Arabii

La inceputul secolului al VII lea al erei noastre, viata Orientului Apropiat era
tulburata de armele triburilor arabe. In mai putin de un secol - de la 622, data hedjirei
adica a refugiului lui Mahomed si al grupului sau de la Mecca la Medina, pana la
debarcarea comandantului berber Ibn Tarik in Spania (711) – triburile arabii ies din
peninsula si se indreapta catre regiunile din jur : vaile Eufratului, Tigrului si Nilului pana
ating in est Indul si in vest Atlanticul. Acest fenomen s-a datorat unor transformari
social economice petrecute in mijlocul societatii arabe facand necesara aparitia
islamului care a avut un rol urias in progresul acestor cuceriri. Djihadul, adica idea
luptei pentru raspandirea islamului prin sabie, a fost ridicat la rangul de doctrina
suprema a religiei si statului.
Nascut la Mecca in anul 570, Mahomed facea parte din puternicul trib al
koreisitilor. Acesta a fost crescut de bunicul sau care era seful tribului. De tanar ia parte
si la prima ciocnire serioasa intre tribul sau si tribul tahifitilor din Tahif, primind astfel
primul botez al luptei. Fiind destul de tanar el nu a luptat in schimb ajuta pe campul de
lupta.
Dupa ce a mai crescut acesta este amintit ca luand parte la pactul “Fadhililor”, un
consiliu de 4 care avea ca rol protejarea pelerinilor care veneau la Kaaba. Nu era nimic
mai de cinste pentru un arab decat sa protejeze pe cel ce vine sa-I ceara adapost, iar
Mahomed in predicile sale de mai tarziu va reveni de atatea ori asupra acestui obicei
recomandandu-l ca una din cele mai de prêt mosteniri ale islamului de la Arabia
pagana.
La varsta de 28 de ani acesta se casatoreste cu o bogata posesoare de caravane,
vaduva Hadidje, care avea cu 10 ani mai mult decat el. Aceasta casatorie i-a dat mari
posibilitati de a se afirma prin bogatie si putere economica, dar sit imp liber pentru alte
preocupari.
Tot in aceasta perioada traditia ne relateaza ca Mahomed a fost primul care a
restaurant Kaaba construindu-i acoperis si facand ordine in interior. Kaaba era atunci
plina de idoli pusi de fiecare trib in locul cuvenit. Asa cum reiese din citatul Coranic,
Mahomed nu a fost un profet care a nesocotit tot ce a fost inaintea islamului. El tinea la
acele traditii care ajutau la progresul societatii arabe. Pelerinajul la Kaaba era una din
aceste traditii. Dupa aceasta fapta Mahomed incepuse sa creasca in notorietate fiind
cunoscut in imprejurimile orasului Mecca si pana in triburile din pustiuri. Mahomed
insa nu era multumit de aceste lucruri. Acesta pleca de acasa si mergea pe strazile din
Mecca zile intreci fara a trece pe acasa sau pe la sotie cu gandul la noua religie. Avea pe
atunci 40 de ani adesea contempla pe muntele Hira unde isi punea tot felul de intrebari
care l-au facut sa creada ca vorbeste cu fiinte nevazute care-i transmiteau ordinele lui
Allah. In acele momente a inceput sa creada ca este un mesager al lui Allah pe pamant,
un Resul (profet)
Hadidje, sotia sa, este prima care il crede si care-l incurajeaza sa propovaduiasca noua
credinta. Dupa aceasta urmatorul care imbratiseaza noua credinta a fost un a carui
autoritate era indiscutabila in Mecca; Abu Bekr. Pasul acestuia a cantarit mult in
cumpana indoielilor multora care incepusera sa se intrebe asupra lui Mahomed. Dupa
acesta a urmat sclavul lui Mahomed si un sclav al lui Abu Bekr
Incep discutii aprinse intre partizanii noii credinte si cei care se inchinau la idoli. Au loc
certuri, se isca batai din care Mahomed deabea scapa. Totusi dirzenia si indaradnicirea
celor putini sunt puternice. Nu se lasa infrocosati si Mahomed continua sa vorbeasca in
casa, pe strada si mai mult in incinta Kaabei unde vin si straini calatori din toate
colturile lumii.
Invataturile lui Mahomed au prins la marile mase pe atunci insetate de dreptate
sociala. Singura explicatie este ca islamul ca orice religie universala propaga o
„mantuire” dincolo, cu tot raiul si bunatatile lui, de vreme ce o asemenea fericire aici
pe pamant,ea, religia, nu poate sa o creeze.
Asa cum Iisus a propovaduit cuviosia, smerenia, Mahomed indeamna la supunere fata
de acelasis dumnezeu, Allah. O singura iesire a aratat totusi acest arab pentru norocitii
sai compatrioti: razboiul sfant impotriva necredinciosilor – djihandul. Cel ucis va trai in
viata de apoi in sanul lui Allah, in fericire vesnica. Si acest indemn a prins. Aratand
maselor de nemultumiti nu pe dusmanul adevarat, ci pe cel imaginar. Invatatura lui
Mahomed a deschis conducatorilor o poarta larga prin care acestia au antrenat mase
mari de nemultumiti in afara peninsulei. Si aceasta mare diversiune a islamului,
djihadul, a prins el fiind una din cauzele succeselor fulgeratoare ale stapanirii arabe in
lumea inconjuratoare.
In epoca in care Mahomed incepuse sa rosteasca asemenea discursuri,
incadrarea opiniei publice crestea necontenit. Koreisitii iau masuri severe. Partizanii lui
Mahomed sunt urmariti peste tot si pedepsiti aspru, moment in care Mahomed isi
schimba atitudinea fata de oficialitatea din Mecca. Devine mai indulgent cu credinta
dusmanilor sai si predica pe ascuns in casele supusilor. Dar noua atitudine nu adoarme
decat foarte putin ura reactiunii din Mecca. Curand incep din nou persecutiile care sunt
oprite pentru o clipa in momentul care Omar, o persoana de mare autoritate in Mecca
trece la islamism. Acesta in urma calitatilor de bun organizator va fi ales calif.
Totusi trecerea lui Omar la noua religie nu ii descurajeaza pe koresiti care incep
sa il caute din casa in casa pe Mahomed. Ajuns intr-o asemenea situatie, acesta se
gandeste sa paraseasca definitiv Mecca. Dupa moartea sotiei lui si a unchilului lui care
il proteja fuga devenea porunca si se hotaraste sa plece la Yathreb.
Yathreb, viitoarea Medina este situata la nord de Mecca pe drumul care duce
spre Siria si Palestina. Este un targ care duce mai mult de tara, cu mai putini negustori
decat in Mecca, dar ocupand o oaza intinsa roditoare. O parte din pelerinii de acolo vin
la Mahomed si intre ei are loc o prima discutie in legatura cu plecarea profetului. In
anul urmator grupul de pelerini se mareste si dupa ce au indeplinit stramoseasca
traditie acestia stabilesc intr-o noapte intalnirea cu Mahomed, totul fiind tinut secret.
Intalnirea are loc pe colina El Akaba 621 e.n. si la ea participa tot grupul din Yathreb si
varfurile musulmane din Mecca. Dupa discutie acestia cad de comun acord asupra unor
puncte.
1. Locuitorii din Yathreb prezenti cred in Allah si il recunosc pe Mahomed ca
profetul lui
2. Musulmanii din Mecca si Yathreb vor forma o singura comunitate (umma)
fara deosebire de trib, religie, limba sau avere.
3. Toti vor rosti un juramant catre mohamed care incepind din clipa aceasta va fi
seful lor religios si politic
4. Se va forma o visterie comuna in care vor depune toti dania din care vor ajuta
oamenii nevioiasi
5. Fiecare isi va alege din sinul comunitatii un tovaras care ii va fi ca frate,
bucurandu-se de toate drepturile fratelui de sange, inclusiv dreptul la
succesiune
Consfatiuirea de la el Akaba pune in practica, da viata ideilor principale din
predicile lui Mahomed : islamul este recunoscut de toti cei prezenti ca singura credinta
adevarata, Mahomed ca sef politic al acestei organizatii. In urma juramantului de pe
colina, Mahomed se hotaraste sa plece la Yathreb. Mai intai ii trimite pe toti partizanii,
el ramanand ultimul impreuna cu Abu Bekr numarandu-si orele prin case straine,
ascuns deoarece koreisitii il urmareau.
 Parasind Mecca acesta lasa pe cineva dormind in patul sau sa nu se observe lipsa
lui dupa care iau drumul care duce catre Yemen unde intarzie cateva zile printre coline
ascuns intr-o pestera deoarece era asteptat de koreisiti pe drumul spre Yathreb. Dupa 4
zile au aflat ca drumul era liber si au pornit spre nord. In drum spre Medina era
asteptat de o multime numeroasa de musulmani si nemusulmani. Aceasta fuga numita
hedjira se intampla in anul 662 care a devenit anul 1 in istoria musulmana. Ajuns in
Medina, Mahomed ii strange pe toti musulmanii din Yathreb (ansari) si refugiatii din
Mecca (muhadjiri) pentru a le reamintii juramantul de pe colina El Akaba si a-si face o
casa de rugaciune.
Rugaciunea se facea la inceput de 4 ori, apoi de 5 ori pe zi : dimineata inainte de
rasaritul soarelui, la amiaza, la 5 ore dupa amiaza, imediat dupa apusul soarelui si
noaptea inainte de culcare. Femeile nu iau parte la rugagiunile colective de la moschee.
Rugaciunea consta in recitarea versetelor din coran, insotite de matanii, executate
dupa exemplul imamului, care se afla in fata, urmat de rinduri, rinduri compacte de
credinciosi.
Orice musulman tine postul ramazanului. Mostenit de la mozaism si crestinism,
ramazanul la musulmani castiga mai mult in importanta decat la primele 2 religii in asa
masura incat Mahomed intr-un pasaj din Coran ii da o insemnatate ca aceasta : “
indepartarea dupa o asemenea fapta grava este sau sa hranesti 10 saraci cu hrana
mijlocie cu care iti granesti obisnuit familia, sau sa postesti 3 zile. “
In timpul postului, ziua, de cand incepe sa se lumineze si pana cand apune
soarele nu se ia nimic in gura , nici macar apa. Noaptea se poate manca orice, dar nu se
pot consuma bauturi alcoolice. Luna ramazanului este considerata luna sfanta: nu se
minte, nu se fura, se evita orice fel de cearta, razboaiele se intrerup s.a. sarbatoarea de
3 zile care urmeaza acestui indelungat si istovitor post este bairamul.
O alta trasatura esentiala a noii religii este tendinta pronuntata catre economie si
condamnarea oricarei risipe, orice depasind nevoia zilnica era considerat drept haram,
lucru nepermis, pacat.
Musulman este cel care savirseste hadj-ul. Pelerinajul la Mecca sau hadj, era
datoria oricarui musulman care, cel putin odata in viata trebuia sa viziteze Kaaba,
sanctuarul sfant acum islamic. Sosit la Mecca, pelerinul trebuie sa salute prin urale
templul sfant inainte de a intra in el, apoi sa-l inconjoare de mai multe ori recitind din
coran, sa intre in interior ssi sa salute piatra neagra, dupa care sa mearga sa se roage pe
Muntele Arafa aruncand cu pietre in valea Minei, lacasul diavolului. Mare parte a
acestor obiceiuri au origine pagana, dar Mahomed le-a adaptat noii religii, tocmai
pentru ca Mecca sa nu isi piarda din importanta. Dupa ce aruncau cu piatra in valea
diavolului, urma sacrificiului unui animal, in general berbec, a carui carne era
impartatita la saraci. Sacrificiul are origine ancestrala, el reprezinta traditia dupa care
lui Abraham, pe punctul de a-l sacrifica pe fiul sau Ismael, ii cade in fata cutitului un
berbec “ adus” de arhanghelul Gabriel care ii salva astfel copilul.
Bazata pe invataturile lui Mahomed, societatea islamica din Medina a inceput sa
se dezvolte castigand mereu noi adepti. Cand societatea isi luase un curs normal, iar
spiritele din Medina oarecum se linistisera, in viata comunitatii se produce un
eveniment neasteptat: o caravana a orasului Mecca condusa de seful koreisitilor, Abu
Sofyan este semnalata in pustiu, pe marele drum care mergea in Siria. O parte din
comunitate (cei emigranti din Mecca) din razbunare si toata comunitatea din dorinta de
prada, ataca bogata caravana langa fantana Badr in 624. Se da o lupta indarjita si
sangeroasa, din caravana cad 20 de morti , 47 prizonieri si o prada impresionanta.
Aceasta rafuiala a avut in istoria islamului tot atata importanta ca si intalnirea de pe
colina El Akaba. Daca acolo s-au pus bazele comunitatii islamice, lupta de la El Badr a
scos-o pe scena istoriei, adica i-a afirmat sus si tare prezenta pe lume ca o forta.
Succesul bataliei a fost fulgerator. In cateva ore a fost nimicita toata bogata si
organizata caravana koreisita. Comunitatea din Medina, consiliul celor 12, exploateaza
insa mai mult rezultatul economic al luptei impartind o prada bogata tuturor membrilor
ei care de mult nu se saturasera la o masa buna. Cei cazuti din partea paganilor la El
Badr sunt aruncati intr-o groapa comuna, la marginea careia, Mohamed adunand pe
toti partizanii sai rosteste istoricul discurs cunoscut in Coran sub numele de “suratul de
la fantana”, cuvintare in care el motiveaza din punct de vedere al religiei razboiul sfant
contra paganilor, contra celor care nu cred in Allah.