Brand de țară Franța

Brandul de țară își propune să cumuleze inspirat cât mai multe dintre reperele culturale și
geo-politice ale unei națiuni. Este un fel de act de identitate stilizat. Scopul comercial, economic,
turistic, dar și de altă factură este evident și, de aceea, nicio națiune nu este indiferentă la
modalitatea de a se prezenta.
De pildă, bradul Franței este realizat cu eleganță și rafinament, trăsături tradiționale ale
acestui popor. În acesta sunt încorporate simboluri evidente, dar și unele mai subtile, ceea ce este
din nou o caracteristică a culturii franceze. Astfel, cromatic, se pot identifica ușor culorile
steagului național, dar și ale Revoluției franceze de la 1789, unul dintre cele mai importante
evenimente istorice ale lumii (albastru, alb și roș). De asemenea, o figură feminină se plasează
central, ceea ce nu este echivalent doar cu destul de comuna reprezentare feminină a patriei, ci
punctează feminitatea, eleganța, senzualitatea, moda, toate fiind asociate de secole cu această
țară. De altfel, este binecunoscut că Franța constituie punctul de referință în modă, iar Parisul
este orașul îndrăgostiților. Femeile franceze sunt recunoscute pentru bun-gust, cochetărie,
pasiune, înclinație spre modernitate și independență – manifestul feminității a apărut în Franța și
se datorează scriitoarei Simone de Beauvoir. Totodată, figura feminină evocă, normal, simbolul
matern – patria este percepută din acest punct de vedere de toate națiunile. Franța se identifică și
cu cea mai cunoscută eroină feminină din istorie, Ioana d'Arc, fecioara din Orleans, figură
emblematică în timpul Războiului de 100 de ani. Există numeroase repere în istoria franceză care
determină asocierea acesteia cu deviza "Libertate, egalitate, fraternitate!", statul fiind un port
drapel al emancipării politice și sociale.
Înscrisul de sub imaginea stilizată are, de asemenea, o caligrafie tipic feminină – literele
sunt conturate clar, subțire, cu linii fine, ceea ce nu este caracteristic pentru scrisul unui bărbat.
Limba mesajului este cea franceză, fiind cunoscut faptul că această țară insistă să își impună
personalitatea lingvistică în detrimentul englezei. Dacă se trec în revistă diverse branduri de țară
se constată adoptarea necondiționată a limbii britanice ori un mesaj biling (în limba națională,
dar și în engleză).
Conturarea figurii feminine îmbină elemente plastice tradiționale cu altele de factură
cubistă, Franța fiind țara marilor pictori clasici, dar și a curentelor moderne și având extrem de
multe muzee, un patrimoniu cultural impresionant, pe care orice vizitator își propune să îl
cunoască, fie și parțial.
 Steaua galbenă din partea dreaptă poate fi interpretată și ca un simplu simbol stilizat al
soarelui ori al unei planete norocoase, dar mai ales ca o expresie simbolică a libertății – mai
interesant este faptul că evocă făclia existentă în Statuia Libertății de la New York, un cadou
făcut de Franța Statelor Unite la 100 de ani de la aniversarea obținerii independenței (statuia a
fost realizată de sculptorul Bartholdi pe un schelet metalic conceput de celebrul Gustave Eiffel) 1.
Franța s-a implicat direct în acest efort armat al americanilor și, la Paris, s-a semnat tratatul prin
care francezii se aliau cu americanii împotriva britanicilor. Statuia conotează și prietenia dintre
cele doua state.
Desigur, o privire superficială poate identifica un lanț muntos (Alpii) – liniile roșii
crenelate - și oceanul în partea stângă (liniile albastre sub forma unor valuri tumultoase), dar
aceste atribute geografice sunt tipice pentru multe țări. Utilizarea acestora nu ar ajuta la
conturarea identității Franței.
Se cuvine a se menționa că brandul nu a apelat la simbolurile previzibile și deja
cunoscute (turnul Eiffel, Arcul de Triumf, cocoșul galic, vreun produs gastronomic etc.), ceea ce
este clar un fapt pozitiv și se cuvine apreciat ca atare.

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_Libert%C4%83%C8%9Bii_din_New_York accesat pe 22 martie 2018