Stefania Argeanu

in dialog cu Ioana Maria Lupascu

la o Ceasca de Cultura

Intalnirea cu pianista Ioana Maria Lupascu pastreaza ceva aparte, inedit, miraculous,
inaltator, in sensul parcurgerii saltului propriei autocunoasteri. Ceva din savoarea
esentelor fructate, abundent – florale, catifelate, cu dorite accente exotice. Ti se
dezvaluie increzatoare, profunda, misterioasa, cu o abilitate colosala de a imprima,
forta, clapelor pianului, si de a o transmite, inspre public, conform ritualului
simetriei compozitionale, cu o gingasie impregnata de o vioiciune atipica, in care se
imbina zapada timida cu un imens, solar, calduros curcubeu de vara, dansul
picaturilor de ploaie cu frenezia boabelor de cafea care se preschimba, pe parcursul
intalnirii cu duritatea rasnitei, devenind, din prezente galagioase, o pudra fina,
abundent aromata. La fel cum, in urma buchetului de seva al boabelor de cafea,
proaspat rasnite, ramane dara de note olfactive, urma, care anunta o delicioasa,
caramelizata, calda licoare, la orizontul mic - dejunului rasfatat, tot asa, in urma
auditiei unui concert sustinut de talentata Ioana Lupascu, memoria launtrica se
imbogateste, de fiecare data, altfel, pe un palier distinct si atat de ofertant, de generos
pentru evantaiul de emotii sonore, definit de bucurie, liniste, acuratete purificatoare,
de care inima, spiritul au atata nevoie!

Partea I a interviului

Stefania Argeanu : Iti propun, sa dam startul acestui dialog, cu denumirea titlului unui
spectacol de teatru radiofonic, pe care l-am ascultat recent, in premiera, care mi-a sustras
atentia si, care, deschide multe usi, multe chei de intrare in oceanul descoperirii sinelui :
“Diamantele sunt carbuni care s-au pus pe treaba”, de Paweł Demirski.

Tie ce iti transmite aceasta insiruire de logosuri : “Diamantele sunt carbuni care s-au pus
pe treaba”?
Iti raspund prin alt citat…..Aurul in foc se caleste. Si apoi prin altul, care este finalul poeziei
Stergarul pe care o recita mereu Daniela Nane in spectacolele noastre “ pe cale orice lucrare
este buna, dar cine ia stergarul , acela … ia cununa. “. Ar fi nevoie sa detaliez?

Exista vreo diferenta de perceptie, de atmosfera si comunicare, atunci cand sustii un

concert cu pianul in aer liber, in comparatie cu acelasi program artistic sustinut, insa, intr-
un cadru inchis ( ca de ex. spatiul de desfasurare al unui teatru, al unui muzeu, al unui
palat)?

In aer liber, am mai putin perceptia publicului, conteaza foarte mult sonorizarea, lucruri care
nu se intampla intr-o sala inchisa. Dar asta nu inseamna ca nu imi place sa cant in aer liber,
ba chiar foare mult. Simt un anumit sens al libertatii care ma incanta enorm in concertele
care nu sunt limitate de pereti. Pe de alta parte eu sunt obisnuita sa controlez totul din varful
degetului si din clapa iar in aer liber, controlul il impart cu cel de la butoane si depind de
nivelul lui de experienta, de cunoastere, care rar este pe masura experientei mele.

Copacii, aerul, soarele, trilurile pasarilor cantatoare sunt adjuvantii unui spectacol
cultural, atunci cand acesta are ca spatiu de intindere, decorul natural al unui parc, al unei
gradini impregnate de buchete de iarba proaspata si felurite flori?

Sunt intotdeauna. Tin minte acum doi ani am inaugurat impreuna cu Daniela Nane
amfiteatrul Casei Artelor Bucuresti . Era sfarsitul lunii august, eram pe inserat in aer liber, si
ea recita Balada Margaritarului de Victor Eftimiu .Cand a spus “ Si pasarile-i canta durerea
mea de veci” s-au auzit pasari tipand. Uneori soarele nu e neaparat un adjuvant si nu atat din
punctul de vedere al caldurii cat al ochilor si am cantat cu ochelari de soare la ochi. Vantul
alte dati darama partiturile . .. Iarba si florile bucura ochii si inima. Adierea vantului in
copaci mangaie .

Daca ar fi sa te gandesti la urmatorul tau proiect muzical, ce loc, care sa rezoneze cu

mesajul a ceea ce doresti tu sa transmit, ai alege?

O sala mare, cu siguranta.

Exista vreun loc, vreo arhitectura mai mult sau mai putin urbana, pe teritoriul careia ti-ai
dori, cu predilectie, sa inscrii unul din momentele tale artistice?

Sa stii ca eu sunt deschisa oricarei provocari, insa imi place sa cant pe piane adevarate si mai
ales pe piane bune. Si nu toate spatiile permit aceasta. Eu insami am povestit deseori ceea ce
spunea maestrul meu, Lazar Berman si anume ca nu exista piane proaste ci doar pianisti
prosti insa evident aceasta era o replica dura si reala data pentru vesnicii nemultumiti, cei
care isi gasesc scuze pentru incompetenta lor, gasind vina pianelor. Stii cei care se scuza, n-
am facut cutare sau cutare lucru ca nu poate pianul. Nu este adevarat, daca ai scoala …ai
control si stii din orice pian sa faci ce trebuie.Scoala rusa , cea invatata de mine in cei cinci
ani de studio cu Lazar Berman te invata asta si crede-ma am cantat pe tot soiul de …cazaturi
sa le spun asa si am reusit sa fac mult peste ceea ce parea ca pate pianul. Este scoala touché-
ului. Dar in realitate un pian bun te inspira, face orice iti doresti si ce nu faci nu faci doar ca
nu poti tu sau nu ti-ai imaginat, caci pianul este capabil de orice.

Totusi sa raspund si mai exact…. mi-as dori si imi doresc mereu ca atunci cand cant, mama si
tatal meu sa fie mandri de mine si sa le placa. Este deci vorba de un spatiu ceresc, pentru ca
ei amandoi nu mai sunt pe pamant. Si imi mai doresc ca si ingerasului meu sa ii placa ce fac.
De fiecare data.

Ce corelatie dainuie intre starea de spirit a artistului-concertist in timpul daruirii unui

concert publicului si “starea de spirit” a (profilul) locului in care va performa?

Ca si oamenii locurile sunt impregnate cu o anumita energie, energia celor care il

frecventeaza, energia intamplarilor, sentimentele lasate de cei ce au trecut pe acolo. Cel mai
adesea in timpul concertului se face destul de usor si repede conectarea cu divinul , dar sunt si
sali incarcate de umbre unde nu este atat de usor si ai de invins acest intuneric nevazut dar
clar prezent. Exista uneori si oameni extrem de negativi cu care trebuie sa canti; nu ma refer
la cei pe care ii aleg ci la cei care vin la pachet cu locul sau cu concertul respectiv si nici asta
nu este usor. Pana acum, multumesc ajutorului lui Dumnezeu, am reusit de fiecare data
chiar in conditii de lucru extrem de vitrege.

Dar cel mai des ma imprietenesc cu sala si cu publicul si cu pianul si totul se percepe ca o
oprire a timpului. Pare ca timpul sta pe loc si o vibratie inalta ii ia locul, acea vibratie este cea
care ii face pe cei din sala sa plece mult mai fericiti acasa, descatusati, emotionati si in cu totul
alta stare. Multi avem sufletul acoperit de tracasarile zilnice, ca sa nu mai simtim neplacerile
ne-am inchis si in fata bucuriilor, dar asta inseamna ca traim anesteziati si avem nevoie atat
de bucurii cat si de descatusarea emotiilor, de plans, de o lacrima . O lacrima face atat de
mult, il inmoaie si pe Domnul. Iar in timpul concertelor, eu caut sa trezesc emotia in sufletul
ascultatorilor, este o terapie.

Care sunt spatiile geografice in care preferi sa concertezi?

Iubesc fiecare loc pentru amintiri, pentru emotiile ce mi le ofera, pentru frumusetea sa.
Fiecare loc are frumusetea sa si unicitatea sa deci mi-ar fi greu sa aleg.

Ce dialog, ce conexiune se infiripa intre universul tau interior si natura?

Eu iubesc natura, dar i-am vazut si puterea. Noi avem impresia ca suntem puternici si stapani
ai pamantului, ca putem cotrola natura. Cand natura se dezlantuie….. suntem mai neajutorati
decat niste furnici, dar orgoliul ne impiedica sa vedem asta. Orgoliu care pentru artisti
creeaza un zid intre public si scena, orgoliu care creeaza un zid intre orice doi oameni, in
orice relatie, orgoliu care l-a coborat si pe diavol din Rai. Echilibrul naturii este absolut
sublim, frumusetea naturii este o slava continua adusa Creatorului a tot si a toate, este creatie
asa cum suntem si noi dar nici unii nici altii nu suntem creatori , acela este doar Dumnezeu.

Ai sustinut, impreuna cu contratenorul Cezar Ouatu, un recital extraordinar, pigmentat de

prea-plinul receptarii lui Mozart, marti, 30 ianuarie 2018, la Filarmonica Paul
Constantinescu din Ploiesti.

O da, minunat recital, tot ce am facut de-alungul timpului cu Cezar a fost minunat, el fiind un
artist atat de talentat. Proiectul din acest an a fost mai greu, pentru ca Mozart desi spumos si
mai lesne de inteles pentru orice tip de public, nu este usor si pentru interpret. Ne-am bucurat
tare mult ca am prezentat acest proiect care a avut un impact foarte mare, poate si pentru ca
am cantat arii care nu cred ca s-au mai cantat in Romania in varianta originala si anume de
catre un contratenor. De obicei ele se canta de catre soprane sau mezzo soprane in travesti,
dar Cezar datorita vocii sale exceptionale le-a cantat in felul in care au fost compuse de catre
Mozart. Plus ca vocea lui , timbrul sau este atat de placut, tehnica vocala este exceptionala si
sa –ti mai spun ceva, el fiind la baza bariton….de fapt canta in toate registrele, ceea ce nu stiu
daca mai face cineva. Nu in acele arii de care vorbeam, dar in restul repertoriului sau el trece
prin toate registrele: bariton, tenor, contratenor cu o usurinta incredibila.

In ce a constat, pentru tine, Ioana, sa pregatesti acest recital mozzartian?

Multa grija si lucru in detaliu, dar si bucuria muzicii pure. In timp ce ariile alese de Cezar
faceau parte din creatia lui Mozart tanar, piesele mele de pian solo intrau in zona matura sau
chiar de final de viata a lui Mozart si astfel eu cantand mereu , am facut un fel de trecere
muzicala prin toata viata lui Mozart . Mie imi plac mult lucrarile sale din ultimii ani de viata,
dramatismul din ele, acceptarea si cautarea lui Dumnezeu dinauntrul lor.

Dar pe cel din “Mozartissimo” din 3 februarie, ora 18: 30, la Opera din Brasov?

Ambele au fost spectacole Sold Out ceea ce ne-a bucurat pe amandoi foarte tare, aprecierea si
interesul publicului fiind pentru noi un feedback important, un marcaj ca facem bine ce
facem. A fost frumos sa aducem aceste arii si lieduri de Mozart si in sala unei opere.
Aplauzele care numai conteneau au venit in intampinarea entuziasmului nostru.

La Opera Brasov am fost invitati cu spectacolul nostru in cadrul Festivalului Mozart, o

manifestare de mare importanta si care dureaza o luna, unind concerte importante si felurite.

Cum a fost atmosfera la repetitii?

Asa cum e mereu cu Cezar. Lucru in detaliu , rafinamente muzicale, dar degajati, cu glume si
idei frumoase.

Ce descoperi, parcurgandu-l, sonor, pe Mozart? Si in duet cu un contratenor deosebit de

talentat, cum este Cezar Ouatu?

Pe Dumnezeu. Asa cum descoperi cu cei mai multi dintre compozitori, dar in mod diferit. In
Beethoven il gasesti pe Dumnezeu care da rost destinelor grele pentru o menire mai inalta.Cu
Bach il gasesti pe Dumnezeu al armoniei si echilibrului. In Liszt este Dumnezeu mai presus de
toate, invingator suprem al teribilei lupte dintre Bine si Rau care se da in si asupra sufletului
omului, dar ajutor intotdeauna acestuia.

Cezar este mereu altfel, extrem de inspirat datorita talentului sau efervescent si atunci
lucrurile nu sunt niciodata statice .

Ce –mi poti impartasi despre povestea colaborarii tale cu Cezar Ouatu?

A inceput in urma cu cativa ani, la Ploiesti , caci suntem amandoi solisti ai Filarmonicii Paul
Constantinescu. Am facut mai multe recitaluri, fiecare cu alta tematica. Primul , in urma cu
patru sau cinci ani, a fost o trecere din baroc pana la muzica de film, apoi am avut un proiect
jazz, a urmat un recital dedicat muzicii baroce, si apoi alte recitaluri imbinand mai multe
perioade si iata acest an un recital integral Mozart.

Daca ar fi sa nominalizezi un aspect care echivaleaza spiritul mozartian, asupra caruia te-
ai opri, intrucat este definitoriu pentru ceea ce este esential sa cunoastem si sa retinem din
viata marelui artist?
Dorinta de a nu se lasa incadrat in tipare si permanenta fluiditate a discursului muzical,
Mozart este mereu in schimbare, nu sta pe loc, precum un peste inotand intr-o apa rapida de
munte. Dar pe de alta parte Mozart este si cel din Recviem….

De la Mozart si Mozartissimo, sa migram spre celebrarea iubirii, in pasii pianului si ai vocii

umane. GREATEST LOVE SONGS este proiectul muzical pe care il (re)initiezi alaturi de
Violeta Barac – Visarion, in anotimpul iubirii, anticipand, totodata, instalarea primaverii,
miercuri 14 februarie 2018, la Filarmonica “Paul Constantinescu”, din Ploiesti…

Este al treilea recital de dragoste alaturi de Violeta , fiecare an gasindu-ne cu un nou proiect
insa mereu cantand dragostea . Mie imi place sa trec prin proiecte total diferite in scurt timp,
practic m-am obisnuit in ultimii ani cu aceasta versatilitate, care a devenit si un fel de marca a
mea.Gandeste-te ca in noiembrie am luat parte in proiectul lui Stefan Ignat cu Enescu in care
cant Oedip si Sonata a treia de pian si vioara in caracter popular romanesc , un proiect cu
care mi-am invins niste limite personale si am mai crescut o treapta si de aceea a insemnat si
inseamna enorm pentru mine atat profesional cat si personal. Dupa o luna intreaga de Oedip
si Enescu, am sarit in doua zile la solistica la Momentul muzical de Kirculescu, Warsaw
Concerto, Lie Ciocarlie si alte lucrari alaturi de cateva orchestra din tara, apoi imediat am
plecat spre Pianul cu Poeme cu Daniela Nane. Stagiunea trecuta a fost chiar si mai
diversificata.

Ce contine recitalul pian – voce GREATEST LOVE SONGS?

Muzica pentru pubilcul larg : Charlie Chaplin, Norah Jones, Elvis Presley, Judy Garland,
Lara Fabian, insa toate cantate de mine intr-o maniera care sa justifice prezenta mea la pian.
Nu pot canta aceste partituri precum le auzi in orice café bar. Eu trebuie sa le cant ca un
concertist si atunci le-am reinterpretat, le-am adaugat solo-uri virtuoze, am amplificat
acompaniamentul si l-am diversificat, l-am adus la nivelul meu muzical si pianistic si sa stii ca
a fost un spectacol eztrem de apreciat si publicul a plecat efectiv fericit si entuziasmat acasa.
Au uitat de toate grijile si supararile.

Stii, ador o vorba privitoare la fenomenul iubirii, care spune ca : A iubi cu adevarat
presupune, in esenta, sa continui sa iubesti persoana draga sufletului, chiar si dupa ce ai
cunoscut-o, in profunzimile ei, cu aspecte cenusii si elemente colorite, si chiar mai mult, mai
intens, mai matur, decat inaintea fenomenului acesta, de cunoastere aproape in totalitate,
insa, cu ambele fatete asupra-i : si cu cele pe care le etichetam ca fiind bune si cu cele pe
care le consideram, subiectiv si conform experientei de viata, automatismelor si
asteptarilor, mai putin bune, si cu ceea ce ne incanta, si cu ceea ce ne displace, din punctul
nostru de vedere. In ce masura rezonezi (si) cu aceasta paradigma?

Nimeni nu este perfect, toti avem calitati si defecte si sa iubesti pe cineva inseamna sa il iubesti
asa cum este, cu bune si rele , aceasta este iubirea reala. Asta sta la baza unei relatii de durata
, calitatile celuilalt sa conteze pentru tine mai mult decat defectele si sa poti convietui cu ele,
poate chiar sa te si amuze . Dar iubirea inseamna acceptare , este o pornire gresita si
nesanatoasa incercand sa il schimbi pe cel de alaturi . Probabil este vorba de o iubire imatura.
Daca nu iti place nu armane, caci de schimbat nu are sens. Daca sunt defecte cu care nu te
impaci, nu sta. Iubindu-ne, ne luam unii pe altii ca atare, asa cum suntem.

Dar acum sa stii ca nu m-am referit la acele defecte care ne fac rau si ne ranesc , acelea nu
sunt de acceptat, in fata oricarei toxicitati exista doar renuntarea si inchiderea acelei usi.

La ce te gandesti, de ce anume iti amintesti atunci cand citesti urmatoarele cuvinte

imprimate pe o coala de hartie : “Follow your heart, but take your brain with you” ?

Imi vine sa zambesc, gandindu-ma la anumite momente cand nu mi-am luat creierul cu mine
. Revenirea creierului vine odata cu trezirea la realitate. Insa eu cred puternic in intuitie,
chiar si cand analiza ratiunii imi spune ceva eu merg pe glasul intuitiei si in mometele de
rascruce am ales intotdeauna bine cand am ales intuitia. Chiar si cand a iesit rau, de fapt era
o treapta de cunoastere prin care trebuia sa trec si care m-a adus la un nou nivel de
constientizare.

Exista “o intelepciune a creierului si o intelepciune a inimii” (asa cum aprecia scriitorul

Charles Dickens"?

Da, dar ele se unesc. Cu fiecare experienta de viata se naste si creste intelepciunea.

Cum se manifesta fiecare dintre ele?

Eu cred ca inteleciunea creierului este analitica, si logica, capacitatea de a face conexiuni , iar
a inimii este intuitiva si emotionala.
Cum dobandim uneltele necesare sondarii in propria existenta, fie conform creierului, fie
conform inimii?

Fiecare din noi inclina balanta spre una sau alta. Eu cred in combinatia celor doua. Daca
prin inima intelegi suflet, atunci este bunul nostru cel mai de pret, este locul in care
deschidem usa Sfantului Duh sa intre spre a ne lumina si mintea apoi, este lacasul unde il
primim pe Iisus Hristos. Sau nu. Insa in ADN ul nostru inca din vechime este incriptata
credinta si dragostea de Dumnezeu deci nedechizand usa , ne saracim existenta si ne chinuim
si ajungem a fi mereu in cautarea a ceva fara sa ne dam seama a ce, caci nimic nu pare sa ne
satisfaca, Si este firesc sa fie asa. Nici nu ne poate satiface decat pe termen scurt caci orice
inlocuitor am fi gasit, este un surogat si …ce anume il poate inlocui pe Dumnezeu? Nimic.
Asa ca as raspunde ca de fapt dobandim acestea prin credinta, ascultare si iubire de
Dumnezeu.

De unde stim cand este indicat sa alternam viziunea cognitiv- rationala, cu cea afectiva,
orientata spre emotii si sentimente?

Nu stii. Simti. Uneori simtirea e alterata dar aici intervine rugaciunea si credinta. Cand eu nu
stiu, stie Dumnezeu, totul e sa ii fac loc si sa ii acord credit si sa il rog sa vina sa ma ajute .

Cum ti se dezvaluie, tie, iubirea, Ioana?

Asa cum ni se dezvaluie tuturor, in toate felurile. Stii, in spectacolul nostru principal, Pianul
cu poeme, care este unul dedicat dragostei, Daniela si cu mine trecem prin mai multe feluri de
dragoste. Cea adolescentina, cea imposibila, cea impartasita, cea frivola, cea care tradeaza,
pentru a ajunge la final la dragostea de Dumnezeu. Cam asa ni se dezvaluie tuturor, este
povestea fiecaruia din noi, nu degeaba publicul plange la acest spectacol. Traim iubirea ca
femei, ca mame, ca fiice, ca artisti dedicati artei si publicului, ca prieteni, ca fapturi create de
Dumnezeu. Cum spunea si Sfantul Ioan Gura de Aur, “iubirea este singura care poate
schimba insasi natura lucrurilor. In mana dragostei toate devin bune. “
Partea a II-a a interviului, provocare ludica si creativa, pretext dialogal

Instructiuni : Citesti o singura data fiecare citat si, pe masura, navigarii acestuia,
notezi ceea ce iti inspira continutul sau ceea ce te inspira pe tine cand auzi, cand
citesti urmatoarele interventii. Notatiile pot fi si concluzii, interpretari, reflexii
pornind de la citatul respectiv.
Tu stabilesti creativitatea si nivelul, volumul acesteia in cadrul raspunsurilor tale.
De exemplu., daca dintr-un citat, te inspira doar un singur cuvant/ un singur
nucleu tematic, formulezi raspunsul avand ca reper doar acel “ingredient -
accesoriu” si/sau creezi o alta micro – poveste, care se desprinde semnificativ de
tema, abordarea autorului.
Acolo unde consideri ca este cazul, poti oferi exemple concrete pornind de la
subiectul ales.

" Iată un lucru minunat la care să ne gândim, că fiecare fiinţă umană e construită în aşa fel
încât să reprezinte acel secret şi mister profund pentru oricare alta. Iată un gând solemn,
când intru noaptea într-un oraş mare, că fiecare din casele strânse laolaltă în întuneric are
în ea propriul secret; că fiecare cameră din ele are în ea propriul secret; că fiecare inimă
care bate în sutele de miile de piepturi de acolo este, în câteva din închipuirile sale, un
secret pentru inima cea mai apropiată de ea! "

Ioana Maria Lupascu :

Este neasteptata imaginea care mi-a venit mie in cap insa este vorba de Elvetia,
unde am locuit incepand cu anul 2000. Eu veneam de la un stil de viata destul de
petrecaret la acea varsta si m-am trezit in Elvetia unde oamenii se inchid in case
seara destul de devreme . Locuiam intr-o zona a orasului Lausanne mai departata
de centru si treceam pe langa o padurice iar seara mi se parea un pic neplacut
drumul meu, mai ales ca locul era cumva acoperit de ceata mereu, insa priveam
ferestrele luminate ale caselor pe langa care treceam si ma intrebam, de ce toti
sunt inchisi inauntru si nu ies sa se bucure de viata asa cum fac mediteraneenii
sau latinii.
"O inimă iubitoare este cea mai adevărată înţelepciune. "
IML :
Pentru ca inima care iubeste nu judeca si cea mai mare intelepciune este
toleranta si lipsa judecatii. Cu judecata ii iei locul lui Dumnezeu . Este asa ceva de
facut, ceva intelept?

"Uită-te in jur, cuprinde cu privirea toată această stearpă câmpie şi observă că, chiar şi
acum, într-o zi de iarnă, umbrele se întind pe pământ cu o magică frumuseţe. Iată, acesta
este felul în care natura ni se arată! Cele mai frumoase lucruri din viaţă sunt simple
umbre; ele îşi fac apariţia şi dispar la fel de repede ca şi cele lăsate de o zi de iarnă. "

IML :
Poate ca cele mai frumoase lucruri sunt cu adevarat cele simple, si cred cu tarie asta, insa
prefer lucrurile simple si luminoase. Au si umbrele rostul lor, sa ne apropie -prin contrast-
mai mult de lumina, dar tot lumina este cea mai frumoasa.

"Tu eşti parte din existenţa mea, o parte din mine. Ai fost în fiecare replică pe care am
citit-o. Ai fost în fiecare perspectivă pe care am văzut-o vreodată, pe râu, pe velele navelor,
în mlaştini, în nori, în lumină, în întuneric, în vânt, în pădure, pe mare, pe străzi. Ai fost
întruparea fiecărei fantezii graţioase cu care mintea mea s-a familiarizat vreodată. "

IML :
Cred ca sunt relatii si intalniri predestinate. Probabil sunt legaturi karmice. Mi s-a
intamplat in viata mea sa fiu iubita unui barbat pe care sufletul meu l-a recunoscut. Nu pot
sa iti explic asta,inca cand l-am vazut prima oara l-am recunoscut pur si simplu. Si de
altfel a fost o relatie care m-a schimbat foarte mult in bine, desi relatia a fost cumva
framantata, eu am evoluat foare mult si mi-am atins niste laturi ale potentialului meu care
inca dormea, laturi pe care poate altfel nu le-as fi atins. S-a terminat relatia atunci cand s-a
implinit tot ce trebuia sa implinim impreuna.

"Ziua aceea a fost o zi de neuitat pentru mine, căci a adus mari schimbări în sufletul meu.
Dar aşa se întâmplă în viaţa oricărui om. Închipuiţi-vă că o anumită zi n-ar fi existat şi
gândiţi-vă ce deosebit ar fi fost drumul vieţii voastre. Voi, care citiţi rândurile acestea,
opriţi-vă o clipă şi gândiţi-vă la lanţul lung de fier sau de aur, de spini sau de flori care nu
v-ar fi legat niciodată dacă prima verigă nu ar fi fost făurită în ziua aceea neuitată... "

IML :
Si in viata mea si in viata oricui exista mai multe astfel de zile. Oh nici n-as stii cu care sa
incep. Schimbarile insa se produc dupa aceea . Sunt zile despre care stii cat de importante
sunt , dar zile peste care treci si dupa un timp iti dai seama privind in urma , cat de
importante au fost, ce au produs si ce au schimbat in noi. Exista multe momente de
importanta capitala dar unul din copilarie imi staruie acum in minte. Eu faceam innot de
performanta si pe timpul unui campionat, imi aduc aminte dupa cursa unei zile si
pregatindu-ma pentru urmatoarea de a doua zi stateam intinsa in dormitor sa ma odihnesc
. Ii spuneam tatalui meu ca si locul doi pe care il obtinusem in acea zi este in regula. Iar
tata facand o pauza mare mi-a spus foarte serios ca locul doi nu este niciodata in regula. In
regula este doar locul intai. Daca ar fi sa privesc viata mea , cred ca m-am impregnat de
aceasta replica care atunci m-a socat foarte tare si m-a lovit cumva, insa mi-a devenit
proprie.

"N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie
binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne
inimle înăsprite. "

IML :
Lacrimile spala, spala sufletul, spala greselile, spala incremenirea, spala inchistarea….

"Arată-i unui smochin cum trebuie să crească şi, când vei fi bătrân, stai la umbra lui. "
IML :
Cumva este similar cu nu ii da cuiva peste, ci invata-l sa pescuiasca.

"Întotdeauna există ceva pentru care să fii recunoscător. "

IML :
Intotdeauna. Este chiar o practica, seara la culcare sa multumesti pentru tot ce ti-a adus
acea zi. Atragem ceea ce gandim, o stim toti, atragem ce ne ocupa mintea. Cand suntem
indreptati spre multumire, vom atrage lucruri penru care sa multumim, cand apreciem,
vin si mai multe momente pe care sa le apreciem si tot asa…

"Iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o! Dacă te încurajează - iubeşte-o! Dacă te răneşte - iubeşte-o!

Dacă-ţi sfâşie inima în bucăţi - şi cu timpul inima o să-ţi îmbătrânească şi o să se întărească
şi de-aia o să te doară din ce în ce mai rău - iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o! "

IML :
 Eu cred ca o viata avem si este extrem de important partenerul de viata. Daca ne
mananca zilele…. Italienii zic mai bine singuri decat prost insotiti. Meglio soli che male
accompagnati. Nu cred in a rezita in orice conditii. Poate dupa colt ma asteapta fericirea si
eu nu ajung la ea ca ma incapatanez sa stau unde sunt nefericita. Sau poate nu neaparat
fericirea dar macar linistea si asta deja este imens. Peste ea se poate asterne si fericirea,
apoi 

"Voioşia şi mulţumirea sufletească sunt tratamente de înfrumuseţare foarte bune şi

responsabile faimoase de păstrarea aspectului tineresc. "

IML :

Cu siguranta. Mama mea, medic psihiatru, mereu sfatuia pe toata lumea, sa rada , caci este
cel mai bun tratament. Credea mai mult in ras si a-ti lua timp si ingaduinta de a te gratifica
cu mici placeri si bucurii mai mult decat in orice medicament. Pe toate femeile le sfatuia sa
aiba grija de ele, sa se plimbe, sa fie fericite, sa zambeasca, Au si medicamentele rostul lor
dar pana la ele, de multe ori evitam bolile prin felul in care ne tratam pe noi insine.

"Noi singuri forjăm lanţurile pe care le purtăm în viaţă. "

IML :
Da. Nu degeaba se spune ca suntem designerii propriei noastre vieti. Ne sunt date si
bunastrarea si fericirea si toate dar depinde de noi daca le atingem sau nu. Lanturile de
multe ori ni le punem singuri. Dar asa cum ni le punem, ni le putem si scoate. De cate ori
cant cu cineva, firesc ma sintonizez cu el si ii simt la nivelul sufletului meu , universul si
sufletul lui. Acum vreo cinci ai m-a socat ceea ce am simtit la un partener de scena, cu care
de altfel relatia profesionala a fost un dezastru. Intrand pe aceeasi vibratie emotionala cu el
pentru a putea canta impreuna, am simtit un intuneric si un pustiu de speriat, am simtit o
inchisoare rece in care singur acest baiat se bagase pe el insusi. Un sentiment atat de rece si
de groaznic incat si azi imi da fiori pe sira spinarii. Universul lui era atat de urat ca m-a
oripilat. Mi s-a facut o mila atat de mare de el, dar mila asta…. Ce greseala. Ce am patit
atunci si inca platesc dobanda , o lectie extrem de scumpa care inca continua desi au trecut
atatia ani de atunci, daca mi-as fi ascultat primul instinct si renuntam la acel recital, daca
nu mi-ar fi fost mila de un suflet atat de rau , contorsionat si pustiu, cata liniste as fi avut
acum. De aceea cred ca intuitia trebuie urmata. Iata cand nu am urmat-o…..
"Un bărbat este norocos dacă este prima iubire a unei femei. O femeie este norocoasă
atunci când este ultima dragoste a unui bărbat. "

IML :

Suna a amenintare  cel putin pentru mine si iti spun si de ce, pentru am cunoscut asta. In
urma cu foarte multi ani, un barbat mi-a spus ca voi fi ultima lui iubire si asa am si fost.
Insa asta a nascut un fel de hartuire perpetua care nu se va termina decat cu terminarea
uneia din vietile noastre.

"Ce dar mai mare poate fi decât dragostea unei pisici? "

IML :
HAHA. Vrei sa terminam interviul intr-o nota amuzanta  De acord, lucrurile nu
trebuie luate prea mult in serios si noi nu trebuie sa ne luam prea mult in serios.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Citatele de mai sus constituie extrase din opera scriitorului Charles Dickens
(nr. Romancier englez, 7 februarie 1812 – 9 iunie 1870, nascut in Landport, Portsmouth,
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, reprezentant al realismului secolului
al XIX-lea si, implicit, al literaturii victoriene; Dintre cartile publicate, se remarca,
indeosebi, urmatoarele: Marile sperante, Povestea celor doua orase, Aventurile lui Oliver
Twist, David Copperfield,)

Cu pretuire, Stefania Argeanu