Noapte

de Lucian Blaga

Si în desert se lupta ochii

În lacrimi sa cuprinda zarea,
Caci întuneric mi-i îneaca
Si mi se tulbura cararea.

Mi-esti drag-acum, tu, noapte sfînta,

Cu plînsul tau domol de stele,
Caci porti în firea ta curata
Comoara visurilor mele.

Din înaltimile albastre

Încet o raza se desprinde,
Prin negura taindu-si calea
Si-o jale-adînca ma cuprinde.

Ca-i vad trudita zbuciumare,

Sa afle rostul meu pe nume
Si lupta ei necontenita
În calea mea sa ma îndrume!

Stiam odata graiul razei...

Îl desluseam din plîns de stele,
Dar mor acuma în adîncuri
Si graiul razei-l duc cu ele...

Eu le privesc cu-nduiosare
Cum licarind se sting tacute
Si-ascult cum picura din slava
Povestea dragostei trecute...