Regnul Animalia

Un animal este un organism (ființă vie) pluricelular, heterotrof, deci care nu își poate produce el însuși
substanțele organice necesare hrănirii (cum fac plantele, algele și bacteriile albastre verzi prin
fotosinteză), fiind nevoit să folosească substanțe organice gata preparate luate din mediu. Majoritatea
folosesc oxigenul pentru respirație. Există și unele animale care trăiesc în medii fără oxigen. Acestea
respiră anaerob. Din categoria animalelor cu sânge cald, sau endoterme, fac parte mamiferele și
păsările.

Organismele care au fost încadrate în Regnul Animalia au fost introduse în unități sistematice din ce în
ce mai mici în funcție de legăturile lor filogenetice. Referitor la aceaste subîmpărțiri există mai multe
păreri, care sunt prezentate în subcapitolul „Clasificarea Regnului Animalia”.

Știința care se ocupă cu studiul animalelor se numește zoologie.

Etimologie

Cuvântul "animal" provine de la cuvântul Latin animale, genul neutru al animalis și este derivat de la
anima, ce înseamnă suflu vital sau suflet. Definiția biologică a cuvântului se referă la toți membrii
regnului animalia, inclusiv omul.

Caracteristici

Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele sunt organisme
eucariote și pluricelulare[2], ce le separă de bacterii și de majoritatea protistelor. Ele au o hrănire
heterotrofă,[3] de obicei, digerând hrana într-un tub digestiv, ce le separă de plante și alge Ele se
diferențiază de plante, alge și fungi prin lipsa pereților celulari rigizi.[4] Majoritatea animalelor sunt
mobile,[5] (exceptând anumite stadii de dezvoltare, coralii, bureții de mare).

Structură

Cu câteva excepții, în special spongierii (Phylum Porifera) și Placozoa, animalele au corpul format din
mai multe țesuturi. Printre acestea se numără mușchii, ce se contractă, având rol important în
locomoție, și țesutul nervos ce primește procesează, elaborează comenzi și trimite impulsuri nervoase.
De asemenea, există și un tub digestiv, cu una sau două ieșiri.

Toate animalele sunt compuse din celule eucariote, înconjurate de o membrană pericelulară specifică,
compusă din colagen și glicoproteide elastice. Acestea se pot calcifica, pentru a forma oase sau cochilii.
În timpul dezvoltării ele formează o structură de bază flexibilă pe care celulele se pot reorganiza, făcând
posibilă crearea structurilor complexe. În contrast, alte organisme multicelulare, ca plantele și fungii,
au celulele fixate din cauza pereților celulari, dezvoltându-se prin creștere progresivă.
Reproducere și dezvoltare

Toate animalele se reproduc sexuat. Ele au organe reproducătoare specializate ce, prin meioză, produc
spermatozoizi sau ovule. Acestea se unesc în procesul numit fecundație pentru a forma zigotul (sau
celula-ou), din care se va dezvolta un organism nou.

Unele animale sunt capabile și de reproducere asexuată. Acest lucru poate avea loc prin
parthenogeneză, proces prin care se formează ouă fertile fără fecundație (împerechere), sau, în unele
cazuri, prin fragmentare, ca de exemplu la spongieri. O altă modalitate de înmulțire asexuată este
înmugurirea întâlnită tot la animalele inferioare (spongieri, hidră).

Zigotul începe să se dividă. Va rezulta un conglomerat de celule cu aspect sferic numit morulă. Celulele
continuă să se dividă și se dispun într-un singur strat, formând o sferă delimitată la exterior de un
singur strat de celule, numit blastoderm. Acesta delimitează în interior o cavitate centrală numită
blastocel plină cu lichid. Celulele se divid în continuare și la unul din polii blastulei pătrund în interiorul
cavității. Rezultă o structură cu două straturi de celule, unul extern numit ectoderm și unul intern,
numit endoderm. Endodermul delimitează o cavitate internă arhenteronul (intestinul primitiv).
Cavitatea arhentronul, prezintă o singură deschidere numită blastopor. Această structură nouă poartă
numele de gastrulă

Spongierii și celenteratele sunt organime animale inferioare care rămân în acest stadiu doar cu
ectoderm și endoderm și din această cuză se numesc animale didermice (diploblaste).

Începând cu viermii structura gastrulei se complică, prin diferențierea unei a treia foițe embrionare
mezodermul, care este localizat între ectoderm și endoderm. Aceste animale se numesc tridermice
(triploblastice).

Hrănirea și sursele de energie

Majoritatea animalelor folosesc indirect energia solară. Plantele folosesc direct această energie pentru
a transforma razele soarelui în zaharide simple în procesul numit fotosinteză. Începând cu moleculele
de dioxid de carbon (CO2) și apă (H2O), fotosinteza transformă energia solară în energie chimică
stocată în legăturile glucozei (C6H12O6) și eliberează oxigen (O2). Aceste zaharuri sunt folosite de
plante la creștere. Când animalele mănâncă aceste plante (sau mănâncă alte animale ce au mâncat
plante), zaharurile produse de plantă sunt folosite de animal. Ele sunt folosite direct de către animal
pentru a crește sau, sunt descompuse, eliberând energie, necesară pentru diferitele procese ale
acestuia.