor de miopie sŢ i astigmatism, apoi fu asŢ ezat
pe scaun sŢ i privit îîn ochi cu un fel de lanternaă , dupaă
care doctorul îîi fluturaă pe sub nas o retŢetaă . De
conjunctivitaă îînsaă nu putea fi vorba.
- Vaă prescriu totusŢ i o retŢetaă sŢ i pentru senzatŢiile
de disconfort pe care le acuzatŢi. Dacaă laă crimatŢi, dacaă
ochii se îînrosŢ esc, putetŢi folosi seara sŢ i dimineatŢa caî te
patru picaă turi.
- IÎn fiecare ochi?
- Nu.
- Deci douaă îîn fiecare.
- Exact. Iar dacaă este îîntr-adevaă r ceva mai grav
putetŢi veni pentru îîncaă un consult.
- Vaă multŢumesc sŢ i raă maî n îîndatorat.
IÎn concluzie terminase cu bine sŢ i cu un rezultat
satisfaă caă tor. AchizitŢionarea unor rame se dovedi a fi
un proces migaă los. IÎncercaă toate tipurile: groase, cu
bratŢe colorate sŢ i rame cu un contur negru, mai
tineresŢ ti sŢ i mai sobre. IÎn final optaă pentru o pereche
care saă combine naturaletŢea sŢ i spiritul practic cu
dorintŢa lui de a poseda un accesoriu care saă -i
îîntregeascaă imaginea la locul de muncaă . Problema
era caă lentilele nu-i erau de folos, ba chiar îîl
incomodau. MintŢise îîn legaă turaă cu dificultaă tŢile
îîntaî mpinate îîn recunoasŢ terea literelor din ultimul
raî nd. Dar pentru noua imagine va trebui saă se
chinuiascaă un pic. IÎncercaă saă meargaă cu ochelarii pe
ochi paî naă acasaă , lucru care se dovedi extrem de
complicat, deoarece contururile erau disipate îîn
nuantŢe neclare care acum îîntr-adevaă r îîl ametŢeau. Se
gaî ndi la libelule sŢ i la modul lor de a privi lumea... O
58
arsuraă puternicaă îîn ambii ochi îîl faă cea saă laă crimeze
sŢ i saă clipeascaă continuu. Gaă si o solutŢie de compromis
prin asŢ ezarea pe nas a ramei. AsŢ a putea privi pe
deasupra. Puse sŢ i nisŢ te picaă turi. Problema era
rezolvataă pe moment.
A doua zi se prezentaă cu noua fizionomie sŢ i fu
felicitat de îîntregul personal pentru alegerea faă cutaă .
„Vai ce bine vaă staă ” sau „Vaă face saă paă retŢi asŢ a...” furaă
caî teva din opiniile angajatŢilor. Caî nd îîi vaă zu pe totŢi
adunatŢi îîn jurul lui simtŢi caă degajau un fel de caă lduraă
sufleteascaă . Era îîntr-un fel constraî ns de acesŢ ti ochi
atŢintitŢi asupra lui cu ataî ta admiratŢie sŢ i respect.
Obligat saă -i ajute sŢ i saă le îîmbunaă taă tŢeascaă situatŢia. Se
uitaă la doi dintre ei: factorii posŢ tali Berku sŢ i Anadir.
Erau slabi sŢ i uniformele tocite sŢ i mici de la ataî tea
spaă laă ri îîi faă ceau saă arate jalnici sŢ i pricaă jitŢi. Berku
avea un tic sŢ i daă dea spasmodic din cap îîn partea
dreaptaă . O dataă la treizeci de secunde scutura capul
sŢ i un pic maî na staî ngaă . Anadir era foarte scund iar
geanta aproape caă îîi acoperea tot corpul. Staă tea
agaă tŢat de ea sŢ i fluiera printre dintŢi.
Cei doi aveau fetŢele obosite, alergau de
dimineatŢa paî naă seara, pe orice fel de vreme, apoi
veneau sŢ i triau scrisorile pentru a doua zi, multe
cutii, îîn functŢie de zonaă sŢ i de importantŢaă. ŢotŢi factorii
de aici paă reau posaci sŢ i bolnavi, plini de varice, sŢ i
ataî t femeile caî t sŢ i baă rbatŢii îîsŢi pierduseraă traă saă turile
pozitive distinctive, totŢi aveau aceleasŢ i frizuri
regulamentare, aceleasŢ i chipie, aceleasŢ i uniforme
spaă laă cite sŢ i aceeasŢ i viatŢaă searbaă daă . Se plaî ngeau de
dureri insuportabile de picioare, de reumatism sau
chiar hernie inghinalaă . Mult prea multe gentŢi caă rate.
Dar nu avuseseraă alternative. IÎntŢeleseseraă caă asta
59
este calea ce le era haă raă zitaă sŢ i se vaă itau îîn prezent
doar dintr-o plaă cere perversaă pentru a se simtŢi caî t
de caî t importantŢi sŢ i baă gatŢi îîn seamaă unii de ceilaltŢi.
IÎn plus, aceste probleme de saă naă tate le daă deau un
aer grav sŢ i serios, dar sŢ i infinite subiecte de discutŢie.
Lui Perviliu i se paă rea caă se mai poate schimba ceva,
caă programul este prea crud, prea multaă muncaă sŢ i
prea prost plaă titaă . Ţrebuiau tratatŢi cu mai mult
respect. Era armata lui sŢ i trebuia saă aibaă grijaă de ea:
saă o conserve caî t mai bine cu putintŢaă, saă o scoataă din
faza zdrentŢuitaă îîn care se afla.
Ţrebuia saă facaă o adresaă la Regionalaă pentru a
cere uniforme sŢ i gentŢi mai trainice pentru caă rat
corespondentŢa, din acelea cu buret pe exterior,
perioade de concediu mai mari sŢ i îîncaă sŢ i mai caî te.
Vorbise sŢ i cu Anita. Aceasta îînsaă nu mai paă rea
preocupataă de realizaă rile lui prezente sŢ i nici de cele
pe care avea saă le îînfaă ptuiascaă . Era ataî t de placidaă sŢ i
nu-i îîmpaă rtaă sŢ ea entuziasmul planurilor maă retŢe. Era
numai cu gaî ndul la copil sŢ i se maî ngaî ia zilnic pe
burtaă . Mai era putŢin.
- Dar ce s-a îîntaî mplat? EsŢ ti asŢ a de abaă tutaă …
- Paă i cum saă nu fiu… De caî nd cu noul post esŢ ti
de nerecunoscut. Eu voi nasŢ te îîn curaî nd iar tu nu
mai ai deloc ochi pentru noi. Parcaă numai eu trebuie
saă particip la aceastaă treabaă . Gaî ndesŢ te-te caă tu vrei
saă treci pe laî ngaă aceste nouaă luni caî nd de fapt
trebuia saă fii alaă turi de mine. Le-ai evitat cu toate
aceste schimbaă ri din viatŢa ta profesionalaă . ŢŢ i-am
oferit suport maxim, am traă it alaă turi de tine toate
aceste metamorfoze: costume noi de haine,
schimbaă ri de fizionomie, mers apaă sat sŢ i ochelari
impozantŢi. Probabil e cea mai importantaă perioadaă a
60
vietŢii noastre de cuplu. Iar tu… Numai posŢ taă sŢ i
probleme legate de sistemul taă u. M-am saă turat. IÎn
fiecare searaă îîtŢi ascult povesŢ tile. SŢ i ce trebuie saă mai
faci pe viitor. SŢ i ce ai faă cut deja. Prognoze pe
urmaă toarele sŢ ase luni sŢ i acum pe un an. Numai caă îîn
urmaă torul an nu este nimic laă sat pentru noi doi,
pentru noi trei de fapt. SŢ i paî naă la urmaă poate nu maă
intereseazaă . Dar la asta tu nu te gaî ndesŢ ti. Egoismul
taă u a atins cote îîngrijoraă toare.
Perviliu raă mase pe fotoliu uitaî ndu-se îîn gol. El,
care vroia numai binele, ajunsese la cote
îîngrijoraă toare. IÎntr-adevaă r o ignorase îîn ultimul
timp pe Anita. Fusese egoist sŢ i prea îîmbaă tat de
energia constructivaă pe care o distribuise doar îîn
afara familiei lui. Dar era prea obosit saă mai caute
vreo rezolvare. Adormi brusc sŢ i totul se sfaî rsŢ i.
A doua zi, pentru a se calma sŢ i a-sŢ i pune viatŢa
îîn ordine, redactaă un referat prin care explica
conditŢiile grele de muncaă , salariile neproportŢionale
cu munca depusaă sŢ i conditŢiile îîn care este efectuataă ,
insistaî nd pe saă naă tatea precaraă sŢ i pe gentŢile grele ce
aveau curelele tocite. SŢ i o semnaă alaă turi de totŢi
angajatŢii. AcesŢ tia la îînceput fuseseraă destul de
refractari, nu îîntŢeleseseraă sensul acestei
semi-revolte, cine este Sistemul, ce îînseamnaă
libertatea de exprimare sŢ i drepturile la locul de
muncaă , ce îînseamnaă sporurile care ar trebui
adaă ugate la salariu sŢ i nici maă car nu sŢ tiau prea bine
cine erau vikingii de care Perviliu amintea daî ndu-i
exemplu pentru curajul sŢ i verticalitatea vremurilor
îîn care traă iseraă . Nu îîntŢelegeau de ce au nevoie de
administrarea gratuitaă de vitamine sŢ i minerale, de ce
melatonina le prelungesŢ te viatŢa, de ce saă aibaă mai
61
mult concediu, îîn conditŢiile îîn care viatŢa lor îîn afara
serviciului nu exista. SŢ i mai ales de ce trebuiesc
schimbate gentŢile cu altele din material modern care
rezistaă la umiditate sŢ i care au acea minunataă
caă ptusŢ ealaă de burete pe care Perviliu o laă uda. Ei
aveau o legaă turaă deosebitaă cu gentŢile pe care le
caă rau zilnic. Nu se puteau despaă rtŢi de ele asŢ a usŢ or,
mai ales caă nu-i interesa textura lor sŢ i nici buretele.
Era o simbiozaă pe care directorul nu o va îîntŢelege îîn
veci. Dar nu sŢ tiau cum saă -i explice lui Perviliu caî nd îîl
vedeau ataî t de entuziasmat, mai ales caă îîntŢelegeau
totusŢ i caă acum totul ar trebui saă fie îîn favoarea lor,
iar el le vroia binele. El, îîn schimb, considera caă
saă vaî rsŢ esŢ te nisŢ te fapte nobile sŢ i pline de curaj. Caă el
este cel care lumineazaă calea acestor naă paă stuitŢi ai
sortŢii. Ei nu-sŢ i dau seama dar el da, el poartaă
consŢ tiintŢa lor peste tot, iar dacaă vor saă raă maî naă
ignorantŢi, aceastaă decizie le apartŢine îîn totalitate.
Peste caî teva zile primi raă spunsul de la
Regionalaă îîntr-un plic mare sŢ i albaă strui:

62
 Către Oficiul 6

În atenţia Domnului Director

Ca răspuns la adresa numărul 356 din

23.02.anul curent, înregistrată la Direcţia Regională
a Poştelor, vă comunicăm următoarele:
Pe data de 05.03 se va deplasa un reprezentant
al DRP la dumneavoastră pentru evaluarea
condiţiilor de lucru ale salariaţilor din această
circumscripţie. Măsurile ce vor fi luate în funcţie de
procesul verbal întocmit în ziua respectivă, vă vor fi
aduse la cunoştinţă în maxim zece zile lucrătoare.
De aceea, vă rugăm ca în ziua respectivă toţi
factorii poştali să nu efectueze muncă de teren între
orele 8 Şi 11.

Cu respect
Director General
Petrov Mihail

63
 Raă mase uimit caî nd vaă zu caă fusese luat îîn
seamaă . IÎl sŢ tia pe Krosky, el va veni. Era acru, dar
serios îîn ceea ce privesŢ te serviciul. El se ocupa de
referate, el va merge pe teren. Sobru sŢ i impartŢial ca o
masŢ inaă bine reglataă , îîn el nu saă laă sŢ luia nicio umbraă de
subiectivism. Nu avea personalitate proprie sŢ i nici
nu sŢ tia ce îînseamnaă a avea una. Considera caă orice
deviere de la normalitate este lipsaă de maturitate sŢ i
de seriozitate iar îîn consecintŢaă trebuie tratataă ca
atare. Era suma tuturor circularelor sŢ i ordinelor de
serviciu primite, fiind purtaă torul de cuvaî nt al
îîntregului sistem. SŢ tia ce sŢ i cum trebuie saă fie corect
sŢ i pe ce bazaă legalaă se poate proba. Nu-i paă sa de
nimeni sŢ i de nimic, totul era îîn folosul institutŢiei pe
care o reprezenta. Faă cea procesele verbale sŢ i pleca.
Nici nu îîl interesau maă surile care se luau dupaă
trecerea lui. Nu intrau îîn aria sa de raă spunderi. Nu
avea niciun viciu sŢ i nimeni nu îîl avea la maî naă cu vreo
neregularitate comisaă . Perviliu îîl aproba pentru
verticalitatea deciziilor pe care le lua îîn orice
circumstantŢaă, sŢ i de aceea avea sŢ i sperantŢe.
Ţrebuiau îîncepute pregaă tirile. Organizaă a doua
zi o sŢ edintŢaă cu totŢi angajatŢii. PosŢ ta fu îînchisaă , iar îîn
interiorul ei Perviliu improvizaă un fel de pupitru de
la care saă li se adreseze. Pentru a regiza un cadru caî t
mai oficial îîsŢi montaă locatŢia de unde avea saă
vorbeascaă pe o cutie mare de lemn, care folosea de
fapt la transportatul scrisorilor. IÎntaî i o îîncercaă
64
pentru a-i testa rezistentŢa cu ajutorul femeii de
serviciu, care fu nevoitaă saă se suie pe ea sŢ i saă
efectueze caî teva baă laă ngaă neli îîn staî nga sŢ i-n dreapta.
Proba fu trecutaă cu succes. Vaă dit multŢumit de
calitatea oferitaă de ladaă , o acoperi cu o perdea din
depozit pentru a nu se vedea caă staă cocotŢat pe o
cutie. Discursul fu tŢinut cu aplomb sŢ i daă ruire pentru
aproape douaă zeci de minute. IÎi instrui îîn tot acest
timp pe angajatŢi despre felul cum vor trebui saă se
îîmbrace, despre necesitatea purtaă rii insignelor pe
care le aveau îîn dotare, iar cei care nu aveau vor
trebui saă stea îîn ultimele raî nduri pentru a nu fi
observatŢi, iar Karina fu atentŢionataă îîn mod special saă
curetŢe toate îîncaă perile cu o solutŢie specialaă cu
proprietaă tŢi dezinfectante deosebite sŢ i care emanaă
arome ce induc o stare de calm sŢ i bunaă dispozitŢie.
Urmaă o pauzaă scurtaă îîn care baă u un pahar de
apaă , mai scrutaă adunarea un minut, apoi continuaă pe
un ton sŢ i mai grav, arboraî nd o minaă somptuoasaă :
- Ne-am adunat astaă zi pentru a vaă aduce la
cunosŢ tintŢaă materializarea, îîn sfaî rsŢ it, a tuturor
eforturilor noastre conjugate, eforturi ce vor graă bi
izbaî nda ce se apropie.
Vocea lui Perviliu cresŢ tea iar ochii îîi sticleau pe
maă suraă ce le dezvaă luia toate detaliile. Vorbi despre
realizaă ri, despre posŢ ta ca institutŢie, despre rolul
controlului sŢ i despre cum va influentŢa el soarta
tuturor:
- SŢ i va fi o zi de muncaă normalaă . Dosarele
trebuiesc aranjate îîn asŢ a fel îîncaî t saă paraă a fi îîn
lucru, activitatea oamenilor saă fie naturalaă dar îîn
acelasŢ i timp lipsitaă de automatism, asŢ a caă vom
organiza totul asemeni unei piese de teatru îîn care
65
voi vetŢi fi protagonisŢ tii, iar eu regizorul. Orice creatŢie
teatralaă trebuie saă aibaă un decor adecvat, asŢ a caă am
saă vaă dau indicatŢii despre ce materiale saă existe pe
birouri sŢ i ce saă fie departe de ochii controlului. Mai
mult raă u poate face un dosar care nu este asŢ ezat la
locul lui decaî t bine dacaă este la locul corect. Cunosc
atentŢia pentru detaliu a domnului Krosky, modul îîn
care noteazaă îîn acel carnetŢel cu liniutŢaă toate
abaterile. Abia îîn partea a doua are o paginaă
dedicataă aspectelor pozitive. Nu pentru caă acestea
nu îîl intereseazaă , ci pentru caă sunt foarte rare. Se
uitaă peste multŢimea adunataă care-l privea, la ochii
care îîl urmaă reau contrariatŢi.
- Deci saă îîncepem. Voi doi suntetŢi îîmpreunaă sŢ i
trecetŢi aici îîn fatŢaă. VetŢi avea pe birou nisŢ te colete, caî t
de multe se poate, sŢ i vetŢi sufla asŢ a greu ca sŢ i cum
tocmai le-atŢi fi adus din spate. SŢ i apoi le luatŢi sŢ i le
asŢ ezatŢi jos oftaî nd. Asta caî nd intraă Krosky. CeilaltŢi doi
factori posŢ tali, voi vetŢi avea douaă teancuri de fisŢ e de
completat îîn cele douaă extremitaă tŢi ale biroului. Caî t
mai multe, dacaă se poate saă le lipitŢi usŢ or cu ceva
pentru a forma douaă turnuri de aproximativ un
metru. SŢ i multe pixuri pe birou. De diferite culori sŢ i
tipologii. Eventual vaă putetŢi sŢ i maî nji un pic pe degete
de cernealaă . SŢ i chiar pe fatŢaă n-ar strica. De fapt
trebuie neapaă rat faă cut acest pas. Saă se vadaă caă lumea
aici muncesŢ te din greu. SŢ i la fel caî nd vedetŢi caă
Krosky trece pe laî ngaă voi saă oftatŢi sŢ i saă ridicatŢi ochii
milostivi spre el. NisŢ te ochi plini de amaă raă ciune,
dacaă se poate sŢ i o lacrimaă îîn coltŢul ochilor ar fi sŢ i mai
bine. Asta femeile, pentru a spori efectul dramatic. SŢ i
demontatŢi ceasul cu cuc de pe perete. Nu daă bine
deloc la imaginea pe care vrem saă o construim.
66
AfisŢ atŢi pe peretŢi circulare de la Regionalaă sŢ i pe
maă sutŢa de la intrare condica. MototolitŢi paginile
pentru a paă rea caă este foarte uzataă .
- Karina, tu trebuie saă te îîmbraci îîn negru sŢ i saă
portŢi o basma pe cap. Vei plaî nge îîncet îîntr-un coltŢ .
Dacaă te îîntreabaă , îîi spui caă tŢi -a murit sotŢul recent sŢ i
caă ai trei copii acasaă de îîntretŢinut. SŢ i cu salariul taă u
nu-tŢi ajunge nici de maî ncare. AĂ la mic are multe boli,
dintre care îînsŢ iri douaă . Nu foarte grave caă pare
exagerat. Eventual îîi sari la picioare sŢ i faci o crizaă de
isterie îîn care anuntŢi caă -tŢi vei da foc. Pentru
credibilitate saă ai pregaă titaă o sticlutŢaă cu benzinaă
diluataă îîn geantaă . Dupaă ce torni o cantitate suficientaă
pe tine eu voi saă ri saă te imobilizez îîn timp ce tu
exclami îîn urlete cumplite: „De ce ai fost asŢ a de crud
sŢ i m-ai laă sat cu copilasŢ ii goi sŢ i flaă maî nzi?”. Flămânzi
trebuie saă sune sfaî sŢ ietor sŢ i saă reprezinte apogeul
scenei pe care va trebui s-o joci. Apoi vei lesŢ ina, iar
noi te vom stropi cu apaă din vaza de flori care se va
afla îîn preajmaă . Ţe vei trezi, dar instantaneu vei intra
îîntr-o stare aproape catatonicaă . Vei bolborosi doar
cuvinte faă raă noimaă , dar printre ele saă inserezi totusŢ i
sŢ i „salariu”, ”copiii”, ”boule”. Udaă sŢ i bolborosind. Aici
se îîncheie rolul taă u. Mai raă maî ne ca pledoaria finalaă
saă o am eu sŢ i saă explic plin de emfazaă cum atŢi ajuns
cu totŢii la capaă tul puterilor sŢ i meritatŢi o soartaă mai
dreaptaă . Caă trebuie saă vinaă sŢ i vremuri mai bune
pentru voi. SŢ i atunci îîi voi straî nge maî na cu fermitate
lui Krosky. Perviliu taă cu sŢ i deschise ochii mari
pentru a urmaă ri reactŢia auditoriului. Privirea îîi caă zu
pe fatŢa plinaă de voiosŢ ie a Karinei care pufnea îîntr-o
batistaă . Parcaă trezindu-se dintr-un vis observaă caă era
traă dat. De fapt totŢi chicoteau asemeni unor paă pusŢ i
67
mecanice de baî lci. Chicotitul se transformaă îîntr-un
raî s colectiv care îîl faă cu pe Perviliu saă îîi paraă raă u caă
avusese o asemenea tentativaă entuziastaă cu nisŢ te
paă mpaă laă i care nu gaă seau altceva de faă cut decaî t saă se
amuze de planul care probabil dacaă ar fi fost corect
aplicat, le-ar fi îîmbunaă taă tŢit viatŢa.
- Deci saă -ntŢeleg caă totul vi se pare o glumaă . O
imensaă glumaă de care putetŢi raî de. Dar vai, am venit
prea devreme. Nu suntetŢi îîn stare saă vaă salvatŢi.
Perviliu paă raă si îîncaă perea instantaneu sŢ i plecaă acasaă ,
unde nu vorbi mare lucru cu Anita, care îîl privea
oricum destul de suspect. IÎi privi sŢ i el burta sŢ i se
îîntristaă . Avea nisŢ te craă paă turi fine pe piele. IÎntŢelese caă
probabil suferaă sŢ i caă nu i se plaî nge. O vaă zuse asŢ a de
putŢin îîn ultimul timp. Apoi se aruncaă îîn bratŢele ei sŢ i
îîncepu saă plaî ngaă isteric. Se simtŢea ataî t de prost,
ataî tea clipe de viatŢaă irosite pentru nisŢ te straă ini. Caî nd
tot ceea ce trebuia saă conteze era familia.
A doua zi ajunse la serviciu cu o îîntaî rziere de
20 de minute. ŢotŢi plecau capul la vederea sa. El îînsaă
nu schitŢa niciun gest.
Krosky a sosit a doua zi la prima oraă . A venit cu
transportul îîn comun sŢ i era plin de noroi pe
pantaloni, dar sŢ i pe ambii pantofi.
- Ce mai faci, Perviliule? Au trecut caî teva luni
de caî nd nu ne-am vaă zut. Am auzit caă ai nemultŢumiri.
Nu s-a mai îîntaî mplat demult saă existe reclamatŢii,
mai ales aici unde nu au fost niciodataă probleme. La
Oficiul 6 totul a mers relativ bine. SŢ i acum apare
aceastaă adresaă revendicativaă . Dar saă vedem cum staă
treaba. Oricum dacaă ai vrut saă faci ceva vaî lvaă saă sŢ tii
caă ai reusŢ it. S-a tot vorbit pe la noi de tine. Chiar sŢ i
Petrov era cam nemultŢumit de atitudinea ta. Eu voi
68
face ce voi putea, dar nu se poate schimba mare
lucru, pentru caă orice izbaî ndaă a ta va antrena alte
nemultŢumiri la alte oficii, cereri de maă riri a
salariului, sŢ i doar esŢ ti contabil, sŢ tii caă suma alocataă
de la buget este micaă sŢ i caă orice schimbare are
nevoie de timp, nu cred caă se va putea realiza asŢ a
curaî nd. Mai ales caă ai sosit pe acest post de asŢ a putŢin
timp. IÎtŢi trebuia o perioadaă de acomodare. Dar acum
adresa ai faă cut-o, saă vedem ce maă suri se vor lua.
Krosky vorbi cu fiecare factor îîn parte, apoi cu
ceilaltŢi angajatŢi, examinaă situatŢia claă dirii, apoi
gentŢile vechi, iar îîn final îîncheie un proces verbal
unde erau cuprinse îîntr-o anexaă salariile tuturor
angajatŢilor Oficiului 6, volumul de muncaă
saă ptaă maî nal raportat pe factor posŢ tal, fiind trecute sŢ i
alte aspecte cum ar fi curaă tŢenia îîn claă dire, aspectul
angajatŢilor, vorbise chiar cu caî tŢiva baă traî nei de la
coadaă pentru a la cere detalii referitoare la calitatea
serviciilor oferite de doamnele de la ghisŢ eu.
Scenariul pe care-l faă cuse Perviliu nu fusese
luat îîn serios, oamenii nu-i urmaseraă indicatŢiile.
La final, Krosky plecaă îîn grabaă , motivaî nd caă mai
avea de faă cut teren pe ziua respectivaă , controalele
trebuind a fi efectuate cu maxim de seriozitate.

69
 Peste o saă ptaă maî naă primi raă spunsul oficial.
Salariile se vor majora de la îîntaî i ale lunii urmaă toare
cu cinci procente iar el era numit îînapoi la Regionalaă
pe un motiv oarecare, probabil naă scocit.
Deci pierduse îîncaă o dataă . Sistemul îîl îînvinsese,
iar el se sacrificase pentru un infim caî sŢ tig al acelor
amaă raî tŢi, care la auzul vesŢ tii nici maă car nu se
bucuraseraă ataî t de mult pe caî t se asŢ teptase. La
salariul lor mic, aceastaă cresŢ tere paă rea sŢ i mai micaă ..
ReparatŢiile claă dirii erau amaî nate pentru o dataă
nespecificataă . Nici maă car gentŢile nu furaă îînlocuite,
deoarece unicul furnizor nu fabrica decaî t un singur
model.
Perviliu raă mase îînmaă rmurit dupaă citirea
adresei. Nu sŢ tia cum îîi va aduce vestea Anitei, cum îîi
va face cunoscutaă izgonirea lui din regatul pe care-l
condusese ataî t de putŢin timp. Poate caă aceasta se va
bucura caî nd va auzi. Nu reusŢ ise saă raă maî naă îîn fruntea
unui paî lc de oameni nici maă car trei luni. Cum va
putea fi un bun tataă ? Care este drumul de urmat?
Copilul lui se va nasŢ te îîntr-o lume pe care el nici nu o
îîntŢelesese îîn ataî tŢia ani. Ce avea de faă cut? Care vor fi
sistemele de valori pe care va trebui saă i le
implementeze? Cum îîi va putea ascunde totul? Acum
îîsŢi daă du seama caă de fapt nu se gaî ndise la copil decaî t
din perspectiva egoistaă a omului subjugat de
instinctul de conservare, sŢ i constataă caă nu este deloc
pregaă tit pentru ceea ce va urma. AsŢ a caă îîn penultima
70
zi de serviciu la Oficiul 6 rugaă un factor saă
îîmprumute de la bibliotecaă o serie de caă rtŢi legate de
tot ceea ce îînseamnaă copilul, îîn special nou-naă scutul.
Peste o oraă avea îîn fatŢaă multe volume, toate avaî nd
un singur punct comun: fetŢe de bebelusŢ i zaî mbitori
pe copertaă .
Le raă sfoi îîncet, cu o curiozitate specificaă
profanului îîntr-un domeniu care se dovedea ataî t de
vast. Avea caă rtŢi despre viatŢa intrauterinaă , despre
nutritŢia mamei îîn timpul sarcinii sŢ i dupaă nasŢ tere,
despre primii ani de viatŢaă ai faă tului, metodele cele
mai eficiente de a îînvaă tŢa bebelusŢ ul saă meargaă sŢ i alte
aspecte care, din prisma omului matur, paă reau nisŢ te
fleacuri. Fiecare carte era structurataă îîn douaă paă rtŢi,
ceea ce trebuia faă cut sŢ i urmat, apoi ceea ce nu. Dacaă
nu se respectau cele îînscrise îîn paginile caă rtŢilor, se
ajungea la efecte negative demonstrate prin imagini
color care prezentau bebelusŢ i malformatŢi, rahitici,
precum sŢ i alte boli ce pot apaă rea. Odataă cu
depistarea sarcinii era recomandataă stoparea
consumului de cafea, alcool sŢ i tutun. Cafeaua
favorizeazaă eliminarea calciului sŢ i a
oligoelementelor sŢ i îîmpiedicaă o bunaă absorbtŢie a
fierului îîn organism. De tutun ce saă mai zicaă ? Se uita
îîn continuare la pozele copiilor mutilatŢi. Apoi la
maî inile lui care aveau o musculaturaă care mai mult
se ghicea pe sub vinele rosŢ iatice. Se sculaă sŢ i se duse
la baie. Se privi îîn oglinda neclaraă sŢ i se vaă zu cu altŢi
ochi, mai critici ca de obicei. IÎsŢi examinaă ridurile sŢ i
firele de paă r alb, observaă cuta cearcaă nelor sŢ i linia
proeminentaă a oaselor fetŢei. Avea traă saă turi
îîmbaă traî nite pentru un viitor tataă . Iar privirea era
neclaraă , aproape inexpresivaă sŢ i rece. IÎsŢi aminti ceea
71
ce tocmai aflase despre stresul prenatal, despre
problemele de comportament ale copiilor, inclusiv
sindromul Ţourette. Perviliu se îînspaă imaî ntaă . Nu
realizase paî naă acum caî te capcane îîl asŢ teaptaă pe
micul lui nou naă scut. Se îîntoarse îîn birou sŢ i continuaă
lectura. Cu caî t îînainta mai mult i se paă rea caă viitorul
lui mosŢ tenitor este din ce îîn ce mai amenintŢat de
zeci de pericole. Ba chiar îîi paă reau iminente. Zeci de
malformatŢii, de ticuri, de probleme neurologice, de
riscuri apaă rute chiar de la nasŢ tere. SŢ i pe maă suraă ce
unele se puteau evita prin profilaxie, altele apaă reau,
mai distrugaă toare sŢ i mai nemiloase. Erau prezentate
îîn tabele aranjate îîntr-o geometrie perfectaă îîntre
paginile ce cuprindeau toate pericolele prezente de
la nasŢ tere paî naă la maturitate. Observaă caă îîn partea
dreaptaă era prezentat gradul de gravitate al fiecaă rui
risc. Lucruri aparent insignifiante pentru un adult
puteau fi letale pentru mica fiintŢaă dotataă cu un
sistem imunitar precar.
Citi cu îînfrigurare raî ndurile care prezentau
pericolele unei nasŢ teri cu forcepsul. Neapaă rat
trebuia saă vorbeascaă cu doctorul saă nu-l foloseascaă .
Ar trebui saă insiste pentru o nasŢ tere naturalaă . Brusc
nu se mai gaî ndea la serviciu. Staă tea speriat,
îînconjurat de caă rtŢi, sŢ i parcaă totŢi bebelusŢ ii de pe
copertaă aveau acum fetŢe triste sŢ i dezamaă gite. Ataî tea
piedici îîn calea unei vietŢi decente. AsŢ tepta un ajutor,
dar nu sŢ tia din ce directŢie.
Gaă si apoi un volum îîn care se explicau caî teva
trucuri despre cum puteau îîntŢelege copiii din cele
mai fragede vaî rste o serie de fenomene naturale ca
aparitŢia vietŢii sŢ i extinctŢia ei, cum puteau fi
prezentate de caă tre paă rintŢi caî t mai comercial cu
72
putintŢaă. Aceste caă rtŢi de pseudopsihologie infantilaă
aplicataă îîl debusolaraă definitiv. I se paă rea caă va
trebui saă -sŢ i mintaă copilul de la îînceput. Se gaî ndea la
poeziile despre vaî rsta candidaă a copilaă riei lui,
despre puritatea sŢ i bunaă tatea specificaă copiilor, acei
copii nevinovatŢi care suflaă -n paă paă dii sŢ i-sŢ i pun
dorintŢe. Dar copiii trebuiau mintŢitŢi prin metode
dibace puse la cale de psihologi îînzestratŢi saă
faă ureascaă astfel de adevaă ruri fictive, saă creeze
convingeri false mintŢii tinere, acestea fiind inoculate
prin povesŢ ti sŢ i fabule care creeazaă adevaă ruri de care
la maturitate îîsŢi vor aminti cu nostalgie, la fel ca el.
Cum va face fatŢaă tuturor „de ce?”-urilor pe care le va
avea de îînfruntat îîn urmaă torii ani?
El, care niciodataă nu se simtŢise copil, el care
luase îîntotdeauna aspectele vietŢii îîn serios sŢ i le
tratase cu o maturitate aproape maladivaă , nu se
simtŢea acum deloc pregaă tit pentru asŢ a o
responsabilitate.
Fu îîntrerupt de un baă tut nervos îîn usŢ a biroului.
Era secretara care, cu o fatŢaă îînspaă imaî ntataă , naă vaă li îîn
birou sŢ i se îîmpiedicaă de dosarele care zaă ceau pe jos.
Se lovi de coltŢul biroului, iar Perviliu se ridicaă îîn
picioare pentru a o ajuta saă îîsŢi redreseze pozitŢia
corpului.
Fusese asŢ a de brusc smuls din lumea duraă a
bebelusŢ ilor îîncaî t nu prea realiza ce se îîntaî mplaă sŢ i
cum ar trebui saă reactŢioneze.
- A lesŢ inat Martha. Ţrebuie saă chemaă m
salvarea.
Perviliu saă ri de pe scaun sŢ i alergaă pe hol. O
vaă zu pe Martha care zaă cea lividaă , sprijinitaă de un
scaun. Avea ochii îîntredeschisŢ i sŢ i baî iguia fraî nturi de
73
cuvinte. Colegii erau deja cu maî na pe telefon,
dictaî nd coordonatele claă dirii operatoarei. IÎn cinci
minute Martha paă raă sea institutŢia pe o targaă caă rataă
de doi tineri musculosŢ i. Imediat dupaă plecarea
ambulantŢei Perviliu aflaă caă ea suferea de o tumoare
inoperabilaă la cap, lucru care fusese cunoscut doar
îîntr-un cerc restraî ns al functŢionarilor posŢ tali, iar
secretul fusese bine paă zit. Avea copiii la sŢ coalaă sŢ i nu
vroia ca ei saă o sŢ tie bolnavaă .
Perviliu se îîntristaă . Era o situatŢie delicataă . La
Regionalaă nu se îîntaî mplase nimic asemaă naă tor de
caî nd lucra el acolo. Oamenii iesŢ eau la pensie sŢ i de
abia apoi, peste caî tŢiva ani se auzea caă au murit. De
obicei de cancer sau de inimaă . IÎn sistemul posŢ tal
mortŢile erau la fel de banale ca sŢ i vietŢile sŢ i nimeni nu
le acorda mai multaă atentŢie decaî t meritau.
Plecaă acasaă gaî ndindu-se la Martha sŢ i la teancul
de caă rtŢi pe care le laă sase pe birou, apoi extrapolaă sŢ i
ajunse la familia lui sŢ i la ceea ce avea de faă cut. Dacaă
nu era prea taî rziu. Brusc se gaî ndi la arborele lui
genealogic sŢ i la morbiditatea îînaintasŢ ilor lui precum
sŢ i la cauzele deceselor lor.
Avea antecedente de cancer. Caî tŢiva unchi sŢ i o
maă tusŢ aă, doi bunici sŢ i o verisŢ oaraă de gradul doi.
Probabil trebuia saă facaă sŢ i el analize. Caî t mai
complete sŢ i caî t mai rapid. Oare de ce nu se gaî ndise.
Dacaă se va îîmbolnaă vi? Nu putea saă o lase pe Anita
singuraă .
Cu aceste gaî nduri urcaă scaă rile blocului. IÎi
povesti Anitei ce se îîntaî mplase la serviciu. Aceasta îîl
straî nse îîn bratŢe îîncercaî nd saă -l îîmbaă rbaă teze.
- Ţotul o saă fie bine. O saă vezi.

74
 Perviliu simtŢi caă ceva se schimbaă îîn interiorul
lui, caă nimic nu va mai fi bine de acum îînainte. Cum
staă teau îîmbraă tŢisŢ atŢi i se paă ru caă aude un raî s sarcastic
succedat de trei ecouri consecutive. Zgomotele se
auzeau de undeva din bezna de afaraă .

75
 Prima zi de serviciu la Regionalaă fu groaznicaă .
Nu se putea concentra. Reîîntors îîntre ataî tea haî rtii,
trebuia saă raă sfoiascaă zeci de pagini pentru a gaă si acte
normative, apoi saă redacteze adrese. SŢ i se gaî ndea la
analize sŢ i la motivele pe care trebuia saă le invoce
pentru a obtŢine o gamaă caî t mai variataă sŢ i
concludentaă de rezultate pentru depistarea unei
tumori sau posibilitatea aparitŢiei ei îîn urmaă torii ani.
Copilul mai avea putŢin paî naă se va nasŢ te. Ţrebuia saă
ia atitudine, saă se controleze temeinic.
IÎsŢi aminti de secretara care naă vaă lise peste el îîn
birou urlaî nd. Orice om care lesŢ inaă , mai ales dacaă
pierderea din senin a cunosŢ tintŢei nu are cauze
cunoscute, trebuie supus unor analize. SŢ i trebuia
cumva saă se loveascaă la cap, pentru caă numai îîn acest
fel i se vor recomanda nisŢ te radiografii amaă nuntŢite.
Erau bune pentru depistarea tumorilor craniene. Iar
dacaă ar scuipa sŢ i putŢin saî nge va fi sŢ i mai convingaă tor,
pentru caă i se vor face verificaă ri amaă nuntŢite ale
tractului intestinal. SŢ i va lipsi cu aceastaă ocazie
caî teva zile bune de la serviciu. Oricum îîi era rusŢ ine
pentru caă revenise îînfraî nt sŢ i totŢi paă reau caă îîl
menajeazaă sŢ i se poartaă frumos doar pentru caă a
esŢ uat, caă este un mare Nimeni îîn viatŢa profesionalaă .
IÎn consecintŢaă, acest plan trebuia pus la cale paî naă îîn
cele mai mici detalii pentru a iesŢ i totul exact cum îîsŢi
dorea. Nu îîsŢi mai permitea saă dea gresŢ îîncaă o dataă .

76
 Ţrebuia saă -sŢ i fortŢeze imaginatŢia saă lucreze la
randament maxim îîn urmaă toarele zile. Prima etapaă
definitorie pentru bunul mers al planului consta îîn
alegerea scenei unde se va desfaă sŢ ura îîntregul
spectacol. Vroia saă fie un spectacol reusŢ it, prin care
el saă fie transformat îîntr-o victimaă a Sistemului, un
erou al PosŢ tei.
Studie claă direa sŢ i mai ales scaă rile. Dupaă testaă ri
amaă nuntŢite timp de caî teva zile, cu perechi diferite
de pantofi, concluzionaă prin alegerea locului caă utat:
scaă rile de la etajul unu caă tre parter ar fi fost
perfecte. Va ajunge din caă zaă turaă exact la intrarea
principalaă , va putea fi admirat de zeci de perechi de
ochi curiosŢ i care se vor maă ri de uimire sŢ i spaimaă
caî nd el se va rostogoli neajutorat. IÎi sŢ i vedea adunatŢi
îîn jurul lui, cu maî na la guraă , îîmpietritŢi laî ngaă trupul
chircit de durere.
Dar cum saă scape nevaă taă mat din aceastaă
cascadorie sŢ i saă fie sŢ i credibil îîn acelasŢ i timp?
Consultaă seara un atlas de anatomie, reperaă
zonele cele mai sensibile pe care va trebui saă le
fereascaă îîn caă dere, citi cu atentŢie despre organe sŢ i
despre vaă taă maă rile produse prin sŢ ocuri mecanice,
despre vertebre sŢ i tasarea lor îîn cadrul unui impact.
Hotaă rîî caă succesul operatŢiunii necesitaă un plan
concret, bazat pe multaă documentare sŢ i
antrenament. Cumpaă raă o carte despre tipurile de
cascadorii demonstrate prin exemple sŢ i un manual
pentru îîntaă rirea musculaturii. Anita se uita cu o
curiozitate speriataă la el, pentru caă practica cu
regularitate exercitŢii fizice complexe sŢ i se
documenta îîn domenii care paî naă atunci nu
prezentau interes. Odataă studiul sŢ i pregaă tirea fizicaă
77
îîncepute, se adresaă unui magazin ce comercializa
articole sportive, de unde îîsŢi luaă protectoare pentru
genunchi sŢ i coate, dar sŢ i o centuraă pentru spate care
saă -i amortizeze caă derea. Ziua urmaă toare deja
pregaă tea o repetitŢie generalaă .
Se îîmbraă caă de probaă acasaă cu toate aceste
dispozitive sŢ i pe deasupra puse un costum gros sŢ i
mai mare cu douaă numere, achizitŢionat special
pentru evenimentul care avea saă urmeze.
DimineatŢa se trezi mai devreme pentru a se
echipa cu toate accesoriile pe care le tŢinuse ascunse
de ochii curiosŢ i ai Anitei. ObtŢinuse un mers natural
datoritaă probelor pe care le faă cuse seara precedentaă
îîn baie. La îînceput a fost destul de jenant deoarece
simtŢea caă este îîmbraă cat îîntr-un echipament de
scafandru, iar pe deasupra purta costumul de
serviciu.
Ajuns pe scaă rile institutŢiei, îîncepu saă le
cerceteze cu atentŢie. Le numaă raă sŢ i le observaă
coltŢurile ascutŢite. Parcaă raî njeau la el. Se faă cu caă
scapaă un pix pentru a le pipaă i. Reci sŢ i murdare. Urcaă
paî naă caî nd ajunse îîn locul de unde stabilise caă va fi
punctul de lansare. Se uitaă îîn jos sŢ i i se paă ru departe
capaă tul scaă rilor. SŢ i-ar putea fractura coloana sŢ i va
raă maî ne infirm pe viatŢaă. Dar nu putea saă dea gresŢ . Va
caă dea cu maî inile îîn fatŢaă sŢ i numai caî nd va ajunge jos
se va atinge la cap, semn caă este lovit, iar apoi se va
baî lbaî i putŢin.
- Bunaă dimineatŢa Perviliule, ce ai raă mas asŢ a îîn
capul scaă rilor? Ai de terminat situatŢia cu factorii
restantŢi la plata cotizatŢiilor sŢ i diagrama de concedii.
Le vreau paî naă la ora zece.

78
 Perviliu se uitaă la director ca trezit dintr-un vis
frumos sŢ i nu reusŢ i decaî t saă straî ngaă balustrada mai
tare sŢ i saă dea din cap. Nu se putea deplasa. Parcaă totŢi
musŢ chii îîi raă maă seseraă ficsŢ i, contemplaî ndu-l pe
Petrov.
- Ţe simtŢi bine, esŢ ti cam palid… Alo… Perviliule,
ce s-a îîntaî mplat? Raă spunde! ŢŢ i-e raă u?
Perviliu se simtŢea captiv îîn propriul corp. Nu
putea saă -sŢ i misŢ te musŢ chii. Auzise de cazuri
asemaă naă toare, dar nu traă ise pe pielea lui un blocaj
generalizat al tuturor functŢiilor motrice ale corpului.
Urmaă un murmur sŢ i o ceatŢaă care îîi acoperi fatŢa. IÎl
percepea din ce îîn ce mai slab pe director, care îîl
zgaî ltŢaîia cu putere, apoi simtŢi doar o usŢ urare plaă cutaă .
Se trezi peste un timp, nu sŢ tia caî t trecuse sŢ i nici
ce se îîntaî mplase. Plaă maî nii sŢ i creierul i se irigau din
nou, putea misŢ ca ochii, iar toate formele sŢ i culorile
reîînviau pe raî nd. Apoi îîncepu saă facaă conexiuni îîntre
fetŢele care se agitau îîngrijorate sŢ i identitatea lor.
Femeia de serviciu îîi aruncaă îîn fatŢaă contŢinutul unei
caă ni. Era apaă . Apoi urmaraă un sŢ ir de palme zdravene
caă rora Perviliu cu greu le tŢinu piept. IÎn final simtŢi
ceva moale îîn coate sŢ i-sŢ i aduse aminte tot ce se
îîntaî mplase: cum apaă ruse directorul sŢ i i se îîncetŢosŢ ase
mintea, sentimentul neputincios de asfixie, fatŢa lui
Petrov deformataă , senzatŢia de beatitudine sŢ i calm.
Acum totul se terminase: motoarele porniseraă pe
raî nd sŢ i el îîsŢi simtŢea din nou toate extremitaă tŢile.
Saî ngele parcaă naă vaă lea din exterior îîn corpul lui
mototolit iar venele pulsau ca sŢ i caî nd nu ar mai face
fatŢaă volumului sŢ i vitezei cu care nu erau obisŢ nuite
paî naă atunci.

79
 Perviliu se ridicaă îîn picioare sŢ i se uitaă calm la
totŢi cei din jurul lui. Privirea i se opri la director, sŢ i
auzi cu un ecou straniu vorbele lui:
- Ţrebuie saă -tŢi faci neapaă rat nisŢ te analize. SŢ i
saă -tŢi iei caî teva zile de concediu. Ţocmai te-ai trezit
dintr-un lesŢ in.
- Dar... rapoartele... paî naă la zece... e sarcina mea.
- Lasaă -le caă le face Parkin. Era sŢ i el acolo. Daă dea
din cap afirmativ. Ai nevoie de un consult specializat
momentan.
Apaă ruraă doi indivizi îîmbraă catŢi îîn alb sŢ i o targaă .
Perviliu vru saă refuze sŢ i saă porneascaă pe propriile
picioare. Dar ambulantŢa era la usŢ a institutŢiei sŢ i tot
personalul oprise lucrul pentru a asista la
eveniment. IÎi deschiseraă calea caă tre masŢ inaă ca unui
personaj important:
- DatŢi-vaă din calea lui. Are nevoie de aer. ŢrecetŢi
îînapoi la muncaă . Directorul daă dea din maî ini,
alungaî nd parcaă nisŢ te roiuri de insecte potrivnice.
Perviliu fu asŢ ezat îîmpotriva vointŢei lui îîn
salvare, dupaă care urmaă o injectŢie, apoi nu mai simtŢi
nimic. Se trezi pe un pat de spital iar Anita era laî ngaă
el sŢ i tŢinea straî ns îîn maî naă o batistaă mototolitaă .
- Dragul meu, ce fricaă mi-a fost caî nd m-a sunat
domnul Petrov. Nu e nimic grav, a fost o comotŢie.
Efectiv inima nu a mai pompat saî ngele pentru a
ajunge la creier iar tu tŢi-ai pierdut cunosŢ tintŢa. M-a
îîntrebat dacaă ai avut probleme îîn ultimul timp, acasaă
sau la serviciu. Au zis caă ai nevoie de linisŢ te caî teva
zile. Ai trecut prin mari emotŢii, sŢ tiu ca ai fost
stresat...
- SŢ i analizele? Mi-au faă cut analize? M-am lovit
la cap. Ţrebuie o analizaă a saî ngelui, saă nu fie vreo
80
tumoare sau deja semnul unei metastaze, trebuie
cercetat.
- Stai linisŢ tit caă tŢi-au faă cut toate analizele. Mai
ales dupaă ce te-au dezbraă cat sŢ i au vaă zut ce ai sub
haine, acele apaă raă tori pentru maî ini sŢ i picioare, s-au
gaî ndit caă nu este pentru prima dataă sŢ i vrei saă tŢii
ascuns acest eveniment. A sunat domnul Petrov sŢ i a
insistat sŢ i el pentru analize. Nu ai nimic nici la cap,
analiza saî ngelui este din cele mai complexe, nu a
iesŢ it nimic. Mai este un set al caă rui rezultat ni-l daă îîn
cursul zilei de azi. Dacaă vrei îîtŢi poate examina urina
sŢ i fecalele.
- Ar fi bine.
- De ce nu mi-ai spus caă ai mai lesŢ inat? De ce
purtai toate acele apaă raă tori pe sub haine? SŢ i centura
pentru spate...
De pe hol se auzea din ce îîn ce mai aproape un
zgomot cadentŢat al unor pantofi de damaă . O
infirmieraă taî naă raă apaă ru îîn cadrul usŢ ii sŢ i îîi zaî mbi. Lui
i se paă ru un gest deplasat îîn conditŢiile actuale ale
saă naă taă tŢii lui sŢ ubrede. O privi îîntrebaă tor paî naă caî nd
ea, printr-un arcuit al spraî ncenelor, sparse gheatŢa:
- Maă numesc Amanda. V-am adus fisŢ a de
externare sŢ i restul analizelor. Saă sŢ titŢi caă nu este
nimic grav. A fost un simplu lesŢ in datorat probabil
stresului, oboselii sau pur sŢ i simplu faptului caă nu atŢi
maî ncat dimineatŢa. AvetŢi îînscris pe biletul de
externare sŢ i caî teva recomandaă ri printre care se
numaă raă repaosul sporit acasaă îînsotŢit de o curaă de
vitamine.

81
 Primele zile acasaă le petrecu citind sŢ i
documentaî ndu-se despre ce avea de faă cut pentru
a-sŢ i îîntaă ri organismul slaă bit. Deveni brusc convins
de sŢ ubrezimea saă naă taă tŢii sale: se afla pe marginea
unei praă paă stii, un colaps al tuturor viscerelor sale
fiind iminent. Sau cel putŢin asŢ a se vedea el
uitaî ndu-se îîn oglindaă . Distrus sŢ i supt de boli. Unde
erau musŢ chii? Proteine, multe proteine. Va trebui saă
se îîndoape cu fibre de musŢ chi proaspaă t dar sŢ i multaă
carne de pesŢ te. Un îînotaă tor slab de apaă dulce
îîmprejmuit de morcovi fiertŢi. Beta-caroten pentru
piele. Ţrebuia îînceput un proces de restaurare
pentru organele slaă bite care reprezentau centrii
vitali. Urmaă o listaă cu produse ce trebuiau
cumpaă rate îîn primaă fazaă , pentru drenarea raă ului
primordial din vintrele sale. Plecaă sŢ i colindaă
magazinele de profil, iar dupaă trei ore sŢ i îîndelungate
discutŢii tehnice cu diversŢ i comerciantŢi care îîl
convinseseraă saă achizitŢioneze multe tubuletŢe cu
pilule sŢ i sŢ ase saă culetŢi cu prafuri, se îîntoarse acasaă .
Laă sase pentru a doua zi anumite suplimente sub
formaă lichidaă , adevaă rate panacee de saă naă tate, dupaă
cum sustŢineau vaî nzaă torii. ŢotŢi îînsaă îîi recomandaseraă
curele coroborate cu multaă misŢ care, sport sŢ i odihnaă .
Va trebui saă aibaă un program bine pus la punct
pentru a atinge ceea ce-sŢ i propusese, adicaă saă devinaă
un om care saă respire saă naă tate prin totŢi porii.

82
 Anita se sperie caî nd reveni acasaă sŢ i gaă si toate
flaconasŢ ele îîntinse îîn ordine pe masaă , asemeni unei
armate de soldaă tŢei pregaă titŢi pentru cel mai aprig
atac. SŢ i apoi deschise frigiderul sŢ i vaă zu caă era
burdusŢ it cu morcovi gigantici sŢ i douaă sacosŢ e pline de
diverse ierburi proaspete sau congelate. IÎn tot acest
timp Perviliu staă tea cuminte pe pat asŢ teptaî nd
reactŢia ei. IÎsŢi pregaă tea raă spunsul care trebuia saă
demonstreze viabilitatea tuturor actŢiunilor lui de
acum, dar sŢ i a celor viitoare. Anita îîl privi contrariat
dupaă care îîl fixaă cu duiosŢ ie sŢ i îîncepu saă plaî ngaă îîn
pumni asemeni unei sŢ colaă ritŢe emotive.
- Ce s-a îîntaî mplat? Unde ai fost? SŢ i de unde ai
toate tuburile sŢ i tubuletŢele de pe masaă ? Doctorii au
zis caă ai nevoie de odihnaă sŢ i saă nu iei deocamdataă
pastile paî naă nu mergi la control. De ce te simtŢi raă u?
Ce îîmi ascunzi? Ce tŢi-a zis doctorul îîn lipsa mea? Ce
era cu acel echipament pe tine? De ce a apaă rut brusc
aceastaă praă pastie îîntre noi, tocmai acum?
Perviliu se uita la ea, observaî nd lipsa
beta-carotenului care-i faă cuse fatŢa ataî t de palidaă .
- Sunt bune sŢ i pentru tine. De-aia am luat
ataî tea. Pentru copil saă fie saă naă tos. Am îîntrebat îîn
mod special. SŢ i de morcovi ai ataî ta nevoie îîn
perioada asta. Nu vezi caă parcaă esŢ ti de cearaă ? Nu
sunt medicamente, sunt suplimente alimentare care
se pot ingera îîn orice cantitate pentru caă nu au
efecte adverse. Maă simt slaă bit sŢ i îîmi tremuraă maî inile.
Nu e nimic serios, trebuie doar saă fac ceva saă maă pun
pe picioare. SŢ i trebuie saă previn un nou lesŢ in pentru
caă nu se poate ca un tataă saă fie bolnav sŢ i ataî t de
slaă bit precum am fost eu.

83
 Nici nu sŢ tii tu efectele melatoninei, cum
actŢioneazaă aceastaă nobilaă substantŢaă chimicaă
secretataă de glanda pinealaă . SŢ i acum o putem asimila
îîn cantitaă tŢi sporite doar prin ingerarea unei pilule. SŢ i
Perviliu puse maî na pe un flacon asŢ ezat îîn graă mada
de pe masaă .
Anita se uitaă mai atent laî ngaă tuburi sŢ i vaă zu sŢ i
caî teva reviste, prospecte sŢ i chiar sŢ i o carte.
- Poate ai dreptate. Ţrebuie saă te îîngrijesŢ ti. Ai
nevoie de relaxare sŢ i de vitamine. N-am auzit
niciodataă despre melatonina asta. Dar dacaă zici caă
ajutaă ...
- Este hormonul întunericului. De la efectul de
puternic antioxidant sau adjuvant al sistemului
imunitar, paî naă la cresŢ terea frecventŢei somnului cu
vise.
Ţotul se gaă sesŢ te aici, îîn acest recipient.
IÎl privi usŢ or îîncurcataă , nesŢ tiind cum saă curme
discutŢia.
- Da, tu sŢ tii mai bine. O saă iau sŢ i eu probabil.
Mai ales dacaă dormi bine.
- SŢ i elimini îîn somn toxinele.
Fu multŢumit de faptul caă îîn toate actŢiunile sale
nu fusese privit ca un om iratŢional sŢ i cu probleme
psihice, desŢ i era consŢ tient caă anumite idei îîncoltŢiseraă
îîn capul lui mult prea mult sŢ i mult prea repede
pentru vaî rsta sa, ceea ce putea saă -i creeze anumite
neplaă ceri cu lumea din jur, inclusiv cu Anita. Pe
moment îînsaă actŢiunile lui aveau o acoperire logicaă
aproape totalaă . Un procent bun pentru un individ
care tocmai s-a confruntat cu anumite probleme de
saă naă tate, confirmate de medici specialisŢ ti.

84
 Zilele urmaă toare studie prospectele tuturor
pilulelor sŢ i-sŢ i pregaă ti numeroase sucuri de fructe,
care îîn cele din urmaă îîi dezechilibraraă flora
intestinalaă sŢ i-l faă curaă saă parcurgaă de multe ori
drumul la toaletaă , paî naă caî nd aparitŢia melenei îîi creaă
un nou motiv de nelinisŢ te, iar sucurile furaă îînlocuite
cu ceaiuri medicinale îînsotŢite de paî ine uscataă .
Problema digestiei sŢ i a gazelor intestinale îînlocui îîn
capul lui celelalte deficientŢe ale saă naă taă tŢii suspectate
initŢial, iar “era pesmetului sŢ i a anitidiareicelor” sfaî rsŢ i
dupaă o saă ptaă maî naă sŢ i jumaă tate. Apoi se simtŢi relativ
bine sŢ i continuaă terapia sustŢinutaă cu pastile,
eliminaî ndu-le pe cele baă nuite de efectele nefaste pe
care trebuise saă le îînfrunte. Ţotul fu completat de
exercitŢii fizice istovitoare care la îînceput îîi oferiraă
surpriza unei hipertensiuni, continuate de o severaă
aritmie cardiacaă . Dar nu se laă saă îînvins: urmaraă
caî ntaă riri succesive sŢ i analize minutŢioase îîn oglindaă .
SimtŢea caă renasŢ te, iar presiunea saî ngelui îîmpingaî nd
venele obosite îîl faă cea saă sufle asemeni unui
adolescent excitat. Ţimpul liber îîl faă cea saă observe
lucruri caă rora îînainte nu le daă dea atentŢie. La îînceput
a vaă zut pata imensaă de pe tavanul de la baie, despre
care Anita îîl informaă caă provenea de la vecinul de
sus, desŢ i acesta nega de saă ptaă maî ni îîntregi vehement
existentŢa unei defectŢiuni la instalatŢia lui sanitaraă sau
maă car pe coloanaă , îîntre apartamente.
Va trebui saă ia maă suri zilele urmaă toare, saă
meargaă sŢ i saă -l îînghesuie pe individ putŢin, saă -l facaă
saă -sŢ i remedieze problema, sŢ i apoi saă -sŢ i cearaă scuze.
IÎn caz contrar îîsŢi va asuma corectŢia pe care i-o va
oferi.

85
 Ţot din cauza timpului liber pe care-l avea din
abundentŢaă, remarcaă schimbaă rile prin care Anita
trecuse sŢ i pe care paî naă acum nu le observase îîn
detaliu. Fizicul ei suferise transformaă ri majore, îîn
special saî nii crescuseraă mult, pielea lor devenind
îîntinsaă iar circulatŢia venoasaă evidentaă . Sfaî rcurile îîsŢi
schimbaseraă culoarea sŢ i erau totodataă mai
proeminente, ca o pregaă tire pentru alaă ptare. La fel sŢ i
areolele. Pielea fetŢei caă paă tase o culoare îînchisaă iar
pistruii se accentuaseraă . CresŢ terea îîn volum a burtŢii
cauzase aparitŢia pe suprafatŢa epidermei a unui fel de
rupturi care faă cea saă arate abdomenul ca dupaă o
operatŢie nereusŢ itaă . Ţot bagajul diform îîn care odataă
erau intestinele sŢ i cele aferente unui sistem digestiv
normal acoperea acum caă rnurile ataî t de feminine
îînainte, transformaî nd-o îîntr-una din milioanele de
viitoare maă mici din lumea îîntreagaă care inspiraă doar
sentimente de ocrotire. O tŢinea îîn bratŢe sŢ i o saă ruta
cu tandretŢe. Puteau fi fericitŢi. Saă naă tosŢ i sŢ i fericitŢi totŢi
trei.

86
 Noile standarde de viatŢaă impuse îîn prezent
constau îîn eliminarea tuturor potŢiunilor nocive pe
care le folosise îîn trecut, mai ales cafeaua. Acum
descoperea caă motorul îîntregii institutŢii pe care o
paă raă sise fusese cana de cafea. SŢ i probabil peste tot
era la fel. Ajuta oamenii saă devinaă mai vioi sŢ i saă dea
randament mai ales îîn primele ore ale diminetŢii.
Lunea mai ales, totŢi îîsŢi dublau portŢia fatŢaă de celelalte
zile ale saă ptaă maî nii, umblaî nd dintr-un birou îîn altul
cu recipientul aburind îîntr-o maî naă . Cafeaua cu mult
zahaă r oferea energia matinalaă angajatŢilor. ŢŢ igara era
sŢ i ea un remediu îîmpotriva stresului sŢ i plictiselii,
folosit de peste jumaă tate din colegii lui. Doi caî te doi,
angajatŢii PosŢ tei se îînfaă sŢ urau îîn norisŢ orii formatŢi
laî ngaă toaletaă . SŢ i el avea nevoie de pauze, ca orice
angajat. AsŢ a caă iesŢ ea din birou sŢ i se plimba îîncet pe
hol. Privea culoarul lung, tavanul îînalt, apoi urca
paî naă la terasaă . Se prostea cu o tŢigaraă îîn coltŢul gurii
doar pentru a caî sŢ tiga privilegiul de a sta singur
caî teva minute îîn aer curat. Ridica capul caă tre cer,
unde vedea doar porumbei. Acolo sus cineva
probabil cresŢ te porumbei. Se relaxa, faă caî nd
rotocoale de fum sŢ i laă saî ndu-le saă se dezintegreze. Nu
traă gea fumul îîn piept ci doar admira rotocoalele, din
zece fumuri aproape terminaî nd tŢigara. Sorbea caî t
putea pentru a putea elibera fumul îîn diferite forme.
Schimbase mai multe maă rci pentru a vedea diferentŢa
dintre culoarea sŢ i densitatea produsului finit. Paî naă
87
la urmaă descoperise unele faă raă filtru cu ajutorul
caă rora pentru caî teva secunde daă dea viatŢaă unor
adevaă rate tablouri. ReusŢ i îîntr-o singuraă zi saă fabrice
un norisŢ or cu formaă de rechin sŢ i unul de porcusŢ or.
Apoi urmaraă formele ceva mai complexe, contŢinaî nd
mai multe detalii. Dar îîntr-o dimineatŢaă geroasaă de
iarnaă fu surprins de un coleg caî nd tocmai terminase
de compus un caă lutŢ cu o minunaă tŢie de coditŢaă. Era
Klimt, care îîncepu saă raî daă instantaneu. Raî sul
frenetic parcaă îîi raă suna sŢ i acum îîn urechi, dupaă ataî ta
timp. Se simtŢise rusŢ inat cu adevaă rat. De atunci nu
mai faă cea rotocoale. Se multŢumea pur sŢ i simplu saă se
uite la tŢigaraă , cum este devorataă sŢ i cum îîncepe saă
simtaă caă ldura îîntre degete. Era cel mai intim
moment pe care-l petrecea zilnic acolo pe terasaă .
Dar erau vremuri trecute sŢ i demult îîngropate.
Acum era un om nou, cu preocupaă ri noi sŢ i care avea
timp liber pentru a-sŢ i efectua exercitŢiile fizice. Apoi
putea saă hoinaă reascaă îîn voie ore îîn sŢ ir prin parcuri
sau mahalale de care se simtŢea atras. IÎncepuse saă
meargaă la cimitir pentru a-sŢ i vizita mortŢii. Calmul
lumii de acolo îîl linisŢ tea. Dincolo de zidurile
cimitirului se simtŢea mai îîn sigurantŢaă, departe de
vaî ltoarea sŢ i vaî nzoleala vietŢii. MortŢii erau taă cutŢi sŢ i
aveau timp oricaî nd saă asculte problemele celor vii,
care sunt nenumaă rate. Erau calmi, inofensivi sŢ i
taă cutŢi. AsŢ a caă aceste excursii curaî nd deveniraă zilnice,
timpul petrecut acasaă fiind foarte scurt, egal cu cel
petrecut la hotel de un turist. Peregrinaă rile furaă
descoperite de Anita, care privi cu îîngrijorare
aceastaă nouaă preocupare.
- Ar trebui saă te gaî ndesŢ ti la serviciu. Au trecut
trei saă ptaă maî ni de caî nd s-a îîntaî mplat accidentul. Nu
88
ai mai avut probleme de atunci. Ba chiar araă tŢi mult
mai bine. Mai este foarte putŢin sŢ i voi nasŢ te. Nu o saă
putem sta amaî ndoi acasaă . Maă car saă anuntŢi la
serviciu, pentru caă deja tŢi-a expirat concediul
medical. Ar trebui saă vorbesŢ ti cu Petrov. Chiar a
sunat îîntr-o searaă caî nd erai plecat sŢ i tŢi-a urat
saă naă tate, transmitŢaînd caă te asŢ teaptaă îînapoi. A sunat
sŢ i colega ta de birou, MasŢ ika, m-a îîntrebat de tine sŢ i
de copil, caî nd nasc, cum maă simt. Pare o femeie
foarte interesataă , sufletistaă . Iar tu batŢi straă zile,
mahalalele sŢ i mai nou cimitirele.
Perviliu privea îîn tot acest timp spre Anita,
vedea burta mare îîn care probabil deja se zbaă tea fiul
sau fiica lui. Se sculaă de pe scaun sŢ i o saă rutaă pe Anita
ca de adio. De caî nd paă tŢise accidentul, sotŢul saă u se
schimbase, caî teodataă paă rea caă nu mai are nimic îîn
comun cu vechiul Perviliu. Vorbea putŢin, strictul
necesar doar, se culca noaptea taî rziu, hoinaă rea ore
îîn sŢ ir. Apoi devenea din nou afectuos.
- SŢ tii... mi-ar plaă cea saă plecaă m. Saă vedem lumea.
Acum caî t suntem tineri. Am citit lucruri deosebite
despre Australia. SŢ i despre jungla amazonianaă . Anita
privea omul din fatŢa ei. I se paă rea aproape un straă in.
Nu-l auzise niciodataă vorbind decaî t despre lucruri
pragmatice, despre probleme sŢ i despre solutŢionarea
lor, niciodataă îînsaă despre jungla amazonianaă sŢ i nici
altaă zonaă exoticaă mai apropiataă sau mai îîndepaă rtataă .
- Paă i... poate caî nd va mai cresŢ te copilul. Acum
nu. Fu tot ceea ce putu ea saă adauge.

89
 Peste caî teva zile, Anita îîncepu saă simtaă un
disconfort puternic îîn partea de jos a abdomenului.
Perviliu contactaă doctorul sŢ i o transportaă la spital
imediat. Rugaă asistentele saă -i dea o cameraă
spatŢioasaă sŢ i faă raă zgomot. Plaă ti pentru rezolvarea
problemelor administrative o sumaă importantaă de
bani, apoi se ocupaă de toate cele necesare, se
informaă despre ceea ce avea nevoie sŢ i o asŢ ezaă pe
Anita cu grijaă îîn pat, avaî nd îîn vedere obtŢinerea unei
pozitŢii caî t mai confortabile pentru viitoarea maă micaă ,
dupaă ce îîn prealabil verificaă dacaă fuseseraă luate
toate maă surile de sigurantŢaă care saă nu-i punaă îîn
pericol ataî t pe faă t, caî t sŢ i pe ea. Veni asistenta sŢ i -i
administraă calmante pentru stoparea presiunii. IÎn
curaî nd ea se simtŢi obositaă sŢ i îînainte de a adormi îîl
saă rutaă sŢ i-i zise caă -l iubesŢ te. Mult, mult de tot.
El insistaă saă aibaă o discutŢie cu doctorul, care
era obisŢ nuit cu toate tipurile de tatŢi, Vroia saă -i
explice ceea ce se petrece cu sotŢia lui sŢ i dacaă se
poate ca el saă asiste la nasŢ tere.
- Ce nasŢ tere, nu este vorba de nasŢ tere
deocamdataă . Sunt doar nisŢ te dureri, faă tul se misŢ caă ,
se zvaî rcolesŢ te, se agitaă , capaă taă personalitate, îîncepe
saă aibaă tot felul de traă iri, de doleantŢe, de nelinisŢ ti
chiar. S-ar putea zice ca a sosit vremea ca el sau ea
saă -sŢ i defineascaă personalitatea. Dar maă miraă caă nu
atŢi dorit paî naă acum saă vi se precizeze sexul

90
viitorului copil, majoritatea paă rintŢilor sunt foarte
preocupatŢi de acest aspect al sarcinii.
- Nu sŢ tiu ce saă zic, eu m-am gaî ndit la alte
aspecte, nu neapaă rat la acesta, ba chiar mi s-a paă rut
a fi putŢin important. CredetŢi caă sexul conteazaă îîn
viatŢaă? AsŢ a pentru mai îîncolo?
- IÎntotdeauna sexul a contat sŢ i va conta. SŢ titŢi,
din punct de vedere statistic, un baă iat este mult mai
bine primit la nasŢ tere de caă tre familie, are o multŢime
de avantaje fatŢaă de o fataă , dacaă staă m saă ne gaî ndim.
Nu credetŢi?
- Da, probabil avetŢi dreptate. SuntetŢi îîn
domeniu. SŢ i Perviliu îîi straî nse maî na doctorului
pentru a finaliza discutŢia. Anitei i se administraraă
caî teva injectŢii sŢ i fu trimisaă peste caî teva ore acasaă .
Perviliu insistaă saă i se retŢinaă rezerva. Plecaraă acasaă
îîntr-o ambulantŢaă murdaraă , cu un sŢ ofer plictisit sŢ i o
asistentaă acraă .
- AvetŢi grijaă . O saă se mai îîntaî mple. Crizele vor fi
mai violente pe viitor. Saă nu vaă alarmatŢi. IÎncercatŢi
nisŢ te analgezice îînainte de a chema salvarea.
AmbulantŢa se opri sŢ i cei doi coboraî raă . SotŢul o
sustŢinu paî naă ajunseraă sus. Ar fi vrut saă -i dezvaă luie
ceva, dar nu sŢ tia cum saă facaă pentru a suna caî t mai
putŢin sŢ ocant.
- SŢ tii Anita, nu doresc saă mai frecventez PosŢ ta.
De fapt nu mai pot, imaginea mea este compromisaă
acolo. Perviliu cel plin de haî rtii sŢ i de acte contabile
practic nici nu mai existaă . Am nevoie de o schimbare.
Maî ine îîmi voi depune demisia.
- Ce saă faci? Demisie? Acum?
- Maî ine.
- Cum maî ine?
91
 - Din ce vom traă i? La aspectul aă sta nu te-ai
gaî ndit?
- Nu. SŢ i prefer saă nu o fac deocamdataă . SŢ tiu caă
este o problemaă destul de complexaă , la a caă rei
rezolvare voi reflecta îîncaă din primele zile. Dar
crede-maă , nu se mai poate continua asŢ a. Nu-tŢi pot da
mai multe amaă nunte momentan.
Anita nu mai zise nimic. Nu sŢ tia ce, nici de ce sŢ i
nici cum se ajunsese la aceastaă situatŢie. Dar va
asŢ tepta saă vadaă ce se îîntaî mplaă , indiferent de
rezultatul final.

92
 - 'NeatŢa Perviliule, cum te mai simtŢi?
- Bine, fu raă spunsul scurt sŢ i destul de lacunar
pe care îîl daă du de circa zece ori, paî naă ajunse îîn fatŢa
usŢ ii secretariatului. O deschise sŢ i o salutaă cu
gravitate pe Maria. Se simtŢea intimidat de prezentŢa
ei, mai ales îîn situatŢia de fatŢaă. IÎi transpiraseraă
maî inile pe coala albaă .
- Ce avetŢi acolo? îîntrebaă ea pe tonul draă gaă lasŢ
ataî t de plaă cut lui Perviliu.
- Ceva pentru domnul Petrov. Aproape caă
aruncaă haî rtia pe biroul plin de lucruri personale al
Mariei. Apoi se îîntoarse sŢ i iesŢ i îîn grabaă . Caî nd cobora
pe scaă ri auzi vocea panicataă a secretarei rostindu-i
numele. Raă mase un pic nemisŢ cat sŢ i rusŢ inat de gestul
pe care-l faă cuse, dar îîsŢi reaminti caă drumul pe care
trebuia saă apuce era altul de acum îînainte, asŢ a caă se
puse din nou îîn misŢ care cu o vitezaă mai mare decaî t a
vocii Mariei. Ajunse îîn caî teva secunde la usŢ a mare a
institutŢiei care-l adaă postise ataî tŢia ani. IÎntoarse
capul sŢ i vaă zu vacarmul de oameni sŢ i de voci care nu-l
observau, desŢ i el trecea printr-un moment crucial al
existentŢei. IÎl privi pe contabilul Perviliu cum raă maî ne
îîntins, cu ochii sticlosŢ i atŢintitŢi asupra lui, cu o maî naă
ridicataă ca îîntr-un tablou.
Ajunse acasaă sŢ i îîi povesti totul Anitei, care
îîncepu saă plaî ngaă violent, necrezaî nd parcaă
îîntorsaă tura pe care viatŢa lor tocmai o luase. Deci
paî naă la urmaă nu a fost o glumaă . IÎn urmaă toarea oraă ea
93
paă raă sea apartamentul, doar cu hainele de pe ea,
îînsotŢitaă de batista îîn care-sŢ i sufla tot amarul
pricinuit de decizia asta cu efecte dezastruoase
asupra viitorului tuturor. Copilul lor nu se va nasŢ te
îîntr-o casaă unde tataă l nu este îîncadrat îîn muncaă , sŢ i
asta din propria vointŢaă. Ea avea planuri de viitor
pentru el. Pentru totŢi. Pentru copilul lor, al caă rui
viitor îîncepuse saă îîl contureze, desŢ i îîncaă nici nu
devenise mamaă . Dar instinctul exista sŢ i simtŢea ce
avea de faă cut. Se saă turase de teoriile pe care de la un
timp Perviliu i le perora. Ajunge cu sistemele lui
birocratice, clasificate dupaă numaă rul de scaă ri pe care
le au institutŢiile îîn care se aplicaă . Ea nu se simtŢea
nedreptaă tŢitaă de soartaă , nici nu ar fi schimbat nimic
îîn viatŢa ei de paî naă atunci. Ce rost ar avea? Era
linisŢ titaă . El de ce nu îîntŢelegea caă secretul este saă
urmezi calea, sŢ i numai caî nd este imperios necesar sŢ i
ai motive îîntemeiate saă te abatŢi caî te un pic pentru a
ocoli pericolele iminente? Au fost asŢ a de multŢumitŢi,
oare ce avea tocmai acum, ce s-o fi îîntaî mplat cu el?
De ce se schimbase asŢ a de mult îîn asŢ a de putŢin timp?
De ce nu i-a îîmpaă rtaă sŢ it sŢ i ei problemele pe care le
avea? Nu îîntŢelesese povestea cu vitaminele sŢ i criza
de pe scaă ri, dacaă suferea îîntr-adevaă r de o boalaă sŢ i de
ce tŢinea ascuns acest fapt. SŢ i nici nu credea îîn
povestea cu visele sŢ i melatonina.
- Bunaă ziua doamnaă , se auzi o voce pitŢigaă iataă .
Anita îînsaă nu se opri sŢ i nu raă spunse. IesŢ i îîn stradaă ,
alergaî nd spre primul taxi, unde staă tu putŢin pe
gaî nduri apoi rosti spre sŢ ofer adresa la care staă teau
paă rintŢii ei. SŢ oferul demaraă îîn trombaă spre locul
mentŢionat. Aveau de traversat îîntregul orasŢ ,
aproximativ douaă zeci sŢ i cinci de minute. SimtŢea caă
94
lumea ei se praă busŢ esŢ te, iar ea avea saă fie îîngropataă
sub ruine.
IÎn acest timp, Perviliu staă tea calm îîn camera de
zi. Parcaă scaă pase de toate grijile. Se îîntinse pe
canapea sŢ i adormi. Visaă caă s-a îîntors la serviciu sŢ i
este primit de director, cu un nou contract de muncaă
pe care Petrov i-l îîntinde saă -l semneze, iar el
lungesŢ te gaî tul pentru a vedea postul pe care era
îîncadrat. Directorul îîi îîntinde pixul sŢ i face semn
unde trebuie saă semneze. ŢotŢi angajatŢii bat din
palme îîn acelasŢ i ritm. Este sŢ i Maria care îîi face cu
maî na sŢ i îîi zaî mbesŢ te trimitŢaîndu-i bezele. Buzele ei
sunt rosŢ ii sŢ i îîi provoacaă o stare plaă cutaă . Ea nu este
maă micaă deocamdataă . Caî nd atinge pixul, brusc se
trezesŢ te îîn camera lui, realizaî nd caă totul nu fusese
decaî t urmarea a ceea ce se îîntaî mplase îîn ultimele
ore. IÎsŢi aduce aminte de Anita, de faptul caă totul era
stabilit deja sŢ i nu mai existaă cale de îîntoarcere.
Analizaî nd cauzele sŢ i efectele, costurile sŢ i beneficiile,
nu ajunse la o finalitate multŢumitoare. Se ridicaă de
pe canapea, se baă rbieri, îîsŢi aranjaă paă rul, îîmbraă caă un
costum gri deschis sŢ i paă raă si locuintŢa.
Ţoataă ziua o pierdu hoinaă rind prin locuri îîn
care nu fusese niciodataă . Vizitaă mahalalele, vaă zu
tipuri de oameni de a caă ror existentŢaă nu sŢ tia, spre
searaă ajunse pe o stradaă îîngustaă cu claă diri îînalte de o
parte sŢ i de alta. De la geamuri se auzeau voci
stridente, certuri sŢ i sunete suspecte. Vremea, care
îîntre timp devenise ploioasaă , nu-l îîmpiedicaă saă -sŢ i
continue turul prin aceste zone de perditŢie. Ajunse
îîn cel mai raă u famat cartier al orasŢ ului, unde intraă cu
o curiozitate amestecataă cu fricaă . Erau fetŢe pe care
nu le îîntaî lnise paî naă acum îîn locurile pe care le
95
frecventase. O lume pe care o baă nuia, dar pe care nu
avusese ocazia saă o descopere. Era un cartier
necercetat deloc de el paî naă îîn clipa de fatŢaă, nu se
gaî ndise niciodataă caă va paă sŢ i prin locurile unde se
afla acum. SimtŢea ochi atŢintitŢi spre el, care îîl
paî ndeau de la balcoanele murdare, asŢ a caă iutŢi pasul
sŢ i îîsŢi ridicaă gulerul pardesiului pentru a-sŢ i ascunde
mai bine fatŢa, paî naă ajunse îîn fatŢa unei claă diri
impunaă toare, cu etaj sŢ i graă dinaă de flori albaă strii, dar
sŢ i multŢi arbusŢ ti. Ţotul era bine îîngrijit. Citi pe plaă cutŢaă
numaă rul. 68 bis. Din spate se auzi o voce femininaă
care paă rea saă i se adreseze:
- PoftitŢi domnule, vaă rog. IntratŢi. SŢ i îîi îînsŢ faă caă
bratŢul ca îîntr-o menghinaă . Prea multaă fortŢaă pentru o
femeie, ceva nu era îîn regulaă , probabil iar visa din
cauza mustraă rilor consŢ tiintŢei sŢ i avea saă se trezeascaă
pe canapea. IÎl îîmpinse de la spate spre o poartaă
metalicaă purtaî nd un blazon gotic deasupra
maî nerului, apoi puse maî na pe clantŢaă. Ce saă facaă ?
Imaginea Anitei îîi apaă ru ca îîntr-un film prost. Brusc
simtŢi nevoia saă fie acasaă , alaă turi de ea, îîn confortul
oferit de caă minul conjugal. Se uitaă îînapoi sŢ i fata nu
mai era. Inima îîi baă tea ataî t de tare îîncaî t trase maî na
de pe clantŢaă sŢ i o rupse la fugaă . Nu se opri decaî t caî nd
depaă sŢ ise de mult zona dubioasaă . Staă tu la un coltŢ de
stradaă sŢ i se gaî ndi. Peste zece minute telefona Anitei
sŢ i îîn aceeasŢ i noapte dormea alaă turi de corpul ei
caă ldutŢ îîn patul lor. DimineatŢaă îînaintaă DirectŢiei o
cerere de reangajare.
Directorul îîl chemaă îîn birou sŢ i îîncepu saă
citeascaă :

96
 Către Direcţia Regională A Poştei

În atenţia Domnului Director General

Subsemnatul Perviliu M. fost angajat al

Departamentului Contabil în cadrul Direcţiei
Regionale A Poştei, doresc reangajarea în cadrul
aceluiaşi departament sau într-un post asemănător.
Menţionez că prin prezenta cer a mi se anula
demisia depusă anterior şi că problemele ce iniţial
mă determinaseră să iau respectiva hotărâre au fost
rezolvate.
Vă mulţumesc anticipat.

- Deci, Perviliule, vrei saă te îîntorci. Ţe joci cu

haî rtiile. SŢ tii doar caă eu consider haî rtiile a fi ceva
nobil, asŢ a cum altŢii fac mese sŢ i scaune noi facem
haî rtii. AĂ sta e adevaă rul, haî rtiile au fost sŢ i vor fi
necesare. Orice haî rtie gresŢ itaă , orice revenire la altaă
haî rtie, reprezintaă timpi mortŢi, muncaă îîn zadar sau
ineficientaă . Dacaă fiecare ar veni cu demisii sŢ i cereri
de reangajare ce s-ar îîntaî mpla? Suntem o institutŢie
serioasaă , avem probleme importante de rezolvat. Nu
sŢ tiu ce staă la baza dorintŢei tale de a te reîîntoarce la
muncaă , dar îîn ultimul timp ai fost cam bolnav sŢ i
probabil ai avut motivele tale saă renuntŢi ieri. Nu
comentez sŢ i nu vreau saă intervin îîn viatŢa privataă a
vreunui angajat. Dar sŢ tii foarte bine, serviciul e
serviciu, programul e program sŢ i sarcinile pe care le
avem de îîndeplinit nu suportaă amaî nare. IÎl mai tŢii
minte pe Suic? Cel care s-a autogazat îîn garsoniera
lui alaă turi de îîntreaga familie?

97
 Nu cred caă l-ai prins… Era un taî naă r exemplar,
iar caî nd s-a hotaă raî t saă termine cu tot sŢ i cu toate
inclusiv cu amaă raî tŢii aă ia ai lui, la serviciu s-a
comportat exemplar, chiar îînainte saă comitaă fapta sa
abominabilaă . Dar aici a laă sat totul îîn ordine, ba sŢ i -a
terminat situatŢiile pe care le avea de faă cut sŢ i pentru
saă ptaă maî na urmaă toare, a redactat sŢ i procesele
verbale de predare-primire cu ceilaltŢi sŢ i le-a pus îîn
birou, astfel caă le-am gaă sit imediat. Semnate. Ţot
biroul era pus la punct, actele îîn lucru la acte îîn
lucru iar cele terminate aranjate separat, cronologic,
cu biletŢele pe luni. Fiecare lunaă o culoare. Ţe sŢ i
gaî ndesŢ ti cum de un individ capabil saă -sŢ i omoare
familia îîntr-o singuraă noapte putea fi ataî t de ordonat
sŢ i serios la locul de muncaă , cu asŢ a de multaă aplecare
asupra sarcinilor de serviciu atribuite. Am îîntŢeles
ulterior caă daî nsul faă cea parte dintr-o sectaă sau ceva
asemaă naă tor, chestii filozofice care pe mine maă
depaă sŢ esc sŢ i nu am caă derea saă vorbesc despre ele, dar
la serviciu s-a comportat ca totŢi ceilaltŢi paî naă la
sfaî rsŢ it. Sfaî rsŢ itul lui maă refer. SŢ i-a laă sat problemele sŢ i
pasiunile acasaă , sectele sŢ i alte preocupaă ri ciudate au
fost îîntotdeauna îîn afara orelor de program,
niciodataă nu s-au intersectat cu sistemul posŢ tal.
Probabil te îîntrebi de ce aceste discutŢii faă raă sens la
mine îîn birou cu tine de fatŢaă? Vroiam saă -tŢi zic caă noi
aici nu suntem o mare familie, ci o institutŢie rece sŢ i
faă raă suflet. Se poate vorbi de PosŢ taă ca de un tot
unitar, îîntr-adevaă r circulaă repede informatŢia. Despre
totŢi, inclusiv despre tine. Unii ziceau caă ai fi grav
bolnav sŢ i caă te duci îîn straă inaă tate saă te tratezi, altŢii
au spus caă intentŢionezi saă te mutŢi la munte undeva,
ce saă zic... tot felul de zvonuri. Nu sŢ tiu acum... noi
98
deja tŢi-am desfaă cut contractul de muncaă . Acum
trebuie saă vedem unde se poate saă -tŢi gaă sim un post...
Poate la registraturaă ... asta dacaă acceptŢi. Acolo ar fi
un loc. Este o muncaă mai specialaă . SŢ i nici nu este
salarizataă ca la contabilitate. O saă fii colegul
domnisŢ oarei aceleia noi. Nu prea se descurcaă
singuraă . Nu sŢ tiu ce saă zic... Nu am altceva saă -tŢi ofer....
La contabilitate este acum îîn locul taă u Merkin de la
registraturaă . A avansat. Imediat ce ai plecat a venit sŢ i
m-a implorat. Se pare caă ai avut un post raî vnit de
multŢi, pentru caă îîn aceeasŢ i zi a apaă rut sŢ i Alain cu
aceeasŢ i doleantŢaă. PotŢi saă te gaî ndesŢ ti...Dar rapid...Eu
m-asŢ bucura saă te avem iar printre noi. Dar nu uita,
problemele personale nu primeazaă îîn fatŢa celor de
serviciu. De aici vine leafa sŢ i implicit restul. Doar vei
fi cap de familie îîn curaî nd.
Monologul îîi fu îîntrerupt de sunetul strident al
telefonului. Era un apel intern. Directorul fu chemat
paî naă la parter. Despaă rtŢirea de Perviliu fu scurtaă , cu
promisiunea acestuia din urmaă de a se gaî ndi sŢ i de a
da un raă spuns caî t mai rapid, îîn cel mult douaă zile.
Paă raă si biroul sŢ i apoi claă direa. Mergea cu ochii
îîn paă maî nt, gaî ndindu-se la ce s-ar fi îîntaî mplat dacaă
ar fi acceptat propunerea domnisŢ oarei. Probabil nu
ar mai fi ajuns îînapoi. Fusese o tentativaă de evadare
esŢ uataă .
Merse îîncet, nesŢ tiind ce saă facaă . IÎsŢi aminti felul
cum vroise saă schimbe lumea posŢ tei, saă o
revolutŢioneze, saă facaă acei functŢionari mai fericitŢi.
Avusese idealuri sŢ i mai multe îîn tineretŢe. Credea caă
lumea i se va deschide, laă saî ndu-i loc saă se manifeste,
saă -sŢ i exprime opiniile sŢ i saă -sŢ i satisfacaă orgoliile.
Proiectul esŢ uase sŢ i totul se naă ruise. IÎnvaă tŢase ataî tea
99
lucruri îîn sŢ coalaă , crezaî nd caă le va folosi îîntr-un viitor
care a îîntaî rziat saă aparaă . Citise caă rtŢi, se documentase
sŢ i acum tot ce va avea de faă cut va fi îînregistrarea
îîntr-un dosar a unor numere furnizate de toate
oficiile posŢ tale. SŢ tia îîn ce va consta munca la
registraturaă . Statistici cu privire la numaă rul de
telegrame sŢ i scrisori trimise, caî te au ajuns la
destinatŢie, caî te sŢ i mai precis îîn ce oficii posŢ tale s-au
îîmpotmolit, apoi mai erau sŢ i coletele. Aici situatŢia se
dramatiza din cauza proastei manipulaă ri. Astfel caă
tot la el ajungeau reclamatŢiile cu privire la
deteriorarea produsaă pe drum. SŢ tia de caî nd lucrase
la Oficiul 6 cum lucreazaă manipulantŢii care vin saă
ridice seara sŢ i dimineatŢa corespondentŢa. Erau nisŢ te
brute faă raă pic de consŢ tiinciozitate pentru locul de
muncaă , pentru tot ceea ce îînseamnaă corectitudine sŢ i
disciplinaă . Regulile pentru ei erau ceva care exista
numai îîn haî rtia pe care o semnaseraă la angajare. De
atunci lucrau nu dupaă fisŢ a postului, ci dupaă regulile
lor nescrise. Degeaba îîi vorbise directorul despre
Suic sŢ i despre modul lui exemplar de a obtŢine
melanjul desaă vaî rsŢ it îîntre dorintŢa de extinctŢie sŢ i
meticulozitatea executaă rii sarcinilor de serviciu
paî naă îîn ultima clipaă .
Ajuns îîn sfaî rsŢ it îîn fatŢa scaă rii, privi blocul îîn care
locuia. Nu era tentat saă urce. S-ar mai fi plimbat.
Avea nevoie saă -sŢ i adune gaî ndurile. Ţrebuia saă se
eschiveze cumva. IÎn depaă rtare se auzi un sunet de
clopot ca de bisericaă . Se uitaă îîn sus...parcaă nu mai
vaă zuse cerul...AsŢ a de aproape de blocul lui...
- Bunaă ziua, vecine.
- Bunaă ziua.
- Cum vaă mai simtŢitŢi?
100
 - Bine. Aproximativ. Adicaă bine. Din moment ce
maî ine îîncep serviciul.
- Asta e bine. O zi bunaă îîn continuare.
Oare cine vorbise pentru el? Care dintre ei.
Cine hotaă raî se deja? Nu mai avea de ce saă se îîntrebe
din moment ce calea era trasataă . El doar o va urmaă ri.
Dacaă fusese ceva spontan sau poate chiar ceva divin
îîi poruncise saă o facaă , nu mai conta acum. Urcaă
scaă rile, intraă , o saă rutaă masŢ inal pe Anita sŢ i îîi spuse caă
de a doua zi va fi din nou angajat al PosŢ tei.
- Extraordinar. Maă bucur enorm pentru tine. SŢ i
pentru noi totŢi. Accentuaă acesŢ ti „totŢi”, luaî ndu-i maî na
sŢ i asŢ ezaî nd-o pe paî ntecul asemaă naă tor unei mingi.
- SŢ i eu. A fost o mare prostie ce am faă cut. O luaă
îîn bratŢe dar îîn fatŢaă îîi apaă ru imaginea fetei de la casa
îînconjurataă de verdeatŢaă. Ataî ta frumusetŢe îîntr-un
cartier asŢ a de bolnav. SŢ i hainele îîi paă reau a fi din altaă
epocaă , iar felul aproape supranatural îîn care s-a
apropiat de el sŢ i modul cum l-a strigat de parcaă ar fi
fost asŢ teptat...
- Chiar de maî ine maă duc. Pe alt post, la
registraturaă . La parter dupaă coltŢul de la casierie au
birourile. E mai bine sŢ i sunt camerele spatŢioase.
Activitate este mai mult la îînceputul sŢ i sfaî rsŢ itul lunii.
E o muncaă fluctuantaă , tot acte multe, dar asta e
PosŢ ta. Anita privi îîn ochii lui sŢ i vaă zu tristetŢea, dar i se
aruncaă îîn bratŢe îîn semn de apreciere sŢ i ca semn
suprem al consolaă rii.
- Ce este cu tine? De la un timp te-ai schimbat
asŢ a de mult. Copilul este asŢ a de aproape sŢ i tu pari
din ce îîn ce mai îîngrijorat. Am citit despre asta îîntr-o
revistaă , despre depresiile care se pot îîntaî lni la tatŢi,
desŢ i îîn majoritatea cazurilor femeile sunt cele
101
afectate. Uite, asŢ teaptaă saă vezi. SŢ i scotoci îîn caă maraă
prin teancul de ziare sŢ i reviste de unde iesŢ i
triumfaă toare cu o publicatŢie colorataă , care avea un
bebelusŢ rozaliu pe copertaă . Chiar tu ai cumpaă rat
revista. IÎtŢi mai amintesŢ ti?
- Da. Ai cerut-o îîntr-o saî mbaă taă seara de la
chiosŢ cul unde ne–am adaă postit caî nd ploua.
- Corect. Scrie aici. Uite saă vezi. E o chestie pe
care o paă tŢesc tatŢii din lumea îîntreagaă . Dar trece. Uite,
citesŢ te la pagina 16 despre stresul prenatal prin care
trec totŢi baă rbatŢii.
Perviliu deschise la articolul respectiv, care se
îîntindea pe patru pagini mari. Scrisul era îîncadrat de
poze îînfaă tŢisŢ aînd baă rbatŢi îîngrijoratŢi sŢ i disperatŢi, cu
ochi îînduiosŢ aători de care tŢi se faă cea milaă chiar sŢ i
dacaă nu citeai raî ndurile vinovate. IÎncepu lectura,
îîmpotmolindu-se îîn cuvinte lungi sŢ i fraze alambicate
al caă ror contŢinut paă rea propagandist sŢ i puternic
feminist. Aflaă caă sŢ i el participaă la procesul de
nasŢ tere, dar caă transformaă rile care se produc nu se
localizeazaă decaî t îîn plan psihic, putaî nd apaă rea îîn
unele cazuri respingerea mamei de caă tre sotŢ sŢ i chiar
a copilului, existaî nd multe divortŢuri care s-au
produs îîn aceste circumstantŢe. Depaă sŢ irea emotŢiilor
negative se poate face prin consiliere psihologicaă sau
cu ajutorul unor tratamente naturiste constaî nd îîn
tot felul de amestecuri de plante cu proprietaă tŢi
curative.
- Dragaă , cred caă este exagerat ceea ce scrie aici,
toataă aceastaă panicaă este îîntaî mplaă toare. Este
îîntr-adevaă r un stres, dar nu cred caă se merge asŢ a
departe paî naă la depresii sŢ i medicamente ori ceaiuri

102
de buruieni. Eu sŢ tii caă deja consum vitamine,
minerale, deci nu poate fi cazul meu.
- Dacaă -tŢi zic. Sunt baă rbatŢi care au prezentat
chiar o cresŢ tere îîn volum a abdomenului, cu acelasŢ i
aspect ca al unei femei îînsaă rcinate, baă rbatŢi care s-au
plaî ns medicului de familie de acest lucru, îînsaă , in
urma unui consult, s-a constatat caă nu existaă o cauzaă
fizicaă a simptomelor. La majoritatea taă ticilor au
îînceput saă aparaă aceste semne îîncaă de la debutul
sarcinii partenerei, dar au existat sŢ i cazuri îîn care
simptomele de sarcinaă au debutat abia îîn apropierea
momentului nasŢ terii. IÎn toate cazurile, simptomele
au dispaă rut odataă cu venirea pe lume a bebelusŢ ului.
AsŢ a caă , sŢ i îîn cazul taă u, aceastaă posibilitate se poate
lua îîn calcul. Dar saă ne gaî ndim mai bine la nume. Am
caî teva propuneri. Vreau saă sŢ tiu sŢ i de la tine la ce
te-ai gaî ndit. Paî naă acum am ocolit acest subiect, dar
sunt foarte curioasaă .
- Sincer nu m-am gaî ndit, pentru caă numele i-l
putem stabili abia dupaă ce se nasŢ te, îîn legaă turaă cu
personalitatea sŢ i fizionomia lui.
- Ţe gaî ndesŢ ti la copil ca la o marfaă . Bine caă nu
vrei saă facem sŢ i un studiu asupra denumirii lui dupaă
ce se va nasŢ te. Sau poate ar fi bine saă nu-l botezaă m
paî naă caî nd îîsŢi poate decide propriul nume. Cel putŢin
asŢ a ar fi mai corect.
- Aici ai dreptate. AsŢ a ar trebui procedat, dar
din paă cate nu se poate. Oricum nu sunt de acord cu
toate porcaă riile astea scrise îîn reviste.
Ţoataă noaptea îînsaă Perviliu s-a zvaî rcolit
gaî ndindu-se la noul lui post sŢ i la vremurile ce or saă
vinaă . Cum o saă fie tataă , care va fi noua lui relatŢie cu
Anita pe post de mamaă sŢ i caî te sŢ i mai caî te. A doua zi
103
se trezi devreme sŢ i plecaă rapid spre serviciu. Nu
trebuia saă îîntaî rzie. Ajunse la condicaă , fusese mutat
pe ultima paginaă îîn josul listei. Ultimul venit. Prima
semnaă turaă pe noua functŢie. O aplicaă cu simtŢ de
raă spundere, de parcaă ar fi semnat o condamnare la
moarte.
- Da, sŢ i eu maă bucur caă vaă revaă d. IÎntr-adevaă r
este bine saă te îîntorci.
- SŢ i ea este bine. AsŢ teptaă m saă nascaă . Mai are
putŢin.
- Da, se simte bine.
- Nu sŢ tim ce o saă fie, nu am fost de acord saă ni
se zicaă . AsŢ teptaă m saă vedem atunci. Oricum suntem
bucurosŢ i orice ar fi.
- La registraturaă sunt acum.
Perviliu raă spunse calm la toate îîntrebaă rile,
majoritatea aceleasŢ i. Se prefaă cea vesel sŢ i îîncaî ntat de
reîîntoarcerea îîn saî nul comunitaă tŢii unde a fost primit
cu bratŢele deschise.
IÎsŢi luaă biroul îîn primire sŢ i semnaă procesul
verbal prin care receptŢiona îîn bune conditŢii
mobilierul aferent îîmpreunaă cu un computer plin de
praf. ConstructŢii ca am predat, am primit îîi erau ataî t
de familiare. Era oarecum reticent la schimbaă ri ce
implicaă tehnica, calculatorul reprezentaî nd pentru el
un mijloc de alienare sŢ i o sursaă de distrugerii a
saă naă taă tŢii. Caî nd se angajase el, nu exista un astfel de
dispozitiv îîn claă dire, acum apaă reau îîncet îîn cadrul
tuturor departamentelor. Cu un an îînainte fusese
trimis la un curs unde a îînvaă tŢat secretele staă paî nirii
unei astfel de masŢ inaă rii complexe. Acolo îîntaî lnise
oameni asemeni lui, reticentŢi la orice formaă de
schimbare, care îîncet au ajuns saă se îîmprieteneascaă
104
cu masŢ inile albe ce emiteau sunete infernale de cum
le porneai. Perviliu observase cum totŢi ceilaltŢi se
simtŢeau din ce îîn ce mai apropiatŢi de noii lor
companioni mecanizatŢi. ŢotŢi îîn afaraă de el. El vedea
îîn ecranul cu scris verde un instrument pentru
lenesŢ ii care nu sunt îîn stare saă realizeze o situatŢie
contabilaă pe haî rtie doar cu ajutorul cunosŢ tintŢelor de
specialitate. Dupaă ce caî ntaă ri avantajele sŢ i
dezavantajele, Perviliu conchise caă nu mai avea
nevoie de continuarea cursurilor. SŢ i iataă caă dupaă
ataî ta timp se confrunta cu acelasŢ i dusŢ man, care va
trebui saă -i devinaă aliat îîn lupta cu greutaă tŢile ivite îîn
noul departament.
Se asŢ ezaă cu sfialaă pe scaun. Era mai mare sŢ i mai
impunaă tor decaî t ce avusese paî naă acum. IÎn jurul lui
cele douaă colege mai tinere se uitau la el cu respect
sŢ i cu admiratŢie sfioasaă . Perviliu ar fi vrut un loc unde
saă fie îînconjurat doar de baă rbatŢi. Femeile i se paă reau
bune pentru muncile mici dar care necesitaă multaă
atentŢie. SŢ i el ajunsese îîntr-un loc unde va avea colege
douaă femei sŢ i pe deasupra mai tinere, una dintre ele
cea mai nouaă angajataă a institutŢiei. Deci drumul lui
era descendent sŢ i probabil caă nu mai avea multe
stadii de parcurs paî naă caî nd va ajunge la umilirea
finalaă .
- Maă numesc Marta, iar ea este Dima, viitorii
colegi.
- Perviliu, cred caă maă sŢ titŢi de la contabilitate. Se
pare caă îîntr-adevaă r pe viitor vom fi colegi. SŢ i se mai
pare caă voi avea de îînvaă tŢat de la voi ce îînseamnaă de
fapt registratura îîn practicaă . IÎn viziunea mea era
ceva destul de pragmatic unde orice haî rtie capaă taă un

105
numaă r sŢ i îîsŢi cautaă drumul spre alte departamente
unde va fi din nou îînregistrataă sŢ i tot asŢ a...
- IÎntr-adevaă r actele îîn general au un drum
sinuos, suraî se Dima. Perviliu îîi vaă zu fatŢa dintre
sŢ uvitŢele blonde. Era frumoasaă dar avea un aspect
usŢ or neîîngrijit, de fataă care locuiesŢ te singuraă îîntr-un
apartament mic la periferie. SŢ i cu o pisicaă . Paă rul fin
de pe haine traă da aceastaă realitate. El ar fi interzis
pisicile îîn apartament. Paă r mult sŢ i reactŢii alergice
multiple. Se uitaă apoi la maî inile care paă reau muncite
sŢ i aveau cute adaî nci îîn jurul îîncheieturilor. Fataă de
tŢaraă care a primit un post bun la orasŢ sŢ i îîncearcaă saă
reîînvie atmosfera de acasaă aciuind pe laî ngaă ea un
motan blaă nos. SŢ i saă scape de singuraă tate. Baă rbatŢii
bineîîntŢeles caă o deceptŢionaseraă . Colegaă cu Perviliu,
care provenea dintr-o familie cu pretentŢii, un nume
îîn orasŢ , care a absolvit sŢ coala terminaî nd cu o
diplomaă plinaă de 10 sŢ i cu multŢumirea paă rintŢilor, care
l-au considerat un om realizat. IÎsŢi aminti iaraă sŢ i cum
îîl vizitaseraă totŢi îîn baie, in jiltŢurile lor verzi.
- Drumul sinuos poate fi simplificat, se poate
ajunge la un circuit strict sŢ i faă raă ataî tea ocolisŢ uri. Dar
saă nu intraă m îîn amaă nunte, asŢ a din prima zi. Saă ne
cunoasŢ tem mai bine pentru caă vom avea de îîmpaă rtŢit
zile lungi îîn acest birou.
Observaă un fir de paă r care se desprinse usŢ or de
pe marginea maletei ei sŢ i naviga spre biroul lui.
- Activitatea la biroul nostru este structurataă pe
douaă perioade ale zilei: dimineatŢa primim toate
adresele care au sosit la secretariat îîn ziua
precedentaă sŢ i le introducem îîn calculator,
completaî nd caî teva caî mpuri pentru fiecare
document îîn parte. Introducem data primirii la
106
PosŢ taă , cine este expeditorul, departamentul caă ruia îîi
este destinataă adresa, apoi un indicativ al gradului
de prioritate, iar îîn partea a doua a zilei sosesc
adresele de la noi caă tre exterior, sŢ i la fel le
introducem îîn calculator folosind aceeasŢ i aplicatŢie
informaticaă . La o saă ptaă maî naă scoatem rapoartele sŢ i
verificaă m situatŢia adreselor de raă spuns, care au
venit sŢ i care nu, apoi contactaă m personal pe cei de la
care nu a ajuns nimic îînapoi, sŢ i tot asŢ a. Practic
suntem mai importantŢi decaî t pare la prima vedere.
Nu introducerea datelor este problema, ci
îîntretŢinerea relatŢiilor cu alte institutŢii sŢ i firme.
- Este vreo problemaă ? Vaă simtŢitŢi raă u?
- Nuuuu. Maă gaî ndeam la ce povestitŢi. Drumul
documentelor... sinuos... dar oarecum simplificat, sŢ i
cu perioadele zilei. IÎn tot acest timp nu slaă bea din
caî mpul vizual firul de paă r ucigasŢ . IÎl sŢ i vedea cum
intraă sŢ i i se cuibaă resŢ te îîn plaă maî nul cald sŢ i moale. SŢ i
cum îîn timp chistul hidatic cresŢ te sŢ i el este nevoit saă
meargaă la spital. Raze, poze la plaă maî ni, o interventŢie
nereusŢ itaă urmataă de o septicemie. SŢ i gata. Ţotul de la
o amaă raî taă de pisicaă a unei colege inconsŢ tiente. Dacaă
ar fi avut sŢ i ea un baă rbat ca toate celelalte nu ar fi
zburat paă rul de maî tŢaă prin birouri. Va trebui saă -i
atragaă atentŢia cumva. Nu era adeptul tolerantŢei.
- AvetŢi o pisicaă ?
Marta se opri din explicatŢiile pe care Perviliu
oricum nu le mai urmaă rea. Zaî mbi îîncurcataă sŢ i daă du
din cap afirmativ.
- Dar de unde sŢ titŢi? Maă uimitŢi. Nu am zis
nimaă nui de existentŢa vreunui animal. Dar
îîntr-adevaă r am douaă pisici. Se numesc Leo sŢ i Disco.

107
 - SŢ titŢi, eu sunt alergic. Si Perviliu se chinui saă
îîntaă reascaă afirmatŢia printr-un straă nut care saă -l facaă
caî t mai credibil. SŢ i apoi îîncaă unul. SŢ i ultimul.
- De mic simt pe oricine a atins vreun animal.
Caî ine, pisicaă , orice este acoperit de paă r. Chiar am
paă tŢit odataă cu un arici care era îîn iarbaă iar eu eram
pe o bancaă îîn parc. L-am adulmecat de la geam. ŢotŢi
acei tŢepi îîmi faă ceau raă u.
IÎn tot acest timp Dima îîl caî ntaă rea din ochi pe
Perviliu, care observaă privirea acuzatoare sŢ i stopaă
monologul.
- Chiar este adevaă rat, saă sŢ titŢi.
Marta crezu îîntreaga poveste. Ea sŢ tia ce
îînseamnaă saă fii alergic de la un frate ce suferea de o
bronsŢ itaă astmatiformaă .
- O saă îîncerc saă nu iau contact cu ele îînainte de
a veni la serviciu.
- V-asŢ fi recunoscaă tor. Pentru caă ceea ce atŢi
vaă zut este doar îînceputul. Atunci caî nd se agraveazaă
maă sufoc sŢ i îîmi apar pe corp pete rosŢ ii ce-sŢ i mutaă
locatŢia. Ţotul îîncepe de la buric sŢ i se extinde spre
zonele periferice, apoi dispare sŢ i se localizeazaă îîn
alte locuri dupaă fix douaă zeci sŢ i douaă de minute.
Perviliu se uitaă fix la Dima, care îîsŢi îîntoarse
ochii instantaneu spre monitor. Vaă zu caă biroul ei este
populat cu tot felul de obiecte ce îîn mod normal nu
ar avea ce caă uta acolo. De fapt asta i-a sŢ i atras
atentŢia. Era postat pe birou un ursuletŢ de plusŢ , dar sŢ i
douaă icoane micutŢe, o pozaă îînraă mataă îînfaă tŢisŢ aînd doi
copii graă sutŢi, un desfaă caă tor de conserve sŢ i o carte de
bucate. Pe monitorul calculatorului era un teanc de
dosare care maă sura cel putŢin 30 de centimetri sŢ i
care erau sortite din moment îîn moment saă se
108
praă busŢ eascaă , dar totusŢ i erau ignorate, de unde
deduse caă erau puse acolo de mult timp. Pe birou se
afla sŢ i un set de creioane groase sŢ i o ascutŢitoare îîn
formaă de hipopotam. Dima continua saă se prefacaă caă
studiazaă atent ceva pe ecranul calculatorului.
- Ce groaznic. ŢotusŢ i Dima nu-sŢ i lua ochii de la
monitor, tastaî nd faă raă oprire, probabil nu o
convinsese. Dacaă Marta demonstra prin expresia
fetŢei caă era speriataă de efectele nefaste ale
simpaticelor animaă lutŢe asupra noului coleg, Dima
paă rea caă este absentaă la discutŢia lor, fiind parcaă
transportataă îîn altaă lume.
La un moment dat, aceasta zise pe un ton rece:
- Vaă putetŢi asŢ eza biroul la geam. Astfel nu vetŢi
mai avea probleme. SŢ i eu am un caî ine sŢ i nu pot
renuntŢa la el din cauza problemelor dumneavoastraă
de saă naă tate. IÎn plus, totŢi avem probleme diverse.
Alergiile îîsŢi au remediile lor. Alopate sau homeopate,
ori prin acupuncturaă . E decizia dumneavoastraă
acum, ce alegetŢi. Saă sŢ titŢi îînsaă caă alergie la arici nu
cred saă existe. Paă rintŢii mei au fost medici, spuse ea
ridicaî ndu-sŢ i dupaă ureche o sŢ uvitŢaă de paă r ce-i intrase
îîn ochi.
- Cu caî inii nu am probleme. La paă r maă refer.
Perviliu privi birourile asŢ ezate aidoma unor
baă nci de liceu... SŢ i el fusese pe vremuri la un liceu cu
pretentŢii. PutŢine amintiri mai avea din acele
vremuri... Mai era ceva care saă fi rezistat trecerii
timpului sŢ i acumulaă rii de informatŢii? Rememoraă
panoplia de colegi pe care-i avusese de-a lungul
anilor de studiu. Lungii sŢ i plictisitorii ani de studiu,
plini de ambitŢii sŢ i renuntŢaări repetate. Avea banca lui,
caî tŢiva colegi mai retrasŢ i sŢ i alaă turi de care aborda
109
diverse subiecte, desŢ i îîn sinea lui nu-i simtŢea ca
faă caî nd parte din aceeasŢ i colectivitate, ba mai mult, îîi
ura consideraî ndu-i inferiori sŢ i superficiali.
Nemaizicaî nd de cei mult prea zgomotosŢ i, pe care-i
privise de la îînceput cu un dezinteres total, o
adunaă turaă imbecilaă de fanfaroni excitatŢi de fustele
scurte sŢ i chiar mai putŢin scurte ale colegelor. Nici ele
nu au reprezentat pentru el imagini clare sŢ i cu
personalitaă tŢi distincte. Figuri sŢ terse, majoritatea
fiintŢe abjecte pline de fantezii îînaă busŢ ite cu
maimutŢoiul aă la de matematicaă care sŢ tia saă -sŢ i punaă îîn
evidentŢaă musculatura bine îîntretŢinutaă , aplecaî ndu-se
special sŢ i numai îîn anumite pozitŢii peste catedraă sŢ i
deasupra primelor baă nci, de parcaă ar fi fost la o
reprezentatŢie de culturism.
ŢotusŢ i Nadina, fata care faă cuse lucrul acela îîn
ultimul an de liceu îîi marcase existentŢa. IÎsŢi amintea
sŢ i acum felul cum o studia îîn timpul orelor de
matematicaă sŢ i fizicaă , materii lipsite de orice undaă de
simtŢire umanaă , a caă ror povaraă o simtŢea zilnic. Iar el
faă cea abstractŢie de ambiantŢaă sŢ i o fixa cum îîsŢi lua
notitŢe, cu o seriozitate tipicaă pentru fetele care sŢ tiu
ce drum au de parcurs îîn viatŢaă. IÎsŢi tŢuguia buzele
atunci caî nd se concentra, astfel îîncaî t linia lor se
arcuia pe maă sura cresŢ terii ritmului dictaă rii îîl fascina.
SŢ i caî nd nu îîntŢelegea îîi apaă rea un rictus pe fatŢa plinaă
de pistrui aruncatŢi printre traă saă turile ordonate sŢ i
bine îîntretŢinute ale chipului luminos, care nu
ascundea urme de uraă sau raă utate. IÎsŢi amintea de
ochii ei albasŢ tri îîntrebaă tori, care niciodataă nu se
îîndreptaseraă spre el, sŢ i de puful fin sŢ i blond care
straă lucea îîn lumina soarelui atunci caî nd maî na

110
subtŢire tŢintuia cu fermitate semnele matematice pe
caietul gros.
Cum a venit vestea îîn dimineatŢa de iarnaă ... Cum
s-a cutremurat totul îîn existentŢa lui caî nd zvonul a
erupt îîn toataă sŢ coala. Ce nebunie a fost sŢ i cum i-a
cuprins iuresŢ ul îîn zece minute pe totŢi, de la elevi
paî naă la profesori sŢ i apoi la director. Cum a ascultat sŢ i
el totul cu ochii mari, clipind cadentŢat. Caî te
amaă nunte i s-au spus. SŢ i cu caî taă plaă cere i-a fost
relatat tabloul de caă tre colega cea uraî taă sŢ i grasaă :
Arkania. Setea cu care arunca detaliile macabre ca
nisŢ te condimente peste firul epic sŢ i asŢ a destul de
dramatic. Cum a relatat cu lux de amaă nunte sŢ i alaă turi
de totŢi colegii adunatŢi îîn jurul ei felul îîn care funia îîi
lungise gaî tul caî tŢiva centimetri, cum ochii albasŢ tri
prezentau o rosŢ eatŢaă datoritaă vaselor de saî nge ce
explodaseraă sŢ i cum deveniseraă ataî t de mari îîncaî t
paă reau caă pot paă raă si orbitele devenite
neîîncaă paă toare. SŢ i cum limba îîi era iesŢ itaă pe partea
staî ngaă de parcaă ar fi murit straî mbaî ndu-se, ceea ce
Perviliu socoti aproape ca fiind imposibil datoritaă
faptului caă Nadina avea o limbaă destul de micutŢaă.
Observase acest amaă nunt la o petrecere de sfaî rsŢ it de
an caî nd ea baă use un cocktail exotic amestecat cu
laă maî ie sŢ i miere. O privise cum se juca involuntar
lovind cu paiul marginile paharului sŢ i atunci îîi zaă rise
pentru prima dataă limba. Era verde datoritaă culorii
lichidului, care paă rea un amestec nefast de chimicale
frumos mirositoare. Noroc caă era laă maî ia naturalaă .
Chiar îîncercase saă intre cu ea îîn vorbaă atunci, saă fie
draă gutŢ sŢ i comunicativ, dar esŢ uaă dupaă primele douaă
fraze. Acum auzea despre ea caă se sinucisese îîn acest
mod atroce pentru o fataă , alegaî nd mutilarea
111
definitivaă îîn defavoarea unei metode mai gingasŢ e sŢ i
faă raă semne asŢ a de evidente, cum ar fi fost ingerarea
unui amestec letal de pilule care altaă dataă o trataseraă
de insomnie.
Fusese doliu mare îîn sŢ coalaă sŢ i apoi
îînmormaî ntare cu fast sŢ i urlete. Mersese sŢ i el
îîmpreunaă cu toataă clasa: se apropiase cu sfialaă de
corpul inert îîmbraă cat sŢ i dichisit, haine de culori vii,
pentru a contrasta cu destinul straniu pe care sŢ i-l
alesese. La gaî t purta o esŢ arfaă rosŢ ie. Perviliu privi îîn
special gaî tul, pentru a se convinge de spusele cutrei
aă leia hidoase. La prima vedere paă rea un gaî t normal,
probabil bestia aia mintŢise, moartea survenise brusc
sŢ i nu asŢ a violent sŢ i lent cum prezentase ea scena.
Auzise sŢ i el povestea cu sfincterele care se deschid,
cu relaxarea totalaă a musŢ chilor corpului defunct,
auzise despre noile tipuri de sinucidere prin îînghetŢ ,
care practic sunt cele mai curate din toate punctele
de vedere. De ce nu preferase maă car injectarea unei
doze de ulei îîn carotidaă ? De ce trebuia saă se
naă scoceascaă toate aceste legende murdare despre
ultimele ei craî mpeie de viatŢaă îînsaî ngerataă ? Se gaî ndi
la totŢi factorii care au determinat-o pe mica Nadina
saă nu mai fie îîn stare niciodataă saă se joace cu paiul
îîntr-un pahar cu lichid verde plin de esentŢe
chimicale. O distruseseraă iremediabil. Ce cauze
coroborate îînchiseraă zidul îîn jurul ei? Anotimpul
fusese de vinaă oare? Planetele sau predispozitŢie din
familie? Cine putea da maă car un indiciu? Lucrul cert
era caă gaî tul nu paă rea modificat, nu era asemaă naă tor
unui acordeon, asŢ a cum sustŢinuse piticania imbecilaă
de Arkania. Probabil era doar schimbat la culoare sŢ i
un pic tumefiat, cum este orice gaî t de adolescentaă
112
care trece prin asŢ a ceva. Niciun bilet ori notitŢaă care
saă anuntŢe gestul ce avea saă urmeze. Perviliu paă strase
imaginea Nadinei ca aceea a unei martire
hipersensibile, pe care lumea asta rea o doboraî se.
Dupaă multŢi ani, la îîntaî lnirea de zece ani de la
terminarea liceului, unul din colegii lui, baă iat „la
modaă ” îîn vremea adolescentŢei, recunoscu caă iesŢ ise
de caî teva ori cu ea îîn acea perioadaă , iar acum se
simtŢea vinovat pentru decesul ei prematur.
Perviliu schimbaă radical imaginea iconoclastaă
pe care i-o construise Nadinei îîn anii precedentŢi, o
îînlocui cu cea a unei fete cu idei sŢ i idealuri joase,
care îîsŢi plaă tise cu viatŢa propria nimicnicie.
- Adunaă m datele, multe date sŢ i din toate
departamentele. Le cumulaă m îîn registre sŢ i pe
dischete. Nu putem avea îîncredere doar îîn
informaticaă , datele pot dispaă rea foarte usŢ or.
- IÎntr-adevaă r nici eu nu asŢ avea îîncredere îîn
colectarea datelor numai îîn masŢ inaă riile astea. Se
poate îîntaî mpla ceva sŢ i se pot pierde toate. Ce este
scris pe haî rtie aici raă maî ne. SŢ tiu caă acum existaă
tendintŢa asta de modernizare sŢ i caă pentru
simplificarea birocratŢiei îîn cadrul posŢ tei
introducerea calculatoarelor este un progres
evident. IÎnsaă consider caă tehnica ne depaă rteazaă de
adevaă ratele valori, de necesitatea contactelor
interumane. Dacaă vretŢi saă sŢ titŢi, cred caă oamenii deja
au pierdut legaă tura cu divinitatea. Dumneavoastraă
vaă d caă avetŢi pe birou aceste simboluri, sŢ i Perviliu
îîndreptaă maî na spre cele douaă icoane de pe birou.
Defila îîn acest timp prin îîncaă pere cu maî inile la spate
asemeni unui orator de vocatŢie, fiind foarte convins
de ceea ce sustŢinea. El nici maă car nu-l aprecia pe
113
Dumnezeu, mai ales îîn ultimul timp. IÎn ultimul timp
al lui Dumnezeu, acesta era total dezinteresat sŢ i
probabil nici maă car mort nu era. Doar îîntr-o micaă
vacantŢaă, unde se odihnesc cei ca el, saă tui saă tot
esŢ ueze.
Marta îîncepu saă raî daă chicotind sŢ i punaî ndu-l pe
Perviliu îîntr-o situatŢie jenantaă ce îîl faă cu saă se
opreascaă din mersul îîn cerc prin camera îîngustaă .
- Probabil trebuie saă maă apuc de aranjarea
biroului, sŢ i îîncepu saă tragaă de un coltŢ pentru a clinti
structura lemnoasaă destul de masivaă pentru corpul
lui firav. Dima se ridicaă de pe scaun pentru a-l ajuta
saă deplaseze mai usŢ or piesa de mobilier care paă rea
destul de îîncaă paă tŢaînataă sŢ i nedornicaă a-sŢ i schimba
pozitŢia. IÎn cele din urmaă biroul se lipi de peretele de
la geam. Imaginea Nadinei care agonizeazaă sŢ i limba
care se desprinde de corpul muribund îîi persistau îîn
minte. Mai ales limba care se îînvaî rte îîn toate paă rtŢile,
vraî nd saă evadeze din corpul ce-sŢ i pierde vlaga sŢ i
sucombaă sub funia taă ioasaă . Oare ce fel de funie
folosise? Auzise caă cea de pescuit ar fi cea mai
indicataă .
Nadina ar fi trebuit saă traă iascaă . Poate ar fi fost
prietena lui. Ar fi dus-o îîn tabaă ra de varaă , s-ar fi
îîmprietenit poate acolo. IÎn mijlocul naturii totul
decurge mult mai natural decaî t îîn orasŢ . O declaratŢie
de dragoste pare mult mai îîn context dacaă este spusaă
îîntr-un luminisŢ din paă dure decaî t pe bancaă îîn parc
alaă turi de o groazaă de mitocani moderni.
- E bine aici. Perviliu se asŢ ezaă sŢ i puse maî inile
pe birou asemeni unui copil timid îîn clasele primare.
Se simtŢea îîncoltŢit de privirile celor douaă sŢ i nu sŢ tia ce
atitudine saă afisŢ eze pentru a nu paă rea ridicol.
114
 Mai îîl despaă rtŢea o singuraă oraă de sfaî rsŢ itul
programului. Perviliu se gaî ndi ce ar putea face îîn
acest timp pentru a îînfrunta trecerea lenesŢ aă a
timpului sŢ i îîn acelasŢ i timp saă nu se apropie de
inamicul cu tastaturaă . IÎn final se ridicaă de pe scaun sŢ i
dispaă ru îîn directŢia îîn care se afla toaleta. Intraă sŢ i se
asŢ ezaă îîn fatŢa oglinzii sprijinit de chiuvetaă .
Nu va putea saă facaă fatŢaă acestui post. Va trebui
saă gaă seascaă o scaă pare.
Perviliu se gaî ndi sŢ i privi oglinda. AsŢ tepta un
potentŢial raă spuns.

115
 A doua zi dormi mult sŢ i ajunse la serviciu dupaă
praî nz. Se asŢ ezaă la birou dupaă ce salutaă cele douaă
colege, apoi le îîmpaă rtaă sŢ i o serie de probleme
gastroenterologice pe care le folosi ca scuzaă pentru
absentŢa la primele ore. Ziua decurse calm sŢ i Perviliu
chiar efectuaă la calculator caî teva îînregistraă ri, sub
atenta supraveghere a celor douaă . La ora trei paă rea
foarte concentrat la efectuarea unei duble
îînregistraă ri, caî nd se auziraă îîn sŢ oaptaă din spatele
calculatorului lui nisŢ te sunete joase asemaă naă toare
unor incantatŢii. Marta sŢ i Dima la îînceput au crezut caă
este un zgomot venit de afaraă , Marta se ridicaă chiar
sŢ i îînchise geamul. Peste caî teva minute îînsaă scaî ncetul
chinuit raă zbaă tu din nou, pe aceeasŢ i tonalitate sŢ i
avaî nd aceeasŢ i cadentŢaă.
- Domnu’ Perviliu, vaă simtŢitŢi bine? Ce vor saă fie
zgomotele astea îîntr-un birou?
- SŢ i mie mi s-a paă rut caă aud ceva. De la un timp
aud multe voci, diverse dialecte sŢ i limbi care nici
maă car nu existaă . Maă doare burta sŢ i mi se pare caă se
umflaă . Probabil este stresul prenatal, asŢ a cum am
citit îîn reviste, sindromul Couvade. Se produc tot
felul de perturbaă ri care deocamdataă nu au fost
demonstrate decaî t prin exemple concrete.
Marta sŢ i Dima se scularaă de pe scaun sŢ i iesŢ iraă
afaraă pe hol. Se îîntoarseraă peste caî teva minute sŢ i -l
gaă siraă pe Perviliu staî nd cu calculatorul îînchis sŢ i
fixaî nd un paă ianjen de deasupra biroului. Perviliu
116
raă mase asŢ a cu maî inile îîncrucisŢ ate sŢ i privirea fixaă
paî naă caî nd, la un moment dat, se misŢ caă brusc sŢ i daă du
drumul la calculator reluaî ndu-sŢ i activitatea.
Pentru a elibera atmosfera de tensiunea
acumulataă , Marta sŢ i Dima îîncepuraă saă vorbeascaă
despre salarii sŢ i oportunitaă tŢi de avansare. Apoi
despre cele de la Resurse Umane care stau degeaba
sŢ i ultimul subiect atins fu pretŢul unui anumit
sortiment de ciuperci delicioase pe care Dima nu
prea le agrea.
- Nu trebuie saă avetŢi îîncredere îîn ciuperci.
Oricum ar fi, prezintaă anumite riscuri pentru
saă naă tate. Nu-i asŢ a usŢ or saă sŢ tii caî nd cele comestibile
suferaă mutatŢii sŢ i devin otraă vitoare. FeritŢi-vaă de
ciuperci, ataî t vaă pot zice.
AfirmatŢia le faă cu pe cele douaă saă nu mai
deschidaă alt subiect de conversatŢie.
A doua zi urmaă îîmperecherea exemplarelor
rosŢ ii cu verzi. Cel pe care se completeazaă sŢ i cel care
se imprimaă pe haî rtia autocopiantaă . Cele rosŢ ii la rosŢ ii
sŢ i verzi la verzi. SŢ ase bibliorafturi paî naă seara.
Perviliu privi cu ciudaă spre teancurile asŢ ezate pe
birou. IÎl asŢ teptau saă le raă sfoiascaă sŢ i saă le
îîmperecheze. El care fusese ataî t de responsabil îîn
ceea ce privesŢ te executarea sarcinilor de birou, va
trebui sŢ i acum saă -sŢ i demonstreze îîncaă o dataă
atasŢ amentul fatŢaă de institutŢie. Va trebui saă nu saraă
niciun formular. O singuraă gresŢ ealaă l-ar compromite
îîn fatŢa Directorului sŢ i a celor douaă fufe. Va
demonstra caă este capabil saă -sŢ i exercite îîncaă
atributŢiile. IÎncepu lent, dar cu atentŢie maximaă . Ochii
lor erau atŢintitŢi asupra lui sŢ i le simtŢea presiunea, dar
continua saă raă sfoiascaă dosarele arcuind spraî ncenele,
117
de parcaă îînaă untru s-ar fi aflat îîntŢelepciunea îîntregii
omeniri. Maî nuia haî rtiile cu abilitate, citind cu voce
tare numaă rul existent îîn josul paginii, tonul
devenindu-i din ce îîn ce mai grav odataă cu îînaintarea
spre un numaă r îîntreg. Pe geam se auzeau ciripituri
de paă saă ri. Perviliu numaă ra îîn continuare. Numaă raă
asŢ a ore îîntregi, paî naă ajunse îîntr-un final la 12643.
Numaă rul îîi sclipea cu reflexii gri sŢ i argintii. Fufele
staă teau sŢ i probabil îîl observau cum daă paginile,
studiindu-i imperfectŢiunile sŢ i chicotind îîn lipsa lui,
îîn special caî nd plecau amaî ndouaă . Exemplare rosŢ ii sŢ i
verzi. Avea ochii îînlaă crimatŢi, dar nu se laă sa. Va munci
paî naă cele douaă cutre vor dispaă rea sŢ i va putea lua o
pauzaă . Dar ele continuau saă se prefacaă absorbite de
lumina monitorului. Sfaî rsŢ itul celor opt ore de muncaă
îîl gaă si extenuat, dar triumfaă tor. Ţerminase.

118
 - Unde e?
- Acolo sus, rosti Dima cu satisfactŢie.
- Deasupra domnului Perviliu, vedetŢi... acolo
are paî nza.
Se auzi un zgomot îînfundat provocat de
atingerea îîn plin a tŢintei sŢ i paă ianjenul aterizaă zdrobit
pe o notaă de pe birou. El îîl luaă de un piciorusŢ , îîl asŢ ezaă
îîn palmaă sŢ i-l analizaă . IÎncaă mai misŢ ca.
- L-am terminat. IÎn plin l-am nimerit.
- MultŢumim.
- L-atŢi aruncat la cosŢ , domnu’ Perviliu?
- Normal.
IÎn realitate îîl avea îîn palmaă . IÎi simtŢea misŢ caă rile,
îîncaă mai era viu. Cele douaă îîl crezuseraă .
Femeia de serviciu era îîncaă îîn usŢ aă. Cerceta
tavanul îîn caă utare de noi arahnide. Dupaă un minut
de scrutat toate laturile peretelui, concluzionaă caă
singurul posesor de mai mult de douaă picioare din
birou fusese eradicat.
Perviliu avea sub birou cutia de agrafe, îîl postaă
acolo pentru moment sŢ i asŢ teptaă . Cele douaă trebuiau
saă meargaă la masaă , ceea ce se sŢ i îîntaî mplaă îîn jumaă tate
de oraă .
Atunci luaă cutiutŢa, coborîî îîn grabaă scaă rile, iesŢ i
din claă dire sŢ i la primul paî lc de verdeatŢaă asŢ ezaă
paă ianjenul pe o frunzaă lataă . IÎncaă se mai zvaî rcolea îîn
ciuda abdomenului staî lcit care elimina un lichid
verzui lipicios. Agonia saă rmanului îîl îîndaî rji sŢ i mai
119
tare. Avea saă -l raă zbune. Ţrebuia saă ia o maă suraă
îîmpotriva lor. AsŢ a caă primul pas fu saă se îîntoarcaă
îînapoi cu zaî mbetul pe buze îîn mijlocul criminalilor.
Se concentraă pe tot parcursul zilei saă raă maî naă
calm sŢ i saă -sŢ i efectueze sarcinile de serviciu, ba chiar
le ajutaă pe cele douaă saă termine situatŢiile kilometrice
pe care le îîncepuseraă sŢ i apoi, caî nd treaba fu
terminataă , le zaî mbi. Propuse subiecte de discutŢie,
spuse caî teva bancuri picante pentru a destinde
atmosfera, astfel îîncaî t ambele domnisŢ oare ajunseraă
la finalul zilei saă se distreze copios, daî nd drumul la
aparatul de radio sŢ i fredonaî nd melodiile la modaă , ba
chiar Dima îîncepu saă schitŢeze un soi de dans pe
scaunul de birou, arcuindu-sŢ i sŢ oldurile îîn ritmul
melodiilor saă ltaă retŢe sŢ i balansaî nd capul îîntaî i pe
directŢia îînainte-îînapoi, iar pe maă suraă ce ritmurile se
îîncingeau, staî nga-dreapta.
Caî nd terminaă programul, el coborîî sŢ i verificaă
starea micutŢului animal. Era chircit sŢ i nu mai misŢ ca.
Acasaă Perviliu se comportaă ciudat. Repetaă la culcare
douaă propozitŢii îîntr-o limbaă necunoscutaă . La îînceput
Anita crezu caă se roagaă . IÎncercaă saă le memoreze
pentru a se interesa ce anume semnificaă . „Krim,
Filosofem Ish El Kaled” apoi pe o tonalitate mai
joasaă sŢ i cu accent straă in de vreo cinci ori „Impir
Perviliu Ok Bunget”. El nu citise niciodataă despre
alte civilizatŢii sŢ i nu studiase vreo limbaă sau dialect
exotic. Era prea bine ancorat aici, cel putŢin asŢ a
crezuse ea paî naă acum. Saă fie vorba tot despre
sindromul Couvade? Sau intrase îîn vreo sectaă de
ciudatŢi perversŢ i? Prea se adunaseraă multe simptome
pe care el le prezenta sŢ i care faă ceau din el un om
deviat de la axa normalului.
120
 - SŢ tii Anita, am îînceput saă aud nisŢ te voci. De
ceva timp nu maă simt îîn regulaă . Poate e legat de
copil, cred caă ai dreptate. Maă simt ciudat. Sunt vizitat
de Ottis. A apaă rut martŢi sŢ i joi saă ptaă maî na trecutaă , dar
ieri m-a vizitat la birou. Am de îîndeplinit o sarcinaă
urgentaă . N-am zis nimic nimaă nui, dar acum simt caă
tu trebuie saă sŢ tii.
- Ottis… sŢ i Anita izbucni îîntr-un raî s demonic,
straî ngaî ndu-l la piept. Era transpirat sŢ i avea ochii
pierdutŢi, transfigurat undeva îîn alt spatŢiu decaî t
dormitorul lor. Anita îîi duse maî na la burtaă , dar
Perviliu o retrase.
- El mi-a zis caă nu e bine ce am faă cut sŢ i caă maă
voi caă i mai îîncolo. Este caă pitanul Elliott Specer.
Ultima dataă a venit îîn uniforma impecabilaă plinaă de
decoratŢii. Mi-a promis caă voi fi îîn curaî nd cineva
important. Scap de PosŢ taă .
Anita avea deja un sughitŢ spasmodic. Plaî nsul îîi
contorsionase fatŢa sŢ i deja emitea urlete sincopate.
- Plec… ne despaă rtŢim. IÎn caî teva zile o saă nasc.
Merg la mama.
- Pleacaă . SŢ i rapid. Nu asŢ vrea saă te gaă seascaă
Caă pitanul. Nu-i plac plaî ngaă ciosŢ ii. S-ar supaă ra
probabil, mi-ar reprosŢ a caă nu sŢ tiu saă linisŢ tesc o
femeie.
Perviliu îîncepu saă caî nte îîntr-o tonalitate joasaă :
„Ţu, caî nd vei pleca, maî ngaî ierea mea cu tine o vei lua,
pe valurile maă rii maă vei vedea.” Era o melodie pe
care Anita o aprecia, de fapt le-a plaă cut amaî ndurora
ataî t de mult. Perviliu caî nta, dar pe un ton militaă resc,
lipsit de orice urmaă de lirism. Apoi taă cu sŢ i se ridicaă ,
se duse îîn bucaă taă rie sŢ i îîncepu saă pregaă teascaă un
ibric de ceai.
121
 - Ţe servesc cu un ceai de gaă lbenele? Este
foarte potrivit îîn gastrite hiperacide, ulcer gastric,
ulcer duodenal, colecistitaă , icter infectŢios, inflamatŢii
ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat,
cicatrizant intern sŢ i chiar dismenoree. Anita îînsaă
deja îîsŢi îîmpacheta bagajele cu o maî naă sŢ i cu cealaltaă
se chinuia saă -sŢ i sufle nasul îîntr-o batistaă roz.
- „Ţu ai saă faci din mine zbor, am saă cad sŢ i -mi
este dor de-al taă u suraî s”... parcaă asŢ a era... Poate Ottis
sŢ tie. El e expert îîn tot sŢ i -n toate. M-a uimit caî te sŢ tie
chiar sŢ i despre sistemul posŢ tal. L-asŢ asculta toataă
ziua. Niciodataă n-am avut un mentor. SimtŢeam eu caă
nu este de la sindromul Couvade. Ţot drumul pe care
l-am parcurs paî naă acum, toate zbaterile astea cu
slujba, cu pozitŢia socialaă , totul putea fi evitat. Dacaă îîl
cunosŢ team mai devreme... IÎnsaă vocile au prefigurat
aparitŢia lui. DoresŢ te saă nu fie uitat, chiar crede caă ar
fi un al doilea Diogene, dar unul cu altaă sferaă de
activitate, un Diogene care va schimba totul.
Maă va îînvaă tŢa, va trebui saă muncesc alaă turi de
el... Poate vom reusŢ i.
Anita se opri privindu-l fix. IÎl baă nui de consum
de alcool, desŢ i nu era genul lui. Apoi de substantŢe cu
efect halucinogen folosite îîn cadrul unei secte. De
sindrom clar nu mai putea fi vorba. Manifestaă rile
erau prea radicale. Ea fusese preocupataă de copil, de
ceea ce avea saă se îîntaî mple sŢ i nu avusese timp saă se
gaî ndeascaă la el. SŢ tia caă baă rbatŢii pot avea sŢ ocuri
psihice îîn aceastaă perioadaă , dar nu credea caă poate fi
asŢ a de grav. SŢ i clar nu era vorba de un sŢ oc.
Perviliu se ridicaă sŢ i plecaă spre baie. Anita
raă mase privind cum traî ntesŢ te usŢ a sŢ i apoi îîncepe saă
ridice tonul sŢ i saă rosteascaă sunete ciudate îîntre care
122
unele se repetau. „Rim, rim” apoi „krim, krim”
raă sunau din spatele usŢ ii. SŢ i zgomote de pasŢ i sŢ i tot
felul de bubuituri pe care le faă ceau obiectele din
jurul lui.
Ea privea pierdutaă spre usŢ a de la baie, nesŢ tiind
ce avea saă se îîntaî mple. Ceva o retŢinea tŢintuitaă de
canapea. Nu avea fortŢa necesaraă pentru a se implica
îîn tot acest vortex. Nu sŢ tia unde sŢ i cu ce saă îînceapaă .
Gaî ndurile se amestecau sŢ i deciziile nu reusŢ eau saă se
construiascaă . Cel putŢin pe moment, nu putea decaî t
saă asŢ tepte ca totul saă îînceteze.
Deodataă zgomotul se opri, Perviliu taă cu.
Secundele se succedau faă raă prea multaă grabaă pentru
Anita, care asŢ tepta saă vadaă consecintŢele tumultului
de zgomote. UsŢ a se deschise sŢ i Perviliu apaă ru cu o
fatŢaă relaxataă sŢ i bonomaă cum nu avusese niciodataă .
O lacrimaă se claă tina pe baă rbia îîmpietritaă a
Anitei.
- Ţotul este din cauza ta. Va trebui saă ne
despaă rtŢim. De azi îînainte maă voi muta. Sau vei pleca
tu. Eu nu sunt de acord saă nasŢ ti copilul. Este sŢ i
paă rerea lui Ottis caă am comis o mare gresŢ ealaă caî nd
l-am conceput. Gaî ndesŢ te-te la ce îîl asŢ teaptaă .
Caă pitanul sŢ tie mai bine. Mi-a explicat clar zecile de
motive pentru care nu trebuie perpetuataă viatŢa. Deja
se pregaă tesŢ te de Marele Raă zboi. SŢ i gesticula cu
maî inile, marcaî nd parcaă genialitatea Caă pitanului.
Numai saă vezi ce va putea paă tŢi micutŢul. Zi de zi alte sŢ i
alte pericole de care noi va trebui saă -l ferim. Iar dacaă
vom esŢ ua nu ne vom putea salva niciodataă .
Anita se ridicaă sŢ i hotaă rîî ce avea de faă cut. Se
naă pusti spre sŢ ifonier sŢ i smulse aparent la îîntaî mplare
îîncaă o maî naă de lucruri, creaî nd pe pat un morman pe
123
care îîl compactaă pentru a îîncaă pea îîn geamantanul
folosit îîn trecut la excursiile montane. Perviliu
perora îîn continuare, gesticulaî nd sŢ i araă taî nd spre
puncte sŢ i forme imaginare. Cuvintele se rostogoleau
ca un sŢ uvoi. Verva aceasta îîi era necunoscutaă ei,
sotŢiei lui. Nu-l vaă zuse niciodataă ataî t de îînfocat,
niciodataă nu atinsese un subiect cu venele umflate
ca acum, cu paă rul zburlit sŢ i îîmprosŢ caî nd ataî ta salivaă
caî nd rostea cuvaî ntul „Ottis” sau „Caă pitanul”.
Anita îînsŢ faă caă geamantanul, îîl ocoli pe Perviliu
sŢ i iesŢ i îîn grabaă pe usŢ aă. El taă cu instantaneu, iar pe
chipul saă u se asŢ ternu o expresie plinaă de multŢumire
sadicaă . IÎncepu saă straî ngaă restul lucrurilor Anitei sŢ i
saă le asŢ eze ordonat pe pat. Se uitaă la ele putŢin timp sŢ i
nu sŢ tiu ce reactŢie ar fi trebuit saă aibaă . Le straî nse cu
grijaă sŢ i le puse îîntr-o parte a sŢ ifonierului pe care-l
îînchise cu cheia. Apoi iesŢ i afaraă sŢ i colindaă straă zile. Se
opri de caî teva ori saă priveascaă anumite fetŢe ale
trecaă torilor, apoi cumpaă raă douaă batoane sŢ i un iaurt
de fructe. Le consumaă îîncet, uitaî ndu-se pe un perete
sŢ i analizaî nd soarta paă ianjenului sŢ i pe cea a Anitei.
Adormi gaî ndindu-se la mopul ucigasŢ .

124
 A doua zi merse la serviciu îîn costumul
procurat îîn momentul investirii sale îîn îînalta functŢie
de Director. Se achitaă de sarcinile de serviciu cu
migalaă sŢ i cu daă ruire, exact asŢ a cum îîl sfaă tuise
directorul. Cele douaă colege paă reau îîncaî ntate de
faptul caă vor fi degrevate de o parte din munca
zilnicaă . Ziua trecu rapid, îîntre adresele noi sŢ i cele
mai vechi. Cele douaă erau linisŢ tite, iar partea de
muncaă pe care i-o atribuiseraă lui Perviliu le faă cea saă
se simtaă foarte lejere. Chiar îîncepuraă saă i se adreseze
pe un ton imperativ, mai ales Dima. Aceasta avusese
îîncaă de la îînceput o atitudine ostilaă fatŢaă de sosirea
lui îîn birou. Ţrebuia cumva saă -i cucereascaă
îîncrederea, asŢ a caă luaă douaă buchete de flori cu
maă iestrie alese de la o floraă rie dichisitaă .
- Vreau douaă buchete superbe, pentru o ocazie
specialaă , saă fie ceva frumos, de bun gust, pentru
douaă doamne distinse.
- Distinse, ce frumos sunaă , domnu’. SŢ i mie mi-ar
plaă cea saă -mi aducaă cineva flori de distinsă. AlegetŢi
dumneavoastraă , eu maă ocup de asŢ ezare sŢ i
ornamente. Le voi aranja îîntr-un model caî t se poate
de elegant.
- Vaă rog pe dumneavoastraă . Am îîncredere.
Efectul obtŢinut fu cel scontat, ambele devenind
brusc radiante la vederea buchetelor de flori asŢ ezate
pe birou. Sosise îînaintea lor special pentru acest
scop.
125
 - Dar de la cine sunt?
- De la mine.
- Cum adicaă ? Noi nu prea primim flori.
- Adicaă vrea saă zicaă caă am primi noi, dar nu ni le
oferaă nimeni. Este un gest frumos, dar din paă cate nu
s-a mai îîntaî mplat asŢ a ceva la noi îîn birou.
- Dar suntetŢi nisŢ te doamne distinse sŢ i eu
consider caă trebuie saă fitŢi tratate ca atare.
- Ce domn respectabil, acum chiar caă ne-atŢi
convins. Nu sŢ tiu de ce acest gest, baă rbatŢii oferaă flori
cu un motiv bine îîntemeiat, dar dumneavoastraă se
poate saă fi faă cut o exceptŢie. Eu asŢ a simt.
Orele trecuraă îîn chicoteli sŢ i o îîntreagaă
atmosferaă de plenitudine plutea îîn biroul lor. Iar se
daă du drumul la aparatul de radio sŢ i se ascultaraă
sŢ lagaă re. Perviliu se uita sus, acolo unde fusese
caî ndva singura fiintŢaă serioasaă ce merita respect.
La plecare ele îîl puparaă sŢ i îîi mai multŢumiraă îîncaă
o dataă . Probabil le faă cuse saă se simtaă femei.
Seara Perviliu vizitaă un important centru
comercial de unde-sŢ i cumpaă raă douaă sticle de parfum
fin sŢ i un recipient de îîncaă lzit apa pentru prepararea
infuziilor.
„Caî t mai fierbinte” fuseseraă exact cuvintele pe
care i le adresase vaî nzaă toarei.
- Pentru cafea, ceai? Cu alimentare la prizaă
avem doar aceste trei modele. Cel mai interesant
este acesta. Are un volum mare sŢ i poate fi folosit ataî t
pentru îîncaă lzire, caî t sŢ i pentru raă cire. Atinge 120 de
grade. Cel putŢin asŢ a scrie aici. SŢ i vaî nzaă toarea îîi
îîntinse lui Perviliu foaia cu instructŢiunile de folosire.
Poate fi transportat îîn concedii, la serviciu, datoritaă

126
volumului mic pe care-l ocupaă . Are sŢ i o husaă
elegantaă , privitŢi.
„Pericol de arsuri grave” furaă cuvintele din
prospectul de functŢionare care îîl faă curaă pe Perviliu
saă achite contravaloarea aparatului. Privi satisfaă cut
spre cutia voluminoasaă sŢ i o îînsŢ faă caă cu amaî ndouaă
maî inile. Se duse acasaă si o instalaă pe masaă dupaă care
îîl porni la maxim. Vroia 120 de grade. IÎl îîncaî ntaă
functŢia care nu lasaă aburii saă se vadaă sŢ i îîi aspiraă ,
convertind toataă caă ldura degajataă de rezistentŢa din
interior. Apaă fiartaă sŢ i arsuri. IÎncepu saă fredoneze
nisŢ te versuri apartŢinaî nd unei formatŢii foarte la modaă
pe care o auzea zilnic la nesuferitul de aparat din
birou.
A privit apa cum trece prin tot procesul de
îîncaă lzire, cum îîncepe saă aparaă acele mici bule pe
geamul recipientului, care îîncet-îîncet se
desprindeau sŢ i se îîndreptau spre partea de sus a
vasului, iar îîn caî teva minute tot contŢinutul îîncepu saă
fiarbaă efectiv. Geamul pe care era prezent sŢ i un
termometru îîncepuse saă se abureascaă . Proba era
terminataă , efectul obtŢinut fiind cel scontat.
AsŢ ezaă cu grijaă recipientul îîn cutia lui sŢ i,
multŢumit de achizitŢia faă cutaă , se îîndreptaă spre baie,
unde-sŢ i sortaă hainele murdare. Ţrebuia saă spele rufe.
Apoi se gaî ndi la Anita sŢ i la felul îîn care se eliberase
de toataă povara. IÎsŢi aminti de Ottis, de acele tije mici
de metal asemaă naă toare unor cuie care îîi
straă pungeau toataă fatŢa. SŢ i expresia cinicaă . Oare nu-l
paă caă lise sŢ i el ca totŢi ceilaltŢi? Meritaă aceastaă nouaă
religie îîmbraă tŢisŢ ataă ? Urmaraă îîntrebaă ri obscure care îîl
faă ceau saă se îîngrijoreze, provocaî ndu-i reactŢii
organice: greatŢaă sŢ i o senzatŢie de ametŢealaă surdaă .
127
 A doua zi cana fierbaă toare trona pe biroul lui.
Cele douaă s-au uitat la îînceput ciudat, dar Perviliu
le-a demonstrat utilitatea produsului pe care-l
achizitŢionase preparaî ndu-le o infuzie de ceai din
plante cu multiple proprietaă tŢi curative sŢ i
detoxifiante pentru organismul lor taî naă r. Paă reau
îîncaî ntate de oferta colegului sŢ i gesticulau emitŢaînd
tot felul de „mmm” uri pentru a-l convinge pe acesta
de talentul lui de amestecaă tor de ierburi. El chicotea,
savuraî nd victoria ce se prefigura.
Urmaă toarele zile furaă linisŢ tite sŢ i calde. Perviliu
lucra, sŢ i fetele la fel. Nu mai auzise nimic de Anita,
practic nici nu-l mai interesa pentru caă totul paă rea
ataî t de departe, desŢ i dupaă calculele lui trebuia saă
nascaă .
IÎsŢi aduse aminte de Ottis sŢ i de ultima lor
discutŢie. Lipsa spraî ncenelor, albeatŢa fetŢei sŢ i ochii
exoftalmici precum sŢ i tatuajul compus din cele 102
paă trate ale caă ror linii intersectate punctau tijele
inserate îîn piele, avaî nd îîncrustat modelul de spiralaă ,
îîl faă ceau pe Perviliu saă -l vadaă ca pe un element
supranatural, a caă rui îîntŢelepciune avea saă -l ghideze
pe viitor. Mai era sŢ i alfabetul straniu pe care Ottis
sustŢinea caă -l inventase acum mult timp sŢ i îîn care îîl
va initŢia sŢ i pe el îîn curaî nd, atunci caî nd va parcurge
toate etapele necesare. Alfabetul era bazat pe
geometria paă tratului, care era combinataă cu semne
matematice, unele cunoscute de Perviliu, altele nu.
- Literele nu sunt totul, zicea el. Oamenii sunt
prea superficiali saă se exprime doar cu ajutorul lor.
Superlativul trebuie disecat îîn diverse forme.
„Foarte” sŢ i „cel mai” nu este de ajuns. Oamenii vor
vedea pe pielea lor. Caî nd trompetele vor suna
128
marsŢ urile mele infernale, numai cei alesŢ i se vor
putea bucura de spectacol. Caî nd totŢi ceilaltŢi vor testa
din plin sensurile nebaă nuite ale cuvintelor. Atunci
caî nd „chin” sŢ i „durere” nu vor mai fi suficiente,
atunci se va folosi alfabetul meu, mult mai detaliat sŢ i
mai complex. Caî nd sensurile cuvintelor „iubire”,
„tandretŢe”, “multŢumire” vor dispaă rea. IÎntr-o lume
care tinde saă -sŢ i simplifice sŢ i saă -sŢ i restraî ngaă traă irile sŢ i
sentimentele, vom veni noi, cu aceastaă revolutŢie.
Chinul sŢ i durerea vor fi cheia salvaă rii, vor desaă vaî rsŢ i
procesul maî ntuirii. Umilirea sŢ i disperarea vor fi
uneltele noastre îîn primaă fazaă . Paî naă atunci cuiele
îînfipte îîn piele vor trebui purtate de totŢi membrii
noii societaă tŢi, dar totul trebuie saă fie atent pus la cale
sŢ i actŢionat numai la îîndemnul meu. Nu asŢ a anarhic sŢ i
faă raă urmarea coordonatelor unui plan elaborat îîn
prealabil de mine. Lumea actualaă trebuie
depersonalizataă total, boala trebuie saă fie generalaă ,
paî naă caî nd vor raă maî ne doar nisŢ te epave ce se vor
decima unele pe altele. Faă raă ajutorul nostru procesul
se va desfaă sŢ ura de la sine dar mult mai lent,
trebuiesc accentuate anumite etape prin generarea
îîn masaă a unor sentimente de vinovaă tŢie, lipsa puterii
de decizie sau a fortŢei morale sŢ i psihice. Lovind
puternic acolo jos, îîn ceea ce acum se numesŢ te
familie, destabilizaă m tot sistemul. Apoi vom folosi
tensiunile rasiale sŢ i religioase. Dar pentru asta avem
nevoie de un individ îînvraă jbit, speriat, slaă bit psihic sŢ i
dezorientat. IÎn concluzie, un proces de castrare
moralaă sŢ i spiritualaă trebuie saă ne aducaă îîn final
caî sŢ tigul. Dar necesitaă un efort comun sŢ i de durataă
pentru a avea exact efectul scontat. BineîîntŢeles caă
sistemul trebuie coroborat sŢ i cu lovituri puternice îîn
129
saă naă tatea fizicaă a individului. Aici eforturile sunt
mult mai mici, doar trebuie „plantatŢi” nisŢ te
catalizatori îîn anumite puncte strategice, restul vine
de la sine. Pentru îînceput trebuie avutŢi îîn vedere
indivizii revendicativi, cei care îîsŢi doresc saă traă iascaă
sŢ i saă iubeascaă , extrovertitŢii caă rora viatŢa li se pare a fi
o parabolaă sinusoidalaă , cu bune sŢ i rele. AcesŢ tia
trebuiesc anihilatŢi sŢ i coboratŢi îîn genunea spiritualaă e
cultului efemeritaă tŢii sŢ i deznaă dejdii. Perviliu simtŢi caă
se sufocaă îîn vaî ltoarea ideilor proclamate de Ottis.
Oxigenarea creierului probabil nu functŢioneazaă la
parametrii normali. SŢ tiind caă avea saă lesŢ ine, se laă saă
îîn jos pentru a nu se lovi îîn caă dere. Ultimul lucru pe
care-l simtŢi furaă maî inile osoase ale lui Ottis care-l
prinseraă sŢ i îîl asŢ ezaraă pe canapea. Visaă revolutŢii sŢ i
executŢii îîn masaă , oameni care jeleau sŢ i altŢii care
luptau îîmpotriva sistemului conceput de Ei. Luptau
nesŢ tiind caă tocmai el fusese cel care le oferise un
motiv de a continua lupta, el si Ottis. El oferise ceva
nou, furia sŢ i poate toataă deznaă dejdea din lume, dar
maă car era ceva concret sŢ i palpabil: era confruntarea
cu adevaă rata naturaă umanaă sŢ i cu Noua Ordine.
Pregaă teau moartea omului sŢ i restabilirea Ordinii.

130
 Se trezi îîn douaă ore asŢ ezat îîn pat. IÎsŢi aminti
discutŢia îîn cele mai mici amaă nunte. Apoi detaliile se
estomparaă sŢ i rememoraă vag drumul caă tre pat. IÎi
raă maă sese îîntipaă ritaă plecarea lui Ottis sŢ i felul cum
pelerina neagraă din piele lucioasaă atingea covorul.
Se sculaă sŢ i se asŢ ezaă la birou. Planul trebuia saă
reusŢ eascaă . IÎl stabili îîn cele mai mici detalii. Dacaă
coordonarea era perfectaă , nu avea ce saă nu iasaă bine.
Nu era acum interesat de revoltele îîn masaă , va avea
tot timpul.
DimineatŢaă se trezi îîncet, cu acelasŢ i tonus pe
care-l prezenta îîn fiecare zi la ora respectivaă . IÎsŢi faă cu
toaleta cu minutŢiozitate. Mai ales spraî ncenele avu
grijaă saă le pieptene. Grija pentru detaliu... aceastaă
scurtaă propozitŢie era repetataă obsesiv de caă tre Ottis.
Cele trei fire de paă r de pe obrazul drept furaă taă iate
cu precizie sŢ i fermitate. Lavajul bucal fu complet, trei
minute de misŢ caă ri precise care garantau periajului
calitatea, iar dintŢilor saă naă tatea sŢ i lipsa plaă cii
bacteriene. Se îîmbraă caă calm cu aceleasŢ i haine din
ziua precedentaă , iar pe drum adoptaă un mers
degajat, chiar sŢ trengaă resc, balansaî nd servieta.
Ajunse sŢ i scoase îîn grabaă din sertar o serie de dosare
nelucrate, sub pretextul caă nu gaă sea dosarul cu
numaă rul 411. Un dosar destul de important de altfel.
Avea saă punaă multaă lume îîn alertaă cu dosarul aă sta. IÎi
sugeraă Martei caă poate a fost dus la arhivaă . Ea se
ridicaă instantaneu sŢ i iesŢ i pe usŢ aă cu o privire
131
îîngrozitaă . Perviliu tot scotea dosare paî naă umplu
biroul. Privi la instrumentul de faă cut ceai. Atinsese
100 grade sŢ i avea volum maxim. O rugaă pe Dima saă -l
mute pe dulapul din fatŢaă pentru a pozitŢiona teancul
pe biroul lui. Ea îîl luaă cu grijaă de maî ner sŢ i -l
transportaă spre locul indicat, desŢ i era foarte sus.
- Aaa, uite-l. SŢ i Perviliu ridicaă din sertar dosarul
pe care staă tea inscriptŢionat 411.
- Ufff... îîn sfaî rsŢ it. Maă duc saă -i spun sŢ i ei saă nu-l
mai caute. Perviliu se sculaă sŢ i trase mai aproape de
margine recipientul îîncins. Slaă bi un pic laă casŢ ul îîn
care se afla dispozitivul ce contŢinea lichidul fierbinte
apoi verificaă temperatura. 112 grade. IÎndeajuns.
IÎntinse firul paî naă la el sub birou sŢ i -l prinse îîn maî naă .
IÎncordat luaă pozitŢia pe care o studiase ataî t acasaă .
Cablul era straî ns îîn maî na transpirataă . Avea emotŢii cu
toataă planificarea. SŢ i caî t exercitŢiu. Se gaî ndi la Ottis sŢ i
la calmul lui infailibil. Deschise dosarul cu cealaltaă
maî naă sŢ i asŢ teptaă . Inima îîi fortŢa pieptul iar secundele
paă reau ataî t de lungi. Nu se gaî ndise ce va face dacaă va
intra pe usŢ aă altcineva.
AsŢ teptarea luaă sfaî rsŢ it caî nd cele douaă intraraă in
birou, ambele afisŢ aînd o expresie de bucurie faă raă
margini. Prima era Dima. Perviliu ridicaă îîntr-o maî naă
dosarul buclucasŢ iar cu cealaltaă trase un pic de
cablul ce faă cea legaă tura la prizaă a recipientului de
ceai. Cele douaă atŢintiraă privirile vesele spre Perviliu
sŢ i Dima faă cu pasul fatal. Perviliu îînchise îîncet ochii,
multŢumit de sincronizarea perfectaă , desŢ i ar fi vrut
saă -sŢ i astupe cumva sŢ i urechile, dar nu avu cum.
DorintŢa îîi era perfect justificataă , deoarece imediat se
auzi un urlet urmat sŢ i de al doilea. Vasul se golise îîn
parte pe fatŢa primeia, pe a doua îîmprosŢ caî nd-o îîn
132
caă dere pe picioare. Dima urla sŢ i se tŢinea de fatŢaă cu
palmele iar Marta plaî ngea uitaî ndu-se la picioarele
care caă paă taseraă reflexii rosŢ iatice. Ciorapul se topise
datoritaă lichidului fierbinte ce actŢionase îîn zona
afectataă . Perviliu saă ri imediat sŢ i el cu grimasa
pregaă titaă , îîncepaî nd saă strige „Ajutor!”.
IesŢ i din birou sŢ i se duse direct la usŢ a
Directorului. Ataî t îîi zise secretarei:
- Repede la Salvare. Avem o urgentŢaă îîn birou.
Nu mai sta.
- Domnule Director. O nenorocire. Fetele de la
mine. SŢ titŢi aparatul de faă cut ceai... S-au ars. 120 de
grade, ataî t avea. Repede. Am zis saă cheme
ambulantŢa. Directorul holbaă ochii sŢ i se mobilizaă îîn
timp ce el alergaă îînapoi spre birou. Era deja acolo o
adunaă turaă de colegi care gemeau sŢ i chiar plaî ngeau
uitaî ndu-se la nenorocirea ce cuprinsese institutŢia. SŢ i
el îîncepu saă ridice maî inile pentru a puncta starea de
profundaă durere sŢ i neputintŢaă, îîn timp ce Marta sŢ i
Dima plaî ngeau. Atmosfera grotescaă fu îîntreruptaă de
aparitŢia medicului sŢ i a asistentei de pe salvare.
Aveau o targaă lungaă sŢ i o perfuzie agaă tŢataă dupaă umaă r.
Urletele se opriraă . Nu era timp de bocealaă sŢ i trebuiau
luate maă suri. Ritmul era alert sŢ i totŢi forfoteau.
- La o parte. Vaă rog pe targaă imediat. O
asistentaă daă du rana Martei cu un spray apoi o
acoperi cu un pansament antiseptic.
Doctorul examinaă fatŢa celeilalte cu un fel de
lupaă apoi concluzionaă :
- DomnisŢ oaraă , te-ai cam ars. Cine tŢi-a faă cut
surpriza asta ar trebui saă te cearaă îîn caă saă torie. Era
probabil o glumaă , asŢ a sunt totŢi medicii: nisŢ te cinici
zeflemitori. Dar Dima se îîntinse îîn final pe targaă ,
133
sughitŢaînd îîncaă . Procesiunea se mutaă pe hol sŢ i cele
douaă furaă conduse paî naă la ambulantŢaă. Perviliu privi
din urmaă cum se îîndepaă rteazaă multŢimea îîn timp ce
biroul raă mase gol. Doar uneltele de scris mai erau
maă rturii ale prezentŢei celor douaă . Ottis era pe
scaunul Martei sŢ i se uita spre monitor,
balansaî ndu-se.
- Cum putetŢi saă vaă descurcatŢi îîn debandada asta
nu sŢ tiu.
Raă mase mut. AparitŢia neasŢ teptataă a lui îîn acest
mediu îîl laă saă faă raă replicaă , doar cu o privire care
asŢ tepta un verdict.
- Ai faă cut progrese, domnule Perviliu. Ai ajuns
saă -tŢi opaă resŢ ti colegele pentru un paă ianjen. Cam
pueril, nu crezi? Avem nevoie de actŢiuni mult mai
virulente îîn viitor, cu rezultate devastatoare asupra
rasei umane actuale. Nu doar o arsuraă . Nu doar
pielea vrem saă o vaă taă maă m. Vrem saă intraă m mai îîn
profunzime. Procedura trebuie saă fie complexaă sŢ i saă
vizeze pentru îînceput cel putŢin un esŢ antion
reprezentativ al populatŢiei. Nu ai îînceput bine, nici
cu cine trebuia sŢ i mai ales ai aplicat metode punitive
inadecvate.
Sistemul trebuie demolat îîncet sŢ i cu raă bdare
prin lovituri strategice. Ţrebuie actŢionat sŢ i la temelie
dar sŢ i pe exterior, la fatŢadaă . Care a fost
ratŢionamentul care te-a determinat saă -tŢi folosesŢ ti
energia ataî t de importantaă pentru viitorul actŢiunilor
ce le vom îîntreprinde pentru a raă ni douaă angajate
ale posŢ tei? Saă nu îîntŢelegi caă am vreo urmaă de
compasiune, aceasta lipsesŢ te îîn totalitate din
sistemul meu de valori îîn ceea ce privesŢ te oamenii,
dar ai îînceput de unde nu trebuia. IÎntŢeleg caă vrei saă
134
le faci raă u. Eu sunt cel mai îîn maă suraă saă îîntŢeleg acest
aspect. L-am îîntŢeles sŢ i pe Kleist caî nd îînainte de a se
sinucide a notat îîn jurnalul saă u o frazaă care m-a
urmaă rit ani de zile: „Adevaă rul e caă nimic nu-mi putea
conveni pe acest paă maî nt.” Dar nici cu el nu am fost
de acord sŢ i nici cu tine. ActŢionatŢi sub impulsul
momentului, ca nisŢ te copii care vor saă arate lumii caă
nu au primit destulaă afectŢiune de la paă rintŢi.
- Dar am raă zbunat paă ianjenul. Urmeazaă femeia
de serviciu. Am saă -i dau foc. Ţrebuie. M-am gaî ndit
deja la ce frumos o saă ardaă îînvaî rtindu-se ca un
titirez.
- Nuu, clar nu mai trebuie saă stai mult aici. Ţe
vei transforma îîntr-un simplu terorist sŢ i cel mult vei
ajunge saă fii prezent la sŢ tiri, iar apoi îîncarcerat sŢ i îîn
urmaă toarele zile sodomizat de un malac cu
maă dularul îîncins datoritaă poftelor provocate de
posteriorul taă u draă gaă lasŢ . Ţu îîtŢi dai seama caă am avut
grijaă de tine, te-am instruit, tŢi-am insuflat anumite
valori sŢ i principii, nu maă vei laă sa singur. Va trebui saă
participi alaă turi de mine paî naă la final. Eu trebuie saă
reusŢ esc saă fac tot ceea ce a imaginat Diogene.
Distrugerea trebuie saă fie amplaă , efecte îîn masaă ,
singurul care poate distruge definitiv omul este tot
un seamaă n de-al lui, asŢ a caă avem de lucru mult. Eu
tŢi-am deschis capul, tŢie care paî naă acum erai un
amaă raî t de functŢionar care te bucurai caă vei da
nasŢ tere unui plod. Dupaă ce am faă cut copilul, am fost
complet dezgustat de ceea ce comisesem. E acel
sentiment de lehamite combinataă cu milaă pe care-l
simtŢi privind bebelusŢ ul urlaî nd. Piticania vicioasaă ,
uraî taă sŢ i speriataă . SŢ i toate acele urlete spasmodice pe
care le emite pentru a-tŢi araă ta suferintŢa. Nu sŢ tiu
135
exact motivul acestor urlete, probabil nu este vorba
de nimic profund, ci doar de ceva fizic legat de
fenomene termice. Pur sŢ i simplu îîi este frig din
cauza lipsei blaă nii. SŢ i probabil lumina îîl supaă raă .
Omul sŢ i porcul sunt singurele mamifere care se nasc
cu ochii deschisŢ i, sŢ i destinul ambilor este destul de
tragic. Maă car porcul nu se poate spune caă duce o
viatŢaă nefericitaă , numai sfaî rsŢ itul este un pic mai
zbuciumat. Dar omul, aceastaă podoabaă a
mamiferelor, clar nu este fericit sŢ i nici nu este faă cut
pentru asŢ a ceva. Singurul lui scop este, cred, saă fie
nefericit sŢ i saă provoace chinuri celorlalte vietŢuitoare.
Saă laă saă m peroratŢiile sŢ i saă revenim la ce avem de
faă cut, dar mai ales de nefaă cut, domnule arhivist
frustrat. La îînceput m-am gaî ndit caă mai meritaă
salvat ceva, caă va trebui saă prezint omenirii un alt
sistem care aduce anumite beneficii sŢ i oferaă mai
multe avantaje decaî t cel actual. Dar îîmi dau seama
acum caă nimic nu mai este de salvat, probabil este
prea taî rziu pentru remodelaă ri. Uitaă -te la tine.
- IÎntotdeauna am crezut caă va veni o zi caî nd
toate speciile de creaturi oropsite vor fi raă zbunate.
Paă ianjeni, sŢ erpi, sŢ obolani sŢ i gaî ndaci de bucaă taă rie. Eu
am intervenit. Dacaă vor urma sŢ i altŢii... SŢ tii, paă ianjenul
nu pricinuia nimaă nui vreun raă u. Ba chiar îîsŢi exercita
intens munca lui, o faă cea cu profesionalism sŢ i
daă ruire. Doar simpla lui prezentŢaă nu le-a convenit.
Am fi putut traă i îîn simbiozaă totŢi trei îîn acel birou.
- Omul nu traă iesŢ te îîn simbiozaă cu nimic. Eu,
rememoraî nd majoritatea clipelor copilaă riei, constat
caă acei copii plini de candoare din caă rtŢi nu existaă ,
maă car dacaă la vaî rsta aceea omul ar fi fost totalmente
inocent... probabil acum îîncaă m-asŢ fi gaî ndit la
136
proiectarea noului sistem sŢ i sustŢinerea lui pentru
aprobare.
- SŢ i eu am cunoscut copiii raă i despre care spui
tu, cei care calcaă dupaă ploaie pe melci sŢ i raî d copios,
copiii care chinuiesc toate lighioanele ce nu se pot
îîmpotrivi: caî inii, pisicile, sŢ oarecii. Cu caî t mai mare
suferintŢa, cu ataî t mai mare satisfactŢia. Cu caî t
panoplia de onomatopee pe care le emanaă îîn
momentul agoniei este mai diversificataă , cu ataî t
senzatŢia de plenitudine e mai mare. Perviliu îîi are
bine paă stratŢi îîn amintiri. E un sector pe care nu vrea
saă -l acceseze. Nu vrea saă revadaă broscutŢele cu
intestinele îîn vaî rful unui baă tŢ îînvaî rtit de doi pusŢ ti
frumos îîmbraă catŢi, aplecatŢi ca doi chirurgi
saî rguinciosŢ i asupra micii creaturi. Reflexele pielii
verzui se combinau cu saî ngele purpuriu, iar mai
apoi cu reflexele solare. Cei doi mici tortŢionari aveau
breton sŢ i obraji îîmbujoratŢi. Erau colegii lui, colegi
care aprofundeazaă toate materiile sŢ i care fac
compuneri frumoase despre naturaă sŢ i despre soare
sŢ i tot felul de gaî ze. Copii care fac socoteli complicate
sŢ i care mai apoi au ajuns oameni importantŢi, cu o
familie iubitoare sŢ i o viatŢaă plinaă de realizaă ri.
Gaî ndurile îîi furaă suprimate de senzatŢiile organice.
Caă ldura îîi invadaă picioarele sŢ i urcaă îîn grabaă spre
intestine îîmpingaî ndu-le parcaă saă iasaă prin stomac îîn
timp ce o presiune mare îîi acceleraă respiratŢia.
Probabil va vomita. Nu cunosŢ tea cauza, dar caă ldura îîi
cuprinse sŢ i gaî tul, parcaă paralizaî nd îîntreaga
mobilitate a musŢ chilor. IÎi era teamaă ca va muri
sufocat caî nd lipsa oxigenului îîl faă cu saă casŢ te gura sŢ i
saă -sŢ i umple plaă maî nii. Melcii strivitŢi dupaă ploaie
pentru a impresiona bunicutŢele care dojenesc cu
137
zaî mbetul pe buze micii pui de oameni refuzau saă
disparaă . Materia cleioasaă li se lipesŢ te de îîncaă ltŢaări sŢ i
seara ele sunt nevoite saă curetŢe resturile organice de
pe taă lpile micilor cavaleri. Din ce îîn ce mai putŢin aer
paî naă caî nd capul îîi caă zu greu sŢ i caă ldura îîl faă cu saă
lesŢ ine.

138
 - UitatŢi-vaă caă misŢ caă pleoapele.
Perviliu se trezi îîntr-o cameraă de spital,
îînconjurat de un aparat prevaă zut cu un terminal
avaî nd beculetŢe rosŢ ii sŢ i verzi. Anita era laî ngaă el sŢ i îîl
tŢinea straî ns de maî naă dreaptaă , plaî ngaî nd. Se uitaă la
burta ei sŢ i simtŢi un sŢ oc puternic sub forma unei
dureri localizate îîn spatele craniului. Instinctiv, se
îîntinse saă punaă maî na, dar nu ajungea. Ea îînlocui
brusc plaî nsul spasmodic cu sughitŢuri ce alternau cu
un tremurat al baă rbiei incontrolabil. Plaî ngea de caî nd
o anuntŢaseraă caă sotŢul îîi lesŢ inase dupaă ce suferise
îîncaă un accident îîn birou. Se simtŢea raă spunzaă toare
pentru caă îîl laă sase îîn starea aceea sŢ i plecase.
Regretase de multe ori. SŢ i caî nd vorbiseraă la telefon,
iar el o asigurase caă totul este bine, saă nu-sŢ i facaă
probleme, ea nu crezuse, dar totusŢ i se multŢumise saă
asculte toate minciunile sŢ i ineptŢiile pe care i le
îînsŢ irase Perviliu.
- Suferi de o formaă de meningitaă bacterianaă
provocataă cel mai probabil de streptococus
pneumoniae sau neisseria meningitidis, pe care ai
dus-o pe picioare. Dacaă nu ajungeai la spital probabil
ai fi murit. Ai fost îîntr-o comaă profundaă timp de
douaă saă ptaă maî ni.
- Burta ta, ce s-a îîntaî mplat? Ai naă scut?
- E un baă ietŢel. Avem un copil. EsŢ ti taă tic. E
dolofan sŢ i saă naă tos. A fost usŢ or, nu prin cezarianaă .

139
 - Adicaă chiar s-a îîntaî mplat. Acum totul este
tardiv. Va trebui saă -i spun. Nu mai pot participa
alaă turi de el la nimic. Ţoate planurile noastre nu se
mai pot realiza.
Lui Perviliu îîi raă suna îîn cap o fanfaraă . Auzea
glasul lui Ottis rostind sintagme stranii...
- M-a îîntrebat medicul de tine, dar n-am sŢ tiut
ce saă -i zic. Am gaă sit o scuzaă pentru faptul caă nu m-ai
îînsotŢit: am dat vina pe problemele pe care le-ai avea
cu inima. Caă de curaî nd ai faă cut o tahicardie destul de
serioasaă , sŢ i caă de la emotŢii puternice se poate
declansŢ a din nou. IÎncaă sughitŢa, dar era mai calmaă sŢ i
îîmpaă cataă cu soarta lor, a tuturor. IÎi luaă maî na sŢ i o
asŢ ezaă pe burta ei. IÎn acel moment o asistentaă
corpolentaă deschise usŢ a. IÎi saă ltaă cu brutalitate maî na
îîn care îîi îînfipse un un ac prin care lichidul verzui se
infiltraă cu repeziciune sub epiderma decolorataă .
Anita dispaă ru sŢ i el se trezi îîn alt decor, îîntr-un
desŢ ert cu nisip araă miu, urcat pe un suport îînalt,
sprijinit de cocoasŢ ele a douaă caă mile. Fotoliul
improvizat era îînvelit îîn material brun, asemaă naă tor
celui folosit de armataă , de camuflaj. IÎn fatŢa lui era o
impresionantaă paradaă condusaă de Ottis care dirija o
orchestraă , îîmbraă cat îîn uniformaă militaraă sŢ i bocanci
cu pinteni, capul fiindu-i îîncadrat de un chipiu cu
semnul unei explozii de tip ciupercaă , precum cea
produsaă de bomba nuclearaă . AcelasŢ i simbol se
regaă sea pe costumele celor din orchestraă , costume
albe dintr-o stofaă lucioasaă . Baă rbatŢi sŢ i femei, îîn acea
uniformaă ciudataă , îînconjuratŢi de foarte multe
instrumente, interpretau o arie fastuoasaă , cu usŢ oare
accente de muzicaă rock. O îîntreagaă familie de de
corzi sŢ i clape asezonate cu percutŢii triumfale traă ia
140
prin misŢ caă rile lui Ottis. IÎn fatŢa lor, la caî tŢiva metri, se
afla un recipient asemaă naă tor unei cuve acoperite de
un giulgiu brodat, paă zit de doi indivizi îîmbraă catŢi îîn
costume negre sŢ i al caă ror aer grav îîi insuflaă teamaă lui
Perviliu. Aveau ochelari negri sŢ i un dispozitiv cu
antenaă legat de ureche, al caă rui fir era inserat îîn
costum. Ar fi vrut saă se ridice mai sus, dar îîi era fricaă
saă nu se dezechilibreze sŢ i saă se praă busŢ eascaă . Aria
melodicaă era complexaă , tonurile se schimbau sŢ i tot
alaiul se apropia îîn pas alert, paî naă caî nd Ottis se opri.
Faă cu un semn sŢ i toate instrumentele taă curaă , mai
putŢin sectŢia ritmicaă care îîi bombarda auzul cadentŢat,
anuntŢaînd un eveniment impotrant. Ţonul
manifestatŢiei deveni grav sŢ i solemn caî nd interveni
un trombon gigant, asemeni cornului folosit îîn
vremurile îîndepaă rtate de vikingi. Ottis ridicaă
recipientul sŢ i îîl îîntinse spre Perviliu, dezvelindu-l
îîncet sŢ i araă taî ndu-i contŢinutul: o placentaă sŢ i un
cordon ombilical. SimtŢi o presiune internaă sŢ i nici nu
apucaă saă deschidaă gura caă un jet verzui îîi îîmprosŢ caă
de sus pe cei doi indivizi cu ochelari negri, care nu
apucaseraă saă se retragaă din calea dejectŢiilor ce
paă raă siseraă deja sistemul lui digestiv. Caă milele se
speriaraă din cauza agitatŢiei generale sŢ i îîncepuraă saă
fortŢeze legaă turile, faă caî ndu-l pe Perviliu saă îîsŢi piardaă
echilibrul sŢ i saă cadaă îîn bratŢele unuia dintre cei doi
musculosŢ i. Acesta îîl asŢ ezaă cu multaă grijaă pe nisip,
laî ngaă cutia cu placentaă . Larma generalaă atinsese
cote maxime, Ottis dirija îîntreaga procesiune spre
locul unde se afla Perviliu. Urechile îîi surzeau, pe
maă suraă ce îîntreaga orchestraă se asŢ eza ca îîntr-un
cerc, cu el îîn mijloc, probabil ca actor principal. Duse
maî inile la urechi sŢ i Ottis ridicaă bratŢul drept. Ţoate se
141
opriraă sŢ i Perviliu raă mase uimit sŢ i plin de îîntrebaă rile
pe care va trebui saă i le adreseze lui Ottis.
- Poate tŢi se pare ciudat, îînsaă totŢi acesŢ ti oameni
au venit pentru tine. Inclusiv cele douaă caă mile au
fost aduse de foarte departe sŢ i cu anumite costuri
destul de ridicate. Caî t despre orchestraă , ce saă mai
zic... Sunt probabil pe locul secund îîn lume îîn
materie de interpretare a partiturilor avangardiste.
SŢ i sunt prezentŢi totŢi instrumentisŢ tii, chiar sŢ i cei care
au contactat un virus de gripaă destul de puternic. O
îîntaî mpinare fastuoasaă pentru un oaspete de seamaă .
Apoi Ottis se depaă rtaă , initŢiind un dialog îîntr-o limbaă
straă inaă cu totŢi cei de fatŢaă, inclusiv caă milele paă reau caă
îîntŢeleg sŢ i aprobaă spusele lui. Cei doi indivizi
corpolentŢi ce i se paă ruseraă ostili la îînceput priveau
acum cu admiratŢie sŢ i respect caă tre el.
- Acest spectacol îîtŢi este oferit tŢie, celui care a
reusŢ it saă -sŢ i îînfraî ngaă instinctele paterne sŢ i care s-a
laă sat caă laă uzit de principiile mele pentru reusŢ ita
cauzei noastre, una nobilaă sŢ i neîîntŢeleasaă de
majoritate. Ţu esŢ ti cel care te vei afla de acum
îînainte îîn dreapta mea. Prin gestul taă u ai dovedit caă
ai îînvins Sistemul îîn cele din urmaă , caă straă dania ta
nu a fost îîn zadar. Ottis vorbea cu profundaă
convingere sŢ i cu o maî naă la inimaă , audientŢa aproba
din cap, tensiunea cresŢ tea, lucru observat dupaă
mimica fetŢei lor, dupaă venele care îîncepeau saă se
contureze pe fatŢa fiecaă ruia, mai ales pe a celor doi
indivizi musculosŢ i cu ochelari. Dar saă -l auzim sŢ i pe
el, saă vedem ce are de transmis tuturor celor
prezentŢi azi aici, desŢ i poate e surprins de aceastaă
primire, îîl vaă d caă ne privesŢ te îîncurcat sŢ i nesŢ tiind cum
saă reactŢioneze.
142
 - Eu, ce saă zic... m-am gaî ndit saă raă zbun
paă ianjenul... Dar acum sunt ferm convins caă Ottis are
dreptate... La îînceput am fost reticent, dar ideologia
asta radicalaă m-a paă truns sŢ i pe mine, nu-mi mai este
straă inaă deloc, mi-a adus destule argumente îîncaî t pot
urîî totŢi oamenii, îîn toate formele sŢ i stadiile de
dezvoltare. IÎi pot urîî de la distantŢaă sau de aproape,
vecini sau persoane necunoscute, pot cina cu ei sŢ i
apoi i-asŢ putea îîmpusŢ ca, nu am remusŢ caă ri legate de
suferintŢa lor fizicaă sau moralaă . I-asŢ suprima oriunde,
pe straă zi sau îîn casele lor, caî te doi, trei sau o mie, la
servici sau îîn plimbaă rile lor de duminicaă prin
parcuri. Am consŢ tientizat caă rasa umanaă se aflaă
îîntr-un punct îîn care nimeni sŢ i nimic nu o mai poate
salva.
- Este corect cum gaî ndesŢ ti, dar ura nu este un
cuvaî nt potrivit. Ura este un sentiment izvoraî t din
experientŢe personale, deseori doar o dejectŢie a
organismului uman, care apare la fel cum dispare,
fiind îînlocuitaă de traă iri aparent mult mai nobile. Eu
doresc saă adoptŢi cu o viziune mizantropicaă
profundaă , care saă fie rodul unei judecaă tŢi impartŢiale,
puterea traă irilor saă emane din convingeri bazate pe
teoreme sŢ i nu pe crize trecaă toare. Nu doresc ca azi saă
fii maî nat de cele mai aspre porniri, iar îîn cazul unor
evenimente pozitive survenite îîn viatŢa ta, totul saă se
schimbe. Dar saă laă saă m discursurile... De azi îînainte
vei fi investit îîn functŢia de Organizator Grad I îîn
cadrul MisŢ caă rii Mondiale Pro Colmatare. Prima
maă suraă pe care o vei lua va fi pedepsirea aspraă a
unor criminali. Ne-am chinuit saă -tŢi aducem nisŢ te
vechi cunosŢ tintŢe ale tale.

143
 ComponentŢii orchestrei se retraseraă îîn douaă
paă rtŢi îîn timp ce Ottis, flancat de cei doi indivizi
corpolentŢi, se deplasa caă tre un punct situat îîn planul
îîndepaă rtat, unde se opri sŢ i faă cu un semn cu maî inile.
Apaă ru îîntr-un nor de nisip un camion de mare tonaj,
cu rotŢi gigantice, ce avea arborat la un geam steagul
ce prezenta acelasŢ i îînsemn de pe uniforma lui Ottis,
ciuperca atomicaă .
- IÎn ce lunaă suntem de este caă ldura asta?
- Nu mai este nicio lunaă stimabile. S-au
terminat lunile. SŢ i anii. Acum avem timp destul saă -i
pedepsim pe totŢi.
Camionul reduse viteza sŢ i trase cu spatele la
caî tŢiva metri de ei. MusculosŢ ii deschiseraă usŢ ile sŢ i
traseraă afaraă o cusŢ caă de metal plinaă de zaă brele îîn
care erau doi indivizi.
Ţremurau sŢ i aveau îîmbraă caă mintea paă tataă de
noroi, haine serioase care araă tau caă detŢineau o
anumitaă functŢie îîntr-o institutŢie. Ambii aveau
ochelari sŢ i cravataă cu dungi. Costumele le erau
terfelite iar unul din ei avea nasul deteriorat destul
de serios, saî ngele i se îînchegase deja îîntr-o daî raă ce
se prelingea pe caă masŢ a ruptaă îîn dreptul pieptului.
- Ei sunt cei doi, ei au ucis melcii. Va trebui saă -i
pedepsesŢ ti.
Perviliu îîi recunoscu, erau oameni importantŢi,
unul dintre ei lucra îîn Ministerul Apaă raă rii, iar
celaă lalt era profesor universitar. Erau cei mici care
decimaseraă îîn ploaie zecile de suflete purtaă toare de
cochilie.
- Acum?
- Da.

144
 Cei doi priveau naă ucitŢi caî nd la Perviliu, caî nd la
caă mile, caî nd la Ottis.
- Paă i sŢ i ce saă le fac?
- Ce consideri caă meritaă . Acum tu iei decizii
- Eu nu prea am luat decizii. Mai ales bune.
- Saă -i omoraî m?
- E cea mai bunaă alegere.
- Alta care ar fi?
- Nu e. Le-am adus sŢ i progeniturile. Stai linisŢ tit,
sunt îîn camion, îîntr-o cusŢ caă mai micaă . Ottis faă cu un
semn spre cei doi care îîmpinseraă cu piciorul o
chestie de nuiele îîn care scaî nceau doi copilasŢ i cu
paă rul îîn dezordine sŢ i naă paă ditŢi de lacrimi. De fapt
caî nd se apropiaraă destul de mult, Perviliu vaă zu caă
aveau sŢ i ei hainele murdare, iar pe fatŢaă erau maî njitŢi
cu nisip îîntaă rit datoritaă lacrimilor de pe obraji.
SughitŢau sŢ i aveau laî ngaă ei probele care îîi inculpau sŢ i
pe ei: cochilii sparte din care îîncaă se mai scurgea
viatŢa. Practicau probabil acelasŢ i tip de amuzament
ca sŢ i seniorii lor. La picioare aveau defunctele
creaturi care nu se îîntrebau de ce incursiunea lor îîn
aceastaă lume fusese brusc curmataă . IÎsŢi acceptaseraă
soarta cu demnitate sŢ i propria carne combinataă cu
cochilia nu paă rea saă -i mai deranjeze caî tusŢ i de putŢin.
De ce acum sŢ i adultŢii sŢ i copiii lor erau ataî t de
terifiatŢi?
- Domnilor tortŢionari, li se adresa Perviliu cu
gravitate. Paî naă la urmaă suntetŢi totŢi culpabili, pot saă
maă adresez sŢ i celor mari sŢ i celor mici. Vaă d caă i-atŢi
mosŢ tenit pe paă rintŢi îîn ceea ce privesŢ te pofta pentru
sadism. Atrocitaă tŢile pe care le-atŢi saă vaî rsŢ it cer o
pedeapsaă exemplaraă din partea noastraă . Nu cred caă
vetŢi fi apaă ratŢi de nimeni sŢ i de nimic. Nu vaă d saă existe
145
legi, din moment ce s-a suprimat numaă raă toarea
anilor, a lunilor.
- Dar sunt nisŢ te copii. Nu e corect. Nu avetŢi
dreptul.
- Vaă rog frumos saă nu vorbitŢi. S-au îîncaă lcat
reguli grave de moralaă . IÎn consecintŢaă, de ce
modalitaă tŢi dispunem pentru a suprima vietŢile
acestor patru domni?
- Metodele sunt multiple. DetŢinem un arsenal
deosebit de instrumente mai mult sau mai putŢin
letale, mai mult sau mai putŢin dureroase, cu efecte
devastatoare locale sau care actŢioneazaă asupra
îîntregului organism. Pot fi de scurtaă sau de lungaă
durataă . AducetŢi vaă rog trusele din camion.
Cei doi traseraă din cabina masŢ inii douaă serviete
mari pe care le deschiseraă îîn fatŢa lui Perviliu. Nu era
ceea ce s-ar fi asŢ teptat el. Niciun instrument care saă
staî rneascaă groaza celui ce-sŢ i imagineazaă scopul
folosirii lui. Doar caî teva seringi de diverse maă rimi sŢ i
un garou îîntr-un compartiment, iar îîn celalalt zeci
de flacoane contŢinaî nd solutŢii de diverse culori.
- Aici e totul sintetizat. SenzatŢiile traă ite de
milioane de oameni care au agonizat datoritaă
diverselor metode de torturaă folosite îîn diverse
perioade ale existentŢei omenirii. Am aici tot: de la
sŢ ocuri electrice paî naă la smulgeri de unghii, trecaî nd
prin chestii banale cum ar fi injectŢia letalaă care
declansŢ eazaă la nivelul creierului o îîntreagaă panoplie
de senzatŢii plaă cute, nemaiîîntaî lnite paî naă atunci,
festinul duraî nd exact paî naă combinatŢia chimicaă
ajunge îîn cantitate suficientaă la mai multe organe
vitale. Atunci se terminaă totul. Dar se finalizeazaă
îîntr-o stare plaă cutaă . Eu apreciez sincer acest elixir. SŢ i
146
Ottis luaă tacticos una din sticlutŢe sŢ i i-o puse îîn palmaă
lui Perviliu.
Este o neurotoxinaă care eliminaă rapid instinctul
de autoconservare, îînlocuindu-l cu cel de
autodistrugere. ActŢioneazaă relativ rapid, persoanele
afectate avaî nd ca prime simptome staă ri de confuzie
sŢ i ametŢeli dupaă care se instaureazaă dorintŢa de
nimicire a propriului corp, folosind orice obiect aflat
îîn preajma subiectului. Caî nd am testat pe sŢ oareci
prima dataă substantŢa, acesŢ tia s-au lovit minute îîn sŢ ir
de geamul recipientului unde vietŢuiau. Pentru caă nu
am sŢ tiut exact ce se îîntaî mplaă i-am mutat îîntr-un loc
mai mare unde existau anumite caă tŢaăraă tori, am
simulat un mediu îînconjuraă tor mai variat,
asemaă naă tor celui din naturaă . Aici s-au suit îîn cel mai
îînalt punct de unde sŢ i-au dat drumul unul dupaă
celaă lalt. DistantŢa nu era foarte mare, nu a murit nici
unul, continuaî nd aceastaă plimbare neîîntreruptaă
sus-jos paî naă au raă mas extenuatŢi. Doi dintre ei au
sfaî rsŢ it din cauza efortului prelungit, iar pe restul
dupaă caî teva ore i-am transferat îîntr-un alt recipient
mai mare unde se afla sŢ i un bol de apaă . Aici s-au
aruncat totŢi sŢ i s-au îînecat. Apoi am îîncercat cu un
vas îînalt de unde altŢi sŢ oareci caă rora li s-a
administrat substantŢa sŢ i-au dat drumul sŢ i au murit
strivitŢi unul peste celaă lalt. Am schimbat decorul sŢ i
îîntr-o cutie orizontalaă sŢ i lungaă am montat diverse
obiecte ascutŢite. ŢotŢi indivizii s-au îînfipt îîn tijele
respective paî naă caî nd sŢ i-au cauzat raă ni destul de
severe, hemoragia aducaî ndu-tŢe îîn caî teva ore
decesul. Ultimul test sŢ i anume cel efectuat pe un
subiect uman a fost faă cut îîntr-o îîncaă pere complet
goalaă unde celui îîn cauzaă i s-a montat un costum
147
foarte complex rezistent la orice sŢ oc sŢ i care nu ar fi
putut saă provoace traumatisme posesorului saă u.
Ţestul a durat trei ore sŢ i subiectul îîn tot acest timp
s-a chinuit saă -sŢ i facaă raă u, dar nu a reusŢ it saă -sŢ i
provoace nici maă car o julituraă . Ulterior a fost
îîmpusŢ cat. Serul respectiv distruge anumitŢi centri din
creier, chiar dacaă efectul ar fi fost eliminat dupaă
patru-cinci ore, ceea ce ar fi raă mas ar fi fost o
legumaă .
- Nu, cred caă nu este potrivit totusŢ i. Vreau ceva
care saă meargaă bine îîn familie, ceva pentru toate
vaî rstele.
- SŢ tiu exact de ce ai nevoie. 10 mililitri din acest
elixir sŢ i acesŢ ti domni vor avea o poftaă nebunaă de
maî ncare. Vor devora orice contŢine carne paî naă vor
muri. Dar noi îîi putem izola îîntr-o cameraă , saă vedem
ce iese. IÎi putem îînchide îîn camion sŢ i vom putea
privi de afaraă carnagiul.
- Pare mai mult decaî t promitŢaător. Cei doi adultŢi
se uitau îîngrozitŢi, iar pusŢ tii deja se straî ngeau unul
pe celaă lalt îîn bratŢe. Perviliu le remarcaă maî inile
prinse la spate. AdultŢii au îînceput saă urle iar
profesorul a îîncercat saă -l atace. A fost pus la paă maî nt
de unul dintre cei doi responsabili cu sigurantŢa,
printr-o lovituraă precisaă la nivelul toracelui. Celaă lalt
prizonier profitaă sŢ i el de momentul creat, îîncercaî nd
saă participe la revoltaă , dar fu imediat culcat la
paă maî nt de bocancul celuilalt posesor de musŢ chi.
Copiii îîncepuraă saă urle sŢ i primiraă un set de
palme zdravene peste fatŢaă.
- De ce trebuie saă existe aceste disensiuni îîntre
noi? Nu îîntŢelegetŢi caă acum asta este menirea voastraă
sŢ i a noastraă ? Nu mai existaă cale de îîntoarcere.
148
SituatŢia îîn care vaă aflatŢi îîn momentul actual poate fi
schimbataă îîn orice moment, raportul de fortŢe se
poate inversa prin prezentŢa la fatŢa locului a unor
suporteri de-ai dumneavoastraă . Dar eu cred caă nu
vom fi deranjatŢi sŢ i totul se va termina îîn aceeasŢ i
manieraă sŢ i îîn acelasŢ i raport de fortŢe îîn care s-a
îînceput. Suntem o echipaă , fie caă vretŢi saă acceptatŢi
sau nu. SŢ tiu ceea ce credetŢi sŢ i ceea ce gaî nditŢi chiar îîn
acest moment, dar îîncercatŢi saă privitŢi situatŢia
impartŢial sŢ i vetŢi constata caă nimic nu este tragic, am
adaptat doar legile existente îîn naturaă situatŢiei îîn
care ne gaă sim.
- Nu cred caă existatŢi cu adevaă rat, nici tu sŢ i nici
individul de acolo. Sau camionul aă sta. Cred caă este
doar imaginatŢia unuia dinre noi care lucreazaă . Iar
pusŢ tii nu sunt copiii nosŢ tri. De unde atŢi scos sŢ i
melcii? Eu nu recunosc nimic, nu maă simt un
criminal. SŢ i sigur e un vis, nu este nimic logic îîn
aceastaă îînscenare. E doar o îînsŢ iruire de personaje,
nu se va îîntaî mpla nimic. Suntem îîn mod clar o
plaă smuire a mintŢii unuia dintre noi.
- AducetŢi 30 de mililitri. Ţrei recipiente sunt
suficiente. La copii le vom administra jumaă tate din
doza necesaraă unui adult. Va fi de ajuns pentru caă
vor ceda primii.
- Domnilor, vaă rog saă vaă suflecatŢi maî necile.
Paî naă la nivelul cotului este bine. VetŢi primi injectŢia,
iar apoi urcatŢi îîn camion. Cel mai puternic dintre voi
va scaă pa. Serul îîsŢi pierde din intensitate îîn 40 de
minute. Va urma o oraă îîn care vetŢi sta separatŢi
pentru a contracara eventualele efecte nedorite. La
acest ser existaă chiar sŢ i un antidot. PrivitŢi.

149
 Ottis scoase un flacon rosŢ iatic sŢ i-l fluturaă pe
sub nasul fiecaă ruia.
- Primii vor fi injectatŢi copiii iar apoi adultŢi?
- Cum doresŢ ti.
- Cred caă nu conteazaă .
OperatŢiunea decurse faă raă mari incidente. Furaă
injectatŢi, apoi urcatŢi îîn camion sub atenta
supraveghere a tuturor participantŢilor. Unii dintre ei
îîncepuraă saă aplaude sŢ i saă -i îîncurajeze. IÎn caî teva
minute cei din camion deveniraă agitatŢi, îîn zece
minute îîl consumau deja pe unul din cei mici. AdultŢii
erau îînfiptŢi îîn membrele superioare iar celaă lalt copil
traă gea de carnea din piciorul staî ng. PrivelisŢ tea
macabraă era greu de suportat, dar nu exista drum de
îîntoarcere. Urletele sŢ i toataă haă rmaă laia proveneau de
la totŢi patru, desŢ i cel care devenise victimaă doar mai
baî nguia nisŢ te horcaă ieli sinistre.
- Caî t dureazaă ?
- Maă celul aă sta va dura paî naă vor muri trei. IÎn
vomaă sŢ i saî nge. Maă naî ncaă sŢ i eliminaă , apoi din nou.
Unul caî te unul. Va dura probabil o zi îîntreagaă .
- Va trebui saă plec, îîmi pare raă u.
- Nu se poate, îîtŢi vei dezamaă gi supusŢ ii.
- Suntem doar noi. Este prea grotesc.
- ŢotŢi sunt prezentŢi. Au venit saă te vadaă . Este sŢ i
Nadina. SŢ i bunica ta. SŢ i ceilaltŢi.
- Vreau saă plec. Nu cred caă am faă cut alegerea
potrivitaă nici de data asta.
- Dar ofranda pe care ai faă cut-o a fost pentru
noi gestul suprem. Nu se mai poate renuntŢa. Nu are
logicaă , totul trebuie saă aibaă un sens, saă urmeze un
algoritm. Cei patru vor face ceea ce au îînceput
pentru o perioadaă limitataă . Nu poate dura o vesŢ nicie.
150
Ţrebuie saă ai o perspectivaă , ei au, sunt foarte
ocupatŢi, am crezut caă sŢ i tu ai dobaî ndit un tŢel.
- Plec. Nu maă potŢi obliga.
- Dar bunica ta a venit de departe. Nu ne potŢi
dezamaă gi. EsŢ ti aici cu un scop. Ottis îîl straî nse îîn
bratŢe cu putere îîntr-un gest de afectŢiune profundaă .
- Daă -mi drumul. Vreau saă nu vaă mai vaă d.

151
 - Domnule Perviliu, vaă rugaă m saă fitŢi cooperant.
S-a terminat. IÎntr-adevaă r atŢi avut ceva probleme.
V-am administrat tranchilizante. Baă nuim caă starea
se va ameliora. Din paă cate atŢi îîntaî rziat prea mult.
Ţrebuia saă vaă prezentatŢi la medic de la primele
semne. HalucinatŢiile de care ne-au povestit ataî t sotŢia
dumneavoastraă caî t sŢ i colegii de serviciu sunt semne
clare ale bolii. Perviliu se uitaă la Anita, a caă rei fatŢaă
cadavericaă îîi inspira milaă . IÎsŢi aduse aminte de caî teva
versuri dintr-o poezie cititaă îîn tineretŢe: „Nu te vreau
plaî ngaă cioasaă , maternaă doar o paă caă toasaă .”
- Copilul, îîmi vreau copilul.
- EsŢ ti bolnav. Deocamdataă nu. Este îîn sigurantŢaă.
SŢ i tu esŢ ti. Nimeni nu-tŢi face raă u aici. Suntem totŢi
buni. Ai saă vezi.
- Va veni. Oricum o saă ajungaă aici îîn cel mai
scurt timp. Ţrebuie salvat. Am vaă zut, Anita, va
distruge tot, sigur sŢ i-a trimis emisarii deja, dacaă nu
apare chiar el.
- SŢ tiu, Ottis, cel de care mi-ai povestit.
- Are un plan terorist pus la cale îîn cele mai
mici detalii. Subminarea sŢ i descentralizarea puterii e
ultimul obiectiv. Primii suntetŢi voi, sŢ i ei. Cu totŢii. Vaă
vetŢi ucide, ne va corupe copilul, se va maî nca cu altŢii,
nu e bine. Deja a îînceput. IÎmi pare asŢ a de raă u. Poate
l-asŢ fi putut opri, poate l-asŢ fi sfaă tuit saă mai
reflecteze... existaă îîntotdeauna o a doua optŢiune.

152
 - Ai transpirat, te rog linisŢ te-te. Ţe implor,
copilul este bine. SŢ i eu sunt bine, iar tu ai trecut de
ce era mai greu. Nu existaă deocamdataă un complot
recunoscut oficial. IÎn lume totul e calm. Am urmaă rit
la sŢ tiri. Doar mortŢile colaterale unei existentŢe asŢ a
ample. Ici-colo caî te un mort. Se mai ucid îîntre ei, dar
nu cred saă fie planul cuiva.
- Ba da, sŢ i-a infiltrat oamenii îîn toate zonele.
Sigur el este raă spunzaă tor pentru toate inflamatŢiile
sociale.. Cu ideile lui despre purificarea prin
suferintŢaă sŢ i depaă sŢ irea instinctului de conservare. IÎmi
pare ataî t de raă u caă l-am crezut un mare îîndrumaă tor,
un idol, dar am fost ataî t de gol paî naă saă -l îîntaî lnesc.
M-a vraă jit talentul lui oratoric, puterea de
convingere sŢ i carisma pe care o poartaă îîn spatele
cuielor. SŢ tiu caă a avut sŢ i el o viatŢaă normalaă , o familie
sŢ i tot angrenajul aferent. Apoi au apaă rut cuiele sŢ i
carisma. Nu cred caă a avut dreptate atunci caî nd a zis
caă ori urcaă m suferintŢa la rang de fericire, ori
acceptaă m totul asŢ a cum ne-a fost explicat de mici sŢ i
ne sinucidem îîn pragul vaî rstei de optsprezece ani.
Sunaă foarte trist, am îîntŢeles de la el ce îînseamnaă
cicatrizarea inimii. Dar sufletele au fost vii, s-au
bucurat, au iubit sŢ i au tresaă ltat de exaltare, cel putŢin
pentru o perioadaă . Unde sunt acum ruine, caî ndva au
fost temple. Pe tot ce este daă raî mat acum se catŢaăraă sŢ i
prind puteri sentimentele purtaă toare de vinaă sŢ i
paă reri de raă u. ConsŢ tiintŢa, acest judecaă tor neobosit
care staă asemeni unui paznic sŢ i ne supravegheazaă
necontenit, trebuie alungataă caî t mai departe. Este
spinul care staă îîn calea multor realizaă ri ale noastre,
este practic usŢ a îînchisaă îîn permanentŢaă. Iar dincolo
este libertatea. S-ar putea saă functŢioneze prin
153
ingerarea unei pastile la care tot Ottis s-a gaî ndit. Dar
nu daă rezultate decaî t atunci caî nd se administreazaă
cu o jumaă tate de oraă îînainte de saă vaî rsŢ irea faptei care
va da nasŢ tere remusŢ caă rilor. ConsŢ tiintŢa îîmpiedicaă
profund actul de a alege. UsŢ a este deschisaă , dar nu
potŢi paă trunde dincolo. AĂ sta este motivul pentru care
oprelisŢ tea trebuie îînlaă turataă . ConsŢ tiintŢa este
obiectivaă , nu te potŢi juca ori jongla cu ea. Voi avea
nevoie de crearea unui prototip de om, unul
inteligent sŢ i faă raă consŢ tiintŢaă. IÎn sensul unei
inteligentŢe artificiale, care nu comenteazaă ori de caî te
ori trebuie luataă o decizie. Dar totul va fi distrus îîn
sfaî rsŢ it, ne raportaă m la o divinitate, nu la viatŢa de
aici, nu se poate saă ne raportaă m la ceea ce este aici,
caă ci religiile s-au naă scut din mizantropia sŢ i
dezgustul oamenilor pentru cei asemenea lor.
Anita privea, naă ucitaă de bombardamentul
filosofic bolborosit sŢ i îînsotŢit de o gesticaă bogataă .
Avea îîn fatŢa ei un Perviliu care declama livid sŢ i plin
de ace de perfuzii. Nu îîntŢelegea nimic, toate frazele
erau rodul unei mintŢi maladive sŢ i îîntinate de prea
multe substantŢe ce-i invadaseraă corpul îîn ultimele
zile.
- Dragul meu, esŢ ti bolnav. Stai linisŢ tit, totul va fi
bine. Voi fi alaă turi de tine, voi veni saă te vizitez sŢ i
maî ine. Maă bucur caă tŢi-ai revenit, totul va reveni la
normal. Ai vrut saă sŢ tii de copil, maă gaî ndesc caă vrei
saă -l vezi, saă -l tŢii îîn bratŢe... IÎtŢi promit caă atunci caî nd
va sosi timpul...
Perviliu nu mai ripostaă sŢ i se uitaă spre Anita. Se
gaî ndi dacaă ea mai prezenta sau nu interes pentru el
sŢ i pentru planurile lui viitoare. Se uitaă îîn îîncaă perea
îîn care era cazat. Austeritate totalaă , rece sŢ i curataă ,
154
exceptaî nd aparatul. Suportul pentru perfuzie era
asŢ ezat la capaă tul patului. Se mai linisŢ tise. Pulsul sŢ i
avaî ntul, dar sŢ i teama îîi scaă zuseraă . Ei nu îîntŢelegeau,
treaba lor. Pe el poate aici nu-l va gaă si, era totusŢ i
îînconjurat de personal specializat.
- Da, ai dreptate, eu sunt un om bolnav ce are
nevoie de îîngrijire, de odihnaă . Dar totusŢ i ai grijaă de
copil. Paă zesŢ te-l, chiar sŢ i de bunica. Nu mai este de
îîncredere, este cu El.
- Care bunicaă ?
- A mea. Despre ea vorbesc.
- Este decedataă . SŢ tii caă am mutat-o îîn saă culetŢul
aă la cenusŢ iu. Bunica nu-i poate face raă u.
- SŢ tiu despre ce vorbesc. Se folosesŢ te de mortŢi
pentru a-sŢ i atinge cauza.
- Ţe vei face bine, sunt siguraă de eficacitatea
tratamentelor moderne. Dacaă vei avea îîncredere te
vei îînsaă naă tosŢ i. Medicii speraă caă nu vei raă maî ne cu
sechele, caă nu vor mai apaă rea halucinatŢiile.
- Dar nu e numai asta.
- Se poate. Mi-au explicat sŢ i ei, îîn special
medicul Krucin, caă baă nuiesŢ te sŢ i o schizomanie mai
veche. Poate dacaă comunicam sŢ i ne-am fi adresat
unui specialist nu s-ar fi ajuns aici. EsŢ ti baă nuit sŢ i de
colegi caă intentŢionat ai fi vaă rsat lichidul din aparatul
acela pe cele douaă , au gaă sit firul la tine sub birou.
Dar se pare caă nu se va depune plaî ngere. Cu toate
astea maă tem caă acum chiar nu te vei putea îîntoarce
acolo.
- IÎmi aduc aminte de fir, de Marta sŢ i de Dima,
îîmi pare raă u. SŢ i de cei din cusŢ ti, cum musŢ cau din
tŢesuturile sŢ i raă nile deschise. Cum fuseseraă plini de
noroi sŢ i lovitŢi.
155
 - Acum trebuie saă plec, maă voi îîntoarce, nu
trebuie saă depui mult efort.
- Bine, dacaă nu trebuie, nu depun.
IÎl saă rutaă , îîi straî nse putŢin maî na îîntr-a ei sŢ i plecaă .
IÎnchise usŢ a cu grijaă , apoi se auziraă timp de zece
secunde tocurile pe hol. SŢ i ataî t.
Ţranspirase. Se atinse pe paă r sŢ i îîsŢi aduse
aminte de felul cum era tuns de mic, cu breton la
acelasŢ i frizer an de an, pe aceeasŢ i scaî nduraă . Ploile
erau calde pe vremea aia, avea teme multe, mai ales
la istorie sŢ i chimie. Faă cea pauze de zece minute la
douaă ore de studiu, trebuia saă se concentreze mult,
îîn special la RevolutŢia Francezaă sŢ i la formarea
catenelor. Avusese mari probleme îîn a promova cu
note maxime aceste douaă materii. Dar totul urma o
cauzaă nobilaă , pentru a ajunge un om „de seamaă “, cum
îîl sfaă tuise mama sa cu lacrimi îîn ochi de ataî tea ori,
saă îînvetŢe caî t poate, chiar cu pretŢul unor sacrificii
majore. IÎn consecintŢaă, renuntŢase la jocurile
copilaă riei sŢ i la restul. Prefera saă iasaă la fereastraă saă
admire obiectele statice. Caî nd ploua, a vaă zut pentru
prima oaraă jocul celor doi. Ploaia scotea la ivealaă
zeci de melci care îîncepeau marsŢ ul greoi spre cine
sŢ tie ce puncte sŢ tiute doar de ei. Aici interveneau ei îîn
viatŢa lor searbaă daă . IÎi adunau pe totŢi îîntr-o linie de-a
lungul aleii din fatŢa blocului. Apoi se retraă geau îîncet
trei pasŢ i, îînchideau ochii sŢ i se îînvaî rteau de caî teva ori
paî naă erau cuprinsŢ i de ametŢealaă . Cu ochii îînchisŢ i,
mergeau paî naă se ciocneau de borduraă . Se redresau
din senzatŢia de vertij. Dupaă cel mult 20 de pasŢ i sub
picioare îîncepeau saă se audaă scraî sŢ nind cochiliile
tari. Erau admise la participare doar exemplarele
adulte, care posedau fortŢa de a se îîmpotrivi
156
cizmulitŢelor care curaî nd deveneau cleioase. SenzatŢia
era maximaă . Seara bunicutŢele le curaă tŢau ghetele. IÎn
scurt timp îîsŢi gaă siseraă adeptŢi ai acestui joc, de a
caă rui inventŢie erau foarte maî ndri. IÎn caî tŢiva ani
distractŢia era practicataă îîn tot cartierul dupaă fiecare
ploaie. Iar el se uita de la aceeasŢ i fereastraă la
masacrul ce raă maî nea îîn urmaă . Acum lupta cu materii
mai grele sŢ i îîncepuse saă punaă unele adevaă ruri sub
semnul îîntrebaă rii.
Anita avea dreptate. Ţrebuiau saă discute. Si
Petrov îîl sfaă tuise saă plece saă se relaxeze. Perviliule, ai
nevoie de o vacanţă. Una lungă, în insule. Care insule?
Nu caă laă torise foarte departe nicaă ieri îîn viatŢa lui, nici
maă car caî nd era mic nu agrea sentimentul de a se
depaă rta de locurile cunoscute, lumea nouaă îîi crea un
sentiment de incertitudine sŢ i pericole iminente pe
care nu va sŢ ti saă le biruiascaă .
Observaă pe maă sutŢa de laî ngaă el nisŢ te fructe
proaspete care îîi completau atmosfera de spital. ŢotŢi
aduc bolnavilor citrice. Chiar sŢ i cei cu meningitaă au
nevoie de multe vitamine, cresc imunitatea, corpul
trebuie saă devinaă asemeni unui samurai raă zboinic.
UsŢ a se deschise brusc sŢ i apaă ru domnul Ottis cu
o moacaă exaltataă .
- Bunaă seara convalescentule. Vaă d caă tŢi -ai
revenit. Am venit dupaă tine. Sper caă nu ai uitat
conversatŢia îîn mijlocul caă reia eram. Nu avem timp
de pierdut.
- I-am zis caă vei veni. Le-am zis tuturor, dar nu
cred. SŢ tii, nu cred caă Lumea se va schimba sŢ i nici caă
noi o vom putea distruge maă car. Ţotul este deja
tardiv din moment ce eu sunt paă rinte. Am un copil
frumos sŢ i saă naă tos, asŢ a mi-a zis Anita. Va veni cu el la
157
mine, trebuie saă maă îînsaă naă tosŢ esc. Nu mai pot
participa la planul taă u sŢ i chiar nu cred caă este viabil
pe termen lung. Ţu nu exisŢ ti, esŢ ti doar o proiectŢie
sau o plaă smuire cauzataă de virusul meningitei. Sau
este de vinaă schizomania de care crede doctorul
Krucin caă sufaă r.
- Cred caă nu esŢ ti consŢ tient de somptuozitatea
proiectului îîn care suntem angrenatŢi. Ţrebuie saă
daă raî maă m o lume plinaă de ticaă losŢ i sŢ i tu ai chef de
sucuri de fructe pe plajele îînsorite... Sau probabil aici
îîtŢi este moale, îîntr-o rezervaă de spital maî ncaî nd
mandarine proaspete sŢ i compoturi de casaă .
- Am exagerat sŢ i cu cele douaă colege…
- Mustraă rile astea… tŢi-am explicat problema
consŢ tiintŢei sŢ i nici maă car din capul taă u nu o potŢi
eradica. Nu ai procedat bine îîn ceea ce le privesŢ te pe
cele douaă nenorocite. Un gest pueril sŢ i lipsit de
profunzime. Dar îîntŢelege odataă caă din punct de
vedere social noi doi suntem consideratŢi nebuni,
diletantŢi sŢ i chiar o adevaă rataă amenintŢare pentru
starea de saă naă tate a îîntregii populatŢii. Gaî ndesŢ te-te
caă orice adept nou caî sŢ tigat de noi este unul pierdut
pentru ei, deci o saă o tŢinem îînainte. Am chiar o
primaă sarcinaă pentru tine de îîndataă ce vei iesŢ i de
aici. Ţrebuie saă te îîntorci la serviciu. PosŢ ta e un loc
minunat de a îîncepe prezentarea alternativei pe care
o oferim.
Izbăvirea prin purificare – cam aă sta ar fi
sloganul. IÎnsotŢit de o imagine a unui taî naă r ce
zaî mbesŢ te cu maî ndrie privind orasŢ ul. Este situat
undeva sus, pe un deal de unde se vede îîntreaga
metropolaă . Iar el are îîn maî na dreaptaă un detonator.
IÎn spate fluturaă steagul MisŢ caă rii Mondiale Pro
158
Colmatare care este îînfipt îîn paă maî nt. Existaă un fir
care pleacaă îîn jos spre orasŢ . O parte din claă diri sunt
îîn flaă caă ri. Mai bine s-ar vedea de la spate, ar fi mai
impunaă tor personajul dacaă i s-ar observa îîn
amaă nunt marele dorsal, trapezul sŢ i chiar musŢ chii
lombari. Gol paî naă la braî u. Poate mesajul e transmis
îîntr-o manieraă prea directaă , care la îînceput va crea
multe opinii reactŢionare. SŢ tii, este foarte usŢ or saă
critici, dar este sŢ i mai greu saă distrugi sistematic sŢ i îîn
totalitate vechile valori, neoferind nimic îîn schimb.
Asta e noutatea. Noi oferim extinctŢia generalizataă .
Perviliu se prefaă cu caă adoarme. Laă saă capul
îîncet pe perna cu buline sŢ i pironi ochii îîncet spre
fruntea lataă a lui Ottis. Acesta coborîî putŢin tonul
conversatŢiei, explicaî ndu-i îîn continuare lui Perviliu
ce avea de faă cut caî nd se va îîntoarce îîntre cei
îîncadratŢi. Dar el era deja hotaă raî t sŢ i viatŢa lui avea saă
se schimbe.
- Ţe rog saă iesŢ i. Nu mai este nimic de zis. Ai
devenit obositor sŢ i eu nu mai am raă bdare. Vorbim
altaă dataă . Nu maă simt îîn stare saă maă cert cu tine sŢ i
nici saă te ascult. IÎmi pare raă u, dar nu cred îîn
MisŢ carea Mondialaă Pro Colmatare. Nici îîn existentŢa
ta nu cred. Ottis pufni îîntr-un raî s sardonic sŢ i plesni
cosŢ ul cu fructe din care se catapultaraă douaă
mandarine pe perete sŢ i apoi jos. Le ridicaă sŢ i le asŢ ezaă
îînapoi îîn aceeasŢ i pozitŢie îîn care se aflau.
- Adicaă sunt o fantasmaă ? Sau mai curaî nd un
impostor care vrea saă profite de un taî naă r ce tocmai a
suferit o caă dere psihicaă ?
- Nu mai conteazaă acum. Pleacaă .
- Maă voi îîntoarce. Ai grijaă . Nu vei scaă pa.

159
 Ottis iesŢ i destul de îîmbufnat sŢ i cu o moacaă de
individ debusolat. EsŢ uase sŢ i cu Perviliu. Dupaă un
lung sŢ ir de îîncercaă ri, dupaă cuie baă tute îîn cap, nimic
nu îîi mergea cum trebuie. Ce axiome, ce teoreme
trebuia saă demonstreze pentru a scaă pa lumea, sŢ i pe
el inclusiv, de infuzia de raă u pe care o crea omul? De
ce nu vedea Perviliu caă trebuia saă i se alaă ture îîn
aceastaă luptaă ? Ce avea de pierdut? SŢ i caî te lucruri ar
fi putut caî sŢ tiga dacaă i se alaă tura!
Daă du nas îîn nas pe hol cu o soraă medicalaă
corpolentaă care nu-l baă gaă îîn seamaă . Probabil
devenise invizibil sau lumea o luase razna, din
moment ce cuiele lui nu mai atraă geau priviri
oripilate sau maă car curioase.
Asistenta intraă la Perviliu, scoase o nouaă
perfuzie sŢ i îînfipse acul îîn pielea fostului domn
contabil. Apoi îîi aruncaă un zaî mbet formal sŢ i iesŢ i pe
usŢ aă. IÎn scurt timp el adormi gaî ndindu-se la viatŢa de
paî naă atunci. Adormi chinuit de imagini
contridactorii care-l îîncoltŢeau din toate paă rtŢile,
precum nisŢ te animale îînfometate ce asŢ teptau saă se
îîntoarcaă pentru a-l ataca.

160
 Avu un vis lung sŢ i foarte obositor, probabil
rodul perfuziei cu efect tranchilizant. Nu-sŢ i amintea
îînceputul, ci totul se derula dintr-un anumit punct,
cu maxim de detalii. Se afla undeva îîntins, grav
bolnav, îîntr-un stadiu terminal, caă ldura
neprietenoasaă care-i cuprinse mai îîntaî i picioarele
urca paî rjolindu-i toate organele îîntaî lnite îîn cale. Se
pornise un asalt asupra organismului lui slaă bit.
SimtŢea caă este apaă sat pe piept sŢ i caă se sufocaă . Aerul îîi
paă raă sea plaă maî nii, gonit din urmaă de fierbintŢeala
care urca îîncet, amenintŢaîndu-i picioarele pe care nu
le mai putea controla. Urmaraă degetele de la maî ini,
care raă maseraă arcuite pe suprafatŢa cearsŢ afului.
Baă taă lia era pierdutaă sŢ i punctele strategice ale
organismului îîncepeau saă capituleze pe raî nd. Mai
era putŢin paî naă avea saă cadaă sŢ i ultimul bastion, acolo
unde se ducea acum baă taă lia finalaă . Inima era
îînconjurataă sŢ i se îîncaă paă tŢaîna saă bataă din ce îîn ce mai
rapid. Parcaă îîsŢi faă cea provizii de viatŢaă pentru ceea ce
va urma. SimtŢi fierbintŢeala cum urcaă , uscaî ndu-i cerul
gurii sŢ i apoi îîntreaga limbaă care devenise rigidaă sŢ i de
necontrolat. Era prizonier îîn propriul corp sŢ i caă uta
un loc pe unde saă iasaă îînainte ca totul saă explodeze.
Caă ldura insuportabilaă îîl gaî tuia sŢ i-i ametŢea toate
simtŢurile, mai erau doar îîntŢepaă turile care-l faă ceau saă
simtaă caă îîncaă este viu. Inima îîsŢi asŢ tepta sfaî rsŢ itul
asemeni celui mai obosit taur din cea mai
saî ngeroasaă coridaă .
161
 Dintr-o dataă îîntŢepaă turile îîncetaraă , suflul
napalmic trecaî nd sŢ i laă saî nd îîn urmaă un tŢinut paî rjolit
pe care Perviliu îîl contempla de sus. Nu mai erau
cuvinte, imaginile se îîmpraă sŢ tiau îîn fatŢa ochilor ca
nisŢ te foitŢe subtŢiri de haî rtie arsaă îîn baă taia vaî ntului.
Suflul exploziei ajunsese paî naă unde el reusŢ ise saă se
ascundaă . Dar nu mai simtŢea caă ldura raă utaă cioasaă sŢ i
paî rjolitoare, ci doar gaî ndurile cum i se praă busŢ eau
îînainte de a se contura îîn totalitate. Pierdea
controlul asupra tuturor simtŢurilor sŢ i se îîndreptaă
spre ultima caă maă rutŢaă raă masaă intactaă . Aici era linisŢ te
sŢ i pentru moment scaă pase de suflul letal. Se simtŢea
îîn sigurantŢaă, privind îîn jos la corpul slab care era
acum era o ruinaă straă punsaă de firele conectate la
aparatele din jurul patului.
Brusc, imaginile se adunaraă îîntr-una singuraă sŢ i
observaă caî tŢiva oameni care îîncepuraă saă se agite îîn
jurul lui. Descoperi o iesŢ ire, se ridicaă usŢ or deasupra
lor laă saî nd îîn urmaă corpul abandonat, care dupaă
ataî ta timp nu-l mai gaă zduia. Decedase probabil, îîn
urma unei staă ri de agonie prelungitaă . Oamenii
îîncepuraă saă intre sŢ i saă iasaă din îîncaă pere,
misŢ caî ndu-se îîn jurul lesŢ ului care devenise deodataă
centrul atentŢiei. Perviliu se simtŢea ataî t de usŢ or sŢ i
îîncepuse chiar saă se obisŢ nuiascaă cu noua stare fizicaă
sub care se afla de putŢin timp. Nu crezuse îîn vreo
prelungire a vietŢii sub vreo altaă formaă .
IÎncercaă saă se aplece asupra trupului care fusese
alaă turi de el ataî tŢia ani. Vaă zu fatŢa palidaă sŢ i ridurile
aspre din jurul ochilor sŢ i gaî tului, care creau un
îîntreg relief bogat. Maî inile aveau vene proeminente
care acum îîsŢi pierduseraă din intensitatea culorii. SŢ i
arterele îîsŢi îîncetaraă activitatea Explozii îîn puncte
162
nodale ale organismului faă cuseraă ca saî ngele saă se
adune îîn anumite locuri creaî nd adevaă rate picturi
sub pielea alburie. Era un Perviliu baă traî n sŢ i supt,
raă pus de o maladie letalaă care pusese staă paî nire pe el
cu ceva timp îîn urmaă . Perechi de maî ini vaî njoase
îîncepuseraă saă dezbrace corpul sŢ i saă -l transporte spre
baie. Sunetul pe care-l faă cu caî nd atinse materialul
dur al caă zii demonstra caă oamenii trateazaă
îîntr-adevaă r trupul lui ca pe un simplu obiect. Vaă zu
moliciunea neputincioasaă a maă dularelor inerte ce nu
îîncercau saă se opunaă maî inilor ce-i frecau cu saă pun
pielea alburie. Oamenii pendulau furibund prin
apartamentul devenit îîntre timp neîîncaă paă tor. Erau
douaă dudui îîn vaî rstaă , cu rochii verzulii cu motive
florale, de un bun gust usŢ or precar, care conduceau
îîntreaga operatŢiune. Mai era un baă rbat care se uita la
ele sŢ i nu schitŢa niciun gest de a interveni îîn procesul
de pregaă tire a mortului pentru ultima sa
reprezentatŢie. Va fi îîn centrul atentŢiei, deci trebuie
aranjat cum se cuvine. Ţabloul era completat de o
fetitŢaă care plaî ngea îîn sufragerie. Fusese izolataă
deoarece nu avea voie saă participe. Era un „joc” al
adultŢilor unde copiii nu-sŢ i aveau locul. AsŢ a caă îîn cele
din urmaă aceasta fusese trimisaă la o vecinaă , îîn ciuda
îîmpotrivirilor insistente. Nu recunosŢ tea
apartamentul sŢ i nici pe fetitŢaă sau cine erau capii care
conduceau îîntregul bun mers al operatŢiunii.
Oamenii se îînmultŢiraă caî nd îîsŢi faă curaă aparitŢia
îîncaă douaă femei sŢ i trei baă rbatŢi. Brusc, îîncepuraă saă
penduleze îîntre dormitor sŢ i baie, avaî nd îîn maî naă tot
felul de haine noi care paă reau pregaă tite pentru astfel
de evenimente. Aduseraă un costum negru, o caă masŢ aă
albaă sŢ i o pereche de pantofi marca „Sweiss Ţ.”
163
 Una din doamnele cu rochie floralaă scoase
dintr-o pungaă o pereche de chilotŢi baă rbaă tesŢ ti sŢ i o
pereche de ciorapi negri. Rupse îîn prealabil eticheta,
apoi asŢ ezaă chilotŢii alaă turi de ciorapi sŢ i de costum. O
baă traî naă veni cu o sfoaraă , prinse capul care îîsŢi tot
baă laă ngaă nea maxilarul sŢ i îîi asŢ ezaă frumos maî inile. Era
curios, pentru caă realiza acum caă totŢi cei prezentŢi
erau rudele lui, dar nu îîsŢi amintea numele lor sŢ i nici
pozitŢia exactaă îîn cadrul ierarhiei familiei. Masa fu
pregaă titaă sŢ i corpul care deja devenise livid fu asŢ ezat
asemeni unui cozonac îîn forma cosŢ ciugului proaspaă t
adus, a caă rui culoare imita lemnul scump, decorat sŢ i
de o faî sŢ ie subtŢire metalicaă de care se prindeau douaă
maî nere nichelate cu îîncrustatŢii florale. Baă traî nele
sŢ usŢ oteau, araă taî nd cu degetul spre trupul lui. La fel sŢ i
ceilaltŢi. Perviliu conchise caă ajunge sŢ i caă trebuie saă -sŢ i
vadaă de drum, asŢ a caă iesŢ i prin geamul de la
bucaă taă rie. Escaladaă cu usŢ urintŢaă balustrada sŢ i ajunse
jos îîn stradaă . Paă rea caî t se poate de real sŢ i viu, ceea ce
i se paă rea destul de ciudat. Afaraă se trezi fatŢaă îîn fatŢaă
cu un baă rbat îîntr-o uniformaă crem deschis, cu o
tŢinutaă ce impunea respect sŢ i care îîi faă cu semn saă -l
urmeze. IÎnsemna caă este vizibil, nu doar
materializarea fantomei individului proaspaă t
decedat. IÎn aceste conditŢii nu-sŢ i daă dea seama ce
atitudine ar fi mai potrivitaă . Niciodataă nu avusese
îîncredere îîn oamenii necunoscutŢi, dar acum nu mai
avea nimic de pierdut, asŢ a caă îîi fixaă pasŢ ii sŢ i îîl urmaă pe
individul misterios. Merseraă paî naă îîn parcare unde
baă rbatul se opri îîn fatŢa unei masŢ ini luxoase, faă raă
numaă r de îînmatriculare. Nu-sŢ i daă dea seama ce
marcaă este, culoarea sŢ i forma i se paă reau
necunoscute. Chiar rotŢile paă reau saă aibaă dimetrul
164
mai mare decaî t al masŢ inilor obisŢ nuite. Un nou semn
prin care era poftit saă ocupe locul din spate dreapta.
Se conformaă , desŢ i nu sŢ tia unde avea saă ajungaă sŢ i nici
cine este companionul lui. AltŢi oameni nu se
perindau pe stradaă sŢ i nici alte autovehicule. Dar cum
ce se îîntaî mpla îîi depaă sŢ ea îîntŢelegerea, îînaintaă spre
masŢ inaă sŢ i se asŢ ezaă exact îîn spatele sŢ oferului. Era
despaă rtŢit de el printr-un geam gros sŢ i îînchis la
culoare. ŢapitŢeria masŢ inii paă rea nouaă , de fapt tot
interiorul lucea de parcaă ar fi fost la prima cursaă .
SŢ tia de Charon, Hades, Acheron sŢ i chiar Nox.
Probabil se îîndreaptaă caă tre un punct. Nu conteazaă caă
esŢ ti milionar sau saă rac, director sau simplu
functŢionar, viu sau mort, îîntotdeauna ai nevoie de o
perspectivaă . MasŢ ina se deplasa cu o vitezaă
ametŢitoare, straă baă taî nd orasŢ ul care paă rea pustiu sŢ i
golit de viatŢaă. Dupaă caî teva minute îînsaă nu mai
recunosŢ tea îîmprejurimile, decorul devenind destul
de anost sŢ i repetitiv: mai îîntaî i arbori disparatŢi , apoi
paă duri. Intersectaraă alte drumuri pietruite, apoi
trecuraă pe laî ngaă claă diri daă raă paă nate ce paă reau
paă raă site. Merseraă mult, îîi era somn, probabil
datoritaă mirosului din interiorul masŢ inii. IÎncercaă saă
bataă îîn geamul din fatŢaă, dar sŢ oferul nu schitŢaă vreun
gest prin care saă confirme cumva faptul caă
disperarea lui a fost observataă , apoi se resemnaă .
Peste caî teva minute masŢ ina reduse viteza sŢ i decorul
deveni brusc altul. IÎncepea un drum pavat cu piatraă ,
îîmprejmuit de un gard îînalt de saî rmaă . Era raă pit, asta
era acum o certitudine. Viteza constantaă sŢ i relativ
redusaă îîi ofereau posibilitatea de a prinde fiecare
detaliu al drumului. Gardul îîsŢi schimbaă forma sŢ i
îînaă ltŢimea, apaă ruraă undeva chiar nisŢ te constructŢii
165
stranii, moderne, aliniate de o parte sŢ i de alta a
drumului. Nimic îînsaă din care saă rezulte prezentŢa
fiintŢelor umane. Pe maă suraă ce îînainta edificiile care
respectau aceeasŢ i formaă sŢ i arhitecturaă deveneau mai
multe sŢ i mai îînghesuite. IÎn depaă rtare se vedea o
barieraă de culoare rosŢ ie, chiar îîn mijlocul drumului.
Probabil era actŢionataă mecanic, deoarece nu se
vedea nicio persoanaă îîn uniformaă . El sŢ tia caă acolo
unde este o barieraă este sŢ i un om. Aici nu era. Poate
caă avea senzor de misŢ care.
Dar la caî tŢiva metri vaă zu caă sŢ oferul opresŢ te sŢ i
actŢioneazaă un buton din bord, care se aprinsese deja.
- Am ajuns? Unde suntem? Nu mi-atŢi zis nimic
de caî nd ne-am vaă zut. Unde mergem sŢ i unde ne aflaă m
fatŢaă de orasŢ ul de unde am pornit? Perviliu baă tea îîn
geam pentru a fi observat de sŢ ofer. Din nou nu primi
raă spuns. Nu era niciun om, niciun semn distinctiv
care saă ofere locului respectiv vreo identitate.
SŢ oferul coborîî din masŢ inaă sŢ i-i deschise
portiera. Perviliu privea claă direa ce raă saă rise din
paă maî nt sŢ i care îîsŢi pierdea vaî rfurile îîntre norii
nemisŢ catŢi, ca desprinsŢ i dintr-un decor de film prost
de la sfaî rsŢ itul deceniului trecut. Nu era un zid, era
ceva somptuos, îînalt sŢ i care se îîntindea caî t vedea cu
ochii. Forma conicaă sŢ i îînaă ltŢimea deosebitaă faă ceau ca
vaî rful saă nu poataă fi vaă zut din punctul îîn care se afla
el acum. Materialul din care era construit paă rea un
aliaj metalic care-l faă cea saă reflecte lumina soarelui,
astfel caă Perviliu îîncepu saă laă crimeze abundent sŢ i fu
nevoit saă plece ochii. IÎn fatŢa lui era intrarea. O usŢ aă
îînaltaă , cam de cinci ori îînaă ltŢimea lui, confectŢionataă
din alt material, cu tot felul de irizatŢii rosŢ ii sŢ i care
paă rea saă aibaă îîn spatele ei o sursaă de luminaă care-sŢ i
166
schimbaă îîn permanentŢaă culoarea. Se apropie îîncet sŢ i
îîntinse maî na pentru a atinge suprafatŢa rosŢ iaticaă . Pe
maă suraă ce se apropia daă dea tot mai mult impresia
de substantŢaă gelatinoasaă pe punctul de a fierbe.
IÎnainte saă o atingaă , se auzi un zgomot electric sŢ i usŢ a
îîncepu saă se coboare asemeni portŢilor castelelor. Se
laă sa progresiv, aproape insesizabil, coboraî nd cu o
lentoare care-l faă cea saă devinaă din ce îîn ce mai
curios, mai ales caă nu se auzea niciun fel de sunet
din interior. Se daă du mai îîn spate pentru a privi îîncaă
o dataă claă direa îîn ansamblu. Caă utaă cu privirea o
formaă de geam sau ceva asemaă naă tor sŢ i nu descoperi
nimic. Materialul metalic avea din loc îîn loc nisŢ te
bare iesŢ ite îîn relief. Deodataă misŢ carea se acceleraă ,
viteza crescaî ndaă îîl faă cu saă se dea îînapoi caî tŢiva pasŢ i
pentru a nu fi strivit. Caî nd ajunse aproape de
paă maî nt se opri pentru a nu se traî nti violent, iar
dinaă untru îîsŢi faă cu aparitŢia o siluetaă femininaă . O
domnisŢ oaraă slaă butŢaă, cu zaî mbetul pe buze care îîi
faă cea semn saă intre, plecaî nd îîn acelasŢ i timp capul îîn
semn de salut pentru sŢ ofer. Ţaî naă ra era îîmbraă cataă
îîntr-un combinezon portocaliu cu dungi albe, cu
paă rul straî ns îîn coc, iar la piept purta un laă ntŢisŢ or
auriu de care era prins un medalion, reprezentaî nd
probabil o siglaă sau ceva asemaă naă tor. Chipul blaî nd
cu traă saă turi regulate îîi daă dea îîncredere sŢ i îîl faă cea saă
îînainteze, trecaî nd pragul faă raă prea mari emotŢii, desŢ i
îîncaă se credea victima unei raă piri. SimtŢi cum îîn
spatele lui usŢ a se îînchide, apoi bratŢul gingasŢ al
femeii cum îîi cuprinde spatele sŢ i îîl conduce îînainte,
pe un hol luminos, decorat cu tot felul de motive
geometrice, mai ales cu simbolul de pe medalion. Se
deschise o usŢ aă sŢ i intraraă îîntr-o salaă enormaă . Raă mase
167
uimit de imensitatea spatŢiului sŢ i complexitatea
arhitecturii. Ţavanul era decorat avangardist, iar pe
paă rtŢile laterale erau scaă ri care duceau spre etajele
superioare.
- Vaă rog saă poftitŢi. SŢ i o altaă usŢ aă se deschise
comandataă parcaă de vocea ei.
- La intrare vetŢi avea de completat un formular
pe care îîl semnatŢi îîn josul paginii. Dacaă avetŢi
neclaritaă tŢi vaă rog saă consultatŢi un reprezentant al
nostru. IÎl recunoasŢ tetŢi dupaă ecusonul albastru sŢ i
culoarea îînchisaă a uniformei. Ei sunt responsabili pe
probleme de adaptare sŢ i oferaă informatŢii necesare
acomodaă rii noilor venitŢi. Sunt plasatŢi mai peste tot
îîn claă dire, îîn punctele nevralgice, sŢ i cel putŢin unul pe
fiecare etaj trebuie saă fie prezent îîn orice moment.
Ecusonul albastru, fitŢi atent.
- Am îîntŢeles. Albastru. PlasatŢi la fiecare etaj.
Puncte nevralgice.
- IÎntocmai. Saă revenim. Dupaă ce completatŢi sŢ i
bifatŢi toate optŢiunile, vaă rog saă vaă îînapoiatŢi pentru
a-mi preda formularul, deoarece trebuie adus
personal sŢ i constatate eventualele neregularitaă tŢi.
Biroul meu este îîn aripa 3, sector B. UitatŢi
indicatoarele. AvetŢi jumaă tate de oraă la dispozitŢie.
Ţimpul mediu de completare este de 15 minute, deci
nu cred caă vetŢi îîntaî mpina probleme. Apoi vi se va da
urmaă torul formular, care vaă face membru
permanent al organizatŢiei noastre. Deja îîn acest
timp vetŢi fi familiarizat ataî t cu scopul
dumneavoastraă aici, caî t sŢ i cu al nostru. Vor fi
îîntr-adevaă r sŢ i nisŢ te teste pe care va trebui saă le
sustŢinetŢi, procentul de promovare a crescut îîn
ultimul timp, deci sper caă nu vor exista probleme. SŢ i
168
chiar dacaă nu reusŢ itŢi, mai existaă o sŢ ansaă . Sper saă nu
fie nevoie la dumneavoastraă . Dacaă totusŢ i se
îîntaî mplaă , vaă prezentatŢi la mine pentru a vaă îîndruma
spre o altaă salaă . Se aflaă îîn partea de vest a claă dirii sŢ i
vaă voi conduce dacaă este cazul.
Ţoate aceste haî rtii nu-l speriau deloc, asŢ a caă
îîntinse maî na sŢ i luaă cererea. O examinaă caî teva
secunde apoi se îîndreptaă spre o maă sutŢaă unde mai
erau doi indivizi ce completau cu saî rg nisŢ te haî rtii
asemaă naă toare. Paă reau foarte seriosŢ i sŢ i aveau haine
de doc, iar îîn picioare cizme de cauciuc. Antetul era
scris îîntr-o limbaă pe care nu o cunosŢ tea, erau
caractere stranii, desŢ i restul paginii era lizibil.
Perviliu vru saă se asŢ eze, dar brusc simtŢi nevoia de
aer. Ţrebuia saă iasaă . Aer. Aici nu era aer. Cum de nu-sŢ i
daă duse seama caî nd intrase?
Aruncaă haî rtia sŢ i se uitaă îîmprejur. Avea nevoie
saă ajungaă afaraă , acolo unde-l laă sase masŢ ina. Dar cine
era sŢ oferul? SimtŢea caă îîl paă raă sesc puterile datoritaă
lipsei de oxigen, asŢ a cum paă tŢise la posŢ taă . Va lesŢ ina
sŢ i-l vor batjocori.
- Vreau saă ies. Nu pot. Maă sufoc. Cine suntetŢi?
M-atŢi raă pit sŢ i acum vaă batetŢi joc.
- Vaă rog frumos, nu vaă agitatŢi. Pentru a iesŢ i
trebuie completataă o cerere de paă raă sire a claă dirii. SŢ i
asŢ teptataă rezolutŢia. PrecizatŢi clar motivele ce v-au
îîmpins saă luatŢi aceastaă decizie, deoarece totul este
definitiv sŢ i nu vi se mai garanteazaă admiterea. Doar
dacaă cererea este îîntemeiataă sŢ i nu se pot rezolva
cauzele care au dus la luarea deciziei, se poate
obtŢine o cheie specialaă , de unicaă folosintŢaă sŢ i
personalizataă , care vaă permite accesul îîn exteriorul
claă dirii.
169
 - Maă sufoc. Ţrebuie saă ies. AĂ sta este motivul. Nu
pot completa cererea.
- Este o stare tranzitorie prin care trecetŢi, dar
nu vaă alarmatŢi. IÎntr-adevaă r aici nu existaă oxigen, dar
nici nu avetŢi nevoie, nu vaă vetŢi sufoca. AtŢi raă mas
legat de ceva din existentŢa anterioaraă , iar scindarea
nu s-a efectuat probabil îîn conformitate cu noile
standarde. Responsabilii vor fi trasŢ i la raă spundere
pentru disconfortul pe care îîl simtŢitŢi. Nu atŢi fost
pregaă tit îînainte sŢ i trebuia saă mai parcurgetŢi un test
îînainte de a intra. Presupun caă nu atŢi fost îîndrumat
spre claă direa portocalie. Era îînainte de a ajunge aici,
pe dreapta, îîn fatŢa graă dinii aceleia unde se aflaă
helesŢ teul plin cu broscutŢe Xenopus Laevis sŢ i nuferi
galbeni. Acolo sunt multe plante, pare caă este aer din
belsŢ ug. Maă car caî teva ore trebuia saă vaă acomodatŢi sŢ i
saă vi se expunaă parametrii de functŢionare al
sistemului nostru.
Perviliu privi spre cei doi baă rbatŢi corpolentŢi
care îîl sustŢineau. Se opri din îîncercarea disperataă de
a respira sŢ i nu se îîntaî mplaă absolut nimic. Unul din ei
scoase din buzunar un dispozitiv mic, cu antenaă sŢ i
multe butoane la care îîncepu saă comunice îîntr-un
dialect ciudat, mai mult o îînsŢ iruire de consoane
Krim lrdm prs paă reau saă se repete pe un ton din ce îîn
ce mai alert. Apoi îînchise dispozitivul sŢ i -l introduse
îîn buzunar.
- Imediat vetŢi fi preluat.
O femeie îînaltaă apaă ru îîntr-o tŢinutaă mai mult
decaî t impecabilaă . Era impunaă toare, ataî t prin staturaă
caî t sŢ i prin perfectŢiunea traă saă turilor sŢ i a corpului. Se
aplecaă asupra lui astfel îîncaî t Perviliu simtŢi mirosul
puternic de lavandaă emanat de corpul ei. Uniforma îîi
170
laă saă impresia caă are de a face cu o functŢionaraă de
rang îînalt.
- DomnisŢ oara care v-a introdus a gresŢ it. Colegul
meu, domnul Ottis, a avut dreptate. Vom lua maă suri
pentru a nu se mai îîntaî mpla pe viitor. IÎmi pare raă u.
Ţrebuia saă vaă prezinte conditŢiile existente sŢ i saă
semnatŢi sŢ i o cerere de adeziune îînainte de a intra.
Perviliu raă mase uimit. Se uitaă îîn jur sŢ i spre cel
al caă rui nume fusese pronuntŢat. IÎntr-adevaă r era el,
îînsaă avea fatŢa curataă sŢ i faă raă vreo „îîmbunaă taă tŢire”, era
proaspaă t baă rbierit, iar pieptaă naă tura clasicaă îîi daă dea
un aer distins. IÎi zaî mbea cu subîîntŢeles. Era clar
captiv. Se uitaă îîn sus, dar nu era nicio posibilitate de
scaă pare. Ţavanul era o boltaă imensaă pe care trona
blazonul îîntaî lnit peste tot. PeretŢii albi sŢ i faă raă
geamuri îîl îînspaă imaî ntaraă putŢin, dar îîsŢi daă du seama
caă este aceeasŢ i senzatŢie de claustrofobie pe care o
mai îîncercase. Se uitaă pentru a depista posibile surse
de luminaă artificialaă , dar nu observaă niciun bec ori
neon.
- Nu sŢ tiu despre ce vorbitŢi sŢ i nici maă car pentru
ce am ajuns aici. Nu sŢ tiu de unde am plecat sŢ i al cui
era cadavrul pe care l-am paă raă sit. Era lume multaă
acolo sŢ i o fetitŢaă care mi se paă rea caă maă fixeazaă , iar pe
urmaă a îînceput saă plaî ngaă . Dupaă ce am iesŢ it am fost
preluat de masŢ ina care m-a adus aici, unde nu existaă
aer sŢ i luminaă . Iar acum sŢ i el...
- SŢ tiu ce s-a îîntaî mplat. Vaă rog saă maă urmatŢi îîn
biroul meu pentru a vaă explica totul. Nu va dura
mult. Ţocurile îînalte ale femeii loveau cadentŢat
podeaua placataă cu marmuraă . Urcaraă un etaj unde îîn
capaă tul holului se afla o usŢ aă capitonataă pe care scria
îîn caractere aurite: Şef Pregătire. Lui Perviliu i se
171
paă ru o denumire ambiguaă , care nu-i elucida maă car
una din dilemele pe care le avea îîncepaî nd de
dimineatŢaă.
Biroul îîn care intraă îîl uimi prin frumusetŢea sŢ i
simplitatea stilului, dar sŢ i prin raă ceala datorataă
marmurei ce îîmbraă ca peretŢii sŢ i tavanul. Piesele de
mobilier erau simple sŢ i elegante, mai precis un birou
imens sŢ i douaă fotolii. Faă raă rafturi de dosare sau alte
haî rtii. Pe perete se afla un monitor oval pe care
Perviliu nu îîl remarcase la intrare.
- IÎntr-adevaă r segregarea nu s-a îîncheiat. Paî naă
acum nu mai trebuia saă vaă amintitŢi nimic din
existentŢa anterioaraă . Este o eroare faptul caă suntetŢi
aici alaă turi de noi, asta îîn conditŢiile îîn care vaă
amintitŢi detalii din fosta formaă materialaă . IÎn cazul
dumneavoastraă trebuia parcurs un drum initŢiatic
pentru a vaă obisŢ nui cu noua stare, un fel de pregaă tire
care v-ar fi scutit de neplaă cerile prin care atŢi trecut.
Pentru asta existaă cealaltaă claă dire, unde conditŢiile de
mediu le simuleazaă îîn totalitate pe cele cunoscut sŢ i
cu care atŢi fost obisŢ nuit. Aer sŢ i luminaă naturalaă ,
succesiune zi-noapte, tot ce sŢ tiatŢi despre lume existaă
acolo. Am fisŢ a dumneavoastraă aici. SŢ i araă taă spre
monitorul din perete. Este stocat totul îîn format
electronic. Ţext, audio sŢ i video. Datele ne sunt
trimise de la Centru, dar probabil de data asta au
trimis altaă fisŢ aă, se mai îîntaî mplaă caî teodataă îîn
perioade aglomerate. Oricum vom raporta cazul
acesta, se vor lua maă suri drastice. Ceea ce avetŢi de
faă cut de acum îînainte depinde numai de
dumneavoastraă . PutetŢi opta pentru a raă maî ne sau a
urma un program pregaă titor. Sau vaă putem trimite
îînapoi cu o altaă identitate. Ţrei variante concrete. Vaă
172
pot laă sa timpul necesar pentru alegerea uneia dintre
cele trei optŢiuni. VetŢi gaă si totul îîn contractele care
sunt destul de clare sŢ i îînsotŢite de brosŢ uri consistente
ce prezintaă avantajele sŢ i dezavantajele celor trei
alegeri.
- Vaă rog, cod 2216723. Din telefon se auzea o
voce pitŢigaă iataă care rostea nisŢ te indicative stranii.
Curaî nd îîsŢi faă cu aparitŢia îîn îîncaă pere o femeie avaî nd
îîn maî naă un biblioraft gros.
Perviliu îîntinse maî na. IÎnaă untru erau trei
dosare ce aveau fiecare îînscris caî te un numaă r cu
multe cifre. Scrisul auriu era urmat de o sŢ tampilaă sŢ i
un fel de semnaă turaă îîn relief.
- AvetŢi aici tot ce este necesar. Le putetŢi studia
îîn linisŢ te. Eu vaă voi laă sa acum. Ţot ceea ce vetŢi face
este saă apaă satŢi pe acest buton sŢ i eu maă voi îîntoarce.
Datoria mea este saă vaă informez caă decizia pe care o
luatŢi este irevocabilaă , deci dupaă aplicarea semnaă turii
orice schimbare îîn alegerea faă cutaă este imposibilaă .
De aceea vaă sfaă tuiesc saă reflectatŢi foarte serios
îînainte de luarea hotaă raî rii. Au fost cazuri îîn care
persoana îîn cauzaă a depaă sŢ it timpul limitaă , îîn acest
caz decizia luaî ndu-se de calculator, conform
profilului psihologic existent îîn baza noastraă de date.
De multe ori aceastaă hotaă raî re este mult mai
potrivitaă pentru viitorului individului decaî t propria
optŢiune. Pe monitorul din îîncaă pere îîncepuseraă saă
aparaă diverse date sŢ i fotografii, toate legate de
existentŢa lui. Instantanee combinate, din perioade
distincte ale vietŢii. IÎncepu saă -sŢ i rememoreze toate
experientŢele traă ite, aproape la intensitatea de atunci.
Pozele se succedau pe monitor nu neapaă rat îîn
ordine cronologicaă , dar îîntr-una care îîi completa
173
îîntregul tablou al existentŢei. Imaginile erau îînsotŢite
de texte scrise cu caractere ciudate, care punctau
schimbaă rile survenite îîn viatŢa lui sŢ i care prezentau
detalii din anii traă itŢi.
- De unde avetŢi toate informatŢiile? Nimeni nu
s-a ocupat de mine paî naă acum asŢ a îîn detaliu. Nimeni
nu m-a studiat, nu m-a cunoscut. Vaă d caă -mi sŢ titŢi sŢ i
pasiunea pentru fluturi, pe care am avut-o paî naă îîn
clasa a treia. Apoi pasiunea ascunsaă pentru Ema sŢ i
mai apoi Nadina…
- Sunt oameni special pregaă titŢi pentru
colectarea de informatŢii despre subiectŢii care ajung
la noi. AtentŢia pentru detaliu este primordialaă .
Numai asŢ a am reusŢ it saă creaă m acest tip de societate,
superioaraă celei de unde venitŢi. De aceea atŢi sŢ i fost
repartizat la noi. Din fisŢ a pe care o avem reiese caă atŢi
fost un exemplu pozitiv la locul de muncaă , paî naă caî nd
atŢi suferit o boalaă gravaă care v-a afectat profund
viatŢa de familie sŢ i cea profesionalaă . Structura
mediului pe care îîl vetŢi îîntaî lni la noi îînsaă este
superioaraă sistemului posŢ tal, aici nu sunt admise
gresŢ elile, haî rtiile nu se pierd, totul este gestionat
dupaă cele mai îînalte standarde. ConcurentŢa este
mult îîn urmaă , de aceea va trebui saă semnatŢi un
contract de exclusivitate. Este o onoare reciprocaă saă
colaboraă m. Avantajele sunt de partea ambelor paă rtŢi,
mai ales pentru dumneavoastraă , prin faptul caă atŢi
fost ales saă fitŢi membru al acestei societaă tŢi de tip nou
care vaă recunoasŢ te meritele sŢ i vaă îîncurajeazaă ideile
progresiste. La noi nu existaă raă splataă pecuniaraă
pentru efortul depus, deoarece am exterminat
dorintŢa pentru posesiunea de bunuri materiale.
Suntem aproximativ egali ca intelect, nu existaă
diferentŢe majore de opinii, societatea noastraă nu mai
are nevoie de progres deoarece se consideraă deja
174
atins nivelul optim dupaă care îîncepe declinul. Mai
avem destul de lucrat la partea dezvoltaă rii fizice
pentru a atinge maximul oferit de corpul nostru. IÎn
acest sens, îîn prima parte a acomodaă rii vetŢi avea de
petrecut ore îîntregi îîn sala de fortŢaă sau îîn bazinul de
îînot care este deschis seara. Am eliminat
dependentŢa de aer. Apoi am eliminat sŢ i plaă maî nii.
Sunt extirpatŢi printr-o metodaă mecanicaă , nu se
utilizeazaă personal uman, ci doar un aparat. Ţot
procedeul dureazaă 30 de minute iar convalescentŢa
este de aproximativ trei ore. Se lucreazaă îîn prezent
la o tehnicaă de îînlaă turare a sistemului digestiv sŢ i pe
viitor al îîntregului aparat reproducaă tor pentru caă
sunt considerate tributare vechilor oraî nduiri. Vaă vetŢi
obisŢ nui repede cu programul, care, desŢ i la îînceput vi
se va paă rea impus, îîl vetŢi considera pe parcurs din ce
îîn ce mai normal, pentru caă organismul îîl va adopta
îîn foarte scurt timp. Aceastaă acomodare extrem de
rapidaă este rezultatul unei munci îîndelungate, îînsaă
rezultatele extrem de satisfaă caă toare demonstreazaă
caă nu s-a investit degeaba, caă aceastaă simbiozaă este
combinatŢia perfectaă a odihnei cu recreerea, ceea ce
va face ca organismul saă lucreze la maxim faă raă
disconfort sŢ i obosealaă . Munca va putea fi efectuataă
sŢ apte zile din sŢ apte cu ajutorul acestui ritm de viatŢaă
performant. VetŢi avea de efectuat sarcini sŢ i de adus
îîmbunaă taă tŢiri. Poate nu radicale, pentru caă v-am zis
deja caă stadiul atins pe toate nivelurile de dezvoltare
este mai mult decaî t multŢumitor.
- Nu e nevoie saă -mi laă satŢi timp de gaî ndire, sŢ tiu
raă spunsul. Mi-am amintit, am de terminat nisŢ te
lucraă ri, sunt angrenat îîn proiecte ample, nefinalizate.
- Consider caă facetŢi o alegere mai mult decaî t
nefondataă . Sursele pe care le detŢinem consideraă caă
procesul de reabilitare a dumneavoastraă se poate

175
efectua doar aici. Acolo nu vetŢi obtŢine nimic, suntetŢi
pe o axaă descendentaă îîn toate graficele ce maă soaraă
orice este cuantificabil îîn viatŢa dumneavoastraă .
- Mi-atŢi promis o nouaă identitate.
- Da, vaă oferim o posibilitate, o schimbare,
deviem putŢin cursul vietŢii.
IÎn cazul dumneavoastraă o identitate nouaă nu se
poate. SŢ i vaă rog nu punetŢi îîntrebaă ri. SuntetŢi culpabil,
nu vaă putem investi cu o nouaă personalitate. Nu vaă
pot da detalii, este o problemaă la dosar.
- Nu îîntŢeleg.
- SŢ tiu. Dar trebuie saă acceptatŢi situatŢia. Rasa
dumneavoastraă se adapteazaă , se obisŢ nuiesŢ te cu totul.
Perspectiva ei este saă fie undeva. Nu conteazaă
conditŢiile, doar ca fiecare membru saă se afle îîntr-un
loc sŢ i saă aibaă apartenentŢaă la ceva.
- Da, oricare ar fi conditŢiile, vreau saă maă îîntorc.
- Bine, semnatŢi îîn josul paginii pe dosarul
numaă rul 3.

176
 Nu sŢ tia caî t timp trecuse, dar fructele de pe
masaă îîsŢi schimbaseraă culoarea. Perfuzia nu mai era
aceeasŢ i, se prelingea un lichid mov prin furtunul
subtŢire. Nu avusese niciodataă îîncredere îîn culoarea
asta, asŢ a caă îîsŢi scoase furtunul din vena care explodaă ,
îîmprosŢ caî nd saî ngele îînchis peste cearsŢ af. Daî ra de
saî nge transformaă lenjeria îîntr-o picturaă modernaă al
caă rui autor era. Negaă sind altceva la îîndemaî naă îîsŢi
daă du jos bluza sŢ i acoperi locul. ViatŢa lui nu era ceea
ce trebuia sŢ i nu mai îîntŢelegea absolut nimic. Ţrebuia
saă iasaă de aici. Deja perfuziile îîsŢi faă cuseraă probabil
efectul, din moment ce nu mai sŢ tia foarte bine ce se
îîntaî mplase sŢ i caî t timp trecuse. IÎncercaă saă se ridice,
dar parcaă fu raă pus imediat de nisŢ te chingi invizibile.
Corpul era ataî t de greu de urnit, de parcaă ar fi fost
tŢintuit la pat saă ptaă maî ni îîntregi. Poate chiar se
îîntaî mplase acest lucru, musŢ chii nu-l mai ascultau
aproape deloc. Mai îîncercaă , de aceastaă dataă cu
precautŢie sŢ i nu cu mari asŢ teptaă ri. Se ridicaă îîn
picioare sŢ i îînainte de a face vreun pas, asŢ teptaă . IÎsŢi
putea mentŢine echilibrul cu greu, de parcaă i-ar fi
apaă sat pe picioare un trup mult prea greu. IÎncercaă saă
raă maî naă îîn aceastaă pozitŢie, dar tremura sŢ i simtŢea o
arsuraă cumplitaă îîn musŢ chii abdominali sŢ i îîn zona
lombaraă . Raă mase îîn cumpaă naă , îîntrebaî ndu-se dacaă
mai putea face un pas paî naă la perete sau se va
praă busŢ i îînapoi pe pat. Alese varianta mai dificilaă sŢ i
îîncercaă saă îînainteze. Peretele era aproape asŢ a îîncaî t
177
îîntinse maî inile pentru a se sprijini. Se prelinse usŢ or
sŢ i maî nji zidul cu saî ngele ce îîncaă nu se coagulase. O
greatŢaă îîi straă punse viscerele sŢ i dupaă caî teva icnete o
spumaă caldaă îîi invadaă gura. Scuipaă lichidul verzui a
caă rui consistentŢaă sŢ i contŢinut erau incerte. Ce se
adaă postea acum îîn stomacul lui? Cu ce era alimentat
de ticaă losŢ ii care-l aduseseraă îîn starea asta precaraă ?
Ce substantŢe psihotrope folosiseraă pentru a-l
transforma îîntr-o fiintŢaă neputincioasaă ? Probabil era
implicat sŢ i Ottis, sŢ i Anita. ŢOŢŢ I erau îîmpotriva lui.
ŢotŢi reprezentau o amenintŢare pe care nu sŢ tia cum o
va putea îînvinge. Pentru îînceput va trebui saă
evadeze.
Se taî rîî laî ngaă usŢ aă sŢ i o deschise usŢ or. Pe hol nu se
zaă rea nimic. Era lung sŢ i plin de neoane paî lpaî itoare
care emiteau un zgomot sinistru. De departe se
auzeau douaă voci de femei ce se hlizeau chicotind.
Nu va putea ajunge paî naă la capaă tul coridorului faă raă
saă fie observat. IÎnchise usŢ a sŢ i îîsŢi propti capul de
peretele maî njit. Era transpirat, obosit sŢ i faă raă mari
sperantŢe de a scaă pa. Raă mase asŢ a gaî ndindu-se la
posibile moduri mai mult sau mai putŢin riscante de a
iesŢ i. Ce era substantŢa mov care i se administra sŢ i de
unde aceastaă molesŢ ealaă ? Se trase mai spre perete
pentru a asculta tot ce se îîntaî mplaă dincolo. Chicotele
se transformaseraă îîntr-o discutŢie mai serioasaă , chiar
îîn contradictoriu dupaă tonul ridicat al vocii.
Atmosfera se precipita drastic, se auzeau chiar
injurii rostite pe tonalitaă tŢi dure sŢ i pline de uraă . Apoi
urmaă o pauzaă sŢ i îîn discutŢie îîsŢi faă cu aparitŢia o voce
masculinaă . Ţonalitatea era aceeasŢ i cu a lui Ottis.
Raă mase paralizat sŢ i involuntar îîncepu saă urle. Urla
cu o voce pe care nici el nu o auzise paî naă acum, cu
178
maî inile astupaî ndu-sŢ i urechile. Zgomotul asurzitor
faă cu ca îîn caî teva clipe saă aparaă cele douaă asistente,
care la îînceput raă maseraă îîn usŢ aă cu gura caă scataă la
privelisŢ tea morbidaă din interior, dar odataă depaă sŢ it
momentul de consternare intraraă saă -l imobilizeze. IÎn
usŢ aă apaă ru sŢ i medicul, a caă rui figuraă îîl convinse de
complotul care tocmai se desfaă sŢ ura îîmpotriva lui.
Erau exact traă saă turile lui Ottis, cu exceptŢia cuielor,
iar paă rul era acum grizonat. Semaă na cu cel din vis,
cel cu uniforma verde. Halatul îîl prindea foarte bine
sŢ i ochelarii cu ramaă neagraă îîi amintiraă de Petrov sŢ i
de stiloul sŢ i iscaă litura lui complicataă . Ottis staă tea
rezemat de tocul usŢ ii sŢ i araă ta mustraă tor cu degetul.
Zaî mbetul sarcastic îîl îîngrozi, la fel sŢ i acul unei
injectŢii care se pregaă tea saă se naă pusteascaă din
seringa unei a treia asistente ce îîmbogaă tŢi peisajul la
auzul rumorii din salon. Lichidul din seringaă era
asemaă naă tor la culoare celui din perfuzie, sŢ tia caă dacaă
îîi va perfora pielea cortina se va ridica din nou sŢ i
piesa îîn care nici maă car el nu mai îîntŢelegea cine sau
ce este personajul principal sŢ i ce se joacaă pe scenaă ,
va continua. Ţrebuia saă ia o decizie rapidaă . Nu avea
cum saă riposteze, nu avea unde saă se retragaă , asŢ a caă
îîntinse ambele maî ini. Ţrebuia saă se mentŢinaă pe
caî mpul de luptaă de aici.
Membrele tremuraî nde îîi furaă prinse ca-n nisŢ te
caă ngi iar acul îîsŢi faă cu datoria. De data asta fu doar
îîntuneric.

179
 II

ZIUA 1

A trecut ceva timp... Dar acum am schimbat

decorul. Au zis caă am suferit profund. AsŢ a s-au
exprimat sŢ i probabil au dreptate. Dar nu sunt
absolut siguri de diagnostic. Deocamdataă sunt îîn
„teste”. Dincolo, ceilaltŢi s-au îînsŢ elat îîn privintŢa lui
Streptococus Pneumoniae sŢ i a lui Neisseria
Meningitidis. Nu ei au fost raă spunzaă tori. AĂ sta este sŢ i
motivul pentru care am ajuns aici îînsotŢit de o fisŢ aă,
transportat îîntr-o masŢ inaă albaă cu sirenaă . M-au
repartizat îîntr-o cameraă , singur. Cineva mi-a adus
pijamale, caî teva maieuri, cinci perechi de ciorapi sŢ i
cinci de chilotŢi. Papuci de casaă . Cam ataî t. Au zis caă au
fost trimise de sotŢie. SŢ i caă ea va veni saă maă vadaă .
Apoi mi-au zaî mbit sŢ i m-au îîncurajat caă o saă maă
acomodez. Este îîn interesul meu sŢ i al tuturora.
Maî ine voi fi intervievat. Vor saă stabileascaă
concret. Saă demareze procedurile.
ŢotusŢ i, mi s-au atribuit caî teva diagnostice
prezumtive. Nefiind vorba de meningitaă , sŢ i-au dat cu
paă rerea: nevrozaă obsesionalaă combinataă cu
narcolepsie, poate schizomanie dezvoltataă pe fundal
anxios.
Acum scriu. Au zis caă e bine. Maă ajutaă dacaă -mi
asŢ tern gaî ndurile pe un caiet. Ei mi l-au dat. Copertaă
groasaă sŢ i o sutaă de pagini. Maă simt ciudat, asemeni

180
unui adolescent. N-am scris demult ceva despre
mine sŢ i nici despre ceilaltŢi. Pe vremuri am trimis
nisŢ te scrisori. SŢ i cam ataî t. Restul a fost la sŢ coalaă .
M-am gaî ndit la multe îîn ultima perioadaă , care a fost
destul de agitataă . Mi-au zis saă fie ca un jurnal. Saă -mi
maă rturisesc mie totul. IÎmi vine deocamdataă greu saă
maă exprim îîn fraze complexe. SŢ i nu sŢ tiu dacaă trebuie
saă spun tot. Ţot ce gaî ndesc. Dar prin exercitŢiu sper
saă reusŢ esc. Ei doi par oameni buni, cumsecade.
Dincolo era mai raă u. Nu m-am uitat la numele lor,
desŢ i erau scrise pe ecuson. Ea avea ochii verzi sŢ i
paă rul blond. El nu avea deloc paă r. Dar paă rea blajin sŢ i
inspira respect.
Ea era frumoasaă . Avea maî inile fine sŢ i un
laă ntŢisŢ or la gaî t.
IÎn cameraă sunt singur ca la un hotel. Dar mult
mai curat sŢ i alb. IÎncaă nu m-au „triat”. Cert e caă mi-au
dat douaă pastile din prima zi. Pentru îînceput e bine.
Am un pat sŢ i maă sutŢa pe care scriu acum. SŢ i cameraă
de baie, simplaă sŢ i eficientaă . Chiar caă e ca la hotel.
Probabil Anita o fi plaă tit. Maă voi culca. IÎmi este somn
de la pastile. Sunt eficiente. Una roz sŢ i una mov. Am
îîncredere îîn ele.

ZIUA 2

DoctoritŢa nu mai purta laă ntŢisŢ orul sŢ i avea paă rul

prins îîn coc. Gaî tul ei este curat, faă raă riduri. Arataă
mult mai bine decaî t Anita. Nici unul din ei nu avea
azi ecuson, dar s-au prezentat. El este doctorul
Paolo, iar ea are un nume ciudat. N-am retŢinut. Am
maî ncat la cantinaă sŢ i am vaă zut restul pacientŢilor, doar
seria mea. Eu sunt îîn prima transŢ aă. M-a trezit o
181
asistentaă subtŢiricaă cu un ecuson mare. Marta este
numele ei, este destul de laă laî ie, iar picioarele îîi sunt
un pic craă caă nate. Dar s-a purtat frumos sŢ i m-a îînsotŢit
paî naă la masaă . CeilaltŢi maă priveau ciudat pentru caă
sunt nou. Unii dintre ei sunt chiar nebuni. Le curge
din guraă maî ncarea sŢ i raî d neîîncetat.
Nu credeam caă aici voi bea suc de fructe.
Dincolo ni se servea doar ceai de o culoare incertaă .
Din paă cate nu am iesŢ it afaraă . Interviul a durat mult
timp, chiar m-a obosit. Au vrut saă sŢ tie destule:
vaî rsta, ocupatŢia, originea etnicaă , religia, dacaă am luat
droguri sau alte substantŢe psihotrope precum sŢ i
dacaă cunosc motivul prezentŢei mele acolo. Au urmat
alte îîntrebaă ri despre tratamentele medicamentoase
pe care le-am urmat, dacaă am suferit operatŢii sŢ i dacaă
da unde, apoi au notat îîn fisŢ e. Mai aveau ei nisŢ te date
despre mine îîntr-un dosar, pentru caă i-am vaă zut
verificaî nd sŢ i daî nd din cap afirmativ. Maă îîncearcaă ,
probabil treaba merge bine, nu par impacientatŢi îîn
legaă turaă cu soarta mea. De maî ine voi sta îîntr-un
salon cu altŢi pacientŢi. Voi maî nca sŢ i voi dormi cu ei.
Sunt curios sŢ i maă gaî ndesc cine sunt. Azi este ultima
zi îîn care stau îîn camera asta. M-au îîncurajat îîn
continuare saă scriu ceea ce mi se pare interesant. Saă
fac un fel de exercitŢii, saă povestesc.

ZILELE 3, 4, 5

Am fost mutat îîntr-un salon unde suntem

patru. Paturile sunt asŢ ezate caî te douaă pe o parte.
Sunt sŢ i maă sutŢe. I-am cunoscut pe cei trei. SŢ i ei sunt
relativ noi. Nu sunt violentŢi, nu fac prostii. AĂ sta e
motivul pentru care m-au baă gat aici. Caă nu se îîncuie
182
usŢ a, e linisŢ te, exact ca la hotel. Pavilionul A este cu
oameni de treabaă . B-ul este cu cei taă cutŢi raă u, legume
adicaă . Ei sunt transportatŢi la masaă îîn caă rucioare sŢ i
doar baî iguie, apoi îînghit chestii pasate. O parte le
cade din guraă . Unii nu mestecaă decaî t partŢial sŢ i se
îîneacaă sau vomitaă . Li se spune „copiii”. Au probleme
neurologice sŢ i sunt foarte sedatŢi. Dar totŢi din B sunt
pasŢ nici, deci vor fi vecini cumsecade.
Pavilioanele C sŢ i D sunt sus sŢ i acolo nu mai e ca
la hotel. Mi-au zis colegii. Au povestit. Acolo au fost
pe vremuri sŢ ocurile electrice sŢ i alte metode radicale,
aproape de torturaă . IÎncaă se zice caă au mai raă mas
urme îîn peretŢi îîn locurile unde se agaă tŢau lantŢurile
groase. Acum li se administreazaă doar pilule sŢ i
injectŢii, dar e suficient. De acolo se zice caă s-ar auzi
urlete sŢ i gemete. E cam ca-ntr-un iad probabil, sŢ i
este sigur caă dacaă ajungi acolo vei avea altaă viziune
asupra vietŢii. Mi-au povestit cu ochii îîngrozitŢi. Nu
cred saă fi mintŢit.
Am iesŢ it afaraă sŢ i am vaă zut parcul sŢ i exteriorul
claă dirii. E frumoasaă , îîn formaă de L. Unde se terminaă
zidul îîncepe drumul spre mare. IÎn fatŢaă este parcul cu
baă nci sŢ i arbori toaletatŢi. Al doilea etaj are zaă brele. IÎn
formaă de X. Am vaă zut chiar douaă capete îîn dreptul
unui geam. Plimbarea a durat putŢin, nu am apucat saă
vaă d marea.
M-au îîntrebat doctorii despre copilaă rie sŢ i dacaă
îîn prezent sunt trist. Au insistat saă le povestesc
despre paă rintŢi. Le-am zis caă nu am avut mari
probleme îîn copilaă rie. Ei au insistat. Le-am zis saă -mi
propunaă anumite subiecte sŢ i le voi raă spunde. Mi-au
cerut un lucru bun sŢ i un lucru raă u. Le-am istorisit
despre macaraua rosŢ ie sŢ i despre melci.
183
 Ei au notat, eu am gesticulat. Le-a plaă cut caă
vorbeam cu ardoare.
Apoi au abordat tema statutului meu marital sŢ i
manifestaă rile somatice ale bolii. Nu sŢ tiam foarte bine
la ce se referaă cuvaî ntul somatic. Mi-au explicat ei.
M-au mai pus saă le fac nisŢ te calcule sŢ i saă raă spund la
nisŢ te îîntrebaă ri de culturaă generalaă . M-am achitat cu
succes.

ZIUA 6

Azi a venit Anita cu fiul meu. M-am simtŢit

straniu îîn conditŢiile actuale. Ea pare schimbataă . Am
luat îîn bratŢe copilul sŢ i l-am privit. Bizar, chiar
absurd, toataă situatŢia e prea îîncaî lcitaă ... Anita privea
cu teamaă , îîi par nebun probabil. Mi-am amintit de
totŢi bebelusŢ ii de pe coperta aia sŢ i m-a apucat brusc
frica. Nu sŢ tiu de ce, dar simt caă o saă aparaă . Oare
pastilele îîl tŢin departe? Anita a observat îîngrijorarea
mea sŢ i l-a smuls pe cel mic plaî ngaî nd. A plecat rapid.
Ţot îîn aceeasŢ i zi le-am relatat celor doi sentimentul
de fricaă apaă rut îîn momentul îîn care am constatat
zecile de pericole care se pot abate oricaî nd asupra
micutŢilor. M-au îîntrebat dacaă halucinatŢiile mai
îînsotŢesc starea anxioasaă . Deocamdataă nu, dar cred
caă atunci caî nd el va apaă rea… Am fost sincer sŢ i ei au
notat. Mi-au mai prescris alte pastile sŢ i m-au
îîncurajat.
IÎn partea a doua a zilei am vorbit îîndelung cu
cel care se aflaă laî ngaă patul meu, Rolain. A maă rturisit
caă este aici pentru caă se crede din sticlaă . Observasem
dinainte caă se misŢ caă foarte lent sŢ i are mare atentŢie la
felul cum se asŢ eazaă îîn pat. Apoi modul tacticos cum
184
se îîmbracaă . Nu staă aproape de nimeni, iar la masaă se
cam chinuie saă maă naî nce. IÎmi pare raă u de el, probabil
caă problema lui este mult mai serioasaă decaî t a mea.
Nu are copii, este singur, zice caă îîl viziteazaă doar
mama lui. Ţataă l nu acceptaă povestea cu starea lui
casabilaă . Mi s-a paă rut destul de trist, neîîntŢeles.
CeilaltŢi colegi de cameraă sunt prieteni sŢ i îîl cam
exclud pe Rolain din cercul lor. Chiar sŢ i acum discutaă
îîntre ei. Probabil maă baî rfesc. Voi îîncerca zilele
urmaă toare saă comunic cu ei.

ZIUA 9

Cei doi colegi se numesc Martin sŢ i Kirk. Vin de

departe. Ambii suferaă de fenomene depresive.
Martin sŢ i-a pierdut familia îîntr-un accident, iar Kirk
a îîncercat saă se sinucidaă . De douaă ori, dar nu a reusŢ it.
Acum este destul de taă cut sŢ i vorbesŢ te doar cu
Martin. Afaraă , îîn dreptul intraă rii principale, staă
cuibaă rit un caă tŢel jucaă usŢ îîntr-o cutie mare de carton.
Are un castronel de apaă ruginit sŢ i primesŢ te resturi
de la masaă . A fost chinuit de nisŢ te copii, care i-au
legat gaî tul cu o bucataă de saî rmaă . S-a taî raî t paî naă aici,
unde a avut parte de o primire caă lduroasaă din partea
anumitor bolnavi, printre care sŢ i colegii mei. Ei
mi-au relatat povestea lui. Momentan nu voi mai
scrie nimic îîn carnet deoarece Martin sŢ i Kirk mi-au
zis caă totul este citit sŢ i caă suntem monitorizatŢi îîn
permanentŢaă. AĂ sta este motivul pentru care ne pun saă
ne „desŢ ertaă m”. Dacaă ei citesc, saă sŢ tie caă sunt
informat.

185
 - Eu am fost acolo îîn piatŢaă. Chiar îîn ziua aia
friguroasaă eram îîn trecere prin PiatŢa Carlo Alberto
caî nd am auzit urletele. Am graă bit pasul sŢ i am vaă zut
cum s-a naă pustit asupra lui. IÎl lovea îîn jurul ochilor
cu bestialitate. Se uita îînspre el, îîndrepta spatele,
tŢintea cu rapiditate, apoi lovitura pornea cu precizie.
La îînceput nechezatul a avut o tonalitate îînaltaă , a
fost literalmente un urlet cauzat de durerea fizicaă .
Loviturile au continuat saă cadaă naă prasnic sŢ i cu o
precizie matematicaă îîn aceleasŢ i locuri care fuseseraă
vizate de la îînceput: ochii sŢ i zona capului. Animalul
se resemnase cu ostilitatea situatŢiei, celulele
receptoare parcaă se blocaseraă , devenind imun la
plaă gile care nu îîncetau saă i se deschidaă pe piele.
Ochii îîi saî ngerau, iar cele douaă firicele se îîngrosŢ au îîn
permanentŢaă. Nechezatul spasmodic dezvelea
perechile de maxilare care musŢ cau îîn gol sŢ i din ce îîn
ce mai faă raă vlagaă . Lumea adunataă participa pasiv la
tot circul oferit, chicotelor de plaă cere ale posesorului
biciului le corespundeau icnetele din ce îîn ce mai
slabe ale patrupedului. Dacaă la îînceput ochii i se
îînvaî rteau frenetic scrutaî nd multŢimea, acum
pleoapele mai tresaă reau doar îîn momentul îîn care
apaă rea o nouaă crestaă turaă îîn relieful pielii lui sau
caî nd una mai veche se adaî ncea. Plaă gile dezveleau
musŢ chii îîn diverse nuantŢe rosŢ iatice. IÎntr-un icnet
surd, calul se praă busŢ i la paă maî nt sub greutatea
corpului istovit, zbaă taî ndu-se îîn propria urinaă , paî naă
186
caî nd furia ucigasŢ aă se opri. Doamnele se uitau doar
cu coada ochiului, îîn timp ce baă rbatŢii le straî ngeau la
piept. SŢ i atunci l-am zaă rit pe el. I-am observat linia
mustaă tŢii arcuite spre paă maî nt, parcaă îînglobaî nd îîn ea
toataă tristetŢea omenirii. Staă tea acolo îîn pozitŢie de
dreptŢi, cu ochii exoftalmici clipindu-i frenetic. SŢ i
tremura tot, scuturaî ndu-sŢ i îîn permanentŢaă capul.
Doar tremura sŢ i clipea. Privirea îîngrozitaă depaă sŢ ea
orice grimasaă pe care o vaă zusem paî naă atunci.
Ţraă saă turile schimonosite îîmi atŢintiseraă privirea sŢ i
maă faă ceau saă maă îîntreb dacaă avea saă devinaă unul din
actorii implicatŢi îîn spectacol. Era clar caă se va
petrece ceva sŢ i asta curaî nd. Ţremuratul saă u culmina
cu icnetele animalului, care-sŢ i umfla pieptul din ce îîn
ce mai violent. Atunci el tŢaîsŢ ni sŢ i se aruncaă jos,
îîmbraă tŢisŢ aînd gaî tul calului. Urla cuprinzaî ndu-l cu
disperare de grumazul rosŢ iatic. Pardesiul îîi era
îîmbibat îîn saî nge sŢ i noroi, iar urletele erau mult mai
atroce decaî t ale bietului animal. IÎn cele din urmaă fu
tras de doi oameni, dar nu îîncetaă saă plaî ngaă îîn
hohote. Peisajul era unul grotesc: un baă rbat cu paă rul
îîn dezordine, paă tat de saî nge sŢ i urlaî nd, cu ochii
umflatŢi parcaă iesŢ ind din orbitele maă rite, sŢ i calul care
se scutura ca sŢ i cum ar fi vrut saă scape de raă nile
dobaî ndite, cu saî ngele îîmprosŢ caî nd multŢimea
adunataă . SŢ i eu ce am faă cut? Nimic, iar acum stau aici
cu voi. Poate dacaă interveneam totul ar fi fost altfel,
moartea trebuia saă survinaă imediat pentru acel
sadic, dar din paă cate nu a paă tŢit nimic. Calul a fost
eutanasiat, iar criminalul a plecat acasaă obosit la
familia lui.
- Nu se poate, domnule, este prea mare
coincidentŢa. Acest fapt s-a îîntaî mplat demult. Exact
187
aceeasŢ i piatŢaă despre care spui sŢ i tu. Se presupune caă
ar fi fost bolnav, chiar dement, adicaă de-al nostru.
- Saă zicem, completaă cineva. Saă zicem caă sŢ i noi,
asemeni lui, am avea ceva probleme cu lumea
exterioaraă . SŢ i îîncepu saă raî daă cu poftaă . Apoi raî seraă cu
totŢii.
La masaă erau Paolo, Kirk, Martin, Rolain,
Michael sŢ i Perviliu. Michael relatase un alt episod
narativ, inventat bineîîntŢeles. Datoritaă tulburaă rilor
amnezice, uita multe lucruri, dar inventa unele,
inspirate din lecturile lui. SŢ i ni le relata zilnic, îîn cele
mai mici detalii.
- Pentru îînceput am saă vaă prezint ceea ce este
consilierea, zise Paolo. Voi atŢi fost alesŢ i pentru
aceastaă activitate deoarece suntetŢi capabili de
schimbaă ri. IÎn bine maă refer. Consilierea este calea de
a relatŢiona îîntre noi, de a ne raă spunde unii altora, de
a îînvaă tŢa saă ne cunoasŢ tem singuri, de a caî sŢ tiga
îîntŢelegerea de sine mai claraă sŢ i mai apropiataă de
adevaă r pentru ca pe viitor saă luaă m decizii mai
adecvate, mai eficiente sŢ i saă actŢionaă m in situatŢii
limitaă corespunzaă tor.
- Deci ne îînvaă tŢatŢi cum saă ne comportaă m? AsŢ a,
ca la sŢ coalaă . Mai ales îîn situatŢii limitaă . Adicaă anii pe
care i-am traă it au fost defectuos utilizatŢi? Oamenii cu
probleme psihice n-au sŢ i ei rolul lor asŢ a cum sunt?
Ţrebuie saă gaă seascaă totŢi aceeasŢ i rezolvare pentru o
anumitaă problemaă ? Eu am o optŢiune, el o alta sŢ i el pe
cea de-a treia. SŢ i viatŢa îîn totalitate este o situatŢie
limitaă , pe care noi iataă caă paî naă acum am reusŢ it saă o
depaă sŢ im.
- Da, poate caă acum da. Dar voi doi atŢi avut
tentative de suicid, Perviliu a prezentat clar o serie
188
de halucinatŢii care l-au faă cut saă raă neascaă douaă
colege, iar unii dintre noi îîncaă cred caă vor suferi mari
traume dacaă se asŢ eazaă îîn pat din picioare.
Sinuciderea, mai ales, nu e o rezolvare. E clar o
deviere de la normal. SŢ i povestea cu calul nu a fost
traă itaă de Michael.
- Nu sunt de acord. Nu e un act deviant. Am fost
îînvaă tŢat de mic de caă tre paă rintŢii mei saă respect
adevaă rul. SŢ i am îîncercat ataî t caî t am putut saă rezist
oricaă rei forme de compromis. Dar am realizat caă nu
pot îînainta asŢ a. Ori traă iesŢ ti, ori mintŢi, sŢ i eu am ales saă
fiu fidel adevaă rului. Paă cat de ataî ta straă danie. De
douaă ori am dat gresŢ . Dar tu, Perviliule, unde te afli?
De care parte? PovestesŢ te-ne. Domnul Paolo vrea sa
ne consilieze. AsŢ a caă trebuie saă sŢ tim sŢ i paă rerea ta.
- Eu vreau saă maă vindec. Am îîncredere caă nu
voi mai fi deranjat de nimeni. Am îîncredere...
- Gaî ndesŢ ti perfect, conchise Paolo. E bine dacaă
existaă vointŢa. HalucinatŢiile hipnagogice sŢ i cele
hipnopompice au dispaă rut cu desaă vaî rsŢ ire din
momentul internaă rii tale la noi. Iar acum esŢ ti alt om,
participi activ la viatŢa micii noastre comunitaă tŢi.
Perviliu îîntr-adevaă r îînflorise. Nu era implicat îîn
mari activitaă tŢi dar îîsŢi ocupa timpul sŢ i gaî ndurile.
Completa nisŢ te fisŢ e de magazie, tŢinea nisŢ te stocuri
pentru materiile prime folosite la bucaă taă rie. Nu se
mai ocupa de jurnal, dar avea o perspectivaă , vroia saă
devinaă un om normal sŢ i liber. Nu mai era ataî t de
idealist sŢ i nu mai vroia saă lupte cu Sistemul. Ţotul
era la el îîn cap, era vorba de perceptŢia defectuoasaă a
realitaă tŢii.
- Manifestaă rile tulburaă rilor tale mintale au
scaă zut. Abaterile de la orice concept normativ, dupaă
189
paă rerea mea, sunt aproape nule. Efectele deviatŢiilor
asupra indivizilor au consecintŢe nefaste, majoritatea.
Dar nu toate. Saă luaă m cazul lui Katrid sŢ i al
sentimentelor pentru piciorul lui, care de fapt nu
mai existaă , probabil o formaă de nevrozaă
post-traumaticaă . E o preocupare care îîi ocupaă toataă
existentŢa. L-a avut tot timpul alaă turi sŢ i nu i-a acordat
nicio atentŢie. Iar acum vrea saă -l spele zilnic sŢ i are
maî ncaă rimi îîn talpaă . SŢ i cere saă i se aducaă la pat ambii
papuci. Refuzaă caî rjele sŢ i doresŢ te saă participe la
evenimente sportive. Aceastaă dragoste subitaă pentru
membrul pierdut l-a salvat pe Katrid de multe.
IÎnainte nu avea prieteni, acum seara vorbesŢ te cu el
atunci caî nd îîl maseazaă . Se vede pe fatŢa lui caă este
mai multŢumit. „Membrul fantomaă ” este elementul
central al vietŢii sale. Brusc, a devenit pentru el un
motiv de a traă i sŢ i o preocupare continuaă de a-sŢ i
depaă sŢ i situatŢia. IÎl voi chema saă ne îîmpaă rtaă sŢ eascaă
experientŢele pe care le-a acumulat îîn ceea ce
privesŢ te statutul de infirm.
Paolo se ridicaă sŢ i peste un minut veni
sprijinindu-l pe Katrid. Avea o fatŢaă care radia sŢ i se
asŢ ezaă laî ngaă Perviliu, care-l mai vaă zuse de caî teva ori,
dar nu-i sŢ tia povestea.
- Ţe rog saă ne povestesŢ ti. Cum te simtŢi acum sŢ i
cum erai îînainte?
- IÎnainte de ce?
- De accident.
- Aaa, sŢ i Katrid coborîî privirea.
- Exact.
- Eu eram consŢ tient. L-am vaă zut sectŢionat, apoi
am lesŢ inat. AsŢ a caă am îîn minte sŢ i acum bucata de
membru. Cu pantof, cu stofa pantalonului, cum se
190
scurgea saî ngele din el. Nu mai era acolo. Nimic. Dar
eu sŢ tiam caă îîncaă îîmi apartŢine. Nu am acceptat
disparitŢia lui, ba chiar l-am tratat ca sŢ i caî nd ar fi
continuat saă -mi fie atasŢ at acolo jos sub genunchi. SŢ i
îîncet, îîncet, a devenit o obsesie. Caî nd am îînceput saă -l
vaă d deja eram internat. Dar eu chiar merg singur.
UitatŢi.
SŢ i Katrid o luaă din loc sub privirile uimite ale
tuturor. Mergea îîntr-adevaă r perfect pentru cineva cu
un membru lipsaă .
- VedetŢi, ce v-am zis…
- Am o ocupatŢie acum. IÎmi ia ceva timp, pentru
caă este mai pretentŢios decaî t celaă lalt. Foarte sensibil
îîn acelasŢ i timp. La orice schimbare de temperaturaă
suferaă , dar asta este situatŢia. M-am obisŢ nuit cu ideea
sŢ i acum îîl simt mult mai viu ca îînainte. Ei au zis caă
l-au incinerat.
- Da, e cazul saă ne oprim sŢ i saă nu intraă m îîn
anumite detalii. Ceea ce a fost de demonstrat ai
povestit chiar tu.
- Maă simt mai îîmpaă cat decaî t îînainte.
- VedetŢi, el este un exemplu. Se poate sŢ i asŢ a. Se
poate traă i viatŢa mult mai bine, la cote mai îînalte. Dar
depinde de problemaă , credetŢi-maă . Sinuciderea nu e o
solutŢie, avetŢi tot timpul saă muritŢi.
- Eu maă gaî ndesc la moarte zilnic. Mai ales
seara, caî nd îîmi aduc aminte sŢ i de sotŢia mea. Nu sŢ tiu
la care zaă bovesc mai mult îînainte saă maă ia somnul.
Sunt douaă subiecte de un real interes, foarte
infiltrate îîn viatŢa mea, desŢ i ambele îîn momentul de
fatŢaă sunt prezente doar la nivel conceptual. Nimic
palpabil, niciun simptom al mortŢii sau al reaparitŢiei
sotŢiei. Doar asŢ a, nisŢ te vagi straă fulgeraă ri zilnice, dar
191
nimic concret. Nu sŢ tiu dacaă saă maă bucur sau saă fiu
nostalgic.
- PovestesŢ te-ne despre sotŢie. Sau despre
Moartea asta a ta.
- Amaî ndouaă sunt blonde. Au ochii verzi sŢ i
paă trunzaă tori de parcaă ar topi îîn ei aplauzele
audientŢei, asŢ a ca nisŢ te vedete. Sunt actritŢele mele
preferate, cum saă vaă zic, pentru mine joacaă diverse
roluri sŢ i se schimbaă îîntre ele. Chiar nu mai sŢ tiu caî nd
dispare una, caî nd interpreteazaă cealaltaă .
- Continuaă , zi-ne despre ele.
- Moartea mea are cei mai frumosŢ i ochi posibili.
SŢ i culmea, plini de viatŢaă. Sunaă exagerat, poate chiar
merit saă fiu aici. Se numesŢ te Lorelei.
- Unde lucreazaă sotŢia ta, de o asimilezi mortŢii?
- Lucreazaă îîn domeniul destabilizaă rii egoului.
- Dar este functŢionaraă la primaă rie, la ghisŢ eul de
colectare fonduri taxe şi impozite. Ţe-a paă raă sit pentru
altcineva. Atunci a îînceput totul la tine. Multe
debuteazaă cu o femeie... Dar spune-ne alte
particularitaă tŢi ale MortŢii tale, de ce ai personalizat-o,
chiar o vezi ca pe o entitate fizicaă ? Cu maî ini, picioare
sŢ i tot angrenajul?
- Da, are o reprezentare fizicaă foarte reusŢ itaă ,
nici nu se putea altfel. IÎntotdeauna i-am admirat
gleznele impecabile, perfecte. Curba linaă se arcuiesŢ te
la fiecare pas, laă saî nd saă se observe conturul
musŢ chiului. Pantofii cu toc emit un sunet cadentŢat
care atrage privirile. Ultima dataă purta un costum
din douaă piese roz sŢ i un decolteu amplu.
Perviliu îîsŢi aminti de Maria, de felul ei de a se
comporta îîn prezentŢa baă rbatŢilor. Apoi se uitaă la
aspectul neîîngrijit al lui Kirk, la unghiile lui lungi,
192
paă rul dezordonat, fatŢa osoasaă sŢ i ochii cenusŢ ii. Era un
monstru. Chiar sŢ i hainele îîi emanau un miros greu,
dulceag, îîn special îîn anumite zone. IÎi paă rea raă u de
el.
- Dar pentru dumneavoastraă , domnule Rolain,
cum este reprezentataă moartea? AtŢi vaă zut ce plastic
s-a exprimat colegul dumneavoastraă . Ne-a explicat
tuturor ceea ce crede daî nsul caă se aflaă la sfaî rsŢ it.
Lorelei.
- E trufasŢ aă. El nu are dreptate deloc. O entitate
frustrataă , o fecioaraă baă traî naă sŢ i faă raă urmasŢ i. IÎsŢi face
meseria cu o precizie matematicaă , de parcaă i s-ar fi
terminat orice sursaă de multŢumire. Nu existaă nimic
maă retŢ îîn consŢ tiinciozitatea de care daă dovadaă iaraă sŢ i
sŢ i iaraă sŢ i. SŢ i ieri sŢ i azi, se gaă sesc clientŢi. Nu are
voluptate îîn ceea ce face, este doar un functŢionar
blazat îîntr-un sistem la fel de îîmbaă traî nit. Oamenii
mei mor îîn spasme sŢ i cu orbitele iesŢ ite. Urlaă sŢ i
vomitaă saî nge sau îîsŢi eliminaă ficatŢii prin cur. Fac
foarte des cancere sŢ i ciroze hepatice. Nu acceptaă saă
moaraă subit, ca nisŢ te eroi pentru vreun scop maă retŢ .
SŢ i pe deasupra, viatŢa lor nu valoreazaă nimic. Sunt
îîngropatŢi sŢ i îîn treizeci de zile uitatŢi. Oameni fazi îîn
urma caă rora nu raă maî n vorbe de duh sŢ i nici lucruri
palpabile deosebite, ei sunt gloata care trudesŢ te de
dimineatŢa paî naă seara sŢ i plaă maă desŢ te copii tot
muncind asŢ a generatŢie de generatŢie, faă raă saă opreascaă
mecanismul uns de carne, suficientaă de mii de ani.
Nimic nu-l poate opri, indivizii inclusŢ i îîn el se
reproduc doar de spaima iluzoriului destin, de haă ul
care li se îînfaă tŢisŢ eazaă . Sopor Felix nu existaă . Doar
Sopor Aeternus. Dar saă laă saă m peroratŢiile. Mi-e foarte
somn, suntem doar nisŢ te lunatici cu pretentŢii de
193
filozofi. Caî nd eram afaraă nu daă deam nici noi, nici
ceilaltŢi, mare importantŢaă detaliilor aă stora, acum
brusc avem pretentŢii de vizionari apocaliptici, facem
scenarii sŢ i imaginaă m personaje care mai de care mai
pompoase. Moartea pe tocuri, probabil cu paă rul
îîntr-un coc perfect aranjat, taior sŢ i ochelari cu ramaă
neagraă . Lentile cu reflexii colorate sŢ i ruj frumos
mirositor.
- N-a pomenit nimeni de ruj sŢ i de ochelari.
- Eu vaă d o lume îîn care realitatea este
proportŢionalaă cu adevaă rata naturaă a omului. Vaă d
Moartea la loc de cinste, primindu-sŢ i locul pe care-l
detŢine. Vreau saă -sŢ i primeascaă rolul îîn societate.
Moartea îînseamnaă îîntoarcerea la misticism,
abandonarea noilor repere. Vaă d oameni îîn stare de
putrefactŢie amplasatŢi îîn recipiente transparente. O
maă suraă a primaă riei. Amplasarea mortŢilor nu se va
mai face îîn locuri ferite, cimitirele vor fi îîn locurile îîn
care îîsŢi desfaă sŢ oaraă activitatea membrii societaă tŢii. SŢ i
nu numai. Oameni mortŢi amplasatŢi îîn baă nci, cluburi
de noapte, discoteci sau la semafoare. Cadavre îîn
sŢ coli sŢ i graă dinitŢe, apoi îîn maternitaă tŢi sŢ i îîn locuri de
joacaă special amenajate pentru copii. MortŢii vor fi
laă satŢi saă putrezeascaă , astfel îîncaî t se va putea
cunoasŢ te cu exactitate stadiul îîn care se aflaă . Copiii
vor cunoasŢ te îîntreg procesul descompunerii paî naă îîn
momentul îîn care se vor duce la sŢ coalaă . Gaă sesc
aceste schimbaă ri îîn planul urbanistic al orasŢ ului
benefice pentru toataă lumea, pentru toate paă turile
sociale. Atunci egalitatea oamenilor va iesŢ i la ivealaă ,
multe ambitŢii se vor stinge, multŢi copii nu se vor mai
nasŢ te sŢ i multe cupluri vor fi nevoite saă se
giugiuleascaă îîn parcuri laî ngaă mortaă ciunile noastre,
194
care-i vor veghea îîndeaproape. La îînceput poate va fi
greu, dar îîn timp problema mortŢii va fi
consŢ tientizataă sŢ i, de ce nu, acceptataă îîn rutina
zilnicaă . Cadavrele se vor schimba cu regularitate,
mortŢii nosŢ tri nu vor mai fi îîngropatŢi sŢ i ascunsŢ i, va
exista o transparentŢaă totalaă . Cel mic va plaî nge la
îînceput, caî nd îîsŢi va vedea paă rintŢii decapitatŢi îîn urma
accidentului cocotŢatŢi pe postamentele asemaă naă toare
unor acvarii rotative gigantice. M-am gaî ndit sŢ i la
sistemul de iluminare nocturn precum sŢ i la
conditŢiile de paă strare a cadavrelor îîn timpul verii sŢ i
al iernii. Ţotul trebuie saă se desfaă sŢ oare constant sŢ i
elegant, Moartea îîsŢi va recaă paă ta respectul care-l
meritaă , misticii vor redeveni persoane care se „vaî nd”
bine. IÎmi dau seama caă aceste „ineptŢii” le pot sustŢine
doar aici, alaă turi de voi, care ar trebui saă îîntŢelegetŢi,
vouaă viatŢa v-a oferit mai mult decaî t celorlaltŢi, v-a dat
voluptatea de a fi altcineva, locul vostru îîn societate
e cel mai confortabil, de la noi Lumea nu se asŢ teaptaă
la nimic maă retŢ sŢ i nu putem fi trasŢ i la raă spundere
pentru nimic. AsŢ a caă putem fi îîn mod constant asŢ a
cum ceilaltŢi de afaraă nu viseazaă decaî t îîn momentele
lor de angoasaă maximaă . Dragi colegi, desŢ i nu e usŢ or
saă fii lunatic, e mai usŢ or saă traă iesŢ ti aici decaî t dincolo.
IÎn tot timpul caî nd vorbea cu ataî ta daă ruire
despre mortŢii agaă tŢatŢi îîn pietŢe sŢ i despre avantajul de
a fi nebun, îîl maî ngaî ia pe Moelte pe burtaă cu misŢ caă ri
gingasŢ e. Caî inele, ca sŢ i caî nd ar fi îîntŢeles vorbele pline
de taî lc ale bipedului din fatŢa sa, daă dea din coadaă
aprobator, raî njind îîn acelasŢ i timp coltŢii îîngaă lbenitŢi.
Moelte avea purici multŢi sŢ i mari. IÎi vedea cum
alergau pe burta lui. Foarte graă bitŢi, se intersectau sŢ i
schimbau rapid directŢia. Mergeau spre extremitaă tŢi.
195
Probabil erau de invidiat pentru perspectiva ce le
era dataă .
Perviliu îîi privi pe totŢi cum staă teau alaă turi de el
la masaă . El ce paă rere avea îîn prezent? De ce parte era
el îîn toataă discutŢia? Paolo avea o atitudine defensivaă ,
probabil ar fi vrut saă se abordeze alte teme de
discutŢie îîn cadrul consilierii.
- Da, ajunge.
- De ce nu-l chematŢi pe Jean? Perviliu nu sŢ tie
povestea lui. Probabil e cel mai interesant caz de
aici.
- Pe Jean?
- Da, nu credetŢi caă istorisirea lui este hilaraă ?
- Deloc.
- Eu zic caă este un caz excelent pentru
consiliere. Dacaă tot trebuie saă ne descaă rcaă m, are sŢ i el
ceva de zis. SŢ i îîncaă o ditamai paă tŢania...
- Nu cred caă se mai poate face ceva pentru el.
Doar tratamentul medicamentos poate fi un
adjuvant. Nu cred caă altceva îîl ajutaă .
- Maă car saă -l prezentatŢi.
- El este la pavilionul C. Va trebui adus aici
special.
- Pentru Perviliu.
- DoresŢ ti saă faci cunosŢ tintŢaă cu un individ de la
Pavilionul C?
- De ce nu?
- Pentru caă el este îîntr-adevaă r bolnav. Are o
problemaă gravaă cu saî nii.
- ŢotŢi avem caî te o problemaă . AĂ sta e motivul
pentru care suntem aici.
- Bine, îîl voi aduce. Dar doar saă -sŢ i istoriseascaă
motivul prezentŢei lui aici.
196
 - O saă vezi caî nd vine ce fatŢaă are. Ce pometŢi sŢ i ce
guraă micaă . Spate lat sŢ i picioare craă caă nate. Iar pe cap
tichia. AsŢ a poartaă el mereu.
- Ce tichie?
- Una rosŢ ie are. SŢ i una mov. AsŢ a, pe cresŢ tetul
capului.
Paolo urca scaă rile spre etajul superior. Acolo
erau paznici robusŢ ti in halate albe cu fetŢe neridate.
Cei doi se daă duraă îîn laă turi sŢ i îînchiseraă usŢ a îîn urma
lui.
Privirile tuturor erau atŢintite spre locul unde
dispaă ruse doctorul. Perviliu nu ar fi vrut saă -l vadaă
neapaă rat pe acest Jean, nu era curios. Dar pentru a le
face pe plac sŢ i a paă rea mai integrat îîn colectiv
acceptase ideea aceasta, de a-i fi prezentat
colocatarul de deasupra.
- SŢ i, ce e asŢ a diferit la el?
- Are o poveste ciudataă . Vei vedea.
UsŢ a se deschise sŢ i Paolo apaă ru îînsotŢit de o
matahalaă schimonositaă , purtaî nd îîntr-adevaă r o tichie
pe capul mare sŢ i diform. Gardienii adoptaraă brusc o
expresie vigilentaă , luaî ndu-sŢ i slujba îîn serios. Jean le
zaî mbea cordial, dar ei nu-i îîntoarseraă gestul. Coborîî
scaă rile calm, avaî nd o atitudine cel putŢin relaxataă .
Ajuns laî ngaă masa lor, se prezentaă , iar Paolo îîi oferi
un scaun.
- Dragi colegi, ce mai facetŢi, cu ce vaă mai
îîndeletnicitŢi, care mai este mersul aici jos la voi?
- Ţoate-s cum le sŢ tii. Nu s-a schimbat nimic.
Avem un coleg nou, domnul Perviliu. Jean îîi îîntinse
maî na sŢ i aplecaă capul cu politetŢe.
- Jean Obbispe la dispozitŢia dumneavoastraă .
- Perviliu, îîncaî ntat.
197
 Paolo se uitaă la cei doi, puse caî te o maî naă pe
umerii fiecaă ruia sŢ i cu o atitudine paă rinteascaă îîncepu
saă declame:
- Jean, am initŢiat un proiect de consiliere, asŢ a
ceva foarte lejer cu acesŢ ti domni. SŢ i m-am gaî ndit caă
poate ai putea participa…
- Mai concret saă facem ce?
- Pentru îînceput descrie te rog pasiunea ta
pentru saî ni.
- Ce este asŢ a ciudat?
- Finalul.
- Da, asŢ a este. Mi s-a tot repetat. Am obosit de
ataî ta paă laă vraă gralaă . Dar fie... vaă voi istorisi:
Am fost fascinat de forma pieptului fetelor,
transformaă rile prin care acesta trece de-a lungul
anilor. Am fost atent la aceste evolutŢii îîn special la
persoanele din jurul meu: mama sŢ i bunica, apoi
surorile mele. Volumul maă rit al oricaă rui saî n,
indiferent cui apartŢinea, îîmi provoca erectŢii
prelungite care îîn douaă raî nduri s-au transformat
îîntr-un adevaă rat priapism, problema nefiind
rezolvataă decaî t de cadrele medicale competente. Am
îînceput saă manifest o pasiune acerbaă sŢ i pentru alte
lucruri care respectau anumite forme, proportŢii sŢ i
coordonate îîn spatŢiu. Am îînceput saă consum numai
fructe mari sŢ i îîn general rotunde, apoi m-am simtŢit
atras de raioanele de lenjerie feminine unde se
vindeau sutiene, mai ales maă rimi mari. Apoi am
îîntaî lnit-o pe ea. Vindea flori îîntr-o piatŢaă aglomerataă .
IÎmi aduc sŢ i acum aminte cum s-a aplecat sŢ i i-am zaă rit
dunga din decolteu sŢ i balansarea datorataă misŢ caă rilor
agile pe care le executa, îîmpaă turind mormanul de
flori. Am luat crizanteme iar a doua zi trandafiri.
198
Apoi au urmat alte tipuri, buchete din ce îîn ce mai
mari, din ce îîn ce mai generoase, direct
proportŢionale cu laă rgimea decolteului ei. Am îînceput
saă socializez, timid la îînceput, apoi i-am explicat
motivul pentru care ea este unicul meu furnizor. Nu
s-a rusŢ inat, a raî s doar un pic îîncurcataă . Am investit o
sumaă frumusŢ icaă de bani pentru a o îîmpopotŢona cum
se cuvine, haine cochete sŢ i bineîîntŢeles multaă
lenjerie. Am convins-o saă se mute la mine sŢ i saă se
lase de comertŢ . I-am explicat importantŢa studiilor
universitare îîn societatea contemporanaă , i-am laă udat
bogaă tŢia saî nilor sŢ i gropitŢele din obraji, i-am ridicat
osanale caă rnii tari pe care o posedaă , am iubit-o sŢ i
maî ngaî iat-o cum nu mai faă cusem paî naă atunci cu o
femeie. Nu sŢ tiu dacaă eu o atraă geam sau era doar o
chestie materialaă , dar îîn ceea ce maă privesŢ te,
triumful acesta al caă rnii asupra intelectului era
evident. Avusesem prietene profesoare, functŢionare
cu responsabilitaă tŢi îînalte, fete delicate sŢ i date cu
parfum scump, sau domnisŢ oare pentru care singurul
lucru ce-l tŢinuseraă îîn maî naă cu plaă cere erau caă rtŢile. SŢ i
acum toataă lumea mi se raă sturna din cauza a douaă
bucaă tŢi de carne montate pe o persoanaă care,
exceptaî nd corpul, nu prezenta interes pentru mine
sau pentru cineva din cercul meu. Saî nii perfectŢi
asŢ ezatŢi pe o halcaă de carne proaspaă taă sŢ i saă naă toasaă . SŢ i
îîntr-o dimineatŢaă am realizat caă totul trebuie saă se
termine. Dar aventura a luat o altaă turnuraă .
Deznodaă maî ntul a fost tragic. IÎn special pentru ea, zic
cei care m-au analizat, desŢ i eu sunt de altaă paă rere.
Zic caă am conservat din ea ceea ce îîn caî tŢiva ani s-ar fi
distrus oricum. Am conservat îîntr-adevaă r saî nii la
propriu, îîn douaă borcane separate, folosite paî naă
199
atunci la prepararea muraă turilor. I-am sectŢionat
exact ca la lectŢiile de anatomie, cu precizie sŢ i
pasiune. IÎntotdeauna ni se reamintea saă punem
pasiune îîn incizii sŢ i saă trataă m carnea pe care o
aveam de ciopaî rtŢit ca pe o materie primaă a unei
viitoare lucraă ri de artaă . Am tratat-o mai mult decaî t
onorabil sŢ i am vrut numai s-o transform îîn ceva
nemuritor. Ea sŢ i saî nii ei gigantici. Perfect simetrici,
asŢ ezatŢi îîn acele cupe imense pe care le-am paă strat
izolate termic paî naă caî nd m-au saă ltat. SolutŢia îîn
care-i tŢineam avea saă -i paă streze intactŢi probabil o
perioadaă mai îîndelungataă decaî t va sta pielea pe
oricare din noi. Nimeni nu m-a felicitat pentru acest
gest care, pe laî ngaă efectul distructiv asupra ei ca
fiintŢaă, nu a mai avut impact asupra nimaă nui. Ba
dimpotrivaă , au suferit totŢi pacientŢii pe care i-asŢ fi
putut salva. M-am dovedit a fi de folos societaă tŢii, iar
acum, din cauza acestui incident, sunt aruncat aici ca
o scursuraă alaă turi de totŢi schizofrenicii, de indivizi
cu comportament suicidar, asta ca saă nu mai zic de
legumele alaă turi de care sunt izolat.
- Suficient. Saă nu intraă m îîn celelalte amaă nunte.
Pentru azi ajunge, am auzit de la fiecare nisŢ te idei,
nisŢ te istorisiri. Ne gaî ndim fiecare sŢ i maî ine mai
dezbatem. SŢ i vaă rog saă folositŢi jurnalele, putetŢi nota
acolo orice, vaă poate ajuta mai mult decaî t o fac eu.
- Eu consider caă suntem îîncurajatŢi saă scriem
pentru a fi spionatŢi. E o metodaă destul de facilaă sŢ i
probabil daă rezultate mai bune decaî t toataă povestea
cu beneficiile consilierii.
- Vai, tot nu s-a oprit raă spaî ndirea acestui zvon.
Cred caă sŢ tiu cine sunt raă spunzaă tori pentru

200
propagarea ideilor astea destabilizatoare. Dar te voi
linisŢ ti, îîtŢi voi reda îîncrederea. Vaă rog saă maă urmatŢi.
Se scularaă totŢi de la masaă sŢ i o luaraă îîncet pe
coridor dupaă Paolo. Paă reau o escortaă a unui personaj
important. Cotiraă pe dupaă coltŢ sŢ i se opriraă îîn fatŢa
unei usŢ i pe care Paolo o descuie cu una din
multiplele chei pe care le detŢinea.
Deschise usŢ a sŢ i ne pofti îînaă untru. Era îîntuneric
sŢ i totŢi raă maseraă îîn usŢ aă. Paolo atinse îîntrerupaă torul sŢ i
îîncaă perea se luminaă . IÎnaă untru se aflau caî teva
bibliorafturi metalice sŢ i un birou cu scaunul aferent.
Ataî t.
- Aici paă straă m jurnalele pacientŢilor externatŢi.
Sunt asŢ ezate cronologic, dupaă data externaă rii. SŢ i
uitatŢi, fiecare are atasŢ ataă aceastaă foaie, este
consimtŢaămaî ntul pacientului de a laă sa spre studiu
acest jurnal. O parte îîl iau cu ei, altŢii îîl doneazaă ca pe
un obiect care le aduce aminte de timpuri nefaste
din viatŢa lor. UitatŢi-vaă la semnaă turi sŢ i cititŢi contractul
dacaă nu credetŢi. Scoase capsa folosindu-sŢ i unghiile sŢ i
fluturaă haî rtia prin fatŢa ochilor tuturor, dar se opri
mai mult la Kirk sŢ i Martin. Degetul presa locul unde
era o iscaă lituraă complicataă .
- SŢ i îîn partea aia? Acolo puse deoparte.
- Alea sunt ale decedatŢilor. E arhiva lor.
- Ei nu au mai trebuit saă semneze.
Ţeancul era destul de consistent. MultŢi sceleratŢi
probabil putreziseraă aici.
- Suntem convinsŢ i. Pe deplin chiar. Nu mai este
nimic de demonstrat.

201
 SŢ i dacaă sunt spionat, ce se poate îîntaî mpla? Mai
bine continui saă -mi asŢ tern gaî ndurile. Dacaă craă p
maă car vor fi citite.
Este o preocupare totusŢ i constructivaă , sŢ i
probabil Paolo are dreptate.
Voi îînsemna zilnic caî teva lucruri, asŢ a maă car
pentru a nu uita scrisul, saă fac exercitŢii. IÎmi trebuie
ceva care saă îînlocuiascaă o pasiune, ceva caă tre care
saă -mi canalizez energia.
Voi relata zilnic diverse lucruri. Saă îîncerc maă car
saă fiu coerent.

***
Azi m-am plimbat sŢ i am fost la mare. PlutesŢ te
acolo o barcaă rosŢ ie. Maă îîntreb cine posedaă o barcaă
rosŢ ie aici. Pare vopsitaă de curaî nd.

***
Moelte este foarte afectuos, îîn ciuda urmei
laă sate de lantŢ . I-am pasat azi o portŢie îîntreagaă de
tocanaă cu aripi, pe care bucaă taă reasa Sonya mi-a
faă cut-o cadou. I-am adus o cutie nouaă sŢ i un presŢ
pentru a-i tŢine de cald. L-a asimilat imediat. I-am
îînlocuit sŢ i vechiul recipient de baă ut apaă . Pare
multŢumit acum cu noul culcusŢ . M-a lins pe maî naă
îîndatorat.

202
 ***
Am cerut saă vizitez pavilioanele C sŢ i D. Am fost
refuzat pe motiv caă oamenii bolnavi nu reprezintaă
un spectacol. Dar vom beneficia zilele urmaă toare de
un program artistic oferit de un teatru de amatori.
Dita Von Esse este numele doctoritŢei. A mai
apaă rut sŢ i un al treilea medic, destul de acru sŢ i
scaî rbos. Se uitaă la noi ca la nisŢ te scursuri. Are un
mers gaî rbovit sŢ i o privire haî daă .
Dita Von Esse suraî de de fiecare dataă caî nd se
adreseazaă unui pacient.
Compotul de fructe de la desert a fost delicios.
Fructele, adicaă nisŢ te mere, piersici sŢ i caî teva boabe de
struguri, au faă cut deliciul tuturor. Kirk sŢ i Martin au
mai dorit o portŢie sŢ i li s-a onorat cererea.
IÎntotdeauna li se oferaă o portŢie îîn plus celor care o
solicitaă .
Astaă zi am auzit urlete de sus. ŢŢ ipete groaznice,
îîntrerupte subit. Am aflat ulterior caă individul va
muri îîn curaî nd, pradaă unei maladii sistemice, ce-i
cuprinde îîntreg organismul sŢ i acum îîsŢi face de lucru
cu creierul lui. IÎn curaî nd îîl va devora definitiv. M-am
gaî ndit la Ottis sŢ i la planurile lui de distrugere a
umanitaă tŢii. Poate deja a îînceput. Sunt cuprins brusc
de un sentiment de fricaă . Simt caă îîncaă nu s-a
terminat, ba dimpotrivaă , caă -sŢ i sporesŢ te puterile sŢ i caă
va reapaă rea. Iar atunci totŢi maă vor crede.

***
Spectacolul nu ne-a oferit nimic interesant.
Ceva ce ar fi trebuit probabil saă ne binedispunaă , dar
nu a reusŢ it, datoritaă medicatŢiei noastre sŢ i a tematicii
superflue. La final, majoritatea caă scau iar o parte
203
adormiseraă . S-a îîncercat chiar o discutŢie pe tema
reusŢ itei evenimentului. Dita Von Esse ne-a zaî mbit,
sŢ i-a dezvelit dintŢii impecabili. Asta a fost mai tare
decaî t spectacolul. Data viitoare se gaî ndesŢ te la ceva
mai antrenant. Se pare caă a consŢ tientizat succesul
precar al acestor evenimente pe care ea le-a
promovat. Ne-a rugat saă venim cu propuneri sŢ i, dacaă
dorim, saă organizaă m ceva. Ce tip de spectacol am
putea pregaă ti noi sŢ i pentru cine? SŢ i de ce am face-o
caî nd totul pare saă se desfaă sŢ oare îîn parametri
normali?

***
Plimbaă ri pe malul maă rii alaă turi de Moelte. Curaă
de aerosoli. El pleacaă urechile sŢ i coada. I-am caî sŢ tigat
îîncrederea datoritaă programului zilnic de masaj sŢ i
portŢiilor îîndestulaă toare de oase. Pare caă s-a îîngraă sŢ at
la extremitaă tŢi. Barca rosŢ ie e tot acolo, se clatinaă . Pare
vie. Maă imaginez caă pitanul unei nave impunaă toare.
Ne claă tinaă m pe furtuni, suntem dotatŢi cu tunuri sŢ i
alte echipamente ofensive. Mirosim îîn aer prezentŢa
dusŢ manilor. Pregaă tim arsenalul. Ţragem: Foc, foc, foc.
Armele pocnesc, ceilaltŢi probabil n-au avut timp saă
riposteze. Proiectile, gloantŢe, toate zboaraă sŢ i cautaă
caă rnuri moi îîn care saă se stabileascaă definitiv. Noi ne
bucuraă m, suntem victoriosŢ i. Eu veghez operatŢiunea
de undeva sus, privesc carnagiul sŢ i zaî mbesc. Voi fi
decorat pentru merite deosebite. Subalternii îîmi
aclameazaă numele.
Moelte latraă îînversŢ unat la un crab. IÎmi
amintesc de orele de biologie, de profesoara taî naă raă ,
cu ochelari mari sŢ i care purta rochii demodate, cum
ne rotea pe sub nas borcanul de formol unde un
204
exemplar din familia Potamonidae se oferea
privirilor noastre plictisite.
Ordinul decapodelor. Capul mic, dotat cu
antenule, antene şi ochi pedunculaţi. Cefalotoracele
mare, turtit, de formă dreptunghiulară, triunghiulară
sau ovală, acoperit cu un scut chitinos. Abdomenul
îngust, scurt şi îndoit sub torace. Şi îînvaî rtea borcanul
îîmpingaî ndu-l mai aproape de ochii noştri. Nu prea
ne interesa nici cefalotoracele, nici scutul chitinos.
Descrierea abdomenului chiar era de prisos. Dar ea
continua, rotind recipientul:
Hrănirea cu nevertebrate. Înmulţirea prin ouă,
dezvoltarea prin metamorfoză.. Unele specii
comestibile.
Am luat crabul îîn palmaă . Mort. Mirosea puţin a
mare şi a carne putrezitaă . Avea o moacaă de îînvins,
aşa cum era craă cit şi cu cleştii blegiţi. L-am aruncat
caî t mai departe. Probabil luptase destul.

***
Ni s-a ratŢionalizat consumul de apaă rece sŢ i
caldaă . Colegii de cameraă au comentat îîndelung
aceastaă maă suraă administrativaă luataă de Conducere.
Mie nu mi s-a paă rut totusŢ i nimic punitiv. ImportantŢa
igienei corporale totale o vaă d doar îîntr-un anumit
context, care acum nu existaă .

***
Colegii prolifereazaă diverse idei de revoltaă , vor
saă li se amelioreze conditŢiile, se plaî ng de maî ncarea
prea putŢinaă , sau prea proastaă . Eu nu vreau saă maă
amestec. N-au decaî t saă se amestece unii cu altŢii, voi
sta deoparte.
205
 ***
Mi s-a paă rut caă îîl aud, caă maă urmaă resŢ te. Caî nd
m-am trezit noaptea, i-am vaă zut silueta nemisŢ cataă îîn
dreptul usŢ ii salonului. CeilaltŢi dormeau, dar prezentŢa
lor m-a faă cut saă maă simt îîn sigurantŢaă. Am îînchis sŢ i eu
ochii sŢ i am asŢ teptat. El nu s-a apropiat.
SŢ i acum, caî nd scriu, sunt foarte convins de
existentŢa lui sŢ i de prezentŢa sa aici. Probabil ar trebui
saă maă adresez lui Paolo, dar el mi-ar spori medicatŢia
sŢ i lupta cu Ottis ar deveni mult mai grea.

206
 - Vierme ce esŢ ti, ataî t. Un paî rlit ce meritaă o
soartaă cruntaă . Ideologia mea nobilaă trebuia saă te
fortifice, saă creeze din tine cea mai de temut armaă ,
am fi putut distruge amaî ndoi ideile, orasŢ ele,
progeniturile sŢ i saă naă tatea tuturor lichelelor. Am fi
îînceput cu asiaticii. Apoi ne-am fi extins. Dar pentru
asta trebuia saă muncim, saă facem planuri sŢ i apoi saă
le executaă m, saă gaă sim indivizi dornici saă ne
îîmpaă rtaă sŢ eascaă ideile, saă devenim din ce îîn ce mai
puternici sŢ i de temut. Saă le daă raî maă m claă dirile cu
bombe, saă lansaă m virusŢ i care saă le distrugaă sistemul
imunitar, respirator, circulator, dar mai ales
reproducaă tor. Maă gaî ndisem chiar la acel gaz letal
despre care tŢi-am vorbit, acela care raă spaî ndit îîn
marile urbe ar fi provocat valuri de sinucidere. Ai
beneficiat îîn exclusivitate de un privilegiu sŢ i nu ai
sŢ tiut saă -l fructifici.
Am fi condus osŢ tile, am fi saă pat mormintele, am
fi decimat trupurile sŢ i am fi restabilit echilibrul. IÎn
final am fi triumfat.
PusŢ lama fricoasaă , te vei zbate paî naă la sfaî rsŢ it. La
finele vietŢii vei urla sŢ i tu sŢ i totŢi asemeni tŢie. M-atŢi
traă dat cu totŢii, dar vetŢi plaă ti.
Tzaraath, Tzaraath, Tzaraath. Blestemele vor
caă dea asupra tuturor.
Urmaă un urlet, zgomote de sticlaă spartaă ,
probabil cioburi, apoi din nou urlete.

207
 - IÎn ce an suntem?
- IÎn ce anotimp suntem?
- IÎn ce dataă suntem?
- IÎn ce zi a saă ptaă maî nii suntem?
- IÎn ce lunaă suntem?
- IÎn ce spital ne aflaă m?
- La ce etaj?
- Cine sunt eu?

Urmaraă raă spunsurile lui Perviliu, seci dar

corecte. Avea o maî naă bandajataă sŢ i doi infirmieri îîn
spate. IÎn fatŢa lui era o doctoritŢaă de la alt pavilion, de
sus, o mai vaă zuse. Avea o privire rece sŢ i un corp uraî t.
IÎsŢi nota raă spunsurile lui pe o fisŢ aă de observatŢie. Cu o
lanternaă îîi privea pupilele.
- Eu sunt noul dumneavoastraă medic, atŢi fost
transferat aici, îîn pavilionul D, îîn urma
evenimentului produs îîn baie. SŢ titŢi la ce maă refer…
- Nu.
- Da, îînseamnaă caă nu m-am îînsŢ elat.
- Probabil. Dar ce s-a îîntaî mplat? Caî t de grav
este?
- ObservatŢi caă suntetŢi bandajat la cap.
- SŢ i la maî naă .
- Da, sŢ i la maî naă . Mi-au zis caă mi-am pierdut
cunosŢ tintŢa sŢ i caă m-am lovit.
- Oarecum. Nu este varianta exactaă . AtŢi spart
oglinda folosind propriul cap. Apoi atŢi apelat la
208
maî na dreaptaă . AtŢi fost gaă sit îîntr-o stare de transaă ,
agitat sŢ i repetaî nd îîntr-una numele de Ottis, alaă turat
unor fraze repetate: V-am zis eu, Nu vei reuşi, Nu
m-aţi ascultat. Am aflat îîntreaga poveste legataă de
numele respectiv de la colegul meu Paolo.
Diagnosticul dumneavoastraă mie îîmi este destul de
clar, am mai îîntaî lnit cazuri. Este vorba de o
tulburare de identitate disociativaă , o personalitate
multiplaă adicaă , care se realizeazaă îîntr-o stare de
transaă .
- Adicaă Ottis nu existaă ?
- Ba da. Caî teodataă . Atunci caî nd domnul Perviliu
îîsŢi ia o pauzaă de la existentŢaă, apare Ottis.
- Nu este adevaă rat. IÎntotdeauna suntem
amaî ndoi prezentŢi.
- Vom vedea îîn sŢ edintŢele de hipnozaă . Dar sunt
siguraă caă am dreptate. Vom îîncepe de maî ine. Ţrebuie
saă vaă îînsŢ tiintŢez caă aici viatŢa este alta, totul este mai
strict, existaă pazaă , reguli. Dar transferul
dumneavoastraă a fost inevitabil.
- IÎntŢeleg. Nu vaă mai scuzatŢi. Dar maă car îîmi pot
vedea colegii? Pot merge sŢ i jos?
- Nu. Doar dupaă reabilitare. Caî nd acest Ottis va
dispaă rea, probabil vetŢi fi vindecat.
- Vindecat, ce bine sunaă .
- Vom îîncerca saă aducem la nivelul
consŢ tientului toate tensiunile, suferintŢele refulate,
neprelucrate. IÎntr-un cuvaî nt saă vaă facem viatŢa mai
usŢ oaraă . Vaă voi explica pe larg tot procedeul, dar este
destul pentru ziua de azi. Vaă vetŢi îîntoarce maî ine sŢ i
vom avea de vorbit. Camera v-a fost pregaă titaă . Acolo
vetŢi gaă si strictul necesar. Nu vetŢi avea colegi, este
doar o locatŢie temporaraă .
209
 - Bun sŢ i ataî t. Strictul necesar.
- Un dulap sŢ i o masaă . SŢ i o salaă de baie de
dimensiuni restraî nse. Dar timpul pe care-l vetŢi
petrece îîn cameraă va fi dedicat îîn exclusivitate
odihnei sŢ i necesitaă tŢilor fiziologice. Restul orelor le
vom dedica hipnozei sŢ i activitaă tŢilor asemaă naă toare, îîn
prima parte a zilei, apoi seara... sunt o multŢime de
programe colective la care putetŢi subscrie.
IÎntr-adevaă r, camera se dovedi a fi austeraă : un
pat, o masaă sŢ i un dulap. O pereche de pijamale, un
prosop, un saă pun micutŢ sŢ i o periutŢaă de dintŢi sigilataă .
Admiraă toate caî te-i fuseseraă puse la dispozitŢie de
caă tre InstitutŢie. MultŢumitor. Probabil mai mult nu
era nevoie. Ataî t ar fi fost suficient oricui. Pijamaua
era din material bun sŢ i mirosea a nou. CelorlaltŢi ce
nu le convenea? Pentru ce ataî tea pretentŢii sŢ i
revendicaă ri? IÎsŢi aruncaă ochii pe fereastra mare.
Probabil intra mult soare dimineatŢa. Se asŢ ezaă pe pat
sŢ i privi printre gratii. Nu a îîntrebat dacaă aici ar fi
putut nota ceva îîn caietul acela. Dar unde era cel
vechi? Va îîntreba negresŢ it, lucru pe care-l sŢ i faă cu a
doua zi la prima oraă . DoctoritŢa nu purta ecuson, dar
ieri i se prezentase. Nu mai retŢinea numele. Marta
sau Marna. Probabil Marta. Marna ar fi tŢinut minte
pentru caă era numele unei maă tusŢ i, cea care
decedase, atacataă sistematic de nisŢ te polipi
adenomatosŢ i care s-au dovedit a fi o minunaă tŢie de
cancer, sŢ i care îîn caî teva luni a terminat cu ea toate
socotelile.
Marta puse saă i se aducaă carnetul. Apoi îîncercaă
saă -l hipnotizeze, dar nu reusŢ i. Perviliu crezu caă e de
vinaă Ottis. Marta îîi spuse caă trebuie saă creadaă , sŢ i caă
dacaă ar fi fost isteric ar fi fost mult mai usŢ or. Cu
210
sportivii sŢ i oamenii de sŢ tiintŢaă e mai greu. Dar el era
un simplu functŢionar.
IÎntrerupse sŢ edintŢa. Urmaă o pauzaă , apoi Marta
îîncercaă din nou saă -l invoce pe Ottis sŢ i nu se îîntaî mplaă
nimic. O laă saraă pe a doua zi.
Dar nu obtŢinuraă niciun succes. Perviliu se laă sa
pe spate, se relaxa, dar subconsŢ tientul nu vroia saă se
dezgoleascaă . Unde se ascunseseraă entitaă tŢile
malefice? Pentru moment sistaraă tot procesul, iar
hipnoza luaă sfaî rsŢ it sŢ i fu îînlocuitaă de o medicatŢie care
avea rolul saă pregaă teascaă terenul pentru viitoare noi
descinderi îîn saă lasŢ urile creaturilor îîndraă cite.
SimtŢea caă trebuia saă coboare, saă ajungaă îînapoi
la Paolo, saă -i dea voie saă se plimbe afaraă alaă turi de
Moelte. Aici sus chipurile pe care le vedea erau
schimonosite sŢ i noaptea, in lipsa medicatŢiei,
agonizau. Scoteau sunete sinistre, chiar prea
îînspaă imaî ntaă toare sŢ i pentru un spital profilat pe
astfel de clientŢi. Se chinuiau singuri, iar sedativele îîi
transformau îîn nisŢ te legume, dar dupaă caî teva ore
urlau sŢ i gaî ngaă veau iar. Erau mai mult tineri agitatŢi,
cei baă traî ni erau calmi sŢ i domoli, îîmpaă catŢi oarecum
cu totul. Zilele urmaă toare îîncercaă saă -i intre îîn gratŢii
Martei, îîi povesti de Anita sŢ i de copil, de felul
exemplar îîn care a servit PosŢ ta…
- Poate sotŢia v-ar fi putut ajuta…
- Femeile vor saă te vadaă fericit, sŢ i eu am
îîncercat saă ascund totul o perioadaă .
- Dar cu cele douaă colege ce s-a îîntaî mplat? Am
auzit o teorie ciudataă , bizaraă chiar, cum caă atŢi fi
pregaă tit evenimentul, iar altaă dataă v-atŢi fi pierdut
cunosŢ tintŢa sŢ i v-ar fi descoperit cu nisŢ te chestii
ciudate pe sub haine.
211
 - Ţotul este interpretabil, mai ales cu cele douaă
colege. Erau nisŢ te fiintŢe rele. SŢ i ele sŢ i femeia de
serviciu pe care îînainte o invidiam.
- IÎnainte de ce?
- IÎnainte sŢ i ataî t.
- Dar acum suntetŢi aici. Sub medicatŢie, sŢ i îîncaă
una severaă . Ottis nu mai trebuia saă aparaă .
- Dacaă suntetŢi asŢ a convinsaă , probabil caă da.
- Sunt interesataă de momentul îîn care survine
transa, mai precis perioada premergaă toare. Vaă
amintitŢi ceva care se poate lega de aparitŢia acestei a
doua personalitaă tŢi?
- Nimic concret. DesŢ i parcaă ar fi o caă lduraă asŢ a,
un suflu…
- VedetŢi, se leagaă perfect, este adrenalina.
ŢranspiratŢi probabil. SŢ i atunci se produce scindarea.
- Nu îîntŢeleg exact ceea ce-mi explicatŢi. Nu este
vorba de o scindare, nu-mi pierd cunosŢ tintŢa, nu se
îîntaî mplaă nimic. Dar sper saă fie eficiente
medicamentele.
DiscutŢia continuaă pe nisŢ te coordonate incerte,
dar pe care Perviliu le acceptaă . Va trebui saă fie
cooperant pentru a scaă pa de Ottis. Se gaî ndi la
Moelte. Va trebui saă coboare.
Chiar îîn acea zi îîl zaă ri pe domnul obsedat de
saî ni. IÎl duceau undeva.
Dintr-o cameraă alaă turataă cineva declama:
- DatŢi-mi trupul la porci. Acolo jos. Vaă rog. IÎi
vaă d cum asŢ teaptaă . DatŢi-mi oasele lor. Maă meritaă .
LegatŢi-maă de caii aceia, cei mai puternici. Ei vor sŢ ti
ce saă facaă . Acolo jos, acolo jos vreau saă cobor.
Apoi se auziraă zgomote sŢ i imitatŢii ale unor
grohaă ieli. UsŢ a se deschise.
212
 - AtŢi venit, maă bucur, acum sper caă maă ducetŢi sŢ i
pe mine. Acolo jos, unde sunt totŢi adunatŢi, lihnitŢi, maă
asŢ teaptaă .
UsŢ a se îînchise. SŢ i urmaă taă cerea.
IÎn ziua urmaă toare se dezlegaă enigma. Marta îîi
povesti istoria domnului cu porcii.
- Provine dintr-o zonaă ruralaă . Este crescaă tor de
animale, dar mai ales porci. O rasaă mare, puternicaă sŢ i
foarte usŢ or de valorificat. Carne multaă sŢ i gustoasaă .
Cel putŢin asŢ a ne-a zis el. IÎntr-o zi a plecat îîmpreunaă
cu sotŢia lui la nisŢ te rude, nu trebuiau saă lipseascaă
mult, cel mult o oraă . Au laă sat fetitŢa de patru ani îîn
casaă , se juca, au îîncuiat poarta sŢ i au plecat. Caî nd s-au
îîntors zaă cea îîntr-o baltaă de saî nge, cu degetele de la
maî ini amputate, sŢ i cu o ureche lipsaă , de unde
saî ngele îîncaă sŢ iroia. Era îîn sŢ oc hemoragic, dar
respira. Urlaî nd, au luat-o îîn bratŢe sŢ i au alergat spre
spital. A murit pe drum. SotŢia lui ulterior s-a
spaî nzurat îîn baie, iar el a îîmpusŢ cat totŢi porcii. Chiar
sŢ i puii pe care-i iubise ca pe nisŢ te copii. A tras paî naă
caî nd îîn tŢarc nu se mai misŢ ca nimic. Apoi a dat foc
casei sŢ i s-a asŢ ezat îîn genunchi. AsŢ a a fost gaă sit de
pompieri sŢ i de politŢie. Eliberase cei patru cai din
grajduri, îîn rest nu mai erau animale vii.
- Porcii, saă rmanii... ei nu au sŢ tiut.
- Au maî ncat degetele sŢ i urechea. Oricine ar fi
omoraî t porcii. Oricine ar fi îînnebunit.
- Dar nu erau ei de vinaă . CeilaltŢi.
- Nu vaă îîntŢeleg, care sunt „ceilaltŢi”?
- Noi totŢi suntem vinovatŢi. Culpabili. Noi am
îîmpins porcii saă comitaă actul sinistru. Poate chiar
Ottis a fost, doar caă eu acum l-am oprit. Nu va mai
cauza nimaă nui neplaă ceri.
213
 - Da, din nou Ottis, am îîntŢeles. El este de vinaă .
Interesant.
- L-am omoraî t. Nu va mai apaă rea. AsŢ vrea saă
merg îînapoi, acolo jos. Vreau saă -mi vaă d colegii, dar
mai ales pe Moelte. Vreau saă vaă d marea, sŢ titŢi, îîmi
face bine saă o privesc, maă linisŢ tesŢ te. Acolo totul este
frumos. Stau pe o piatraă sŢ i ascult cum bat valurile.
Lipsa oamenilor maă linisŢ tesŢ te. Nu am nevoie de
pastile, de nimic.
- Va trebui saă vaă reintegratŢi, saă muncitŢi, saă fitŢi
activ.
- Voi continua sŢ i terapia.
- Voi schimba tratamentul sŢ i vetŢi putea iesŢ i
afaraă . Dar sunt sinceraă sŢ i vaă spun dinainte caă vetŢi
primi pastile care inhibaă destul de puternic orice
manifestare violentaă , produc somnolentŢaă sŢ i posibil
cefalee severaă . Doar cu acest tip de tratament vetŢi
putea fi transferat îînapoi. Se poate ca hipnoza saă nu
dea roade oricum. Vor fi sŢ i injectŢii.
- Sunt de acord. IÎnghit orice. Nici injectŢiile nu le
refuz.
Ziua urmaă toare fu coboraî t jos, cu tot cu fisŢ ele
aferente. Nu prezenta un pericol pentru nimeni. I se
administrau injectŢii intravenoase îîn urma caă rora
dormea linisŢ tit. Ţimpul raă mas îîl petrecea alaă turi de
Moelte îîn parc sŢ i pe malul maă rii. La masaă schimba
mici politetŢuri cu ceilaltŢi. Chimicalele ce-i curgeau
zilnic prin vene îîl faă ceau saă uite, astfel caă fiecare zi
era o copie fidelaă a celei precedente, doar caă nu
intervenea sentimentul de plictisealaă , iar gaî ndurile
ce îîi populau mintea erau putŢine, fade sŢ i sterile.
Pastilele viu colorate nu erau bine tolerate de ficatul

214
lui, asŢ a caă îîn curaî nd se renuntŢaă la ele. Ţotul trebuia
introdus prin venaă .
Ziua era urmataă de un somn profund,
pigmentat cu reprize violente de sforaă ituri sŢ i
horcaă ieli ce deranjau colegii. AceiasŢ i pe care îîi
avusese sŢ i îînainte. Doctorii îîn prezent îîi
recomandaseraă saă stea pe malul maă rii sŢ i saă aibaă
îîncredere îîn aerosoli.
Monotonia îîn care îîl aruncaseraă injectŢiile fu
îîntreruptaă de o vizitaă a Anitei. Ţocmai se relaxa dupaă
masa de praî nz caî nd fu anuntŢat caă este caă utat.
- Unde?
- Deja este îînaă untru. SotŢia.
- Aaa... sotŢia mea... IÎi suna foarte straniu soţia
mea. Se apropia de usŢ aă sŢ i îînainte saă o deschidaă
asŢ teptaă putŢin. Apoi apaă saă clantŢa.
- Bunaă ziua.
- Bunaă ziua, Anita. IÎncercaă saă afisŢ eze o minaă
entuziastaă .
- Caî t timp a trecut...
- Nu-mi dau seama.
- Am auzit ce s-a îîntaî mplat, cum ai fost mutat.
SŢ tiu caă trebuia saă te vizitez.
- Nu trebuia. N-am simtŢit lipsa nimaă nui. IÎl am
pe Moelte.
- SŢ i eu am pe cineva.
- Moelte este un caî ine.
- Am îîntaî lnit pe cineva.
- Da, e bine. Ai o singuraă viatŢaă. Mi se pare
normal. Iar eu sunt mult mai îîn maă suraă decaî t tine saă
sŢ tiu ce îînseamnaă „normal”. Ai luat o decizie bunaă .
IÎntotdeauna trebuie saă faci alegerea potrivitaă . Ai
viatŢa îînainte.
215
 - Crezi?
- Da, sunt sincer. Nu pot mintŢi. Aici spunem
adevaă rul. De fapt aă sta e efectul injectŢiilor, cred.
Fiecare spune ce gaî ndesŢ te. Dar saă nu intraă m îîn
detalii legate de sŢ ederea mea aici.
- De ce? Ţe pot ajuta îîn vreun fel? AsŢ vrea saă pot
face ceva pentru tine.
- El cine este?
- Ţe intereseazaă ?
- Oarecum. Maă gaî ndesc la copil. Este al meu sŢ i
al nostru, chiar dacaă acum regret. Din paă cate nu se
mai poate face nimic.
- Ţot regretŢi? Saă nu-mi spui caă îîncaă mai crezi îîn
existentŢa personajului acela straniu.
- Nu cred. Poate paă rea previzibil, dar era o
plaă smuire datorataă tulburaă rii de identitate
disociativaă de care sufaă r. La îînceput a fost un
diagnostic multiplu, dar datoritaă unei crize s-au
convins. MedicatŢia l-a omoraî t. Sau eu îîn oglindaă .
Oricum nu mai apare. Sunt singur. Va trebui saă -mi
asum totul pe viitor. IÎl am pe Moelte, mergem îîn
fiecare zi la plimbare pe malul maă rii. Acolo îîi arunc
betŢe, el le prinde sŢ i mi le îînapoiazaă . Face asta ore îîn
sŢ ir. Dar nu mi-ai raă spuns cine este.
- El?
- Da, individul.
- Un om. Compatibil. Vedem lucrurile îîn aceeasŢ i
directŢie. Suntem aproape fericitŢi, asŢ putea spune. Caî t
de fericitŢi pot fi doi oameni la vaî rsta asta. Doi
oameni sŢ i un copil. Al taă u. IÎncercaă m saă ne
descurcaă m, cu bune sŢ i rele. Dar este bine pe
ansamblu.
- Ţot functŢionar?
216
 - Nu suntem la un interogatoriu. Putem laă sa
deoparte aceastaă rigiditate îîn conversatŢie. Nu crezi?
- Nu sŢ tiu dacaă este moral. Suntem doi straă ini
acum. Dacaă fatŢaă de individul acesta... Ţrebuie saă
paă straă m o notaă de oficialitate. Nu putem nici maă car
plaî nge unul pe umaă rul celuilalt.
- Poate caă suntem doi straă ini de foarte mult
timp. Crezi caă poartaă cineva vreo vinaă ?
- Da. ŢotŢi. Dar se va face dreptate. Vom redeveni
egali îîn scurt timp. SŢ i pentru porci s-a faă cut.
- Cum spui tu. Sunt foarte obositaă . SŢ i sincer nu
am raă bdare cu filozofiile tale. Am suferit mult, dar
mi-a trecut. Probabil este o traă saă turaă femininaă . Noi
doi va trebui saă divortŢaăm. AĂ sta e motivul pentru care
am venit. Poate maă voi caă saă tori cu el. SŢ tii, am sŢ i eu o
vaî rstaă , trebuie. Mai ales caă ne îîntŢelegem, ar fi paă cat.
Nu mai am viatŢa îînainte, cum repetŢi tu.
- Repet pentru caă uit ce spun. De la
medicamente, mi se administreazaă intravenos. SŢ i
Perviliu araă taă maî na îîn care era îînfiptaă o branulaă .
Anita se uitaă dar nu faă cu nicio remarcaă .
- Sper saă nu te opui. Voi aduce haî rtiile. Dar
îînainte am vrut saă sŢ tii. Probabil caă dacaă ar mai fi
trecut caî tŢiva ani ar fi fost prea taî rziu, dar acum îîncaă
simt caă o pot face.
- Da, vei putea.
- Cam laconic raă spuns. De ce maă tratezi asŢ a? Ai
vreo pretentŢie, vreo conditŢie? Nu-mi place
atitudinea ta, nu-mi place cum maă tratezi, cum mi te
adresezi. Chiar merit?
- Nu cred, n-am pretentŢii pecuniare. Pe moment
nu. IÎmi sugerezi ceva? Ţrebuie saă -tŢi cer ceva?
Ţraă iesŢ te fericitaă ... mai ales dacaă potŢi.
217
 - Nu, probabil m-am îînsŢ elat, mi-am acordat
prea multaă importantŢaă. Prostii femeiesŢ ti, sŢ tii, ne pare
raă u caî nd nu suntem dorite, caî nd nu suntem
regretate deloc, caî nd nu laă saă m îîn urma noastraă
maă car un parfum de tristetŢe.
- IÎntŢeleg, dar aici nu este cazul. Mai ales aici,
unde viatŢa este altfel. Singura plaă cere, tŢi-am zis, este
saă merg la malul maă rii. Acolo lucrurile se simplificaă .
Cum atŢi venit este o potecaă . Se merge caî teva minute.
SŢ i un drum sŢ erpuit coboaraă acolo jos.
Avem distractŢia cu betŢele. Maă gaî ndesc saă fac
rost de un cerc de plastic, poate m-ai putea ajuta
caî nd vii data viitoare. Se gaă sesŢ te la un magazin de
jucaă rii. AsŢ dori chiar mai multe. Colorate. Moelte le
va musŢ ca oricum paî naă le va rupe. E foarte baă taă ios.
- IÎmi pare raă u de ceea ce s-a îîntaî mplat. Ţrebuie
saă recunosc caă am caî teodataă tot felul de amintiri
legate de relatŢia noastraă . Am dormit îîn acelasŢ i pat,
am petrecut ani îîmpreunaă , nu se pot uita…
Caî teodataă mi se pare caă am fugit. Eram foarte
speriataă . Ottis, vedenii, idei ciudate.
- Ţe rog insistent saă -mi procuri acele cercuri. SŢ i
o zgardaă frumoasaă , nu foarte largaă , din piele.
Anita privea peretŢii, mobila albaă sŢ i rece,
chiuveta din îîncaă pere, vaza goalaă . SŢ i planta cu frunze
vesŢ tejite. IÎncaă perea era deprimantaă . Perviliu era
deprimant. Nu avea nicio licaă rire îîn ochi, privirea
netedaă , nimic care saă elucideze misterul. Cine
devenise? Placiditatea era doar o mascaă sau o
atitudine persiflatoare, un joc necontenit îînceput
odataă cu aparitŢia lui Ottis? Sau poate chiar mai
demult. Poate totul fusese un plan bine pus la punct,
un fel de experiment sofisticat dar sadic.
218
 - Atunci eu plec. Dacaă asta aveai de vorbit.
- Bine. Voi veni cu actele.
- Da. Ţe rog, zgarda sŢ i cercurile. Sau orice poate
fi folosit îîn scopuri asemaă naă toare.
Anita iesŢ i. O urmaă ri cum pleca, luataă de umeri
de un individ corpolent sŢ i urcataă îîntr-o masŢ inaă rosŢ ie.
Urmaraă zile la fel de placide, i se reduse doza
administrataă , ba chiar trecu pe pastile. Altele care
nu-i faă ceau raă u. Era calm, faă raă griji sau fraă maî ntaă ri, se
punea problema chiar saă -l trimitaă acasaă . Ţrecuse
ceva timp, nici el nu sŢ tia caî t. Pastilele pe care le
primea acum îîi laă sau mai mult timp de traă it. Dormea
doar vreo zece ore, avea un program de om normal.
RenuntŢase la somnul de dupaă -masaă , îîl îînlocuise cu
plimbaă ri prin graă dinaă . Se gaî ndea la Anita sŢ i la zgarda
lui Moelte care avea saă vinaă . SŢ i poate sŢ i cercurile.
Era ocolit de totŢi îîn ultimul timp, îîl credeau
îîncaă sub efectul anestezic al perfuziilor. SŢ tiau ce pot
face perfuziile, existaseraă adevaă rate specimene
violente care deveniseraă veritabile legume dupaă
administrarea zilnicaă a unui set de treizeci de doze.
Iar el probabil suportase mult mai multe.
Nu mai dorea saă se îînsaă naă tosŢ eascaă . Sau poate
caă reusŢ ise. Poate caă asta era. Era vindecat. Nu mai
avea lupte de dus, era linisŢ tit.
O vraă biutŢaă grasaă baă tea îîn geam zilnic. El îîi
punea paî ine. Ea continua saă vinaă , saă bataă . IÎl trezea îîn
fiecare dimineatŢaă. Nu-i lipsea paî inea deci. Se gaî ndea
la varianta îîn care ar trebui saă renuntŢe la confortul
de aici, saă naă tos fiind. La cine ar apela?
Caî teodataă se gaî ndea caă ar trebui saă iasaă sŢ i saă
îînfrunte toataă mizeria de afaraă . Lumea e rea,
oamenii o fac sŢ i mai rea. Crudaă sŢ i scaî rboasaă , cam ca
219
la circ. Melcii strivitŢi, animalele îîn cusŢ ti, copiii raă i
care ar trebui saă plaă teascaă . Apoi cei mici care urlaă ,
urlaă de la nasŢ tere, sinisŢ tri chiar.
- Mic urlaă tor ce esŢ ti, pramatie plinaă de bale, de
ce urli? Nu te graă bi, cretinule, vei avea tot timpul saă
raă cnesŢ ti. Saă cresŢ ti un pic doar, nu urla de acum. E
pentru totŢi, e ataî ta nefericire acolo, de o saă -tŢi
trosneascaă capul. Vei omorîî melci sŢ i vei raî de la
îînceput, dar vei plaă ti, idiotule, vei ajunge saă -tŢi
doresŢ ti ca maă -ta saă fi avortat îîn baie. Dar acum e
prea taî rziu. Ţotul se va sfaî rsŢ i, aceastaă lume se va
sfaî rsŢ i. AtŢi devenit mai oribili decaî t oribilul, mai
odiosŢ i decaî t odiosul, vaă facetŢi caă îîncaă mai gaă sitŢi
motive saă continuatŢi. SŢ i saă tot continuatŢi, saă urlatŢi, sŢ i
saă continuatŢi iar.
Brusc se opri. Se uitaă îîn jur. ŢotŢi îîsŢi vedeau de
treabaă . Nu vorbise el. Vocea se auzi dinaă untru. Nu
mai era nicio scindare. Ţotul fusese gaî ndit de el. Nu
scosese niciun sunet. Deja procesul era avansat.
Degeaba purtase branula, totul fusese îîn zadar, el era
Ottis. Va trebui saă fie secret. Dacaă va deschide gura,
iar va urca sus la agitatŢi.

220
 - Ai un vizitator. Este sotŢia ta. Ţe asŢ teaptaă
alaă turi de un domn. Ţrebuia saă te îîmbraci mai ca
lumea. EsŢ ti neglijent. SŢ i plin de paă r de la caî inele aă la…
Ce or saă zicaă oamenii? Nu cred caă esŢ ti nebun. Mai
pedant, maă car pantalonii saă -i schimbi. Ea arataă
foarte bine. SŢ i domnul. Au îîn maî naă nisŢ te haî rtii.
Perviliu deschise sŢ ifonierul sŢ i aruncaă pe pat o
pereche de pantaloni. SŢ i apoi o caă masŢ aă albaă . „Haine
civile” se gaî ndi el. Nu le purtase de caî nd venise. Le
ceruse special din dulapul de păstrare. Ar putea laă sa
o impresie mai bunaă . Mai ales caă avea saă se consume
un eveniment important din viatŢa lui. Avea saă
divortŢeze. Va trebui saă semneze probabil undeva îîn
josul paginii. IÎn toate actele, îîn josul paginii. De mult
nu-sŢ i mai pusese semnaă tura pe nimic.
- Zi-le saă asŢ tepte. Cobor îîn zece minute. O saă maă
graă besc. Perviliu contempla hainele de pe pat sŢ i
parcaă nu sŢ tia ce saă facaă , cu ce saă îînceapaă . Aflase abia
ieri vestea sosirii Anitei, nu apucase saă se
pregaă teascaă . Caî nd o vaă zuse ultima dataă era sub
efectul puternic al tranchilizantelor.
Se îîmbaă rbaă taă , aruncaă de pe el halatul sŢ i
pijamaua sŢ i-sŢ i puse noile vesŢ minte. IÎi veneau
straî mbe, le asŢ ezaă un pic pentru a-sŢ i conferi un aer
oficial. IÎncheie pantalonii, apoi caă masŢ a, trase sŢ i
sacoul pe deasupra. Aranjaă bine tot ansamblul. La o
privire mai neatentaă paă rea chiar impozant. Gulerul
nu era foarte drept, iar pantalonii aveau o pataă micaă
221
îîn dreptul genunchiului drept, dar astea puteau fi
socotite detalii.
IesŢ i din cameraă sŢ i coborîî scaă rile. Caă uta saă
pozeze îîntr-o atitudine calmaă sŢ i relaxataă . Saă tŢinaă
capul sus sŢ i privirea caî t mai seninaă . Saă paraă ca o
plecare la plimbare îîntr-o zi frumoasaă de primaă varaă .
Ceva care relaxeazaă sŢ i chiar binedispune.
Pentru caă ei îîl puteau vedea prin gemuletŢul
îîncaă perii, calculaă caă dupaă urmaă torii zece pasŢ i va
intra îîn caî mpul lor vizual, asŢ a caă se opri. Puse maî na
la inimaă pentru a controla pulsul, apoi la gaî t sŢ i îîn
cele din urmaă se atinse pe obraz. Ţotul era îîn
parametri normali, sub control, îîsŢi putea face
aparitŢia. O ultimaă verificare a tŢinutei scoase la ivealaă
îîncaă caî teva neregularitaă tŢi ale dungii pantalonilor.
Detalii, ei doar erau acolo pentru altceva, iar el era
un bolnav de la care nimeni nu trebuia saă se asŢ tepte
la foarte multe, mai ales îîn domeniul vestimentar.
- Bunaă ziua.
- Bunaă .
- Bunaă ziua. Individul îîntinse deja maî na.
- Da. El este, sŢ i urmaă o pauzaă , apoi zise rapid
Perviliu. Iar el este Mark.
Mark îîncercaă saă paraă îîncaî ntat. Dar nu era. Era
staî njenit sŢ i probabil nu se confruntase niciodataă cu
asŢ a situatŢie. Dar îîncercaă saă paă streze aparentŢele
formale sŢ i îîn acelasŢ i timp de complicitate la îîntreaga
actŢiune. Perviliu îîl privi pe Mark. Era un pic cam
durduliu sŢ i aproape chel. Respira greu sŢ i era
transpirat. Anita paă rea sŢ i ea cam daă raî mataă , cu paă rul
îîn dezordine sŢ i cu o ditamai gusŢ a ce-i ataî rna sub
baă rbie. Era mult mai atent la detalii de data asta.

222
 Ea observaă taă cerea tensionataă care amenintŢa saă
cuprindaă îîncaă perea sŢ i îîncepu saă fosŢ neascaă actele pe
care le avea îîn maî naă .
- AtŢi venit saă semnez. Presupun.
- Da, ai dreptate. Ne-am gaî ndit caă a venit
momentul. Noi, adicaă eu sŢ i Mark, am stabilit data.
Am vorbit cu membrii din conducerea spitalului. Se
pare caă acum ai discernaă maî nt, deci semnaă tura ta are
valoare dacaă o dai îîn prezentŢa unui membru al
personalului spitalului. Am adus aici sŢ i un formular
pe care directorul deja l-a semnat. Am vorbit cu el sŢ i
despre tine, se pare caă ai faă cut progrese. Am auzit caă
esŢ ti linisŢ tit, caă îîn fiecare zi te plimbi alaă turi de un
caă tŢel pe care îîl iubesŢ ti foarte mult.
- E vorba de Moelte, te-am rugat de cercuri sŢ i
de zgardaă .
- IÎmi pare ataî t de raă u, am uitat. Dar maă voi tŢine
de promisiune.
- Lasaă , nu mai este nevoie acum. Saă trecem la
subiect, saă facem ce avem de faă cut.
Mark deja avea un stilou pregaă tit. Un stilou
scump, probabil cu penitŢa de aur. Un om care îîsŢi
permite saă scrie cu o penitŢaă de aur îîi putea cresŢ te sŢ i
lui copilul. Amaă nuntul îîl linisŢ ti dintr-un anumit
punct de vedere. Paă rea un individ pragmatic, staă paî n
pe sine sŢ i pe sentimentele lui, care sŢ tie ce vrea.
- Araă tatŢi-mi locul unde saă semnez.
- Eu deja am semnat toate cele cinci exemplare.
Unul se îînregistreazaă la tribunal, unul raă maî ne la
spital, unul la Biroul de evidentŢaă a populatŢiei, unul la
mine sŢ i ultimul la tine. Ies cinci la numaă r? Auzisem
caă sŢ ase, dar e vorba doar de cinci.
- Cinci deci.
223
 - Da, cinci. SŢ i voi plaă ti nisŢ te taxe. Nu e mare
lucru. Va trebui saă merg sŢ i la tine la PosŢ taă .
- La mine? Aici e la mine. Acum mai ales, îîn
situatŢia asta, PosŢ ta mi se pare foarte departe, din
toate punctele de vedere. Ţoate scaă rile sŢ i totŢi fosŢ tii
colegi…
- IÎn fine, voi merge la PosŢ taă . Avem un copil sŢ i
din aceastaă cauzaă sunt tot felul de formalitaă tŢi. EsŢ ti
destul de lucid, îîntr-adevaă r. Doctorii au dreptate.
Faci progrese. Vaă d îîn privirea ta. Reale progrese fatŢaă
de data precedentaă .
- Lucid! Paă i normal caă sunt lucid. AĂ sta e sŢ i
motivul pentru care sunt îîncaă aici.
- Lucid sŢ i stai la spital? E mai confortabil saă fugi
de tot sŢ i de toate.
- Mai ales de totŢi. Da, stau aici. N-ai auzit de
oameni care se retrag?
Mark asculta plictisit sŢ i se uitaă la ceas de douaă
ori. Nu-l interesa absolut deloc ce sporovaă iesŢ te un
individ internat la Boli cronice.
- Anita, eu zic saă ne graă bim. Daî nsul are nevoie
de linişte, nu este un moment potrivit pentru genul
aă sta de conversaţii.
- Aşa este, domnul are dreptate. Nu are rost saă
intraă m îîn amaă nunte. Stai liniştitaă , sunt foarte bine.
Mai ales caă îîl am pe Moelte. Caî inii îîntotdeauna te
ajutaă saă -ţi iroseşti surplusul de afecţiune. Şi, iubind
caî inii, reuşeşti foarte uşor saă ignori oamenii.
Anita raă mase faă raă replicaă . IÎi paă rea bine caă
faă cuse o alegere bunaă cu Mark. IÎntotdeauna, femeile
dupaă o anumitaă vaî rstaă privesc relaţiile din viaţa lor
ca pe nişte mici afaceri îîncheiate pentru confortul
propriu. Şi poate al urmaşilor.
224
 Mark îîi îîntinse stiloul, îîl graă bea. Perviliu îîi privi
caraghios, luaă instrumentul de scris şi aplicaă
semnaă tura pe toate exemplarele.
De ajuns. Se sculaă şi paă raă si îîncaă perea.
Cei doi îînsŢ faă caraă haî rtiile sŢ i le burdusŢ iraă îîntr-o
mapaă , apoi paă raă siraă spitalul îîn grabaă , Anita mai
îîntoarse de douaă ori capul, îîn timp ce Mark fredona
melodia de la aparat. Drumul era plin de gropi,
adevaă rate cratere pe care masŢ ina îîncerca saă le evite
faă raă succes. Mark îînjura sŢ oselele sŢ i pe muncitori,
spitalul sŢ i pe Perviliu.
De partea cealaltaă a drumului era plaja, spre
care Perviliu deja se îîndrepta. Mai avea timp paî naă la
masa de searaă . Nu îîi simtŢea nimeni lipsa. Se
obisŢ nuiseraă cu plimbaă rile lui, cu micile escapade
diurne.
Moelte alerga, îînvaă tŢase demult drumul sŢ i
executa diverse acrobatŢii pe laî ngaă sŢ i peste tufisŢ urile
din preajmaă . Perviliu se gaî ndea la femei. Nu avusese
foarte multe interactŢiuni cu regnul respectiv paî naă saă
o cunoascaă pe Anita. Doar caî teva relatŢii pasagere. De
ce se oprise la ea, care fuseseraă prerogativele ce
duseseraă la oficializarea relatŢiei lor? Chiar o dorise
sau decizia fusese bazataă pe o conjuncturaă
dubioasaă ? Dupaă ce straă baă tu doi kilometri de plajaă ,
ajunse la concluzia caă decizia îîi apartŢinuse îîn
totalitate. Era singurul care merita tras la
raă spundere îîn taă mbaă laă ul prezent, inclusiv îîn toataă
tevatura cu copilul sŢ i cu esŢ ecul de a ajunge îîn
Minister. Ea avea acum un copil sŢ i pe Mark care, bine
îîmbraă cat, privea timpul trecaî nd pe un ceas scump sŢ i
semna cu stiloul ce probabil avea penitŢaă de aur.

225
 Caî inele alerga îînspre valuri, apoi îîn valuri, iar
mai apoi afaraă din valuri, îîntr-un balet ce-l faă cea pe
om saă se simtaă extrem de invidios. Ar fi vrut ca el saă
fie Moelte sŢ i Moelte îîn locul lui. SŢ i saă -l plimbe Moelte
prin parc sŢ i pe malul maă rii, iar apoi saă -i dea oase de
la masa de searaă . De fapt primea sŢ i praă jituri cu frisŢ caă
de douaă ori pe saă ptaă maî naă .
IÎn depaă rtare era un vapor. Probabil un
pescador care recolta pesŢ tii din plasele aruncate îîn
ziua precedentaă . Mergea lent îînconjurat de
pescaă rusŢ i care daă deau taî rcoale. Marinarii trudeau
pentru a merge saă scoataă creaturile chircite îîn plase,
apoi saă livreze marfa celor care asŢ teptau saă descarce,
pentru aprovizionarea pietŢelor sŢ i restaurantelor.
Echipajul avea o destinatŢie siguraă , un punct care
clipea pe ecranele de la bord. Se graă bea saă fie îîn
grafic. Stalii sŢ i contrastalii.
Mark gonea cu vitezaă mare, privea ceasul din ce
îîn ce mai des, îîn timp ce Anita straî ngea actele la
piept. Cu haî rtiile îîn maî naă , viitorul era îînainte.
Numai Perviliu sŢ i Moelte nu asŢ teptau nimic din
vreo directŢie. Nici azi sŢ i nici îîn zilele urmaă toare nu
vor mai asŢ tepta. IÎsŢi erau suficientŢi unul celuilalt sŢ i
multŢumitŢi caă îîsŢi pot genera programul zilnic, unul
dupaă nevoile celuilalt.
Perviliu regreta lipsa zgaă rzii sŢ i a cercurilor care
ar fi creat o anumitaă variatŢie îîn cotidianul lor.
Era îîn final eliberat de toate greutaă tŢile sŢ i
poverile existente paî naă la acel moment. Ţotul se
depaă rtase, dispaă ruse, tot zbuciumul se dizolvase aici,
îîn apa maă rii, toate visele lui de maă rire, de
ascensiune pe plan social, semnaă turile date,
naă zuintŢele spulberate, totul se evapora parcaă îîn
226
directŢia îîn care Anita sŢ i Mark dispaă ruseraă . Ideile pe
care le slujise nu-i oferiseraă nimic care l-ar fi putut
face saă se simtaă salvat. Acum arunca un baă tŢ lui
Moelte, care fugea pentru a-l aduce îînapoi. Alerga
sŢ i-l aducea îînapoi. O misŢ care repetitivaă , dar care nu
îîi obosea pe nici unul dintre ei. Vaporul parcaă maă rise
viteza sŢ i se depaă rta. Vor raă maî ne doar ei doi. Caî inele
scotea limba, transpirat. Obosit sŢ i multŢumit, se asŢ ezaă
cu picioarele din spate îîmpreunate peste pantofii lui
Perviliu, care deja numaă rase sŢ aptesprezece aruncaă ri
consecutive.
IÎsŢi aduse aminte de pacientul care îîsŢi pierduse
familia din cauza porcilor. Se raă zbunaseraă . IÎsŢi aminti
un fragment de copilaă rie, o saă rbaă toare religioasaă , la
nisŢ te rude. Baă rbatŢii sŢ i femeile care raî deau. Era
undeva îîntr-un sat, iar el nu frecventase prea mult
zonele rurale paî naă atunci. Avea pantofii negri de lac
sŢ i o bonetaă stupidaă cu desene. Erau sŢ i copiii de
vaî rsta lui, ei se îînvaî rteau îîn cerc. Larmaă de
nedescris. Chiuituri. Erau ataî t de stupizi cu jocul lor,
cu fetŢele rumene sŢ i dolofane alergaî nd prin tot praful
de acolo.
Se pregaă tea o masaă , paharele sŢ i tacaî murile erau
asŢ ezate caî nd ei sosiseraă . Scaunele de lemn erau
scorojite sŢ i praă fuite. Staă paî nul casei îîi invitase saă se
asŢ eze. Pe el nu-l va putea uita. SŢ i nici sŢ ortŢul lui.
Culoarea albaă , impecabilaă , ai fi zis caă era nou. SŢ i cum
le zaî mbea tuturor, folosindu-se de mustatŢa cu
vaî rfuri ascutŢite îîn sus, sŢ mechereascaă . IÎl baă tuse pe
umaă r sŢ i îîl luase îîn bratŢe la sosire. Era un unchi al
mamei, nu-i mai sŢ tia numele. Dar sŢ ortŢul imaculat
mulat pe burdihanul imens sŢ i dintŢii galbeni dezgolitŢi
i-ar fi putut descrie sŢ i acum îîn cele mai mici detalii.
227
 Cercul era îîn apaă . Moelte nu-l mai adusese.
Pierduse sŢ irul numaă raă torii. Recordul era de douaă zeci
sŢ i unu de aruncaă ri consecutive. Caî inele se asŢ ezase la
piciorul lui multŢumit sŢ i daă dea usŢ or din coada deasaă .
SŢ i acolo la tŢaraă era un dulaă u, unul cam slab sŢ i
artŢaăgos. Umbla liber sŢ i alerga dupaă copiii care lui i se
paă reau caă deja îîntrecuseraă orice limitaă a bunului
simtŢ . Se traî nteau sŢ i-sŢ i caă rau neostenitŢi pumni. Se
sculau apoi îîncepeau saă raî daă .
Baă rbatŢii staă teau separatŢi de femei, pregaă teau
un foc, îîntr-o parte a curtŢii. Era mult spatŢiu.
Doamnele erau straî nse pe laî ngaă bucaă taă rie. Veniseraă
oaspetŢii de la orasŢ . IÎl aduseseraă sŢ i pe „cel mic”, care
îînsaă nu prezenta nicio formaă de entuziasm, refuzaî nd
saă participe la „jocuri”, desŢ i fusese mai îîntaî i invitat,
apoi chiar îîmpins de la spate. Prefera saă stea cu
adultŢii, era curios ce se va îîntaî mpla cu graă mada de
lemne adunate.
Curaî nd femeile intraraă îînaă untru, poftite de
sotŢia „unchiului”. El îîi faă cuse îîn prealabil un semn.
Intraraă luaî ndu-le de bratŢ pe cele douaă copile grase.
Baă rbatŢii sŢ i baă ietŢii asŢ teptau.
Unchiul i se adresaă tataă lui lui Perviliu. IÎl îîntreba
ceva araă taî nd spre el.
Ţataă l daă du din cap. IÎnsemna caă „nu”. Apoi veni
spre el sŢ i îîl îîntrebaă baă taî ndu-l pe umaă r:
- Vrei saă stai cu noi?
- Cu cine?
- Baă rbatŢii.
Suna interesant. Saă devinaă baă rbat. Aici la tŢaraă .
Orice ar fi îînsemnat asta. Se uitaă la sŢ ortŢ sŢ i daă du din
cap.
- Stai acolo, atunci.
228
 Se supuse. Plecaă îîntr-un coltŢ alaă turi de ceilaltŢi
doi de vaî rsta lui. Ei paă reau saă sŢ tie ce se va îîntaî mpla.
IÎsŢi frecau maî inile de neraă bdare.
Unchiul zaî mbi uitaî ndu-se spre Perviliu sŢ i-l
baă tu pe umaă r caî nd se îîndreptaă spre grajd. Avea
multe animale. Oraă caă iau toate din momentul venirii
lor. Se auziseraă nisŢ te guitŢaături, apoi apaă ru traă gaî nd de
o funie un porc mare sŢ i gras care se îîmpotrivea din
toate puterile tentativei de a-l scoate din mizeria îîn
care vietŢuia. Dinspre locul unde crescuse, venea un
miros greu, de excremente diverse, piele sŢ i laă turi.
Funia îînfaă sŢ urataă pe gaî tul diform se straî ngea
secaă tuind de puteri bietul animal, care cedaă rapid,
laă saî ndu-se taî raî t.
Moelte se culcusŢ ise. IÎi simtŢea corpul cald,
respira linisŢ tit.
Caî inele aă la din curte, o adevaă rataă scaî rbaă . Caî nd
vaă zu ditamai dihania misŢ caî ndu-se haotic, se aruncaă
asupra lui, musŢ caî ndu-l de spate sŢ i raă cnind cu o
ferocitate cruntaă . ŢotŢi raî deau. Baă ietŢii veniraă îîn urma
porcului pentru a-l îîmpinge cu picioarele îînspre
mijloc. „Unchiul” traă gea, iar ei de la spate îîl ajutau.
Caî inele, maî nios pe patrupedul mai mare, îîncercaă
saă -sŢ i mai îînfigaă dintŢii, dar fu gonit de unul dintre cei
doi pusŢ ti printr-un picior bine plasat îîntre maă dulare.
IÎncepu saă schelaă laă ie sŢ i se ascunse sub nisŢ te fiare.
Porcul simtŢise oamenii, se prinsese cine erau sŢ i
ce-i vor face. Nu sŢ tia cum saă scape. Urinaă abundent,
iar baă rbatŢii raî deau din ce îîn ce mai tare,
suflecaî ndu-sŢ i maî inile. Era adus deja la locul
executŢiei. Vor trebui saă intervinaă . IÎnchideau cercul îîn
jurul lui. ŢotŢi erau acolo, tataă l lui îîncerca saă paraă sŢ i el

229
entuziasmat, dar nu era. El era foarte rar
entuziasmat de ceva.
Perviliu îînlemnise. Alb sŢ i cu gura caă scataă , nici
nu mai clipea. Ar fi vrut saă facaă ceva. Dar ce? Va
trebui saă îîndure, saă intre îîn raî nd cu baă rbatŢii, maă car
cu cei de vaî rsta lui.
- CutŢitul, de pe masaă .
- Ţu esŢ ti mai aproape. Adu-l la mine. Saă -i daă m
un motiv ticaă losului aă sta rotofei saă urle.
- Las’ saă urle, caî t mai poate. SŢ i îîncepuraă saă raî daă
îîn timp ce îîncercau saă -l imobilizeze fiecare de caî te
un picior. Copiii erau angrenatŢi îîn imobilizarea
trenului inferior, saă nu-i musŢ te. Era mai periculos îîn
fatŢaă, asŢ a fuseseraă îîndrumatŢi de „unchiul” care traă gea
caî t putea de tare funia. IÎl chinuia saă -l audaă tŢipaî nd. SŢ i
raî dea. Cu caî t urla mai tare totŢi se simtŢeau parcaă mai
maî ndri.
- Ţu aă la mic de la orasŢ , adu cutŢitul. Fii baă rbat, ce
naiba? Uite la aă sŢ tia doi ce dibaci sunt...
Puse maî na pe cutŢit, îîl luaă sŢ i fugi. Fugi departe,
caî t de departe putu. Alerga cu lama taă ioasaă
îîndreptataă spre cer. IÎl prinseraă îînsaă rapid, mama se
sperie sŢ i-l certaă pe tataă , dar sŢ i pe unchi. SŢ i se uitaă
uraî t la ceilaltŢi. IÎl baă gaă îîn casaă cu ele, îînapoind îînainte
unealta care avea saă transforme halca de carne vie
îîntr-un festin culinar pentru totŢi ceilaltŢi.
Se mai auziraă apoi guitŢaături, raă cnete, îîn final
doar raă cnetele.
IÎn douaă ore ei deja maî ncau carnea friptaă ,
ciocnind paharele pline. Pierduse deznodaă maî ntul.
Cioturile de animal ajunseraă îîn farfuria fiecaă ruia.
IÎncepuraă saă mestece carnea proaspaă taă sŢ i saă felicite
crescaă torul.
230
 Din halca micului Perviliu parcaă îîncaă se
scurgeau grohaă iturile animalului. Fusese nevoit saă
îînghitaă . Paî naă la ultima bucaă tŢicaă . Ca saă devinaă baă rbat.
Acum îîntŢelese totul. Se descaă ltŢaă sŢ i-sŢ i scoase
hainele. IÎncaă paă strau toataă duhoarea îîntregii lumi. Se
ridicaă , simtŢi caă are putere, sŢ i îîncepu saă alerge. Moelte
îîncercaă saă -l ajungaă aruncaî ndu-sŢ i picioarele mici
pentru a prinde vitezaă . Laă tra sŢ i urechile-i saă ltau îîn
baă taia vaî ntului.
PesŢ tii ajunseseraă îîn pietŢe. ProaspetŢi. Unii îîncaă
se mai misŢ cau pe tarabe printe ceilaltŢi. IÎncercau saă
mai adune aer. Maă car pentru îîncaă caî teva secunde.
Luptau sŢ i ei.

231