1

STUDIU DOCUMENTAR/DE CAZ

MEDIU ȘI SĂNĂTATE
(Statut și condiții)

Republica Moldova
 2

Acest studiu documentar/de caz reflectă asupra situației problemelor de mediu și de sănătate din
Republica Moldova și a fost elaborat ca un document de bază pentru a facilita pregătirile și discuțiile
atelierului național de sensibilizare și consolidare a capacităților privind interconexiunile mediului și
problemele de sănătate în contextul implementării obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) a
Moldovei.

Informațiile conținute în acest studiu documentar/de caz și discuțiile ulterioare, recomandările și

lecțiile învățate de la atelierul de lucru trebuie să asiste și să sprijine eforturile guvernelor și părților
interesate și să susțină planificarea, implementarea, monitorizarea, raportarea și revizuirea la nivel
național a politicilor și acțiunilor legate de agenda din 2030, în special a dimensiunilor de mediu și de
sănătate ale ODD.

Acest proiect este susținut cu amabilitate de Programul de asistență consultativă (AAP) al Guvernului
Federal German al Ministerului Mediului.
 3

Cuprins 3

Informații generale 4

Rezultate Specifice 5

1. Introducere 6

2. Starea de sănătate a populației și condițiile de mediu 6

2.1. Starea de sănătate a populației 6

2.1.1. Dezvoltarea populației 6

2.1.2. Mortalitatea copiilor 8

2.1.3. Mortalitatea și principalele cause de deces 8

2.1.4. Anumite tendințe de morbiditate 9

2.2. Condiții de mediu 9

2.2.1. Datele și monitorizarea privind calității aerului 9

2.2.2. Apă și Sanitație 11

2.2.3. Siguranța alimentară și Nutriția 13

2.2.4. Securitatea chimică 14

2.2.5. Schimbarile climatice 14

2.2.6. Deșeurile 15

3. Managementul sănătății mediului 16

3.1. Cadrul politic 16

3.2. Cadrul legal 18

3.3. Cadrul instituțional 20

3.4. Colaborarea intersectorială 24

4. Concluzii și recomandări 25

Surse/Referințe 28
 4

Informații generale

Ca parte a proiectului regional al UNEP, Biroul Regional pentru Europa al UNEP (UNEP/ROE) este
implicat activ în Procesul Ministerial European pentru Mediu și Sănătate (EHP) pentru a promova
interconexiunile dintre mediu și sănătate și pentru a proteja de pericolele de mediu asupra sănătății și
bunăstării oamenilor. UNEP/ROE colaborează cu un număr semnificativ de parteneri (OMS Europa
UNECE, PNUD, OCDE, Banca Mondială), ONG-uri (REC, EEA, WECF, HEAL, ECO-Forum,
EHYC și multe altele).

În conformitate cu deciziile organului său de guvernare în vederea sprijinirii eforturilor guvernelor de

a consolida capacitățile instituționale și umane pentru integrarea și implementarea efectivă a
dimensiunii de mediu a Agendei pentru dezvoltare durabilă din 2030, UNEP oferă asistență directă în
țările în care este nevoie și se bazează pe parteneriate existente în integrarea durabilității mediului în
politicile, prioritățile și cadrele de dezvoltare națională.

Republica Moldova recunoaște că protecția mediului este o chestiune de importanță globală, care
trebuie să devină o prioritate națională, deoarece ea vizează în mod direct condițiile de viață și
sănătate a populației și susține realizarea intereselor economice, precum și capacitățile pentru
dezvoltarea durabilă a societății. Existența unui mediu curat contribuie, fără îndoială, la asigurarea
prevederilor fundamentale ale drepturilor omului din Constituția Republicii Moldova: dreptul la viață
și dreptul la sănătate fizică și morală. Acest lucru implică menținerea calității componentelor
principale ale mediului (aer, apă, sol, floră și faună) în scopul unei dezvoltări durabile.

La fel ca celelalte țări din regiune, Moldova se confruntă cu multe probleme serioase de mediu.
Gestionarea insuficientă a deșeurilor solide duce la poluarea solului, a aerului și a apei; gestionarea
necorespunzătoare a pădurilor și practicile agricole iraționale conduc la degradarea solului și la
pierderile de biodiversitate; râurile mici și fântânile sunt puternic poluate în urma activităților agricole,
cât și a infrastructurii de canalizare învechite, depozitării ilegale a deșeurilor și gunoiului de grajd.
Activitățile industriale și utilizarea unui număr mare de mașini vechi cauzează poluarea aerului în
zonele urbane, în timp ce lipsa surselor regenerabile de energie conduce la insecuritatea energetică și
contribuie la schimbările climatice.

Strategiile și planurile actuale de acțiune ale Moldovei adoptate în multe sectoare reflectă transformări
și lecții importante la nivel național. Noile strategii de dezvoltare aprobate sau elaborate în domeniile
educației, eficienței energetice, agriculturii durabile, dezvoltării regionale, protecției mediului, sferei
sociale și justiției sunt un prim pas pentru îmbunătățirea vieții oamenilor prin adoptarea unor
perspective de dezvoltarea durabilă.

Aceste documente politice reflectă obiectivele documentului "Viitorul pe care îl dorim" al Conferinței
Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio + 20) și rezultatul agendei de dezvoltare post-2015
"Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă".

Punerea în aplicare a Agendei pentru dezvoltare durabilă din 2030 joacă un rol important nu doar în
promovarea priorităților, politicilor, strategiilor și programelor de mediu și de sănătate, ci și pentru
consolidarea capacităților guvernamentale în scopul integrării durabilității mediului în planificarea
sectorială și intersectorială, inclusiv implicarea publicului și actorilor non-guvernamentali în
elaborarea și implementarea politicilor naționale coerente cu Obiectivele de dezvoltare durabilă
(SDG).

Constatările din studiul de caz pot fi utilizate pentru a informa și a ridica gradul de conștientizare
asupra interconexiunilor dintre mediu și sănătate cu partenerii strategici, cu părțile interesate și cu
publicul, precum și pentru a spori efectiv implementarea acțiunilor la nivel național a obiectivelor
relevante privind mediul și sănătatea și obiectivelor de îmbunătățire a condițiilor de mediu și a stării
de sănătate la nivel național și mai larg.
 5

Rezultate specifice:

 Identificarea condițiilor cheie și stării de sănătate și mediu

 Identificarea principalelor probleme de sănătate și mediu care necesită răspunderi/intervenții

politice

 Sistematizarea lecțiilor învățate pentru formularea și implementarea politicilor și programelor

de sănătate și mediu, care pot fi replicate;

 Identificarea potențialelor neajunsuri și obstacole în implementarea agendei de sănătate și

mediu;

 Definirea cerințelor necesare pentru implicarea eficientă a diferitor părți interesate în

progresul implementării agendei de sănătate și mediu;

 Asigurarea utilizării rezultatelor pentru a sprijini mediul de implementare și prioritățile și

îmbunătățiri de sănătate la nivel național.

Pentru elaborarea acestui studiu de caz au fost utilizate mai multe documente de politici, inclusiv: A
treia revizuire a performanței de mediu a Republicii Moldova; Raportul european privind mediul și
procesul de evaluare pe termen mediu (EHP-MTR) "Îmbunătățirea mediului și a sănătății în Europa:
cât de departe am ajuns?"; Necesitățile și prioritățile Republicii Moldova identificate la nivelul
Cadrului de asistență pentru dezvoltare al ONU (UNDAF); Rezultatul workshop-ului eco al
Parteneriatului estic privind SCP, economia ecologică și achizițiile publice durabile; Prioritățile
Republicii Moldova reflectate în cadrul consultărilor naționale post 2015; Moldova: Raportul
dialogului la nivel național privind consolidarea capacităților și crearea unor instituții eficiente pentru
agenda post-2015; UNEP Economia verde funcționează în Moldova; UNEP privind consolidarea
capacităților de îmbunătățire a managementului ecologic al substanțelor chimice în Republica
Moldova și implementarea SAICM; UNECE și UNEP administrarea MEA și legăturile semnificative
al mediul cu sănătatea.
 6

Mediul și Sănătatea

Sănătatea mediului cuprinde aspectele sănătății umane, inclusiv calitatea vieții, determinate de
factorii fizici, biologici, sociali și psiho-sociali din mediul înconjurător. De asemenea, se referă la
teoria și practica de evaluare, corectare, control și prevenire a factorilor din mediul înconjurător
care pot afecta negativ sănătatea generațiilor actuale și viitoare. Aceasta acoperă toate problemele
de sănătate umană legate de factorii de mediu și de toți factorii de mediu care pot afecta sănătatea. În
cadrul acestui raport, relația dintre mediu și sănătate va fi denumită "mediu și sănătate".

Secțiunea 1: Introducere/Evoluții recente

Mediul este tot mai mult recunoscut drept o condiție importantă pentru o bună sănătate și
implementarea acțiunilor de politică pentru ameliorarea ambelor componente. Pentru consolidarea
sistemului de sănătate publică protecția mediului și gestionarea durabilă a apei, precum și sistemul de
supraveghere a bolilor sunt înaintate ca măsuri prioritare și sunt în curs de reformă. În ansamblu,
capacitatea țării de a aborda sănătatea omului și mediul înconjurător a fost îmbunătățită.

Progresele înregistrate în implementarea și punerea în aplicare a măsurilor care aduc beneficii

substanțiale atât sănătății, cât și mediului au fost limitate. Strategiile și legislația care abordează
riscurile pentru mediu și sănătate sunt destul de inteligente, dar sunt prea generale și nu sunt orientate
pe acțiuni. Ele adesea nu sunt însoțite de obiective și indicatori clar desemnați. Monitorizarea
integrată care să permită evaluarea situației mediului și sănătății bazată pe elaborarea politicilor (în
cea mai mare parte de mediu) și acțiunilor de reglementare pentru asigurarea continuității nu a fost
încă implementată.

În ultimii 10 ani, în Republica Moldova, au fost înregistrate evoluții substanțiale în agenda legislativă
și politică. Un lucru strategic important în această perioadă a fost decizia de armonizare a sistemelor
cu cele din țările Uniunii Europene. În 2014, țara a încheiat un acord de parteneriat cu Uniunea
Europeană. Aceasta s-a angajat într-un program ambițios de dezvoltare a politicilor și o profundă
reformă socio-economică. Însă, din păcate, nu au fost luate în considerație toate aspectele legate de
specificul situației naționale, capacității și personalului administrativ disponibile.

Secțiunea 2: Starea de sănătate a populației și condițiile de mediu

Starea de sănătate a populației

Dezvoltarea populației

În 2017, populația Republicii Moldova a fost estimată la 3,56 milioane. Populația potențial activă din
punct de vedere economic (cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani) reprezintă aproape 75% din
populația totală, o pondere mai mare decât cea a populației Comunității Statelor Independente (CSI),
țările Uniunii Europene (UE) și Regiunea Europeană. Proporția populației cu vârstă mai mică de 15
ani este la fel ca și cea din restul CSI, UE și Regiunii Europene, iar proporția persoanelor cu vârstă de
de 65 de ani și mai mare este relativ mică.

În pofida creșterii ușoare a natalității în a doua jumătate a anilor 2000, Republica Moldova se
confruntă cu o creștere negativă a populației. Pe măsură ce rata mortalității rămâne oarecum
neschimbată, creșterea negativă a populației variază în limite mici. Rata fertilității a scăzut și rămâne
a fi cea mai scăzută din toate celelalte grupuri de țări, cel mai probabil ca urmare a efectului recurent
al emigrării după anii 1990 a unui număr considerabil de persoane cu capacitate de reproducere activă.
Diviziunea privind Populația a Departamentului Națiunilor Unite pentru Economie și Dezvoltare a
Afacerilor Sociale preconizează că până în 2030 populația în Republica Moldova va ajunge la 3,07
milioane de locuitori.
 7

Tabelul 1: Indicatorii demografici de bază: Republica Moldova în comparație cu standardele

Comunității Statelor Independente (CSI), Uniunii Europene (UE) și Regiunii Europene, cele
mai recente date disponibile

Republica Regiunea
CSI3) UE3)
Moldova Europeană3)

Populația de vârstă medie (milioane) 3.61) 281.72) 505.82) 908.62)

Populația cu vârsta de 0-14 (%) 161) 18.9 15.6 17.5
1)
Populația cu vârsta de 65+ (%) 9.7 11 18.4 15.1
2)
Numărul de nașteri la 1000 de locuitori 10.9 15.5 10 12.4
Numărul de decese la1000 locuitori 11.22) 11.4 9.8 9.94)
Rata creșterii naturale la 1000 locuitori -0.32) 4.1 0.2 2.5
2)
Rata totală de fertilitate (copii per femei) 1.3 1.7 1.6 1.7
1) 5) 5)
Populația urbană 42.7 64.2 73.8 70.25)

Sursa: Oficiul Regional OMS pentru Europa. Baza de date privind sănptatea pentru toți, aprilie 2017; Biroul
Național de Statistică a Republicii Moldova, mai 2017.
Notă: 1) datele din 2016; 2) datele din 2015 dacă nu sunt referințe în alt mod; 3) datele din 2014; 4) datele din
2013; 5) datele din 2010.

Cu o economie dominată de agricultură și prelucrare a produselor alimentare, populația care trăiește în

zonele rurale predomină asupra celei care trăiește în zonele urbane. Într-o oarecare măsură, proporția
persoanelor care locuiesc în zonele urbane a scăzut.

Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), o persoană născută în 2015 ar putea
trăi în mediu, aproximativ 71,5 ani: 75,5 ani femeile și 67,5 ani bărbații. Deși între 2000 și 2015 s-a
observat un câștig al speranței de viață de aproximativ patru ani, în aceeași perioadă a crescut cu patru
ani și media europeană regională. Speranța de viață este mai mare decât cea a țărilor considerabil mai
bogate din grupul CSI; dar este cu mult mai mică decât în mediu pe UE și în Regiunea Europeană.

Tabelul 2: Indicatorii selectați ai sănătății populației: Republica Moldova și standardele

Comunității Statelor Independente (CSI), Uniunii Europene (UE) și Regiunii Europene, cele
mai recente date disponibile

Republica Regiunea
CSI UE
Moldova) Europeană
Speranța de viață la naștere (ani) 71.5 71.22) 80.92) 77.53)
Mortalitatea infantilă (per 1000 de noi-născuți) 9.7 9.32) 3.72) 6.62)
Rata de mortalitate sub 5 ani (per 1000 de noi-
11.7 122) 4.42) 8.43)
născuți)
Rata mortalității materne (per 10.000 de noi-născuți) 31.1 273) 7.53) 14.73)

Surse: Oficiul European al OMS. Health for All Database, April 2017; Biroul Național de Statistică al
Republicii Moldova, 2016 și World Health Statistics Report 2015.
Note: 1) date din 2015; 2) date din 2014; 3) date din 2013
 8

Tabelul 3: Dezvoltarea indicatorilor selectați de sănătate ai populației, pe anii selectați

1990-2015
2017
1990 1995 2000 2005 2010 2013 2014 2015 2016
Populația de vârstă medie (mii) 4359.4 4345.7 3644.1 3600.4 3563.7 3559.5 3557.6 3555.2 3553.1 3555.1
Populația cu vârsta de 0-14 (%) 28 26.8 23.8 19 16.7 16 16 16 16 …
Populația cu vârsta de 65+ (%) 8.3 9 9.4 9.9 10.1 9.9 10 10.3 10.7 …
Speranța de viață la naștere,
71.9 69.7 71.2 71.7 73.4 75.6 75.4 75.5 … …
femei (ani)
Speranța de viață la naștere,
63.9 61.8 63.9 63.8 65 68.1 67.5 67.5 … …
bărbați (ani)
Speranța de viață la naștere,
68 65.8 67.6 67.9 69.1 71.9 71.5 71.5 … …
total (ani)
Rata totală a fertilității (copii
2.4 1.8 1.3 1.2 1.3 1.2 1.3 1.3 … …
per femei)
Rata nașterii (per 1,000
17.7 13 10.1 10.5 11.4 10.6 10.9 10.9 … …
locuitori)
Rata mortalității (per 1,000 …
9.7 12.2 11.3 12.4 12.2 10.7 11.1 11.2 …
locuitori)
Rata creșterii naturale (per
8 0.8 -1.2 -1.9 -0.8 -0.1 -0.2 -0.3 … …
1,000 locuitori)
Mortalitatea infantilă (per 1,000
19 21.1 18.3 12.4 11.7 9.4 9.6 9.7 … …
noi-născuți)
Mortalitatea sub 5 ani (per
25.2 27.4 23.3 15.7 13.6 12 11.7 11.7 … …
1,000 noi-nascuți)
Rata de mortalitate maternă … … … … 44.5 15.8 18.1 31.1 … …
Populația urbană (%) 47.1 46.4 41.6 41 41.4 41.9 42.2 42.4 42.5 42.7
Sursă: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, mai 2017.

Mortalitatea copiilor

Ponderea mortalității cu vârsta mai mică de 5 ani a scăzut semnificativ, de la 23,75 la 1.000 de noi-
născuți în 1990 la 11,73 în 2015 (OMS) - o rată similară cu cea din alte țări CSI, dar totuși
considerabil mai mare decât media la nivel regional și este de trei ori mai înaltă decât media Uniunii
Europene de 3 la 1 000 de noi-născuți în 2016. Mortalitatea infantilă a scăzut de la 27,3 la 1.000 de
noi-născuți în 1990 la 9,74 în 2015, ceea ce indică faptul că s-au înregistrat progrese substanțiale. Cu
toate acestea, atât rata mortalității copiilor sub vârsta de 5 ani cât și cea infantilă este de trei ori mai
mare decât nivelul țărilor UE și semnificativ mai mare decât media Regiunii Europene (tabelul 2).
Anomaliile congenitale și pneumonia sunt printre principalele cauze ale mortalității cu aproximativ
36% și 18% din totalul deceselor, și ar putea fi parțial atribuite poluării chimice și poluării de interior
a aerului, în urma utilizării surselor de încălzire și de gătit periculoase pentru sănătate, în special în
zonele sărace.

Principalele cauze ale mortalității

Pentru moldoveni bolile netransmisibile continuă să reprezinte ponderea majoră a deceselor și

pierderilor anilor de viață. La fel ca în tot restul Europei, cardiopatia ischemică și bolile
cerebrovasculare constituie se plasează pe primul loc în numărul de decese urmată de cancer (Tabelul
4). Deși incidența cirozei hepatice a scăzut de-a lungul anilor la nivel global, aceasta rămâne o cauză
foarte importantă a decesurilor la nivel național.
 9

Tabelul 4: Ratele standardizate de deces (RSD) pentru cele mai importante cauze ale acestuia și
cota lor la 100.000 de locuitori, cele mai recente date
Standarele Regiunii
Republica Moldova) Standardele-CSI1) Standardele-UE1)
Europene2)

Cauzele deceselor RSD % RSD % RSD % RSD %

Toate cauzele 1,100.0 100 1,078.37 100 559.85 100 738.16 100
Bolile sistemului circulator 635.7 57.8 602.18 55.8 192.05 34.3 332.69 45.1
Maladii neoplasmice 165.1 15.0 146.94 13.6 161.73 28.9 154.94 21.0
Bolile sistemului digestiv 99.8 9.1 56.92 5.3 26.44 4.7 35.21 4.8
Cauze externe de otrăvire și
82.6 7.5 96.26 8.9 33.13 5.9 52.67 7.1
rănire
Bolile sistemului respirator 48.0 4.4 47.79 4.4 40.21 7.2 45.08 6.1
Sursa: Oficiul Regional European OMS. Health for All Database, aprilie 2017
Notă: 1) datele din 2014; 2) datele sunt din 2013

În a doua jumătate a anilor 2000 rata de mortalitate a tuturor cauzelor a început să scadă în mod
constant. În ceea ce privește schimbările în rata mortalității specifice legate de vârstă în perioada
1990-2010, cele mai mari reduceri au fost înregistrate la copii de genul masculin mai mici de 1 an, iar
la bărbați cu vârsta de 40-44 ani s-au înregistrat cele mai mari creșteri. În anul 2011, bolile sistemului
circulator au fost cauza principală a mortalității, reprezentând 58% din totalul deceselor, dar totuși
ponderea acestora este mai mică pentru regiunea noastră și mult mai mică pentru țările UE, cel mai
probabil datorită unui sistem de sănătate mai eficient și o prevenire mai bună a riscurilor, inclusiv a
celor de mediu (tabelul 4).

Distribuția mortalității cauzate de factori externi, boli respiratorii și boli transmisibile a fost aceeași
pentru toate grupurile de țări. Cu toate acestea, ratele standardizate de decese cauzate de leziuni și boli
respiratorii în Republica Moldova sunt comparabile cu cele din țările CSI și sunt mult mai mari decât
media UE și media pe regiuni (Tabelul 4).

În general, cei trei factori de risc care reprezintă cea mai mare povară a bolii în țară sunt riscurile
dietetice, hipertensiunea arterială și consumul de alcool și tutun. În 2010, principalii factori de risc
pentru copiii cu vârsta mai mică de 5 ani și adulții cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani au
reprezentat poluarea aerului din gospodării ca urmare a utilizării combustibilului solid cât și consumul
de alcool.

Anumite tendințe de morbiditate

Bolile transmisibile rămân a fi o prioritate majoră în domeniul sănătății publice din Republica
Moldova. Conform datelor raportate periodic despre morbiditatea din țară, bolile respiratorii și
infecțioase continuă să fie principalele cauze ale spitalizării.

Din cauza bolilor infecțioase și parazitare crește morbiditatea: ratele de evacuare a spitalelor sunt
dublate în comparație cu cele ale UE: în 2010, ratele la 100.000 au fost 821 și 420.

În general, Republica Moldova se confruntă cu mari provocări în ceea ce privește sănătatea publică.
Acestea includ o gravitate mare a bolilor prin creșterea prevalenței bolilor netransmisibile, în special a
bolilor cardiovasculare, care duc la mortalitate prematură și morbiditate. În același timp, incidența și
prevalența anumitor boli transmisibile rămân a fi o preocupare; există totuși posibilități de
îmbunătățire a sănătății printr-o abordare integrată care să ia în considerare factori de risc care acoperă
mai multe sectoare de politici diferite de sănătate.
 10

Condițiile de mediu

Calitatea aerului

În ciuda numeroaselor eforturi de armonizare a standardelor naționale cu cerințele internaționale, în

special cu directivele UE, nu există date fiabile privind monitorizarea calității aerului asupra
particulelor (PM10, PM2.5) relevante pentru expunerea populației la acestea și efectele asociate
asupra sănătății. Astfel, aspectele legate de sănătate nu sunt integrate efectiv în politicile de protecție a
mediului.

Serviciul Hidrometeorologic de Stat al Republicii Moldova a elaborat un indicator privind calitatea

aerului înconjurător în zonele urbane, în conformitate cu orientările Grupului de Lucru ONU privind
monitorizarea și evaluarea mediului. Datele sunt actualizate periodic și publicate pe site-ul Web al
SHS. Sub-indicatorul privind concentrațiile medii anuale de particule totale în suspensie (TSP) de la
stațiile urbane tipice din orașele Chișinău și Bălți indică că în ultimii ani valorile mai multor stații
pentru PM10 și PM2,5 depășesc limite OMS privind calitatea aerului de 10 μg /m3 și, respectiv, 20
μg/m3. De exemplu, un TSP mediu anual de 70 μg/m3 este aproximativ echivalent cu un PM10 de 42
μg /m3 și un PM2,5 de 25 μg /m3.

Odată cu creșterea numărului de vehicule și a călătoriilor mai frecvente și mai lungi, precum și a
numărului de vehicule uzate, traficul în zonele urbane este acum o cauză majoră a poluării aerului.
Interzicerea importului de autovehicule mai vechi de 10 ani în Republica Moldova pentru
combaterea emisiilor de gaze cu efect de seră care a fost aplicată începând cu 2013 ar putea avea
efecte benefice asupra calității aerului din mediul urban.

În zonele rurale, consumul foarte ridicat de combustibil din cauza lipsei unuia alternativ
reprezintă o cauză importantă de poluare a aerului ambiental și, de asemenea, a calității scăzute a
aerului din încăperi, cauzate în special de utilizarea unor tehnologii neadecvate de încălzire.
Impactul asupra sănătății din cauza acestor factori nu a atras încă atenția cuvenită a sectoarelor de
sănătate publică și mediu.

Este nevoie de o gestionare eficientă a calității aerului printr-o acțiune comună în domeniile
mediului și sănătății publice, a transportului, a amenajării teritoriului și locuințelor, precum și a
sectorului energetic pentru a reduce la minimum riscurile legate de sănătate. În prezent până la 80%
din poluarea aerului cu particule în țările din Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală poate fi
redusă cu ajutorul tehnologiilor disponibile.

În ceea ce privește fumatul pasiv sau indirect, acesta reprezintă cea mai importantă sursă de
poluare a aerului din spațiile interioare care afectează sănătatea - Legea din 2007 privind tutunul
și produsele din tutun și amendamentul său din 2012 interzic fumatul în locurile publice, cum ar
fi instituțiile de sănătate și educație, birouri guvernamentale, transport public, birouri și locuri de
muncă private. Cu toate acestea, fumatul este permis în locurile publice, cum ar fi barurile,
restaurantele și discotecile. Studiul Global Youth Tobacco efectuat în 27 de țări din regiunea
europeană privind expunerea la fumul de tutun din interior și exterior a tinerilor cu vârsta de 13-
15 ani, a demonstrat o expunere foarte mare la fumul provenit din fumatul pasiv: aproximativ
63% populația din Republica Moldova - aproape orice tânăr, a fost expus acasă sau în mediul din
afara casei la fumatul pasiv.
 11

Tabelul 5: Emisii, la 1,000 tone

2005 2010 2013 2014 2015
Transport 161.5 146.5 213.1 179 178.9
Surse Staționare 143.8 119.8 194.7 132.9 140.3
Emisii de substanțe dăunătoare -
20.3 15.5 15.6 15 15.8
totalul
Dintre care:
Solide 5.2 4.2 3.4 3.1 2.8
Gazoase și lichide 15.1 11.3 12.2 11.9 13

Sursă: Biroul Național de Statistică din Republica Moldova, May 2017.

Tabelul 6: Emisiile din atmosferă a anumitor substanțe poluante de la surse staționare, după
substanțe și ani, tone
2005 2010 2013 2014 2015
Metale și componentele lor 6.5 9.6 6.5 5.3 4.8
Amoniu 141.3 68.4 64.2 9.9 8.9
Hidrocarbură multiplă aromatizată 9.2 29.8 6.9 2.9 19.8
Xilen 31.6 29.3 24.3 14.2 12.7
Stiren 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
Toluen 36.3 33.4 30.1 20.6 16.4
Formaldehidă 0.2 0.5 0.1 0.1 0
Clor 2 0.9 1.9 1.6 2.7
Compuși organici persistenți 2.1 0.3 0.3 0 ..

Sursă: Biroul Național de statistică din Republica Moldova, Mai 2017.

Apă și sanitație

Accesul la apă potabilă sigură și la sanitație reprezintă o prioritate pe termen lung a sănătății publice
din Republica Moldova. Populația care are acces la sursele îmbunătățite de apă, în special a
aprovizionării cu canalizare a locuințelor a crescut în perioada 1990-2015, în special în zonele rurale.
Pentru populația urbană, acoperirea estimată pentru 2015 este de 86%, care a crescut de la 75% în
1995, iar accesul la surse îmbunătățite de apă de 97% a rămas neschimbat. În zonele rurale, accesul la
sursele de apă bună în 2015 a fost estimat la 81%, față de 73% în 1995. Confortul de a avea apă în
conductele din casă sau din curte a fost un lucru specific traiului din oraș: începând cu 1% în anul
2000, aprovizionare cu apă a populației rurale prin conducte a crescut până la 28% în 2015. Există o
mare diferență dintre regiunea urbană și cea rurală: Republica Moldova se numără printre cele nouă
țări din regiune în care decalajul urban-rural în ceea ce privește accesul la apă potabilă în locuințe este
mai mare de 50 de puncte procentuale.

Gestionarea sistemelor mici și foarte mici de alimentare cu apă potabilă este foarte importantă,
deoarece aceasta este de fapt utilizată de 50% din populație. Republica Moldova a început să
introducă o nouă abordare a managementului siguranței apei în planurile de siguranță a apei. În orașul
Orhei, în 2007 a fost elaborat un model de plan de siguranță a apei, iar după o revizuire și o discuție,
Banca Mondială a oferit orașului un credit de 2,5 milioane USD pentru a realiza un model pilot al
acestuia. Experiența utilă obținută vine ca suport la implementarea Protocolului
UNECE/OMS/Europa privind apa și sănătatea, din care face parte țara. În plus, aceasta vine în
 12

concordanță cu discuția post-2015 privind obiectivele de dezvoltare durabilă și cu identificarea

măsurilor pentru monitorizarea și evaluarea progreselor înregistrate în domeniul apei și sanitației.

Domeniul sanitației prezintă mai mari probleme decât apa potabilă: valorile de acoperire a populației
sunt mai mici, iar progresul - mai lent. În 2015 acoperirea cu sanitație îmbunătățită a populației
urbană era de 88 procente, în creștere cu 2 % față de 1990; pentru zonele rurale aceste cifre fiind de
67 % față de 51 % respectiv. Cât privește accesul la canalizare cifrele sunt mai mici: în 2013
acoperirea națională cu canalizare era de 35 %, în zonele urbane canalizare având 76,6 %, iar în cele
rurale - doar 10 %. Accesul la sistemul centralizat de apă sau sanitație nu este doar pentru orașe,
capacitatea financiară a gospodăriilor poate de asemenea influența accesul la tehnologiile îmbunătățite.
Moldova a fost printre cele 4 țări din regiune, care a reușit să ridice acoperirea de sanitație în zona
rurală și să reducă decalajul inegalității veniturilor din 1995-2010.

Programul comun de monitorizare al UNICEF/WHO privind aprovizionarea cu apă și sanitație a

evaluat recent progresele înregistrate în realizarea obiectivelor globale ale ODM: Republica Moldova
a înregistrat un progres moderat în comparație cu anii 1990, în ceea ce privește numărul populației cu
acces la surse îmbunătățite de apă și sanitație, în 2015 a fost atins de la 1/3 până la 2/3 din obiectivul
global.

Lipsa sistemelor de canalizare și tratare a apelor reziduale constituie o amenințare semnificativă

pentru poluarea microbiană a apei, în special în râurile mici care sunt utilizate pentru irigații și în
scopuri recreative. Datele privind conformitatea cu calitatea microbiologică indică o creștere a
indicatorilor microbiologici pe perioada 2004 - 2008, însă, datorită divergențelor în parametri
monitorizați și nivelului ridicat de agregare a datelor, este dificil să se facă o apreciere a gravității și
magnitudinii riscurilor de bolile asociate cu apa. Aceste probleme acute de poluare continuă să
persiste, deoarece, din motive financiare, construirea sistemelor de canalizare și tratarea apelor uzate
este amânată de la an altul.

Infecțiile gastrointestinale notificabile în Republica Moldova, care tind să se răspândească în timp,

indică o gravitate semnificativă a maladiilor asociate riscurilor de poluare a apei. Hepatita virală, în
special cea mai frecventă hepatită A des întâlnită în condiții sanitare și igienice proaste, pare să aibă o
importanță mai redusă pentru sănătatea publică din țară. În ce măsură aceasta reflectă situația reală
sau un eșec al constatării și/sau raportării, precum și accesul și capacitățile limitate de laborator
rămâme încă de identificat.

În 2007 s-au detectat două focare locale de boli asociate cu apa - șigelioza, cu 138 și 88 de cazuri,
agentul cauzal în aprovizionarea cu apă și și sursele focarelor fiind identificate. Deoarece nu este
posibil să se determine proporția cazurilor de fond ale infecțiilor gastro-intestinale acute și a focarelor
asociate cu apă și sanitație de calitate proastă, este posibil ca marea majoritate a infecțiilor cauzate de
apă să rămână nediagnosticate, iar multe focare - nedetectate.

UNICEF Moldova a realizat un sondaj național privind siguranța apei în școli în perioada anilor 2008-
2009. Din cele 1.526 școli, 69% au sisteme centralizate de alimentare cu apă și 31% au folosit apă din
fântâni, izvoare sau transportate în cisterne. Evaluarea calității apei potabile a evidențiat cea mai mare
rată de nerespectare a cantității de nitrați urmată de parametrii microbiologici cauzați de fântânile slab
sanitizate. Ca urmare a angajamentelor luate la Conferința ministerială de la Parma privind mediul și
sănătatea, Republica Moldova participă la consolidarea politicilor naționale pentru asigurarea apei și
igienei sigure în școli.
 13

Tabelul 7: Cei mai importanți indicatori ai utilizării apei pentru anii selectați 2005 – 2015.

2005 2010 2013 2014 2015

Numărul beneficarilor de apă, unități 2,547 2,495 2,372 2,439 2,501
Colectarea apei din fântâni naturale - total 852 851 839 837 840
Consumul de apă (utilizarea) (fără apă circular și apă
785 785 782 777 777
folosită consecutiv) - total
Din care
Pentru necesități de producție 583 581 580 579 579
Apă potabilă 18 17 17 16 17
Alimentare cu apă pentru agricultură 35 39 38 38 39
Alimentare cu apă pentru necesități gospodărești 120 118 118 113 114
Pierderi în timpul transportării 67 66 57 60 63
Cantitatea de apă în circulație și cea folosită
350 334 307 315 307
consecutiv
128.4
Volumul apelor reziduale evacuate, total, milioane de
0.7 127.4 121.5 128.5 Parte inferioară a
metri cubi
formularului

Sursă: Biroul Național de Statistică din Republica Molodva, Banca de date statistice, iulie 2015

Figura 1: Bolile infecțioase gastrointestinale, salmonella și hepatita virală, cazuri raportate la

100 000 de locuitori, 2000-2014
250 600

Gastrointestinal infectious diseases

500
200
S almonellosis, Viral Hepatitis

400
cases per 100 000

cases per 100 000

150

300

100
200

50
100

0 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Salmonellosis Viral Hepatitis Gastrointestinal infectious diseases

Sursă: Biroul Național de Statistică din republica Moldova, Banca de date statistice, iulie 2015

Siguranța alimentară și nutriția

Salmonela este o afecțiune tipică alimentată, iar incidența raportată rămâne ridicată pe parcursul
anilor (Figura S.2).

În ceea ce privește boala diareică acută - una dintre bolile majore ale sănătății publice în Republica
Moldova - în perioada 2012-2014 au fost raportate 32.086 cazuri asociate de produsele alimentare.
Privitor la siguranța substanțelor chimice, reziduurile de pesticide și nitrații reprezintă o problemă de
îngrijorare, capacitatea privind controlul reziduurilor de pesticide din alimente și furaje de origine
vegetală și animală necesitând a fi îmbunătățită.
 14

Bolile tradiționale recunoscute cauzate de apă și produsele alimentare, cum ar fi salmoneloza și

shigeloza, sunt raportate de Republica Moldova la rate care depășesc considerabil UE, sugerând atât
dimensiunile substanțiale ale problemei reale ale sănătății publice, cât și presupusa eficiență a
sistemelor lor pentru recunoașterea și raportarea. Cu toate acestea, unele dintre aceste boli, cum ar fi
campilobacterioza, hepatita A, legioneloza, sunt raportate mai rar decât în statele membre ale UE.

În comparație cu alte țări europene moldovenii au o dietă nesănătoasă: proporția energiei proteice
fiind mai mică decât cea a țărilor UE și CSI și la fel este și conținutul zilnic per persoană a energiei
din alimentație. În ciuda faptului că aceștia produc o cantitate substanțială de fructe și legume, aceștia
consumă aceste produse mai puțin decât ceilalți europeni. Supravegherea dezvoltării fizice a copiilor
cu vârstă școlară indică un consum insuficient de carne și produse din carne, produse lactate, fructe și
legume, ceea ce duce la un număr considerabil de copii cu malnutriție de proteine și vitamine. S-au
inițiat programe pentru combaterea deficienței de iod prin iodurarea sării și fortificarea făinii cu fier și
alți nutrienți pentru a preveni deficiența de fier și anemia.

Siguranța alimentară și protecția consumatorilor sunt considerate o prioritate în agenda de reformă a

Guvernului, iar politica privind siguranța alimentară au devenit în ultimii ani subiectul unor dezvoltări
importante. În prezent se elaborează un plan național de acțiune privind siguranța și nutriția
alimentară.

Tabelul 7: Producția agricolă brută cu prețuri curente (în milioane de lei), 2005 – 2015

2015
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
8,268 8,646 9,474 10,354 11,819 12,688 13,734 12,825 16,503 13,300 19,873 22,619 19,922 23,814 27,254 27,193

Sursă: Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova, Baza de Date Statistice, iulie 2015

Siguranța chimică

Produsele chimice din mediul înconjurător prezintă riscuri importante pentru sănătate, dar nu există
activități de bio-monitorizare asupra oamenilor pentru a estima expunerea populației la aceste pericole
și pentru a permite monitorizarea efectelor potențiale ale măsurilor de reabilitare. În 2009, Republica
Moldova a participat la studiul global coordonat UNEP-WHO privind poluanții organici persistenți
(POP) în laptele uman în cadrul Planului de monitorizare globală a Convenției de la Stockholm.
Rezultatele evaluării globale a expunerii umane la POP pentru perioada 2000-2012 arată niveluri
relativ ridicate pentru mai multe POP-uri în țară, ținând seama de faptul că nivelurile mai mari au fost
detectate în țări de la începutul perioadei și au fost urmate de o scădere. Cele mai ridicate niveluri de
perfluorooctan sulfonat (PFOS) din laptele uman (65,2 ng/g lipide) s-au înregistrat în Republica
Moldova. POP-urile mari din lapte au fost cel mai probabil asociate cu nivelurile ridicate de emisii -
țara nu a respectat obligațiile protocolului POP conform Convenției privind poluarea atmosferică
transfrontalieră pe distanțe lungi, depășind nivelul emisiilor din 1990 în perioada 2008-2009.

În ciuda posibilei scăderi a utilizării pesticidelor în ultimii ani, importul, depozitarea și utilizarea
acestora rămâne o preocupare pentru mediu și sănătate. Au fost întreprinse o serie de activități. În
scopul reducerii riscurilor pentru sănătate și mediu a fost creat un sistem național de înregistrare și
evaluare a produselor fitosanitare și îngrășămintelor. În urma unui regulament din 2009 privind
bifenilii policlorurați (PCB), este în proces un curs de inventariere națională a PCB-urilor. Ministerul
Mediului în cadrul unui proiect finanțat de Banca Mondială/Fondul Global pentru Mediu (GEF) a
creat o inventariere activă și cartografierea siturilor contaminate cu POP. Proiectul de gestionare și
distrugere a POP-urilor implementat cu sprijinul financiar al GEF în perioada 2006-2010 a dus la
incinerarea a 1.150 tone de pesticide învechite din 12 depozite într-o unitate autorizată din străinătate.
În cooperare cu donatorii străini, Republica Moldova a reușit să-și reducă semnificativ stocul de
pesticide și PCB-uri; în total, în perioada 2007-2012, au fost înlăturate și depozitate în străinătate,
2.276 tone de substanțe chimice (Capitolul 8 al celui de-al treilea EPR).
 15

Schimbările climatice

Creșterea temperaturii medii în țară din ultimii 30 de ani este un semnal de alarmă privind pericolul
schimbărilor climatice. Progresele schimbărilor climatice includ o ridicare a temperaturii aerului;
frecvența crescută a fenomenelor meteorologice extreme; ierni mai calde și mai umede, dar veri și
toamne mai calde și mai uscate; o scădere anuală continuă a precipitațiilor medii . Previziunile pentru
Europa indică faptul că riscul de inundații crește în nordul Europei Centrale și de Est și că seceta de
100 de ani va reveni la fiecare 50 de ani (sau mai puțin) în sudul și sud-estul Europei (inclusiv în
Republica Moldova). Cea mai mare parte a teritoriului Republicii Moldova se caracterizează printr-o
climă uscată sau sub-umedă. Ariditatea, care duce la o incidență sporită a secetei, se preconizează să
fie mai pronunțată, în timpul perioadei de vegetație a plantelor, din iunie până în octombrie.

Țara este predispusă la o serie de evenimente meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură și
sau de frig, inundațiile și alunecările de teren asociate, secetele și furtunile. Potrivit bazei de date a
Centrului de Cercetare a Epidemiologiei Dezastrelor (CRED), cele mai importante dezastre naturale
din perioada 1990-2014 care au cauzat mortalitatea și afectarea populaței în Republica Moldova au
fost inundațiile, temperaturile extreme (reci), vântul și seceta. Mai mult, pe parcursul valului de
căldură din 2007 la Chișinău, mortalitatea în exces (în special decesele cardiovasculare și respiratorii)
din aprilie până în septembrie a însumat 190 de cazuri, adică 6,5% din media deceselor pentru aceeași
perioadă de șase ani de referință (2000-2008 ).

Schimbările climatice vor agrava în continuare problemele de sănătate legate de calitatea aerului în
marile orașe, în special în Chișinău, contribuind la înrăutățirea consecințelor respiratorii ale grupurilor
de rezidenți și la creșterea astmei și alergiilor. Decesele legate de valurile de căldură sunt de așteptat
să crească și ele. Schimbările climatice și variabilitatea vor spori și mai mult riscul secetei și a
deficitului de apă și astfel al foamei și malnutriției. Creșterea frecvenței și intensității inundațiilor este
asociată cu o agravare crescută a bolilor cauzate de apă și de alimentație, cea mai vulnerabilă fiind
populația din zonele rurale. Capacitatea supravegherii bolilor infecțioase la nivel național este limitată,
în special cel ce ține de detectarea și raportarea bolilor cu potențial ridicat de epidemie în contextul
schimbărilor climatice.

Vulnerabilitatea populației Republicii Moldova atât la catastrofele de amploare, cât și la cele de mici
dimensiuni este adusă de sărăcie, infrastructură și comunicații nesatisfăcătoare, o agricultură non-
rezistentă și o serie de factori de mediu, cum ar fi despăduririle rapide și gestionarea deficitară a
bazinelor hidrografice sau poluarea mediului. În general, cele mai vulnerabile regiuni ale țării, a
schimbărilor climatice, sunt orașul Chișinău, sudul și parțial partea centrală a țării.

În cadrul contribuțiilor sale determinate la nivel național (INDC), Moldova face un angajament
necondiționat de reducere de la 64 până la 67% până în 2030 în comparașie cu 1990 a tuturor
emisiilor de gaze cu efect de seră care nu sunt acoperite de Protocolul de la Montreal (excluzând POP-
urile). Reducerea cu 67% implică un import de energie electrică de 30%, în timp ce reducerea de 64%
implică o auto-suficiență a energiei electrice. Dacă se adoptă un acord global care prevede transferul
de tehnologie, resursele financiare cu costuri reduse și cooperarea tehnică, angajamentul Republicii
Moldova va ajunge la o reducere de 78% față de 1990. Astfel, Moldova încurajează cooperarea pentru
țările dezvoltate pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să-și îndeplinească angajamentele. Acesta
este motivul pentru care este posibil să se găsească o listă de lacune și bariere în document și
majoritatea acestora ar putea fi abordate prin acest acord global. Documentul specifică o listă a
măsurilor care vor fi luate de Republica Moldova în toate sectoarele care au impact asupra
schimbărilor climatice, pentru a atinge acest obiectiv. Aceasta detaliază, de asemenea, un obiectiv pe
termen scurt, crearea până în 2018 a cadrului instituțional pentru punerea în aplicare eficientă a
acestor măsuri, de exemplu prin includerea schimbărilor climatice în toate politicile sectoriale. În
afară de aceasta până în 2020, se preconizează punerea în aplicare a unui mecanism de monitorizare a
impactului schimbărilor climatice.
 16

Gestionarea deșeurilor

În 2013, guvernul Republicii Moldova a adoptat Strategia națională de gestionare a deșeurilor (2013-
2027). Strategia urmărește dezvoltarea unei infrastructuri și servicii pentru a proteja în mod adecvat
mediul înconjurător de efectele asociate gestionării deșeurilor generate în țară. Aceasta include
stabilirea unui cadru juridic și instituțional, bazat pe cele din UE.

Gestionarea incorectă a deșeurilor a afectat comunitățile locale, amenințând mediul și contribuind la

emisiile globale de gaze cu efect de seră în anii anteriori. Strategia Națională de Gestionare a
Deșeurilor (NWMS) are ca scop stoparea acesteia prin următoarele tehnici:
a) Prevenirea: în special a producerii deșeurilor în partea superioară a ierarhiei este cea mai căutată
opțiune. Prevenirea înseamnă o încetinire și o inversare a ratei crescânde a deșeurilor și a calităților
periculoase ale deșeurilor produse;
b) Reutilizarea și reciclarea: Aceste tehnici se referă la utilizarea deșeurilor ca materii prime
secundare, fie fără prelucrare suplimentară (refolosire), fie cu prelucrare ulterioară (reciclare);
c) Recuperare: Această tehnică se referă la extragerea valorii inițiale (inclusiv energia) din deșeurile
produse. Recuperarea include utilizarea fracțiunii de combustibil a deșeurilor drept combustibil
alternativ în producția de energie electrică și termică;
d) Eliminarea: Această tehnică se bazează pe arderea în instalațiile de depozitare a deșeurilor și
componentelor deșeurilor care nu pot fi deja trimise pentru reutilizare, reciclare și recuperare și se
crede că reduc considerabil emisiile din mediu.

Conștientizarea și participarea publicului sunt esențiale pentru realizarea și sprijinirea gestionării

deșeurilor la nivel național și regional. În ciuda complexității mari a problemelor legate de deșeuri și a
schimbărilor în sistemele de tratare a deșeurilor, toate strategiile de gestionare a acestora necesită în
mod obligatoriu implicarea gospodăriilor, a întreprinderilor și a societății civile într-o largă consultare
publică pentru atingerea obiectivelor strategice.

Sloganul societății civile "numai împreună putem avea un mediu curat" este un impuls pentru
colaborarea și dezvoltarea conștientizării publice privind protecția mediului. Mai mult ca atât,
sprijinul partenerilor internaționali, inclusiv a Comisiei Europeane, Instituțiilor Financiare
Internaționale și Agențiilor de Dezvoltare, este vitală pentru realizarea ritmului necesar de dezvoltare
pentru aproximarea practicilor europene de gestionare a deșeurilor.

Guvernul Republicii Moldova se angajează să dezvolte un nou cadru legal și instituțional privind
reglementarea gestionării deșeurilor în conformitate cu legislația UE, inclusiv reglementarea
diferitelor fluxuri de deșeuri și operațiunile de reciclare, recuperare și eliminare a deșeurilor, crearea
unui sistem eficient și progresiv, instituțional și sistemul administrativ de gestionare a deșeurilor,
monitorizarea, implementarea și respectarea legii privind mediul; cu toate acestea, aspectul cel mai
dificil ar fi atragerea investitorilor.

În ciuda ambițiilor guvernului, anul 2015 nu a fost un an favorabil în ce privește gestionarea

deșeurilor (vezi tabelele 7 și 8). Stocul total de deșeuri a crescut cu aproximativ 18%, iar cantitatea de
deșeuri toxice a crescut cu aproape 50%.
 17

Tabelul 7: Evoluția stocului total de deșeuri din 2015, x 1,000 tone

Distrus și
Care a existat
transportat la Care a existat la
la începutul Generat Aporturi Utilizat Aprovizionat
rampele de sfârșitul anului
anului
deșeuri
8,684.60 3,981.20 867.3 609.9 1,250.90 1,396.80 10,275.50

Sursă: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Statistical databank, iulie 2015

Tabelul 8: Evoluția stocului de deșeuri toxice, 2000 - 2015, în tone

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
11.9 11 8.6 7.8 7.9 7.4 6.5 6.5 6.5 6.5 6.1 6.4 6.3 6.2 9.2

Sursă: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Statistical databank, iulie 2015

Secțiunea 3: Managementul sănătății mediului

Cadrul politic

Cu numeroasele programe politice aflate în curs de elaborare, nu există un program național integrat
privind mediul și sănătatea. Programul de activitate al Guvernului privind integrarea europeană:
libertate, democrație, bunăstare pentru perioada 2011-2014 stabilește agenda politică de dezvoltare
economică și socială și integrare în Uniunea Europeană, luând încă o abordare sectorială clară privind
sănătatea populației și protecția mediului.

Strategia națională 2014-2023 privind mediul înconjurător, cu componentele sale intersectoriale și

transversale, reprezintă "nucleul" unui program integrat național. Obiectivul principal este ca prin
gestionarea eficientă a îmbunătățirii calității mediului să se asigure dreptul populației la un mediu
curat, sănătos și durabil. Componentele principale se concentrează pe armonizarea legislației cu
acquis-ul UE, reforma sectorului de mediu, integrarea preocupărilor legate de mediu în alte sectoare,
precum și evaluarea impactului asupra mediului și evaluarea strategică a acestuia, cu scopul de a
reduce riscurile pentru mediu și sănătatea umană. Obiectivele specifice ale strategiei foarte importante
pentru sănătatea populației se concentrează asupra calității aerului, a aprovizionării cu apă și a epurării
apelor uzate, gestionării deșeurilor și remedierii locurilor importante de poluare industrială.

În ceea ce privește calitatea aerului, acțiunile planificate se concentrează asupra îmbunătățirii și

eradicării poluării excesive la sursă, punerea în aplicare a unui sistem național de monitorizare a
calității aerului care să respecte cerințele UE, instituționalizarea unui sistem de management și
planificare a calității aerului la nivel național și local. Mecanismele de răspundere sunt totuși limitate
doar pentru respectarea standardelor de calitate a mediului.

În ceea ce privește gestionarea resurselor de apă și mediile sigure pentru apă, managementul bazinului
hidrografic va fi consolidat și vor fi introduse planuri de gestionare a riscurilor la inundații. Este
prevăzută dezvoltarea ulterioară a infrastructurii de alimentare cu apă și canalizare în scopul atingerii
până în anul 2023 a 80% din populația țării cu acces la sisteme și servicii de alimentare cu apă sigure
și 65% sisteme și servicii de sanitație; de asemenea, este în curs de revizuire strategia de alimentare cu
apă și sanitație. Va fi consolidată și puse în aplicare planurile de siguranță a apei în întreaga țară
pentru gestionarea durabilă a apei potabile, asigurându-se un nivel ridicat de protecție a sănătății.

Strategia de mediu servește ca umbrelă pentru planificarea strategică la toate nivelurile. Ea integrează
două programe transversale privind politicile din domeniul schimbărilor climatice: dezvoltarea redusă
a emisiilor și adaptarea la schimbările climatice (capitolul 6 al celui de-al treilea EPR). Acestea sunt
 18

proiecte de documente politice în așteptarea aprobării de către Guvern. În cadrul strategiei de adaptare
la schimbările climatice, măsurile din sectorul sănătății s-au concentrat pe: translarea dovezilor și
cunoștințelor științifice existente în țară într-o evaluare națională structurată a riscurilor de sănătate ale
schimbărilor climatice și aducerea acesteia în atenția factorilor de decizie politică; dezvoltarea
măsurilor de sănătate și integrarea acestora în planurile de adaptare; revizuirea și actualizarea
sistemului de supraveghere a bolilor pentru a cuprinde condițiile climatice extreme legate de sănătate;
identificarea, monitorizarea și orientarea grupurilor de risc și a populațiilor vulnerabile; asigurarea
accesului la asistență medicală pentru comunitățile îndepărtate și populațiile vulnerabile în condiții
meteorologice extreme.

Politica națională de sănătate 2007-2021 stabilește ca unul dintre obiectivele sale specifice să fie
crearea unui mediu sănătos și sigur. În plus, Strategia națională pentru sănătatea publică 2014-2020
stabilește o viziune pentru o sănătate durabilă prin împuternicirea sistemului de sănătate publică și a
serviciilor de înaltă calitate la nivel de individ, comunitate și populație. Activitățile esențiale de
sănătate publică includ: (a) monitorizarea stării de sănătate a populației și a tendințelor pentru
identificarea problemelor de sănătate și a factorilor de risc, precum și furnizarea de informații fiabile
și la timp pentru a sprijini procesul decizional relevant; (b) consolidarea legilor și reglementărilor
pentru protecția sănătății care asigură capacitățile și controalele relevante; (c) planificarea, pregătirea,
răspunsul și gestionarea crizelor în contextul urgențelor privind sănătatea publică.

Strategia este însoțită de un Plan detaliat de acțiuni cu obiective și sarcini specifice legate de
împuternicirea pregătirii și reacției la situațiile de urgență din domeniul sănătății publice. O relevanță
deosebită o reprezintă ajustarea la standarde internaționale a cadrului juridic privind urgențele de
sănătate publică de origine chimică, biologică și radiologică; instituirea unui sistem național integrat
de prevenire a situațiilor de urgență din domeniul sănătății publice și răspunderea pentru sectorul de
sănătate; precum și pregătirea periodică a echipelor de intervenție.

Activitățile transversale includ responsabilitățile privind inspecția, monitorizarea și aplicarea în

domeniul siguranței alimentare, al monitorizării sănătății mediului și al sănătății și siguranței la locul
de muncă, care sunt împărțite în sectorul sănătății și alte sectoare. Mai mult de atât, supravegherea și
raportarea epidemiologică și sistemul informațional privind sănătatea publică și factorii determinanți
ai acesteia se află în centrul pachetului de servicii publice de sănătate.

Strategia națională privind sănătatea publică 2014-2020 prevede anumite măsuri de politică pentru a
promova colaborarea intersectorială. Acestea se bazează pe dezvoltarea de programe transsectoriale
care implică sănătatea, agricultura și industria alimentară, mediul, educația, transportul și autoritățile
locale cu obiective specifice, măsurabile, pentru prevenirea bolilor transmisibile și netransmisibile
prin reducerea riscurilor de sănătate pentru mediu. Apoi, să fie stabilite anumite mecanisme
organizatorice, sub forma Consiliului Național de Coordonare a Sănătății Publice, care să
supravegheze programele transsectoriale cu responsabilități clar definite ale fiecărei părți interesate.
În cele din urmă, trebuie să fie dezvoltat un parteneriat la nivel național și local care implică diferite
sectoare și societatea civilă prin introducerea "Sănătății în toate politicile".

O paralelă a strategiilor de mediu și de sănătate publică arată o serie de comunități și, în general, un
bun potențial de sprijinire a acțiunilor comune în domeniul mediului și sănătății publice.

(a) În ceea ce privește procesele, ambele strategii au o fază inițială, relativ scurtă (2014-2016) pentru
a alinia cadrul strategic, de reglementare și juridic la acquis-ul comunitar. Faza următoare (2016-
2020), este destinată implementării și punerii în aplicare a reglementărilor și pentru lansarea
măsurilor complexe de reducere a riscurilor pentru mediu și sănătate publică, în scopul
îmbunătățirii calității vieții și serviciilor. O a treia fază (după 2020) este axată pe strategia de
mediu, în care beneficiile tuturor măsurilor întreprinse vor fi evaluate prin modul în care se va
face, va fi decisă în viitor.
(b) Protecția mediului și a sănătății publice prin punerea în aplicare a evaluării strategice de mediu și
a evaluării impactului asupra mediului. Cerințele generale sunt definite pentru mediul
 19

înconjurător fără implicații privind evaluarea impactului asupra sănătății și asupra mediului.
Aceasta este atât pentru mediu, cât și pentru strategia de sănătate publică. Lipsește integrarea
aspectelor de sănătate în politicile de mediu și sectoriale. Nu sunt prevăzute măsurile
multisectoriale privind transportul, sănătatea și mediul, integrarea preocupărilor legate de sănătate
în planificarea urbană și managementul calității mediului, cu beneficii societale considerabil mai
mari, în strategia de mediu sau în domeniul sănătății publice.
(c) Ambele sectoare de mediu și de sănătate au identificat domenii comune de acțiuni. Pentru mediul
înconjurător, implicarea sectorului de sănătate este în planificarea acțiunilor strategice și
formularea politicilor, de ex. stabilirea standardelor de calitate a mediului pentru sănătate și a
măsurilor de protecție a sănătății; pentru unele aspecte precum apa potabilă, de asemenea,
monitorizarea conformității și managementul calității. În sectorul sănătății, implicarea acestuia
vizează monitorizarea și evaluarea implementării politicilor prin instituirea unui sistem
informațional bazat pe indicatori de sănătate publică. Acțiunea cheie a strategiei de mediu se
concentrează asupra creării unui sistem informațional integrat bazat pe un set de indicatori. În
orice caz, informațiile despre intersecția mediului cu sănătatea, și anume indicarea expunerii
populației la poluare sau efectele conexe asupra sănătății, nu sunt prevăzute să fie incluse în
sistem (sisteme).
(d) Obiectivele specifice ale strategiilor vizează avansarea sistemelor de monitorizare a mediului și a
sistemelor de supraveghere a sănătății publice, consolidarea obligațiilor de raportare și de schimb
de date, precum și furnizarea de informații. Ambele strategii cuprind planuri de acțiune furnizate
cu indicatori "de afaceri" (administrativi) mai mult de bază pentru a măsura progresul
implementării.

Programul Național pentru Managementul Sanitar al Substanțelor Chimice din Moldova, aprobat în
2010, face bilanțul recomandărilor primului profil național pentru managementul chimic, elaborat prin
intermediul proiectului de parteneriat UNEP-Moldova în cadrul abordării strategice a
managementului chimic internațional (SAICM) și stabilește un proces în două faze. Prima fază (2010-
2015) s-a axat pe consolidarea integrității juridice, normative și instituționale pentru gestionarea
substanțelor chimice, alinierea la standardele internaționale, consolidarea capacităților umane și
tehnice, inițierea de activități pentru reducerea riscurilor asociate cu substanțele chimice periculoase
prioritare. A fost elaborat un mecanism operațional de coordonare între sectoare și administrații
descentralizate în domeniul gestionării chimice și a fost pregătită o propunere de rezoluție a
Guvernului privind înființarea unei Agenții Naționale pentru Securitatea Chimică. Etapa a doua
(2016-2020) se va ocupa de evaluarea efectelor măsurilor de gestionare a substanțelor chimice și de
implementarea mai bună a producției în ceea ce privește reducerea riscului de siguranță chimică, dar
cum se va face și ce instituții vor fi mandatate se va determina în viitor.

În cadrul acestor deliberări, "argumentul" privind sănătatea publică este doar un subiect de
considerație generală, fără evaluarea și utilizarea specifică a informațiilor privind impactul asupra
sănătății și mediului sau a dispozițiilor specifice privind sectorul sănătății. În timp ce sectoarele
economice funcționează la nivelul determinanților din partea de sus ale lanțului cauză-efect, ce ar
indica că activitățile sectoriale trebuie să fie responsabile pentru atingerea unui obiectiv comun de
reducere și eliminare a expunerii populației la substanțele chimice periculoase din mediul înconjurător.

Printre altele, HG nr. 33 din 2007 privind procedurile și normele de elaborare a documentelor de
politici impune monitorizarea și evaluarea implementării acestor documente. În ciuda acestui fapt,
este destul de dificil să se găsească informații despre statut sau un raport privind progresul punerii în
aplicare a diferitelor strategii și programe de politică.

Cadrul legislativ

Pentru a pune în practică abordarea strategică integrată și acțiunea coordonată privind problemele
transversale, în prezent se elaborează o serie de acțiuni-cheie ale legislației de mediu, iar unele - se
află în revizuire majoră.
 20

Legea din 2007 privind rețeaua națională de mediu, nr. 94-XVI, creează cadrul legal pentru înființarea,
dezvoltarea, gestionarea și protecția rețelei, ca parte a Rețelei ecologice paneuropene și a rețelelor
locale de mediu.

Legea din 2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, nr. 10-XVI, stabilește conținutul
acesteia (ca o activitate amplă care implică și promovarea sănătății, programele de prevenire și control
al bolilor), competențele și capacitățile guvernului, Ministerul Sănătății, alte autorități guvernamentale
centrale și locale. Aceasta reglementează supravegherea bolilor transmisibile și netransmisibile,
controlul și prevenirea bolilor, inclusiv investigarea focarelor și autorizează funcțiile principale ale
sistemului informațional de sănătate publică. Un capitol dedicat se referă la abordarea,
responsabilitățile și gestionarea situațiilor de urgență în domeniul sănătății publice. În contextul
Regulamentului internațional privind sănătatea (2005), legea stabilește articole speciale de "abilitare"
pentru acțiuni specifice care pot fi solicitate în timpul urgențelor în domeniul sănătatății publice.

Normele suplimentare stabilesc obligativitatea notificării anumitor boli și a evenimentelor de sănătate

publică, inclusiv a focarelor, dezvoltarea rețelei de supraveghere a laboratoarelor de sănătate publică.
De asemenea, acestea stabilesc definiții, clasificări și criterii de evaluare pentru situațiile de urgență,
precum și metodologia pentru colectarea datelor și a fluxului de informații. Schimbul de date între
serviciul veterinar și supravegherea sănătății publice este, de asemenea, susținut de regulament.

Legea stipulează prevederi pentru sănătatea publică, cum ar fi planificarea și construcția așezărilor
umane, delimitând zone sanitare pentru reducerea efectelor stresului fizic și chimic asupra sănătății în
diferite medii (aer, sol, apă), precum și în diferite locații (case, locuri de muncă). De asemenea, se
stabilesc norme privind autorizarea sanitară a produselor, serviciilor și a anumitor tipuri de activități
de sănătate publică.

Într-o anumită măsură, Legea din 2009 servește drept document intermediar pentru Strategia națională
privind sănătatea publică 2014-2020, punând sănătatea publică în centrul politicii, făcând o trecere de
la tratamentul bolii la prevenire, acționând asupra factorilor de sănătate.

Proiectul de lege privind substanțele chimice care se află în prezent în curs de revizuire pentru
asigurarea unei legături stricte cu reglementările relevante ale UE include prevederi referitoare la
gestionarea integrată a substanțelor chimice pe toată durata ciclului lor de viață, clasificarea,
ambalarea, etichetarea, înregistrarea substanțelor și amestecurilor, evaluarea, autorizarea și
restricționarea anumitor produse chimice. Cadrul juridic privind controlul accidentelor legate de
substanțele periculoase este în curs de elaborare, dar necesită eforturi suplimentare pentru a consolida
aspectele de pregătire și răspundere. Regulamentul privind notificarea accidentelor industriale se află
într-o fază incipientă.

Legea nr. 93 privind protecția civilă și situațiile de urgență din 2007 stabilește serviciile de protecție
civilă și situații de urgență, definește rolurile și responsabilitățile sale la nivel național și subnațional,
precum și condițiile de serviciu.

Legea nr. 113 privind principiile generale și cerințele privind dispozițiile din domeniul siguranței
alimentare din 2012 stabilește domenii de competență pentru monitorizarea și controlul produselor
alimentare.

Legea Apelor nr. 272 din 2011, în vigoare din octombrie 2013, include dispoziții privind raioanele
hidrografice, stabilirea aranjamentelor administrative pentru apele internaționale, analiza
caracteristicilor sectorului hidrografic, realizarea evaluării preliminare a inundațiilor, pregătirea
hărților cu risc de inundații și hărțile inundațiilor periculoase, stabilirea planurilor de gestionare a
riscului de inundații, stabilirea programelor de monitorizare a calității apei, programele de gestionare
a bazinelor hidrografice și consultarea cu publicul.
 21

Principalele măsuri de executare în caz de nerespectare reprezintă sancțiunile pentru încălcarea

dispozițiilor legale; acestea sunt reglementate prin Codul privind infracțiunile din anul 2008 nr. 218
("Codul contravențional"). Lipsesc măsurile de remediere pentru minimizarea riscului de nerespectare
și restabilire a calității mediului, cu prioritate acordată rectificării problemelor de la sursă sau a
acțiunilor specifice destinate protejării populației expusă riscului.

În ultimii cinci ani și cu sprijinul agențiilor de ajutor străin și al organizațiilor internaționale,

Republica Moldova a avansat în mod semnificativ punerea în aplicare a Protocolului privind apa și
sănătatea la Convenția UNECE / OMS / Europa din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de
apă transfrontaliere și Lacurile Internaționale. În legătură cu dialogurile de politică națională și
internațională relevante (managementul integrat al resurselor de apă, alimentarea cu apă și sanitație)
au fost stabilite ținte și date-țintă pentru calitatea apei potabile și deversări și pentru performanța
alimentării cu apă și tratarea apelor uzate precum și pentru reducerea și prevenirea bolilor legate de
apă și a focarelor. Aceste obiective, împreună cu măsurile de realizare a acestora, au fost aprobate de
ministerele Mediului și Sănătății.

Un plan concis de acțiuni este în curs de elaborare, care definește activitățile specifice pentru
atingerea obiectivelor și termenelor-țintă, cerințele financiare și sursele acestora, precum și resursele
umane necesare. Procesul oferă, de asemenea, contribuții utile la strategia guvernamentală revizuită
privind alimentarea cu apă și sanitație și la strategia națională de adaptare pentru creșterea rezistenței
apei și sanitației la schimbările climatice. Un raport privind procesul de implementare este așteptat în
2016.

Registrul de eliberare și transfer al poluanților, care urmează să fie stabilit în conformitate cu

Protocolul UNECE privind registrele de eliberare și transfer al poluanților din Convenția privind
accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul justiției la problemele de
mediu, este o politică eficientă ca instrument de control al poluării surselor și, în același timp, un
serviciu de informare privind emisiile de poluanți în mediu. Acest serviciu este de o importanță
deosebită pentru sănătate, deoarece furnizează semnale importante pentru acțiunile preventive privind
declanșările periculoase înainte ca efectele asupra sănătății să aibă loc, de exemplu, în cazul POP-
urilor.

Cadrul Instituțional

Ministerul Sănătății

Ministerul Sănătății este responsabil de elaborarea și monitorizarea implementării politicilor de

sănătate publică, a legislației și reglementărilor în domeniu, prin promovarea includerii acțiunilor
legate de sănătate în toate politicile publice și prin sprijinirea implementării eficiente a acestora în alte
sectoare.

Serviciul Sănătății Publice de Stat (PHS) - un grup integrat de entități din cadrul Ministerului pentru
Centrul Național de Sănătate Publică și Centrele de Sănătate Publică la nivel municipal și județ / raion
este responsabil și finanțat direct de Ministerul Sănătății. Este condus în mod direct de către un
ministru adjunct fiind principalul medic șef de stat al Republicii și coordonat de minister prin
intermediul Direcției sale de Sănătate Publică. Numeroasele reforme ale serviciilor sanitar-
epidemiologice, precum și revizuirea legislației privind sănătatea publică au adus schimbări
organizaționale semnificative. Infrastructura sanitară epidemiologică a fost transformată mai întâi în
Centrele de Medicină Preventivă și reorganizată în 2009 în PHS similară cu practicile europene și în
conformitate cu recomandările OMS.

Infrastructura PHS cuprinde Centrul Național de Sănătate Publică (NCPH), 36 de Centre de Sănătate
Publică (CPH) la nivel județean / raion și două Centre în municipiile Chișinău și Bălți.
 22

NCPH este în directă răspundere la Ministerul Sănătății și este responsabilă pentru majoritatea
funcțiilor principale de sănătate publică la nivel național. Acestea includ monitorizarea și evaluarea
riscurilor de sănătate publică și de sănătate, furnizarea de consultanță de specialitate în materie de
politică în domeniul sănătății, inclusiv măsuri de atenuare a acestora și elaborarea programelor și
măsurilor de prevenire a bolilor. Centrul de asemenea contribuie la dezvoltarea profesională a
expertilor din domeniul sănătătii publice și efectuează cercetări în acest domeniu.

Este obligatoriu să se evalueze și să se raporteze referitor la implementarea politicilor naționale de

sănătate publică și să se elaboreze rapoarte anuale privind "Supravegherea Sănătății Publice de Stat în
Moldova", utilizând indicatori principali de sănătate și rezultate ce țin de respectarea monitorizării
igienico-sanitare pentru a descrie situația și cele mai recente evoluții (de obicei trei) ani.

Centrele raionale/municipale de sănătate publică (CPH) sunt în direct răspundere cu Ministerul

Sănătății și se bazează pe asistența tehnică și metodologică a CNPF; cu NCPH servind drept centru de
instruire. Ei coordonează punerea în aplicare a politicilor naționale de sănătate publică în jurisdicțiile
lor; cât și întreprinde funcții de bază din domeniul sănătății publice legate de monitorizare, prevenire,
protecție și promovare a sănătății și le raportează la CNPF.

Structurile și organizațiile din sectorul CPH variază în funcție de mărimea populației deservite, dar
toate au diviziuni sau departamente pentru supravegherea și controlul bolilor transmisibile,
promovarea sănătății și supravegherea bolilor netransmisibile, protecția sănătății (inclusiv sănătatea
mediului, sănătatea ocupațională, sănătatea copilului și adolescentului) și managementul sănătății
publice. Aceste servicii sunt susținute de laboratoare de microbiologie și de mediu, suport IT, suport
administrativ și logistic. În fiecare dintre cele 36 de centre raionale sau municipale pentru sănătate
publică (CPH), există laboratoare microbiologice și igienico-sanitare/de mediu, împreună cu
laboratoarele asemănătoare de la NCPH. În plus, există două laboratoare radiologice, amplasate la
Chișinău și la NCPH Bălți. În ciuda existenței inspecției electronice, unele centre utilizează încă
format de hârtie pentru raportare; hârtia și inspecția electronică funcționează în paralel.

Funcțiile de bază ale laboratorului sunt în a furniza detectarea și confirmarea cazurilor de boli
infecțioase și a riscurilor mai mari ale sănătății publice (biologice, chimice, radiologice). Probele
clinice și de mediu (de exemplu, alimente, apă, vectorii) sunt testate în laboratoarele microbiologice
din domeniul sănătății publice, atât la nivel național, cât și la nivel raional.

Prin laboratoarele lor, Centrele efectuează monitorizarea normelor de igienă și sănătate ale: (a)
calității apei din mai multe corpuri de apă de suprafață, care sunt utilizate pentru alimentarea cu apă
potabilă; (b) calitatea apei potabile a aprovizionării cu apă comunală și cea a fântânilor în zonele
rurale; (c) calitatea apei pentru scăldat în locurile desemnate; (d) calitatea solului în zonele de
agrement, așezările umane (în special școlile și locurile de joacă) și zonele din jurul admisiilor de apă
potabilă (Capitolul 4 al celui de-al treilea EPR). Laboratoarele de igienă sanitară sunt responsabile de
monitorizarea calității aerului în zonele urbane, dar metodele nu sunt în concordanță cu cerințele
internaționale privind protecția sănătății mediului, cum ar fi Orientările OMS privind calitatea aerului.
Însă datele colectate în principal sub forma depășirilor standardelor învechite ale calității aerului și
raportate ca cifre agregate nu oferă indicații cu privire la riscurile legate de sănătate.

Doar laboratoarele din cadrul CNPF și Centrele de Sănătate Publică din municipiile Chișinău și Bălți
din raioanele mai mari dispun de facilități tehnice și de capacitate de monitorizare a factorilor de risc;
în țară lipsește echipamentul modern și personalul calificat. Acest lucru este valabil și în cazul
laboratoarelor de igienă sanitară care au mai degrabă un echipament de bază.

Ministerul Mediului

Ministerul Mediului (MEC) este organul administrației publice centrale care dezvoltă și promovează
politica de stat privind protecția mediului și utilizarea rațională a resurselor naturale. Funcțiile sale
cheie sunt asigurate de cele patru departamente: (i) analiza, monitorizarea și evaluarea politicilor; (ii)
 23

gestionarea apei; (iii) prevenirea poluării și gestionarea deșeurilor; și (iv) resursele naturale și
biodiversitatea. În plus, Ministerul supraveghează activitatea mai multor birouri consacrate și a
unităților de implementare a proiectelor.

Ministerul Mediului dispune de o serie de instituții subordonate cu funcții de reglementare,

implementare a politicilor și de control, din care, relevante pentru mediu și sănătate sunt următoarele:
Agenția "Apele Moldovei" este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicii de
stat privind gestionarea resurselor de apă, hidroameliorarea (amenajarea teritoriului) și alimentarea cu
apă și sanitație. Agenția Națională pentru Reglementarea Activităților Nucleare și Radiologie
reglementează activitățile nucleare și radiologice (Capitolul 1 al celui de-al treilea EPR). Serviciul
Hidrometeorologic de Stat (SHS) este responsabil de monitorizarea condițiilor hidrometeorologice și
calității mediului înconjurător, în special a aerului înconjurător, a apelor de suprafață și a solului,
situația radioactivă și efectuarea prognozelor meteorologice (Capitolul 4 al celui de-al treilea EPR).
Inspectoratul Ecologic de Stat emite autorizații privind emisiile din aer și privind utilizarea specială a
apei cât și efectuează expertiza ecologică de stat și controlul de stat cu privire la respectarea cerințelor
legislației de mediu. Acesta produce rapoarte anuale voluminoase care combină aspecte de mediu cu
rezultatele controalelor efectuate în cursul anului. În prezent, infrastructura țării integrează în raioane /
județe 31 inspecții ecologice, 4 agenții ecologice în orașele Chișinău, Bălți, Cahul și unitatea
teritorială administrativă Gagauzia (Capitolul 2 al celui de-al treilea EPR).

Cât privește infrastructura instituțională care implică mai multe instituții fără responsabilități clar
stabilite, există unele suprapuneri de funcții, în special în ceea ce privește problemele legate de apă, în
același timp nu există o responsabilitate clară în ceea ce privește protecția aerului. În plus, nu există o
distincție clară a competențelor între Ministerul Mediului și instituțiile sale subordonate, și anume
competențele de elaborare a politicilor de mediu, implementarea și controlul acestora în vederea
respectării legislației. În prezent, a fost întreprinsă o reformă instituțională în sectorul mediului în
scopul separării controlului și a constrângerii de la procesul politic.

Monitorizarea tabloului de situație cu privire la mediul înconjurător și sănătatea publică rămâne

fragmentată cu multe instituții implicate, o lipsă a coordonării rețelelor de monitorizare care intră sub
incidența diferitelor autorități și schimbul redus de informații. Valorile componente privind
conformitatea, adică proporția depășirilor parametrilor de calitate a mediului față de normele și
standardele predefinite utilizate cel mai adesea nu oferă în rapoartele de sănătate publică indicații
privind amploarea riscurilor de sănătate pentru mediu, populația afectată sau potențialul "pericol". Nu
se furnizează nici informații despre modificările riscurilor ca urmare a intervențiilor. În ciuda
disponibilității instrumentelor GIS, atât ca parte a sistemului electronic de supraveghere a sănătății,
cât și ca aplicație web pentru mediu, nu există nici o încercare de a lega datele de mediu și de sănătate
publică.

Alte instituții

Agenția Națională pentru Siguranța Alimentară (FSA) a fost înființată recent prin fuzionarea
Inspectoratului General pentru Supravegherea Fitosanitară și Controlul Semințelor și Agenției pentru
Sănătate Veterinară și Siguranța Produselor Animale. Agenția este o entitate separată de Ministerul
Agriculturii și Industriei Alimentare, care raportează direct Guvernului; infrastructura sa
organizațională este în prezent în curs de elaborare. Principalele sale responsabilități se axează pe
asigurarea alimentației sigure în lanțul alimentar "de la câmp la furculiță", inclusiv sănătatea animală,
controlul zoonozelor și cooperarea cu Ministerul Sănătății în domeniul siguranței alimentare.
Ministerul Sănătății este responsabil pentru prevenirea bolilor alimentare și pentru intervențiile
primare și secundare de prevenire, precum și pentru cercetarea epidemiologică a focarelor alimentare.
Supravegherea bolilor alimentare naționale este în curs de elaborare în cadrul Serviciului de Stat
pentru Sănătate Publică.

Legătura cu Agenția Națională pentru Siguranța Alimentară, precum și cu Agenția pentru Protecția
Consumatorilor din cadrul Ministerului Economiei pare a fi limitată. Deși este prevăzut de regulament,
 24

nu există nici o legătură între bazele de date pentru supravegherea bolilor infecțioase umane și
veterinare sau schimbul coordonat de informații.

Managementul siguranței chimice

Responsabilitatea privind gestionarea chimică periculoasă este răspândită în mai multe ministere cu
responsabilități neclare și suprapuse. Registrul național al substanțelor chimice, precum și
monitorizarea și controlul mediului înconjurător pentru respectarea legislației periculoase de
gestionare se află la Ministerul Mediului. Ministerul Economiei și Comerțului este responsabil pentru
substanțele chimice, ca material utilizat în industrie, inclusiv importul/exportul acestora; Ministerul
Agriculturii și Industriei Alimentare este responsabil de gestionarea și controlul produselor
fitosanitare și îngrășămintelor. Ministerul Sănătății se ocupă de biocide, produse farmaceutice și
substanțe chimice în deșeurile spitalicești, precum și de stabilirea unor norme și standarde și de
aprobare a pesticidelor și substanțelor chimice pentru utilizare în țară, Ministerul Muncii, Protecției
Sociale și Familiei - de control și prevenirea expunerii la substanțe chimice la locul de muncă.
Monitorizarea pericolelor chimice este răspândită, de asemenea, între diferite instituții fără
responsabilități clare, inclusiv schimbul de informații. De exemplu, monitorizarea substanțelor
chimice din sol a fost efectuată de SHS prin intermediul Centrului său consacrat monitorizării calității
solului și de către Centrul Național de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății.

În cursul dezvoltării primului profil național pentru gestionarea chimică din cadrul programului
SAICM Quick Start, a fost creat un grup multisectorial care implică părți interesate din sectoarele
economiei, agriculturii, sănătății, muncii și social, mediul academic și ONG-urile conduse de
Ministerul Mediului - Punctul focal național pentru SAICM. Ministerul Sănătății a creat un centru de
securitate chimică și toxicologie în cadrul CNPF pentru a întări implicarea sectorului sănătății și a
lucra la aspectele transversale. Grupul a fost modernizat pentru a fi un organism transsectorial pentru
a coordona implementarea programului național privind gestionarea sănătoasă a substanțelor chimice,
sub forma unui grup de lucru interministerial. Aceasta implică reprezentanți ai administrațiilor
centrale din agricultură, economie, sănătate, muncă, transport, apărare, finanțe, situații de urgență și
cele ale autorităților publice locale, precum și părțile interesate din mediu, industrie și mediul
academic.

Responsabilitățile pentru sănătatea ocupațională sunt împărțite în administrația muncii și sănătate:

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei este responsabil de legislație și de Ministerul
Sănătății - de monitorizare a sănătății ocupaționale și de controlul factorilor de risc din mediul de
lucru. Serviciul de Sănătate Publică de Stat monitorizează o serie de factori la locul de muncă, cum ar
fi substanțele toxice, radiațiile, zgomotul, vibrațiile, microclimatul necorespunzător și raportează cu
privire la conformitatea într-un format foarte agregat. De asemenea, se face diagnosticarea și
confirmarea bolilor profesionale. Inspecția muncii raportează cu privire la accidentele de muncă și
victímele lor, fără a specifica tipul rănirii și cauza potențială. Infrastructura de sănătate și securitate
ocupațională se află în proces de reorganizare în prezent: trebuie clarificate responsabilitățile și
mandatele instituțiilor implicate și relațiile angajator-angajat.

Gestionarea situațiilor de urgență din domeniul sănătății publice

Situațiile de urgență cu potențial impact asupra sănătății publice, în contextul acestui capitol, se referă
la substanțele chimice și evenimentele meteorologice extreme a schimbărilor climatice. În ultimii ani,
Republica Moldova a dezvoltat un cadru substanțial de legislație și capacități pentru un sistem solid
de pregătire și răspundere în domeniul sănătății publice, cu responsabilități partajate între protecția
civilă și sănătatea publică.

Planificarea și răspunsul situațiilor de urgență în domeniul sănătății implică o serie de organizații la

nivel guvernamental, Ministerul Sănătății și la nivel local. Comisia guvernamentală pentru situații de
urgență este principalul organism responsabil de punerea în aplicare a măsurilor preventive,
verificarea pregătirii în caz de urgență și gestionarea situațiilor de urgență generate de toate pericolele.
 25

Acesta este condus de premier și implică reprezentanții tuturor ministerelor și departamentelor.

Serviciul de Stat pentru Protecție Civilă și Situații Excepționale din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne este responsabil de coordonarea tuturor autorităților implicate ca rezultat al dezastrelor,
inclusiv a autorităților sanitare. Serviciul menține și actualizează periodic un plan național,
multisectorial pentru reducerea riscului de dezastru, care include componente ale tuturor planurilor
elaborate de diferitele ministere și agenții guvernamentale, inclusiv sectorul sănătății. Comitetul
Național Extraordinar pentru Sănătate Publică este responsabil pentru o abordare integrată privind
măsurile de prevenire și gestionare, mobilizarea multisectorială și coordonarea răspunsului la
amenințările la adresa sănătății publice și situațiilor de urgență.

În cadrul Ministerului Sănătății organismele implicate cuprind: (a) Comisia Ministerului Sănătății
pentru Situații de Urgență; (b) Centrul Național de Sănătate Publică - organismul de implementare al
Comitetului Național Extraordinar pentru Sănătate Publică în colaborare cu serviciile competente ale
altor ministere și autorități centrale și (c) Centrul Național Științifico-Practic de Medicină de Urgență
care oferă asistență medicală de urgență.

Sistemul de pregătire pentru situații de urgență în domeniul sănătății publice din Moldova are multe
puncte forte. Planurile naționale multisectoriale și sectoriale / raionale sunt înființate pentru a gestiona
situațiile de urgență și comitetele sunt numite în toate jurisdicțiile pentru coordonarea activităților.
Echipele de răspuns rapid la toate nivelurile sistemului de sănătate sunt desemnate și instruite asupra
reacției prompte la dezastre. Sistemul de supraveghere a bolilor transmisibile este bine echipat pentru
a monitoriza apariția bolilor infecțioase și pentru a identifica momentele neobișnuite și neașteptate ale
evenimentelor de sănătate în funcție de loc, timp și grupuri de populație, permițând depistarea precoce,
evaluarea riscurilor și acțiunile de răspuns.

În conformitate cu cerințele internaționale din domeniul sănătății (2005) care cheamă țările să-și
consolideze capacitățile de depistare, evaluare și comunicare timpurie a amenințărilor la adresa
sănătății publice, în 2009 a fost creată o unitate de monitorizare a amenințărilor sănătății publice la
nivel regional, național și internațional a Centrului de Sănătate Publică.

Biroul Național de Statistică este autoritatea administrativă centrală care administrează și coordonează
activitatea în domeniul statisticii. Acesta organizează, urmând programul de lucru statistic, aprobat
anual de Guvern, anchete statistice privind dezvoltarea economică, socială și demografică a țării. De
asemenea, efectuează lucrări privind colectarea, prelucrarea, stocarea și difuzarea datelor statistice.
Banca de date statistice oferă accesul liber la o gamă vastă de statistici.

Colaborarea intersectorială

Astfel, în cadrul colaborării intersectoriale în timpul fazei de pregătire a politicilor, grupurile de lucru
formate din experți și factorii de decizie din diferite sectoare sunt implicate în dezvoltarea
programelor politice și a actelor juridice. Parteneriatele durabile care implică diferite sectoare pentru
punerea în aplicare a politicilor și a legislației în domeniul mediului și sănătății publice sunt totuși
destul de limitate. La nivel operațional, fiecare autoritate își administrează propria rețea de laborator
fără coordonare și cooperare, precum și fără schimb de date de mediu, chiar dacă este prevăzută de
lege.

Există câteva exemple bune de colaborare intersectorială. Atunci când există un obiectiv comun,
mecanismele de comunicare interinstituțională, o definire clară a sarcinilor, inclusiv a activităților de
informare, ca și în cazul Procesului Protocolului privind apa și sănătatea, colaborarea în domeniul
mediului și al sănătății are succes. Gestionarea situațiilor de urgență în domeniul sănătății publice
reprezintă un alt caz de colaborare intersectorială de succes. Sistemul a profitat de sprijinul
internațional pentru modernizarea unei structuri moștenite din administrațiile anterioare și s-a
construit pe o rețea multi-sectorială largă, de la nivel central până la nivel local, pentru a pregăti și a
răspunde la urgențe și dezastre la care este predispusă țara.
 26

Secțiunea 4: Concluzii și recomandări

Sectoarele mediului și sănătății au prezentat diferite programe de acțiune pentru politici; este dificil de
evaluat informațiile ce țin de starea și progresul acestora, în ciuda cerințelor obligatorii din punct de
vedere juridic pentru monitorizarea și evaluarea implementării politicilor. Nu este posibil să se
evalueze performanța politicii țării și sistemului juridic pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu și de
sănătate.

Rapoarte cuprinzătoare privind sănătatea publică și mediul sunt pregătite anual de către CNPF și SEI,
dar nu oferă evaluări critice ale situației și tendințelor actuale, iar formatul acestora nu corespunde
cerințelor factorilor de decizie sau publicului larg. Transformarea rapoartelor privind sănătatea
publică și mediul prin aplicarea unui set de indicatori de sănătate ecologici relevanți pentru politică ar
permite evaluările de bază, monitorizarea progresului implementării strategiilor și a reglementărilor și
evaluarea efectelor lor potențiale.

Recomandări S.1
Ministerul Sănătății, în cooperare cu departamentele relevante ale Guvernului pentru mediu,
agricultură și siguranță alimentară, transport și altele, ar trebui să stabilească un sistem
informațional integrat care să permită evaluarea performanțelor politicilor de mediu și de sănătate și
a riscurilor prioritare de sănătate pentru mediu, cât și informarea publicului prin:

(a) Punerea în aplicare a măsurilor pentru un proces pas cu pas privind elaborarea metodologiei
și stabilirea bazei de informații legate de analizele strategice și mecanismele de raportare,
precum și de procedurile de partajare și difuzare, cu sprijinul expertizei internaționale;
(b) Crearea de mecanisme intersectoriale care să implice părțile interesate din partea autorităților
guvernamentale, a societății civile și expertiza multidisciplinară pentru a orienta procesul și
pentru a evalua produsele sistemului, cum ar fi rapoartele, evaluările, buletinele de știri etc.
(c) Asigurarea funcționării durabile a sistemului pentru asigurarea unui sprijin informativ în timp
util și fiabil pentru elaborarea politicii de mediu și sănătate și pentru informarea cetățenilor,
printre altele, prin asigurarea capacității (resurse umane, timp și competențe) și a potențialului
de creștere a acestora;
(d) Asigurarea unei consolidări substanțiale a capacităților și a formării prin metode moderne a
unei evaluări integrate, acordând o atenție deosebită și angajamentului față de analiza și
prezentarea datelor, interpretarea cunoștințelor epidemiologice, toxicologice și a altor
cunoștințe științifice într-o informație utilă care poate fi înțeleasă de către medici și medici
analiști cât și public.

Monitorizarea mediului este efectuată independent de o serie de instituții distincte, menținând un

domeniu amplu de monitorizare și utilizând, uneori, standarde depășite de calitate. Pe lângă faptul că
servesc drept instrument de control al respectării normelor și regulamentelor existente, rezultatele
monitorizării sunt utilizate pentru a descrie starea de sănătate și condițiile de mediu în care există
puține informații despre expunerea populației la riscurile de sănătate pentru mediu.

Recomandări S.2:
Ministerul Mediului și Ministerul Sănătății trebuie:

(a) Să efectueze o revizuire critică a sistemelor de monitorizare a mediului și a obligațiilor de

raportare pentru a permite monitorizarea riscurilor de sănătate ecologică comune și
răspândite în țară, a tendințelor lor legate de timp și a modului în care acestea se modifică
datorită politicilor și programelor implementate. Pe parcursul revizuirii, se clarifică rolurile și
responsabilitățile instituțiilor, evitându-se astfel monitorizarea duplicării și raportarea
raționalizării pentru a servi în mod util evaluărilor riscurilor;
(b) Să introducă în mod obligatoriu monitorizarea priorităților pentru PM10 și PM2.5 și
 27

recomandările privind calitatea aerului a OMS și a diseminării informațiilor privind calitatea

aerului autorităților și publicului.

Evaluarea impactului asupra mediului este un mecanism major de responsabilizare a politicii de

protecție a mediului, definit în mod legal, legea de evaluare strategică de mediu fiind în prezent în
curs de dezvoltare. În același timp, aspectele legate de sănătate ale condițiilor degradate de mediu sunt
luate în considerare numai la general. Strategia de sănătate publică introduce "Sănătatea în toate
politicile" pentru a crea o platformă pentru o acțiune intersectorială eficientă asupra sănătății, utilizând
mecanisme de responsabilitate sub forma evaluării impactului asupra sănătății. Evaluarea impactului
asupra mediului poate oferi un punct de intrare util pentru o implementare progresivă a evaluării
impactului asupra sănătății, asigurând o integrare mai puternică și mai explicită a preocupărilor
privind sănătatea în planurile și legislația politică. Specificarea suplimentară a legislației din domeniul
sănătății publice, de ex. revizuirea potențială a legii privind sănătatea publică, statutul și alte
mecanisme de reglementare sunt necesare pentru definirea responsabilităților, pentru punerea în
aplicare a evaluării preliminare a impactului asupra sănătății și a coerenței cu evaluările de mediu.

Planurile de dezvoltare urbană care urmăresc să reducă efectele negative asupra sănătății privind
creșterea accelerată a numărului de vehicule, crearea unor alternative sănătoase și ecologice pentru
utilizarea autoturismelor private și promovarea stilului sănătos de viață cum ar fi mersul pe jos și
ciclismul oferă drept oportunități pentru exemple de bună practică de introducere a impactului asupra
sănătății evaluare.

Recomandări S.3:
Ministerul Sănătății, cu implicarea Ministerului Mediului și prin colaborarea internațională cu OMS
și UNECE, și în conformitate cu procedurile convenite la nivel internațional trebuie să:

(a) Identifice un set de proceduri de bază și tehnici calitative, cantitative și participative pentru
evaluarea impactului asupra sănătății, în cooperare cu organismele guvernamentale relevante;
(b) Pregătească reglementările necesare și să ia în considerare aprobarea lor la nivel strategic;
(c) Efectueze evaluarea impactului asupra sănătății în documentele politice, proiectele și planurile
care sunt subiectul evaluării strategice de mediu atunci când acestea au impact asupra
sănătății umane.

Colaborarea intersectorială în domeniul sănătății cu implicarea mai multor sectoare economice și a

administrațiilor guvernamentale, precum și a diverșilor actori implicați, necesită o gamă largă de
măsuri, precum și specificități la nivel național și local. Înființarea unui consiliu național de
coordonare în domeniul sănătății publice care să supravegheze dezvoltarea și implementarea
programelor transsectoriale menite să îmbunătățească sănătatea publică va facilita, cu siguranță,
relațiile de lucru între organele guvernamentale și părțile interesate. Structura sa poate fi implicată
într-o măsură mai mare sau mai mică în infrastructurile instituționale și se poate baza pe aranjamente
mai mult sau mai puțin formale. Opțiunile preferate ar implica un organism cu un mandat clar
(probabil mai mare) care să implice departamente consacrate din partea instituțiilor relevante și a
reprezentanților părților interesate sau a grupurilor de lucru cu un mandat clar, deși limitat, care
implică reprezentanți din diferite sectoare; ceea ce contează este existența unui mandat clar declarat.
În plus, în cadrul aranjamentelor instituționale este necesar să se elaboreze și să se identifice
responsabilitățile pentru o colaborare intersectorială eficientă în domeniul sănătății.

Recomandări S.4:
Guvernul Republicii Moldova ar trebui să susțină mecanismele de colaborare intersectorială și
aranjamentele organizaționale necesare, precum și unele resurse financiare.
Dincolo de proiectele specifice implementate cu suport financiar străin, activitățile de colaborare
intersectoriale sunt rare. Țara nu are un proces incremental orientat spre proiecte, pornind de la
domenii de lucru relativ simple care implică puține sectoare și trecând treptat la zone mai complexe și
eforturi de colaborare. Activități care sunt benefice atât pentru sănătatea publică, cât și pentru mediul
 28

înconjurător, cum ar fi cele din Protocolul privind apa și sănătatea sau în cadrul proceselor de politică
internațională, de ex. SAICM sunt oportunități foarte bune pentru avansarea colaborării intersectoriale.

Recomandări S.5:
Ministerul Sănătății, Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și alte organe guvernamentale
relevante trebuie să:

(a) Asigure continuarea punerii în aplicare a Protocolului privind apa și sănătatea și, în special, a
planurilor de siguranță a apei în întreaga țară;
(b) Realizeze actualizări ale profilului național privind gestionarea chimică pentru a evalua
progresul înregistrat.

Organizarea verticală, ierarhică și cu resurse intensive ale mediului și ale serviciilor de sănătate face
să fie dificilă colaborarea intersectorială la nivel local. În prezent lipsesc activitățile comune cu
obiective specifice, de exemplu îmbunătățirea calității aerului și a sănătății, cu implicarea guvernelor
locale. De asemenea, nu există un schimb periodic de informații și experiențe, precum și lecții
învățate din proiectele intersectoriale între serviciile de sănătate publică, mediu, autoritățile pentru
siguranța alimentară etc. sau efectuarea unor inspecții comune, de ex. între serviciile de sănătate
publică și inspecțiile de muncă.

Recomandări S.6:
Ministerul Sănătății și Ministerul Mediului trebuie să:

(a) Promoveze schimbul de experiență, informații și date între mediul înconjurător și practicienii
din domeniul sănătății la diferite niveluri prin foruri diverse, obținând astfel o mai bună
înțelegere a rolului condițiilor de mediu în modelarea sănătății populației;
(b) Îmbunătățească condițiile pentru dezvoltarea continuă a capacităților personalului implicat în
acțiunile de sănătate publică și de mediu.
 29

REFERENCES

1. WHO Regional Office for Europe Health for All Database http://data.euro.who.int/hfadb/
2. WHO Regional Office for Europe Countries Data and Statistics, Republic of Moldova
http://www.euro.who.int/en/countries/republic-of-moldova/data-and-statistics
3. WHO Regional Office for Europe Environment and Health Information Stem (ENHIS) database
http://data.euro.who.int/eceh-enhis/Default2.aspx
4. Republic of Moldova National Bureau of Statistics, Statistical Databank
http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/EN/databasetree.asp
5. WHO Global Health Observatory Data Repository http://apps.who.int/gho/data/?theme=home
6. WHO Global Health Observatory country data and statistics, and profiles, Republic of Moldova
http://www.who.int/gho/countries/mda/en/
7. WHO Regional Office for Europe Tobacco Control Database http://data.euro.who.int/tobacco/
8. Republic of Moldova State Hydrometeorological Service Ambient Air Quality in Urban Areas
Indicator http://www.meteo.md/monitor/indic_cal_med.htm
9. WHO/UNICEF Joint Monitoring Programme on Water Supply and Sanitation Data and Estimates,
Country files: Republic of Moldova estimates on the use of water sources and sanitation facilities
(1980 - 2015) http://www.wssinfo.org/documents/?tx_displaycontroller[type]=country_files
10. WHO World Health Statistics Report 2015
http://www.who.int/gho/publications/world_health_statistics/2015/en/
11. UN Department of Economic and Social Affairs/ World Population Division, World Population
Prospects: The 2012 Revision, Volume II: Demographic Profiles,
http://esa.un.org/unpd/wpp/Publications/Files/WPP2012_Volume-II-Demographic-Profiles.pdf
12. UN, 2015 The Millennium Development Goals Report, 2015
http://www.un.org/millenniumgoals/2015_MDG_Report/pdf/MDG%202015%20rev%20%28July
%201%29.pdf
13. UN, New York and Geneva, 2010 The MDGs in Europe, and Central Asia: achievements,
challenges and the way forward
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/commission/MDGs/2010_MDG_Optimized.pdf
14. WHO/UNICEF JMP 25 Years Progress on Sanitation and Drinking Water, 2015 Update and
MDG Assessment http://www.wssinfo.org/fileadmin/user_upload/resources/JMP-Update-report-
2015_English.pdf
15. WHO/UNICEF JMP Progress on Drinking Water and Sanitation, 2014 Update
http://www.wssinfo.org/fileadmin/user_upload/resources/JMP_report_2014_webEng.pdf
16. Institute of Health Metrics and Evaluation (IHME) Global Burden of Diseases, Injuries and Risk
Factors 2010 (GBD 2010) Country Profiles Moldova
http://www.healthdata.org/sites/default/files/files/country_profiles/GBD/ihme_gbd_country_repor
t_moldova.pdf
17. WHO, UNEP (2013). Annex: Human exposure to POPs across the globe: POPs levels and human
health implications. Results of the WHO/UNEP Human Milk Survey. In: Results of the global
survey on concentrations in human milk of persistent organic pollutants by the UNEP and the
WHO. (UNEP/POPS/COP.6/INF/33; available at http://chm.pops.int/Default.aspx?tabid=3075)
18. WHO Regional Office for Europe, 2015 Human Biomonitoring: Facts and Figures,
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0020/276311/Human-biomonitoring-facts-figures-
en.pdf
19. WHO Regional Office for Europe, 2015 School Environment: Policies and Current Status,
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0009/276624/School-environment-Policies-
current-status-en.pdf
20. WHO Regional Office for Europe, 2015 Improving Environment and Health in Europe: How far
have we gotten? http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0018/276102/Improving-
environment-health-europe-en.pdf
21. WHO Regional Office for Europe, 2010 Health and Environment in Europe: Progress Assessment
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0010/96463/E93556.pdf
22. UNECE Environmental Performance Reviews (EPR), Republic of Moldova Third EPR, 2014
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/epr/epr_studies/ECE_CEP_171_En.pdf
 30

23. ILO Information System on international labour standards NORMLEX, Country Profiles:
Republic of Moldova,
http://www.ilo.org/dyn/normlex/en/f?p=NORMLEXPUB:11110:0::NO::P11110_COUNTRY_ID
:102695
24. Republic of Moldova Ministry of Environment and Ministry of Health, Children’s Health and
Environment in the Republic of Moldova, Chisinau, 2010
http://enrin.grida.no/docs/env_health_moldova_forParma-web.pdf
25. WHO Regional Office for Europe, 2015, Water and Sanitation in WHO European Region: 2014
Highlights http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0010/275887/water-sanitation-
EURO_2014-highlights-en.pdf?ua=1
26. UNECE and WHO Regional Office for Europe 7th Meeting of the Parties to the Protocol on Water
and Health, 2014 Information Note on small water supplies and sanitation in the pan-European
Region: good practices for policy-makers
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/documents/2014/WAT/11Nov_26-
27_WGWH/Item_6_INF_draft_policy_guidanceSSWSS.pdf
27. UNECE and WHO Regional Office for Europe, 2011 Guidance on water supply and sanitation in
extreme weather events
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0016/160018/WHOGuidanceFVLR.pdf
28. WHO Regional Office for Europe, 2011 Technical guidance on water-related disease surveillance
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0009/149184/e95620.pdf?ua=1
29. WHO Regional Office for Europe, 2011 Policy guidance on water-related disease surveillance
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0011/149186/e95619.pdf?ua=1
30. WHO Regional Office for Europe and UNECE, 2014 Water safety plans in Eastern Europe, the
Caucasus and central Asia, http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/262156/Water-
Safety-Plans-in-eastern-Europe,-the-Caucasus-and-central-Asia-Eng.pdf
31. WHO Regional Office for Europe, 2013 Health effects of particulate matter: Policy implications
for countries in eastern Europe, Caucasus and central Asia,
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0006/189051/Health-effects-of-particulate-matter-
final-Eng.pdf?ua=1
32. WHO Regional Office for Europe, 2015, Residential heating with wood and coal: health impacts
and policy options in Europe and North America
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0009/271836/ResidentialHeatingWoodCoalHealth
Impacts.pdf?ua=1
33. EU relations with Moldova http://eeas.europa.eu/moldova/
34. Final Report of the project: Air Quality Governance in ENPI East Countries: general system gap
analysis, funded by the EU, 2012
http://www.airgovernance.eu/admin/editor/uploads/files/Final%20Report%20-
%20%20GAP%202012%20update%20EN.pdf
35. Convergence with EU air protection policies: short guide for ENP partners and Russia, EC 2008,
http://www.enpi-info.eu/files/publications/air_en.pdf
36. Moldova: Assessment of the national communicable disease surveillance and response systems,
Technical Assessment Report, ECDC, 2014 http://cnsp.md/wp-
content/uploads/2014/07/MOLDOVA-ASSESSMENT-REPORT_FINAL_Final.pdf
37. National Centre for Public Health Annual Report on state public health surveillance, 2014,
http://cnsp.md/wp-content/uploads/2014/07/RAPORT-ANUAL_SSSSP_-a.20141.pdf (in
Romanian)
38. State Public Health Service structure http://cnsp.md/wp-
content/uploads/2015/04/ORGANIGRAMA-SERVICIULUI-SSSP.pdf
39. European Observatory on Health Systems and Policies, Health Systems in Transition vol. 14, No7,
2012, Republic of Moldova health system review
http://www.salute.gov.it/imgs/C_17_newsAree_1786_listaFile_itemName_13_file.pdf
40. UNEP, 2008National Profile for Chemical Management in the Republic of Moldova, SAICM
QSP
http://www2.unitar.org/cwm/publications/cw/np/np_pdf/Moldova_National_Profile_2008.pdf
 31

41. OECD, EAP Taskforce, 2013 Adapting Water Supply and Sanitation to Climate Change in
Moldova,
http://www.oecd.org/environment/outreach/Feasible%20adaptation%20strategy%20for%20WSS
%20in%20Moldova_ENG%20web.pdf
42. Experiences from implementation of chemicals management plan in Moldova, Tuguj, T.,
presentation at the Meeting of the review of the industrial chemicals management toolkit,
Barcelona, March 2015, http://www.cprac.org/en/news-archive/general/meeting-for-the-
review-of-the-industrial-chemicals-management-toolkit
43. Assessment of Climate Change Impact in Republic of Moldova, Taranu, L., 2013
http://www.academia.edu/7934926/Assessment_Climate_Change_Impact_RM
44. Dniester River Basin Climate Change Adaptation Strategy
http://www.osce.org/secretariat/152791
45. UNECE/WHO Protocol on Water and Health in Republic of Moldova, National Policy Dialogue
http://www.unece.org/env/water/npd/countrydialogues/md.html
46. Report on the progress of implementation of the Protocol on Water and Health, 2013
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/water/Protocol_reports/reports_pdf_web/2013_reports
/Moldova_RUS_23052013.pdf
47. Republic of Moldova National Public Health Strategy 2014-2020
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=350833&lang=2
48. Republic of Moldova 2009 Law on Public Health Surveillance
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=331169
49. Republic of Moldova National Climate Change Adaptation Strategy, 2014
http://www.clima.md/lib.php?l=en&idc=237&
50. Republic of Moldova, 2014, Environmental Strategy for the years 2014-2023 and action plan for
its implementation http://apps.unep.org/publications/pmtdocuments/-
Environmental_Strategy_for_the_years_2014-2023-2014Moldova_EnvironmentalStrategy_2014
51. Moldova 2020 - National Development Strategy: 7 solutions for economic growth and poverty
reduction https://www.mindbank.info/item/3861
52. Republic of Moldova, Government of the Republic of Moldova Activity Program 2011-2014:
European Integration – Freedom, Democracy, Welfare, Chisinau, 2011,
http://www.mfa.gov.md/data/7205/file_487221_0.pdf
53. UN 2015, Transforming our world – the 2030 Agenda for sustainable development
https://sustainabledevelopment.un.org/post2015/transformingourworld/publication; Sustainable
Development Goals (SDGs) https://sustainabledevelopment.un.org/?menu=1300
54. Building more inclusive, sustainable and prosperous societies in Europe and Central Asia: a
common UN vision for the post-2015 development agenda
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/publications/oes/images/Building_more_inclusive_sustain
able_societies-English.pdf
55. WHO Regional Office for Europe Health 2020: the European Policy for Health and Well-being
http://www.euro.who.int/en/health-topics/health-policy/health-2020-the-european-policy-for-
health-and-well-being/about-health-2020
56. UN in Moldova Final Report on the post-2015 country consultations in the Republic of Moldova,
April-November 2013 http://www.un.md/publicdocget/95
57. UNDP and ILO in Moldova, 2014 Dialogue to help strengthen capacities and build effective
institutions for Post 2015 agenda Report on the results of consultations,
http://www.md.undp.org/content/dam/moldova/docs/Publications/UNDP_MD_Report%20on%20
the%20results%20of%20consultations%20.pdf
58. Chisinau Outcome Statement on strengthening capacities and building effective institutions for
the implementation of the post-2015 development agenda
https://www.worldwewant2015.org/node/481165