Referat

la informatică
Tema:Reprezentarea şi
transmiterea informaţiei

Profesor:Pastuşoc Mihai
Elevă:Glibiciuc Valeria

Chişinău 2018
 Reprezentarea Informatiei

Purtător de informaţie este considerat obiectul material, folosit pentru păstrarea şi transmiterea
informaţiei. Există purtători statici şi purtători dinamici de informaţie.
Purtătorii statici (informaţia nu se modifică) se folosesc pentru păstrarea informaţiei, de
exemplu, pentru a fi transmisă în timp.
Un purtător static de informaţie poate fi considerată hârtia.
În PC ca purtători statici de informaţie se utilizează hârtia, discurile magnetice, mediile
reflectoare ale discurilor optice ş.a.
Transmiterea informaţiei în spaţiu se realizează cu ajutorul purtătorilor dinamici. În calitate de
purtători dinamici sînt folosite undele acustice în aer (gaze) sau lichide, tensiunile şi curenţii
electrici, undele electromagnetice.
Transmiterea informaţiei are loc concomitent în spaţiu şi timp.
Evident, că cel puţin un parametru, ce caracterizează purtătorul de informaţie, trebuie să se
modifice.
De exemplu, în transmisiunile radio şi televiziune, în calitate de purtători de informaţie se
utilizează undele electromagnetice.

Parametrii informaţionali ai undelor magnetice:

a – amplitudinea; b – frecvenţa

Amplitudinea (mărimea) sau frecvenţa (densitatea) acestor unde poate să se schimbe în timp.
În primul caz, parametrul informaţional îl constituie amplitudinea oscilaţiilor, iar în al doilea – frecvenţa
lor.
În calculatoarele electronice în calitate de purtător de informaţie se foloseşte curentul electric, parametrii
informaţionali ale semnalului fiind tensiunea şi intensitatea curentului electric.

-1-
 Semnalele electrice utilizate în PC

Semnalele respective au formele prezentate în desen. Unei valori a tensiunii electrice i se

asociază cifra binară 0, iar alteia cifra binară 1 – practic un alfabet cu două semne.
Cifrele binare 0 şi 1 pot fi asociate, respectiv, cu absenţa sau prezenţa de impuls sau cu impuls
pozitiv şi impuls negativ.
Semnalul se numeşte discret, dacă parametrul informaţional poate primi numai un număr finit
de valori.
Semnalul se numeşte continuu, dacă parametrul informaţional poate primi orice valoare într-un
anumit interval de timp.
De exemplu, semnalele din primul desen (undele magnetice) sînt continue, iar din desenul
următor sînt discrete.
Semnalele discrete şi continue sînt forme de reprezentare a mesajelor respective.
Sistemele tehnice utilizează acele semnale care-i asigură o realizare cît mai bună a funcţiilor
pentru care a fost realizat.
Calculatoarele utilizează niveluri de tensiune electrică, reţelele telefonice – curenţi electrici, iar
radioul şi televiziunea unde electromagnetice.
Semnalele continue pot fi transmise la distanţe mult mai mari decât semnalele discrete.
Prin urmare, pentru a asigura legătura între calculatoarele aflate la distanţă, la emisie semnalele
discrete vor fi transformate în semnale continue.
La recepţie se va realiza transformarea inversă – semnalul continuu va fi transformat într-un
semnal discret.
Operaţia prin care parametrul informaţional al semnalului continuu se modifică în funcţie de
valorile semnalului discret se numeşte modulare.
Dispozitivul tehnic care realizează operaţia în cauză se numeşte modulator.
-2-
 Modularea semnalelor continue
Operaţia de extragere a semnalului discret dintr-un semnal continuu în funcţie de procedeul de
modulare adoptat se numeşte demodulare.
Dispozitivul tehnic care realizează operaţia în cauză se numeşte demodulator.
Schema detaliată a sistemului de transmisie a informaţiei este prezentată în desenul de mai jos
Destinaţia componentelor sistemului de transmisie a informaţiei:
codificatorul – transformă mesajele emise de sursă în cuvinte binare;
modulatorul – transformă semnalele discrete ce reprezintă cuvintele binare în semnale continue;
mediul fizic – reprezintă conductorii, fibrele optice, eterul ş.a. prin care se propagă semnalele
continue;
demodulatorul – transformă semnalele continue în semnale discrete;
decodificatorul – transformă cuvintele binare în mesaje;
Evident, în cazul utilizării codurilor corectoare şi codurilor detectoare de erori, sistemul de
nsmisie va fi insensibil la perturbaţii.
racteristica principală a oricărui sistem de transmisie a informaţiei este capacitatea de transmisie,
primată în biţi pe secundă.
pacitatea de transmisie depinde de caracteristicile fizice ale componentelor sistemului, metodele de
odulare-demodulare, caracteristicile statice ale perturbaţiilor.
exemplu, capacitatea de transmisie a unui canal telefonic poate fi de 34 Kbit/s, capacitatea unui canal
dio cu unde centimetrice de 1Gbit/s, capacitatea unui canal optic – 1Tbit/s.

-3-