Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Somajul Realitateavietiisociale 120316163833 Phpapp02
Somajul Realitateavietiisociale 120316163833 Phpapp02
TEMA:
Coordonator de teză:
Valeriu Capsîzu
Efectuată de:
Chişinău, 2005
Cuprins
Introducere
Capitolul I: Esenţa, consecinţele şi cauzele şomajului
1.1 Definiţia, măsurarea şi consecinţele şomajului ……………………………………4
1.2 Cauzele şomajului şi teoriile cu privire la cauzele şomajului…………………….11
1.3 Clasificarea şomajului…………………………………………………………….13
Moldova………………………………………………………………………...26
Anexe
Concluzii
Bibliografie
1
Introducere
Actualitatea temei cercetate. Această lucrare conţine unele dintre cele mai
principale procese şi tendinţe din sfera şomajului şi ocupării forţei de muncă atît în
Republica Moldova cît şi Uniunea Europeană, precum şi alte ţări ale lumii. Scopul
acestei analize vizează cunoaşterea mai profundă a fenomenului şomaj, astfel încît să
fie posibilă acţionarea cu abilitate în rezolvarea acestei probleme.
În această perioadă, cînd Republica Moldova are unul dintre scopurile
fundamentale de a adera şi de a intra în Uniunea Europeană, se consideră importante
orice teze, lucrări, proiecte care ar ajuta la înţelegerea aspectelor şi problematicii pe
care le implică integrarea economică internaţională.
Obiectivul lucrării constă în analiza fenomenului de şomaj în lume, dar mai ales
în Uniunea Europeană şi în Republica Moldova. Acest fenomen a fost mereu prezent
pe parcursul întregii dezvoltări a statului din ţara noastră, de aceea pentru Republica
Moldova şomajul reprezintă una dintre cele mai grave probleme, soluţionarea căreia
va permite echilibrarea economiei naţionale.
2
muncă intelectuală, a implementării în producţie a unor factori tehnologici
moderni, eficienţi şi nepoluanţi.
- Crearea noilor întreprinderi mici şi mijlocii şi recapitalizarea tuturor agenţilor
performanţi, fixarea locului şi rolului acestora în structura politicii de dezvoltare
a ţării, care au ca efect crearea de noi locuri de muncă şi absorbţia persoanelor
aflate în şomaj.
Tema şi obiectul de studiu. Tema tezei este “Şomajul – realitatea vieţii sociale”,
iar obiectul de studiu al lucrării îl constituie şomajul – fenomen complex al societăţii
contemporane.
3
Capitolul I: Esenţa, consecinţele şi cauzele şomajului
5
Normalitatea economică. Şomajul natural. Funcţionarea normală a pieţei
muncii are loc atunci cînd există un şomaj natural a cărui rată corespunde folosirii
integrale a forţei de muncă. Rata naturală a şomajului este, deci, o rată care asigură
echilibrul macroeconomic. Şomajul, în orice ţară, poate fi considerat ca excesiv numai
dacă acesta depăşeşte nivelul său natural.
Se pune insa problema: cum poate să existe şomaj în cazul folosirii depline a
forţei de muncă? Răspunsul este evident. Nu este posibil ca la un moment dat şomajul
să fie zero, deoarece, din motive fireşti, o parte a forţei de muncă intră şi iese continuu
din rîndul şomerilor. În plus, noile generaţii de lucrători intră continuu în rîndul forţei
de muncă, aşa cum în mod continuu există lucrători care părăsesc slujba pentru a căuta
alta. Chiar şi în perioadele de boom economic pot exista dezechilibre între cei ce caută
de lucru şi aptitudinile de care au nevoie sau locul unde se află companiile care au
nevoie de lucrători.
Rata naturală a şomajului mai este denumită ca fiind acea rată a şomajului care
nu accelerează inflaţia (NAIRU-nonaccelerating inflation rate of unemployment). În
general, diferenţa între rata şomajului actulă şi rata şomajului natural este denumită
şomaj ciclic, adică şomajul care poate fi redus printr-o politică macroeconomică
expansionistă fără a determina o creştere nesfîrşită în rata inflaţiei. Orice guvern poate
reduce rata naturală a şomajului, dar nu prin politici macroeconomice convenţionale,
ci prin politici structurale, cum ar fi: recalificarea stimulentelor pentru a îmbogăţi
mobilitatea sau taxe stimulative pentru a accepta o slujbă şi a renunţa la şomaj.
Factorii de influenţă a ratei naturale. Factorii ce influenţează rata naturală a
şomajului pot fi priviţi în termeni de durată şi frecvenţă a şomajului. Durata şomajului
depinde ,pe lînga unii factori ciclici, şi de următoarele caracteristici structurale ale
pieţei muncii:
- organizarea pieţei muncii, inclusiv prezenţa sau absenţa unor agenţii de
plasare a forţei de muncă, serviciu de intermediere pentru angajarea
tinerilor;
- structura demografică a forţei de muncă;
- abilitate şi dorinţa şomerilor de a continua să-şi caute o slujbă;
- disponibilitatea ajutoarelor de şomaj.
Ultimele două puncte merită o atenţie specială. O anume persoană poate să-şi
părăsească locul de muncă pentru a avea mai mult timp pentru a căuta o slujbă mai
bună. Este vorba în acest caz de şomaj de căutare. Dacă toate slujbele ar fi identice, un
şomer ar accepta prima ofertă. Dacă unele sunt mai bune decît altele, merită să cauţi
sau să aştepţi ceva mai bun. Dacă costurile şomajului sunt foarte ridicate, dacă, de
exemplu, nu se acordă ajutoare de şomaj, orice ofertă de serviciu are şanse mai mari
de a fi acceptată. Dar, dacă ajutoarele sunt mari, şomerii sunt dispuşi să aştepte o lungă
perioadă de timp pentru obţinerea unor oferte avantajoase. Mai mult, odată cu sporirea
ajutoarelor de şomaj, căutarea unui nou serviciu devine tot mai puţin costisitoare
comparativ cu continuarea activităţii.
Atunci cînd dorim să analizăm durata şomajului trebuie să luăm în considerare
şi comportamentul muncitorilor temporar suspendaţi. De obicei, o astfel de persoană
nu-şi caută un nou loc de munca, ci revine la cel anterior. Motivul este destul de
6
simplu: experienţa dobîndită face ca acel muncitor să fie foarte valoros pentru
compania sa, pe cînd într-o altă firmă el nu ar fi tot atît de folositor. În plus,
muncitorul respectiv şi-a asigurat probabil unele drepturi pentru bătrîneţe, de exemplu,
o pensie. Aşadar, o astfel de persoană nu prea are cum să se aştepte să găsească o
slujbă la fel de bună. Dacă pe durata asteptării ea primeşte ajutor de şomaj, cea mai
bună soluţie este să aştepte să fie rechemată la muncă.
Creşterea ratei naturale a şomajului. Histereza şomajului. Ideea conform
căreia ratele înalte ale şomajului au capacitatea de a se autoperpetua poartă denumirea
de histereza şomajului. Acest lucru se poate realiza pe mai multe căi. Pe de o parte
şomerii pot să se obişnuiască cu noul lor statut. Află cum pot fi obţinute ajutoarele de
şomaj şi învaţă să-şi petreacă timpul făcînd tot felul de alte lucruri. Există şi
posibilitate inversă: şomerii găsesc situaţia atît de neplacută, încît se descurajează şi nu
mai încearcă din toate puterile să-şi găsească un loc de muncă.
În cei priveşte pe potenţialii angajatori, au şi ei motivele lor care-i fac să ezite să
angajeze un şomer. În principal, cu cît o persoană a fost şomera un timp mai
îndelungat, cu atît creşte posibilitatea ca potenţialul angajator să creadă că ea şi-a
pierdut energia şi îndemînarea. Perioadele de şomaj semnalizează firmelor
posibilitatea (doar posibilitatea) că muncitorul respectiv să nu corespundă cerinţelor şi,
ca urmare, şansele de angajare a persoanei respective se reduc simţitor. Astfel, cu cît
rata şomajului e mai mare (şi, deci, perioadele de şomaj mai lungi), cu atît se închide
mai mult cercul vicios care conduce prelungirea perioadelor de şomaj.
Reducerea ratei naturale a şomajului. Discuţiile pe această tema au, în
principal, în vedere amploarea şomajului în rîndul adolescenţilor şi proporţia ridicată a
şomerilor pe termen lung în totalul şomajului. Vom începe cu şomajul adolescenţilor.
Mulţi dintre adolescenţii şomeri sunt nou intraţi pe piaţa muncii; de asemenea,
ponderea celor reintraţi în cadrul forţei de muncă este mai mare decît în cazul
adulţilor. Ca urmare, şomajul din rîndul tinerilor va scădea daca se reduce perioada de
timp necesară unui adolescent pentru a-şi găsi primul loc de muncă. Pentru aceasta s-a
propus infiinţarea unui serviciu special care să-i ajute pe tinerii adolescenţi să-şi
găsească o slujbă. Unul din motivele principale pentru care adolescentţi manifestă o
mobilitate cu totul deosebită în ceea ce priveşte participarea lor în cadrul forţei de
muncă este faptul că slujbele pe care aceştia le deţin nu sunt prea atractive. S-ar pune
problema îmbunătăţirii calităţii lor. În unele ţări europene, de pildă Germania, se pune
accentul pe asigurarea unei pregătiri tehnice a tinerilor, ajutîndu-i astfel să obţină
locuri de muncă avantajoase.
9
Formele şomajului arată nu numai suma totală a şomerilor în economie, dar de
asemenea, care grupuri suferă cel mai mult de şomaj. În mod tipic adolescenţii tocmai
intraţi pe piaţa muncii au mari dificultăţi în găsirea slujbelor şi sunt cei mai probabili
de a fi şomeri. Ca un rezultat, rata medie a şomajului pentru adolescenţi este deseori
de trei ori mai mare decat rata şomajului la adulţi. Ţiganii, de asemenea, suferă de o
rată a şomajului mult mai mare decît a romanilor. In felul acesta, pierderile rezultate
din şomaj nu sunt generate în mod egal.
Deşi estimările lunare provenite de la ministerul muncii şi comisia naţională
sunt o importantă masură a şomajului, ele nu cuprind în totalitate dimensiunile
problemei. Cînd şomajul persistă căutătorii de slujbe sunt în creştere anulîndu-şi
eforturile de a obţine slujbe.
După repetarea respingerilor, căutătorii de slujbe deseori sunt descurajaţi, aşa că
renunţă să mai caute.
Întrebaţi dacă sunt în căutarea unei slujbe, fiecare dintre muncitorii descurajaţi
preferă să nu răspundă. Ei vor prefera să muncească în posturile care nu le convin şi
probabil nu vor mai căuta de lucru, chiar dacă slujba dorită este mai bună.
Muncitorii descurajaţi nu se consideră ca făcînd parte din problema şomajului
deoarece din punct de vedere tehnic ei fac parte din forţa de muncă ocupată.
Consecinţe pozitive
Principalele consecinţe pozitive ale şomajului sunt:
- prin ceea ce presupune (muncitori disponibilizaţi), fenomenul creează o rezervă (mai
mult sau mai puţin sigură) de persoane potenţial dispuse să lucreze, în vederea
acoperirii eventualei cereri suplimentare de forţă de muncă;
- principial, are loc creşterea productivităţii muncii, dar mai ales a disciplinei şi
punctualităţii celor angajaţi (de teama viitoarelor concedieri);
- ca factor psihologic – presupunînd că, de obicei, sunt disponibilizaţi cei mai puţin
pregătiţi sau cei slab calificaţi – apare ridicarea interesului pentru muncă, dar mai ales
sporirea competitivităţii lucrătorilor existenţi;
- recurgerea la a trimite anumite persoane în şomaj permite – pentru firme – menţinerea
salariilor la cote relativ scăzute (o perioadă de timp).
10
1.2 Cauzele şomajului şi teoriile cu privire la cauzele şomajului.
12
pieţei, dar cererea este insuficientă datorită scăderii investiţiilor, care numai
încurajează investitorii să angajeze salariaţi.
III. Concepţia neoclasică susţine că şomajul ar rezulta din înseşi procesele
creşterii, ceea ce îi oferă caracterul de fenomen “natural”. Şomajul ar rezulta din
mobilitatea forţei de muncă şi condiţiile de informare a pieţei muncii. Statisticile arată
o diminuare a perioadei medii de ocupare şi, respectiv, o mărire a duratei medii de
şomaj datorate prelungirii perioadei dintre două angajări.
SUA
# creşte rata ocupării (max. aprox.74% 1996)
# din 1992 rata şomajului are tendinţă descrescătoare către 5%
# ratele de ocupare mari pentru fiecare grupă de vîrstă atît pentru bărbaţi cît şi
pentru femei, în special pentru tineri şi vîrstnici
Uniunea Europeană
# rata ocupării a scăzut continuu (Roc 1996<1970)
# rata şomajului a crescut în 1996 de peste 4 ori faţă de 1974
Japonia
# creşte rata ocupării (max. aprox. 74% 1996)
# rata şomajului este în creştere lentă, dar în continuare foarte mică faţă de rata
medie europeană
# ratele de ocupare sunt mai mari decît cele în UE pentru bărbaţi cu excepţia
grupurilor tinere, iar pentru femei sunt semnificativ mai mari numai pentru grupurile
vîrstnice
14
Uniunii sunt diferenţe foarte mari între diferitele state membre. Astfel, state cum sunt
Danemarca, Finlanda şi Regatul Unit au cunoscut o cădere a pieţei, iar altele, cum sunt
Germania, Franţa şi Suedia, o creştere sesizabilă.
Aceste performanţe modeste ale ocupării reflectă ritmul încet al revenirii la
normal a producţiei. La nivelul întregii Uniuni, media creşterii PIB-ului s-a încetinit
substanţial de la revenirea din recesiunea care a început în 1993. După ultimele cifre,
PIB-ul a crescut în 1994 cu aproape 3 la sută, în 1995 – puţin sub 2,5 la sută, iar în
1996 cu numai 1,5 la sută. Datorită inerţiei răspunsului patronilor la schimbările
condiţiilor pieţii muncii, încetinirea în creştere în 1996 se traduce numai printr-o
modestă creştere în ocupare în 1997.
Numărul persoanelor ocupate în UE în 1996 a fost cu aproximativ 1,5 milioane
mai mare decît în 1994, cînd recesiunea a luat sfîrşit, dar cu aproape 3,5 milioane mai
puţin faţă de 1991, cînd aceasta a început.
Creşterea modestă a numărului de locuri de muncă în anii 1995 şi 1996 în
Uniunea Europeană a avut un efect nesemnificativ asupra ratei ocupării totale. Cu
toate că populaţia în vîrstă de muncă de 15-64 de ani a crescut cu foarte puţin faţă de
populaţia ocupată, rata ocupării în 1996, de peste 60 la sută din populaţia în vîrstă de
muncă, a fost numai marginal mai mare decît în 1994 şi cu circa 2 la sută sub valoarea
înregistrată la începutul recesiunii în 1991.
Numai două state membre au înregistrat o creştere semnificativă faşă de ultimii
6 ani: Irlanda, unde PIB şi creşterea ocupării au fost mai mari decît în oricare parte a
Europei, şi în Olanda, unde sunt cele mai multe slujbe cu timp parţial.
Performanţele UE în crearea de noi locuri de muncă pentru acestă perioadă a
fost mult inferioară celor atinse atît în Japonia, cît şi Statele Unite. În timp ce în
Europa rata ocupării 1996 a fost numai cu puţin deasupra ratei minime înregistrate
după război (doar în 1984-1985 a fost sub 60 la sută), în Japonia şi în SUA, rata
ocupării în 1996 a atins cele mai mari cote înregistrate pînă în prezent. În SUA,
aceasta s-a situat la 74%, recuperînd cu brio pierderile suferite în perioada recesiunii
de la schimbarea decadei. În Japonia, rata a fost menţinută în ciuda recesiunii
prelungite între 1991-1995, cînd creşterea medie a PIB-ului a fost de numai 0,5% pe
an.
Creşterea insuficientă a locurilor de muncă în UE este reflectată în şomajul de
dimensiuni mari. În 1996, cu puţin sub 11%, rata şomajului a fost numai marginal sub
vîrful din 1994 şi de două ori mai mare faţă de rata şomajului înregistrat în SUA.
În anii ’90, schimbările în şomajul din UE contrastează puternic cu cele
înregistrate în SUA, unde din 1992 rata şomajului a scăzut în mod semnificativ, de la
aproapre 7,5 la sută la 5 la sută, mai puţinn decît în 1989, înainte de începutul
recesiunii. În Japonia, în ciuda creşterii şomajului în perioada anilor ’90, acesta a fost
în continuare sub 3,5%, nivel care, în contextul vieţii japoneze, are implicaţii sociale
serioase.
15
Diferenţele în ratele de ocupare dintre Europa şi celelalte două economii, totuşi
este, numai parţial reflectată de diferenţa în ratele şomajului. Într-adevăr, ultima nu
explică nici pe jumătate diferenţa dintre UE şi SUA. Surplusul provine dintr-o
diferenţă în participarea forţei de muncă în rîndul celor în vîrstă de muncă, ceeea ce
reflectă o mai mare disponibilitate de locuri de muncă în SUA decît în Europa.
Corespunzător, rata ocupării este considerată un indicator mai complet al succesului
unei economii în asigurarea de locuri de muncă decît rata şomajului, deoarece aceasta
nu ţine cont de diferenţele în participare, care sunt numai parţial voluntare.
Totuşi, rata ocupării, la fel ca şi indicatorii cei mai generali, dă numai o imagine
în mare parte despre diferenţele dintre economii şi ca urmare trebuie interpretate cu
grijă. Nu se poate concluziona că, de exemplu, diferenţele dintre rata între UE şi SUA
reprezintă o măsură a deficienţei în asigurarea de locuri de muncă sau că aceasta ar fi
de dorit într-o anumită măsură. În practică, o parte semnificativă a diferenţelor dintre
cele două economii este datorată proporţiei mult mai mari a persoanelor sub 25 de ani
şi a celor peste 55 de ani care sunt ocupate în SUA faţă de UE. În timp ce în SUA,
aproape 60% din tinerii în vărstă de 15-24 de ani au slujbe, în UE, media este sub
40%. Doar această situaţia explică aproape o treime din diferenţe în rata ocupării între
cele două. Diferenţa reflectă puternic participarea tinerilor în educaţie şi pregătire
iniţială în Europa faţă de SUA şi un număr mai mic al celor care combină educaţia cu
munca. Nu este de dorit în mod necesar pentru Europa trecerea la rata de ocupare a
tinerilor din SUA, aceasta însemnînd că tot mai puţini rămîn în nivelul de educaţie
care depăşeşte învăţămîntul obligatoriu.
Pe de altă parte, rata mare a ocupării din SUA în rangul personelor în vîrstă de
la 55 la 64 de ani (55% în SUA faţă de 35% în UE) – respectiv pentru persoanele care
sunt încă sub vîrsta oficială de pensionare pentru majoritatea ţărilor europene –
reprezintă pentru persoanele care sunt încă sub vîrsta oficială de pensionare pentru
majoritatea ţărilor europene – reprezintă mai precis o reflecţie a lipsei slujbelor pentru
persoanele din această grupă de vîrstă în Europa decît o dorinţă diferenţiată pentru
prepensionare. Această diferenţă explică de asemenea cam 30% din diferenţa totală
dintre rata ocupării în UE şi cea din SUA.
O altă diferenţă majoră, care explică tot cam 30% din ecart, constă în proporţia
mult mai scăzută a femeilor în vîrstă de la 25 la 54 de ani în ocuparea din Europa faţă
de SUA (61,5% în UE faţă de 72% în SUA). Aceasta reflectă nu numai o lipsă de
slujbe, dar şi diferenţe în atitudinile sociale şi culturale faţă de femeile care muncesc,
cît şi lipsa facilităţilor pentru creşterea copiilor. În practică, rate scăzute ale participării
femeilor în UE sunt concentrate în aproape toate ţările sudice – fără Portugalia – şi în
Irlanda, în toate celelalte ţări fiind un procent mai ridicat în participare.
Pentru bărbaţii din aceeaşi grupă de vîrstă, diferenţa în rata dintre Europa şi
SUA este mică şi reflectă şomajul mare înregistrat la vîrstnici.
În concluzie, principala diferenţă în ocupare între Europa şi SUA, care ar trebui
să fie luată în seamă, constă în numărul diferit de femei şi vîrstnici care muncesc. Cu
toate că participarea vîrstnicilor este în curs de diminuare, după cum şi participarea
16
femeilor este scăzută, în statele membre UE aceste fenomene sunt însoţite şi de un
declin în ocuparea bărbaţilor care sunt sub vîrsta oficială de pensionare.
19
1. Lipsa unei analize profunde a proceselor pe piaţa muncii, care ar sta la
baza elaborării politicilor de formare profesională şi ocupare a forţei de
muncă.
2. Numărul mic de locuri de muncă libere în economia naţională.
Salariile mici disponibile şi cerinţele mari înaintate de către agenţii
economici pentru ocuparea locurilor de muncă.
3. Posibilităţile reduse de angajare în cîmpul muncii pentru femei, tineret,
absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt.
4. Sporirea numărului persoanelor ocupate în sectorul neformal şi
exploatarea forţei de muncă de către agenţii economici. Fiind angajate
neoficial, persoanele mai ales cele tinere, lucrează o lună sau două, după
care sunt concediate fără a fi remunerate. Odată cu crearea de la
01.01.2002 a Inspectiei Muncii, care deja şi-a început activitatea, acest
fenomen negativ va dispărea.
5. Rolul scăzut al patronatului şi sindicatelor în realizarea politicilor pe piaţa
forţei de muncă.
6. Tendinţa de reducere a forţei de muncă. Scăderea numărului populaţiei
economic active şi a populaţiei ocupate în economie este un fenomen
relativ normal în condiţiile substituirii unui sistem economic cu altul.
Populaţia economic activă s-a redus în anul 2001 cu 54 mii persoane faţă
de anul 1997, iar populaţia ocupată în economia natională - cu 147 mii
persoane.
7. Utilizarea insuficientă a potenţialului uman în perioada actuală este
condiţionată de scăderea cererii de forţa de muncă de calificare înaltă,
motivată de schimbări structurale în economie, de nivelul scăzut al
salariilor, lipsa locurilor de muncă s.a.
21
- ponderea ridicată a femeilor (52%) în totalul populaţiei şi nivelul lor de
activitate tradiţional înalt.
Astfel, după o perioadă îndelungată de „lipsă” a şomajului în Republica Moldova, la
sfîrşitului anului 1991, dar mai ales din a.1992 el se impune ameninţător, fiind
înregistraţi 15 mii de şomeri, rata lui alcătuind atunci 0,1% din populaţia economic
activă. Din acel an şomajul în Republica Moldova persistă mereu, către anul 2000
crescînd de cca 20 de ori comparativ cu a.1992.
Tabelul 1
Dinamica şomajului oficial înregistrat în Republica Moldova,
a. 1992-2000
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Şomeri
înreg. la sf. 15,0 14,1 20,0 24,5 23,4 27,9 32,0 35,0 28,9
an.,mii pers
Rata şomaj
% 0,1 0,7 1,1 1,4 1,5 1,7 1,9 2,1 1,7
la PEA
PEA : populaţia economic activă
Sursa: Date anuale ale Departamentului Analize Statistice şi Sociologice(DASS) pe a.1992-2000
22
3.Pondere şomeri rurali în 25,1 25,0 31,9 33,0 32,1 38,8
total, %
Sursa: Datele Departamentului pentru Utilizarea Forţelor de Muncă (DUFM)
23
Situaţia dată, în cele din urmă, impune tinerii absolvenţi ai şcolilor superioare să
completeze rîndurile şomerilor ori să-şi caute norocul în alte domenii de activitate – în
republică sau peste hotarele ei – cu atît mai mult că nici salariul oferit în ţară, de
regulă, nu stimuleză căutarea mai insistentă a unui loc de muncă în economia
autohtonă (salariul mediu în Republica Moldova acoperind cca 40% din bugetul
minim de consum).
Date relevante prezintă analiza evoluţiei duratei şomajului la unele categorii de
şomeri pe parcursul perioadei examinate. Se observă o creştere generală a duratei
şomajului atît la bărbaţi, cît şi la femei. Dacă în a.2000 în comparaţie cu a.1996,
aflarea în şomaj durabil (de la 6 luni pînă la un an), a persoanelor de ambele sexe a
fost, într-o oarecare măsură, la un nivel stabil (variind între 24-25% din totalul
şomerilor), apoi atît la bărbaţi, cît şi la femei, ponderea persoanelor care s-au aflat în
şomaj o perioadă sunb 6 luni (adică în şomaj de scurtă durată) s-a redus considerabil
(cu 14% la bărbaţi şi cu 7% la femei).
În acelaşi timp, a avut loc o serioasă creştere a şomajului înregistrat cronic,
adică celui de peste un an. Astfel, pe parcursul anilor anilor 1996-2000, ponderea
şomerilor bărbaţi în şomaj cronic s-a mărit cu 10,9%, iar ponderea femeilor a crescut
cu 8,6%.
Aceste date mărturisesc faptul, că la etapa actuală situaţia şomajului s-a acutizat
foarte mult, că fenomenul în cauză manifestă o evidentă tendinţă de cronicizare, că
problema ca atare necesită o atenţie sporită şi să se cer elaborate noi căi şi evidenţiate
noi rezerve de atenuare a ei.
Pe parcursul ultimilor ani s-a făcut destul de mult pentru a înviora activitatea de
angajare/reangajare a şomerilor înregistraţi. În anul 2000, comparativ cu a.1996,
numărul celor plasaţi în cîmpul muncii, pe parcursul perioadei aflării lor în şomaj, s-a
mărit în total de la 42,2% la 43,4%. Cota şomerilor-bărbaţi plasaţi în muncă s-a redus
de la 56,8% la 39,8%, dar a crescut considerabil cota şomerilor-femei plasate în
cîmpul muncii (de la 34,4% la 47,0%).
Pe piaţa muncii din Republica Moldova se manifestă şi o tendinţă inversă. Deşi
este mare numărul şomerilor care nu pot fi angajaţi, multe locuri de muncă rămîn
neocupate (1242 în 1999, din ele 938 – destinate muncitorilor). Acest fapt denotă o
neconconcordanţă puternică între structura abilităţilor cererii cu cele ale ofertei de
muncă pe piaţa naţională.
3.2.2 Rezultatele sondajului sociologic în privinţa şomajului în
Republica Moldova
25
persoanele cu studii superioare, iar 32,5% - cu studii medii de specialitate.
Instruirea este o resursă importantă a populaţiei Republicii Moldova în adaptarea
la condiţiile noi ale economiei de piaţă. Însă dacă în viitorul apropiat situaţia
economică nu se va ameliora, această prioritate va fi pierdută în mod catastrofal.
Paleta etnică a şomajului. Şomajul a afectat în cea mai mică măsură etnicii
moldoveni, ucraineni şi bulgari; mai mult manifestîndu-se în cazul ruşilor şi
găgăuzilor. Cea din urmă situaţie, probabil, se explică prin faptul, că minoritatea
rusă este concentrată în mediul urban, unde nivelul şomajului este mai înalt, iar
în Găgăuzia, unde sectorul agrar ocupă 90% din economie, îşi spun cuvîntul
anumite limitări naturale şi economice.
Relaţiile familiale. Cîmpul social al şomajului nu-i localizează doar pe oamenii
care au pierdut serviciul. 61,3% din şomeri sunt căsătoriţi, iar aceasta înseamnă
că familiile lor se află, la fel, sub presiunea şomajului. În 75% din familiile date
sunt şi copii, inclusiv în 44,1% - doi şi mai mulţi. Lipsa unui loc de muncă
pentru părinţi în cadrul ţării îi impune pe mulţi din ei să plece după hotare, fapr
care influenţează negativ asupra stării sănătăţii, educaţiei şi instruirii copiilor lor.
7. Atitudinea faţă de şomaj, veniturile. Populaţia Republicii Moldova, aflată în
condiţii de
spaţiu post-sovetic, se adaptează dificil la şomaj: 53,2% din şomeri consideră că
acest fenomen este ruşinos şi nu poate fi acceptat. Dar aproximativ 20% cred că
şomajul este o realitate a economiei de piaţă care, pe lîngă toate celea, îi face pe
oameni să aprecieze la justa valoare locul său de muncă. 49,3% din şomeri se
confruntă cu o insuficienţă critică de mijloace de existenţă, doar 10,7% din
respondenţi apreciind starea lor ca favorabilă. Printre cei din urmă, se pare, sunt
persoanele care nu au copii, cu o asigurare materială destul de înaltă, avînd
economii sau beneficiind de ajutorul rudelor etc. Un ajutor suplimentar aceştia îl
au din cîştigurile accidentale sau din gospodăria auxiliară. Doar 5% din şomeri
îşi asigură existenţa din contul îndemnizaţiei de şomaj, asigurate de către stat.
8. Căutarea unui serviciu. Majoritatea şomerilor dau dovadă se activism şi
iniţiativă în căutarea unui loc de muncă – se adresează prietenilor şi rudelor
(77,9%) sau direct celor care oferă loc de muncă (41,2%). Numai 35,3% din
şomeri sunt înregistraţi în centrele de stat de încadrare în cîmpul muncii, iar
7,3% s-au adresat unor firme particulare cu asemenea destinaţie. Criteriul de
bază pentru majoritatea şomerilor (38,5%) este salariul de proporţii suficiente
(chiar în cazul realizării unei activităţi neinteresante sau de calificare joasă).
Numai 10% au pomenit autorealizarea profesională. La fel de importante sunt
considerate condiţiile de muncă. 42,7% dintre şomeri consideră emigrarea după
hotare în scopul angajării în cîmpul muncii o ieşire din situaţie, numind printre
ţările căror dau prioritate statele din bazinul Mării Mediterane, iar mai
accesibile – Rusia şi Romania, în care adaptarea umanitară şi socială se
realizează mai repede.
26
9. Şomerii şi statul. Susţinerea şomerilor de către stat se realizează prin mai multe
forme: prin Programul de stat pentru încadrare în cîmpul muncii, efectuarea
unor reforme structurale, stimularea antreprenoriatului, organizarea activităţilor
sociale etc.
Dar în activitatea cotidiană, în practică, şomerii colaborează cu statul în două
moduri: a) prin contactarea centrelor de încadrare în cîmpul muncii
(înregistrare, instruire, oferire de loc de muncă) şi b) primirea îndemnizaţiei
pentru şomaj. Ordinea primirii îndemnizaţiei pentru şomaj şi volumul ai sunt
determinate, în primul rînd, de posibilităţile financiare ale statului. Iar acestea
sunt limitate. În cît priveşte Centrele, în activitatea lor mai există multe rezerve.
De ajuns de pomenit că 52,9% din şomeri nu s-au adresat pentru servicii, şi
numai 11,4% sunt satisfăcuţi de activitatea lor. În aşa mod, rezultatele
sondajului sociologoc prezintă o informaţie vastă în scopul analizei situaţiei şi
determinării căilor de perfecţionare a funcţionalităţii pieţei forţei de muncă în
cadrul politicii de stat a încadrării în muncă în Republica Moldova.
28
b) pentru obţinerea studiilor 381 767 745 866 824 270
c) de muncă 98 121 126 188 327 237
3 S-au repatriat (persoane) 8163 7172 6344 4791 2881 1142
-inclusiv copii 2426 2075 1571 1275 772 326
S-au repatriat din :
a) Rusia 4535 3709 2977 2441 1589 580
b) Ucraina 2815 2724 2712 1815 983 418
c) Alte state 813 739 655 535 309 144
Datele se referă la anul 2000
Lipsa acută a locurilor de muncă a determinat starea cronică a şomajului, ce se
constituie dintr-un număr din ce în ce mai mare de persoane, în special din rîndul
femeilor şi absolvenţilor de şcoli, care nu găsesc un loc de muncă pentru reangajare.
Populaţia ocupată s-a diminuat cu circa 200 mii persoane, comparativ cu anul 1992.
Resursele financiare de care dispune fondul de şomaj nu permite plata la timp a
drepturilor şomerilor. Pornind de la faptul că asigurarea unei protecţii sociale a lor este
obiectul spre care trebuie orintate cu prioritate preocupările tuturor partenerilor
sociali, apare necesitatea adoptării unor modalităţi efective de diminuare a şomajului şi
de sprijinire a şomerilor în strînsă corelaţie cu reforma economică. În acest sens, se are
în vedere de a intensifica aplicarea unei politici active privind utilizarea şi protecţia
forţei de muncă, susţinerea prin mijloace eficiente a persoanelor de ocupare şi
mobilizare a forţei de muncă, concomitent cu aigurarea funcţionării eficiente a
agenţilor economici.
Principiile direcţiei de acţiune efectivă, luate în considerare ca realizare în
perioada imediat următoare, sunt:
perfecţionarea şi adoptarea cadrului legislativ existent în domeniul
utilizării forţei de muncă la condiţiile concrete ale reformei
economice;
introducerea unui ajutor de integrare profesională pentru tinerii
absolvenţi de şcoli şi cei lăsaţi la vatră, care nu au lucrat înainte de
încorporare;
partajarea între stat şi agenţii economici a activităţilor de ocupare şi
adaptare profesională;
examinarea problemei referitor la intensificarea subvenţionării
(creditării) creării locurilor de muncă. Programele de subvenţionare ar
putea fi sub formă de subvenţii salariale sau de credite.
29
O parte integrantă a politicilor şi strategiilor economico-sociale constituie
ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui
loc de muncă. Problemele pieţii muncii nu pot fi înţelese fără a ţine seama de
transformările caracteristice perioadei de tranziţiei la economia de piaţă.
Reformarea economiei Republicii Moldova a fost însoţită de o reducere
considerabilă a populaţiei, legal ocupate în economia naţională (fără economia
tenebră) şi a locurilor de muncă, fapt ce contravine prevederilor art.126 din
Constituţie, potrivit cărora economia ţării este economie de piaţă de orientare socială,
iar statul trebuie să asigure sporirea locurilor de muncă. Astfel, numărul populaţiei
ocupate în economie în anul 2000, faţă de anul 1996, a diminuat cu 147 mii persoane.
Aceasta este condiţionat de tendinţa generală de reducere a activităţii economice în
toate ramurile economiei naţionale. Populaţia economic activă în anul 2000 faţă de
anul 1996 s-a redus cu 32 mii persoane.
Politicile adoptate în direcţia îmbunătăţirii funcţionării pieţii muncii nu au reuşit
să conducă la o creştere satisfăcătoare a locurilor de muncă. Conform datelor
Registrului Naţional Interadministrativ al Republicii Moldova, la 1 iunie 2001,
numărul agenţilor economici înregistraţi a constituit 108,5 mii unităţi, din care 53,7%
o constituie întreprinderile cu dreptul de persoană fizică. Ponderea esenţială în
numărul total al agenţilor economici aparţine sectorului privat.
Reglementarea problemelor legate de optimizarea utilizării forţei de muncă, ca
unul din factorii principali ai creşterii economice, are o importanţă vitală pentru
economia ţării.Conform statisticii oficiale, în trimestrul II al anului 2001 populaţia
economic activă a constituit 1645 mii persoane, ori 38,5% din numărul total al
populaţiei, iar cea ocupată în economie – 1532 mii persoane.
A fost adoptat cadrul legislativ nou în domeniul utilizării forţei de muncă şi
protecţiei sociale a populaţiei afectate de şoamj. Soluţionarea problemelor menţionate
se efectuează în baza unui sistem de protecţie socială a populaţiei afectate de şomaj,
specific perioadei de tranziţie la relaţiile economice de piaţă.
Legislaţia în vigoare prevede un şir de garanţii sociale persoanelor afectate de
şomaj, exclude discriminarea femeii şi altor categorii de cetăţeni. Conform Legii
prinvind utilizarea forţei de muncă, nr.878-XII din 21 ianuarie 1992, cu modificările
ulterioare, persoanele afectate de şomaj beneficiază de servicii privind plasarea în
cîmpul muncii, urmarea cursurilor de pregătire profesională, antrenarea la lucrările
publice remunerate, dreptul la ajutor de şomaj şi alte plăţi sociale, pe perioadă de pînă
de 9 luni calendaristice.
În scopul atenuării consecinţelor şomajului şi asigurării protecţiei sociale a
populaţiei, afectate de şomaj, începînd cu anul 1994 în Republica Moldova se
elaborează programe de stat şi locale de utilizare a forţei de muncă. Scopul principal al
acestor programe este prevenirea şomajului în masă, păstrarea locurilor de muncă
existente şi crearea crearea locurilor noi de muncă, plasarea în cîmpul muncii a
şomerilor, orientarea profesională a populaţiei adulte şi pregătirea profesională a
şomerilor, organizarea lucrărilor publice remunerate, susţinerea activităţii
antreprenoriale, adaptarea populaţiei la condiţiile relaţiilor economice de piaţă,
asigurarea protecţiei sociale a şomerilor...
30
Una din cele mai importante cauze obiective constă în insufienţa surselor
financiare pentru realizarea măsurilor incluse în programe. Mijloacele financiare
pentru pregătirea profesională a şomerilor au fost în continuă descreştere, iar cele
pentru crearea locurilor noi de muncă în general n-au fost stabilite.
Factorul psihologic constituie un obstacol serios, la luarea deciziei de a se
adresa la oficiile forţei de muncă.
Întru ameliorarea situaţiei pe piaţa muncii din republică, a fost elaborat
Programul naţional de ocupare a forţei de muncă şi protecţiei socială a şomerilor în
anii 2001-2002 care a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.548 din 28 iunie 2001.
Programul menţionat a fost elaborat în conformitate cu „Strategia de dezvoltare
social-economică a Republicii Moldova pînă în anul 2005” şi în baza concepţiei de
tranziţie la economia de piaţă.
Prezentul program dispune de anumite priorităţi faţă de Programul precedent,
cum ar fi atragerea investiţiilor străine în scopul creării locurilor noi de muncă,
acordarea subsidiilor şi a împrumuturilor financiare şomerilor pentru desfăşurarea
activităţilor individuale de antreprenoriat, în micul business, prestare a serviciilor şi
altele.
Una din principalele direcţii de activitate a statului o constituie prestarea
serviciilor de mediere la angajarea în muncă. Aceasta se realizează prin conlucrarea cu
agenţii economici în scopul gestionării locurilor de muncă disponibile. Oficiile forţei
de muncă din ţară evaluează cunoştinţele şi aptitudinile persoanelor care solicită un loc
de muncă şi recomandă acestora locurile de muncă libere corespunzătoare.
În scopul extinderii numărului de şomeri antrenaţi la lucrările publice devine o
necesitate de a fi înaintate propuneri de perfecţionare a modului de organizare a
lucrărilor publice remunerate. Prin Hotărîrea Guvernului nr.200 din 12 martie 2001
aceste propuneri au fost aprobate. Conform Hotărîrii date autorităţile administraţiei
publice locale, anual, vor elabora şi aproba programe locale de dezvoltare a acestor
lucrări.
În republică se implementează organizarea tîrgurilor locurilor de muncă, măsură
activă pe piaţa forţei de muncă, care oferă posibilitatea persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă şi a agenţilor economici de a se întîlni direct pentru a negocia
oferta.
Pe perioada desfăşurării tîrgurilor de muncă pentru persoanele aflate în căutarea
unui loc de muncă s-au organizat diverse seminare, expoziţii a mărfurilor şi serviciilor
agenţilor economici, s-au acordat consultaţii privind orientarea şi pregătirea
profesională, în problemele legislaţiei muncii, consultaţii juridice în domeniul
realizării dreptului la muncă ş.a.
Un aport esenţial la combaterea şomajului îl are „CLUBUL MUNCII”, care
reprezintă un program special de suport informaţional, asistenţă psihologică,
consultanţă în orientarea profesională şi ajutor practic practic individual la plasarea în
cîmpul muncii. Acest program este destinat, în special, persoanelor aflate în şomaj de
lungă durată şi este orientat spre o politică activă de ocupare a forţei de muncă.
Factorii importanţi ai sporirii gradului de ocupare şi protecţiei sociale a
populaţiei în constituie măsurile active desfăşurate pe piaţa forţei de muncă. Printre
31
aceştia un rol important îl are informarea populaţiei asupra oportunităţilor de pregătire
profesională şi plasare în cîmpul muncii, orientarea profesională şi crearea condiţiilor
psihologice favorabile pentru depăşirea situaţiei de şomaj.
Pentru creşterea mobilităţii profesionale şi integrarea sau reintegrarea pe piaţa
forţei de muncă sînt calificate şi recalificate prin intermediului Serviciului de stat al
forţei de muncă care le asigură creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale.
Moldova permanent întreprinde măsuri în atragerea donatorilor externi la
dezvoltarea politicilor active pe piaţa muncii. În luna mai 2001 a fost încheiat un
Acord de colaborare cu Consiliul Naţional Suedez pentru Piaţa Muncii întru
implimentarea Proiectului „Dezvoltarea pieţei muncii în Republica Moldova” cu
sprijinul financiar al Agenţiei Suedeze pentru cooperare şi dezvoltare (ASCD); de
asemenea, s-au iniţiat tratative de colaborare în domeniul pieţei muncii cu Organizaţia
Internaţională a Muncii (OIM).
Întru supravegherea şi monitorizarea respectării legislaţiei muncii la „negru” va
contribui nemijlocit Legea privind Inspecţia Muncii, nr.140-XV din 10 mai 2001. La
12 iulie 2001 a fost aprobată de către Guvern Hotărîrea nr.637 „Cu privire la
eficientizarea ocupării forţei de muncă”, care prevede măsuri eficiente de ameliorare a
situaţiei pieţei muncii.
Fenomenul şomajului în Republica Moldova cu problemele lui specifice de
protesţie socială şi de reintegrare în muncă a şomerilor este reglementat de Legea
privind utilizarea forţei de muncă şi alte acte normative, aprobate de Guvern.
În ansamblu, legislaţia privind şomajul este încă imperfectă generînd acţiuni şi
practici contradictorii care adesea nu stimulează suficient preocupările pentru căutarea
continuă a unui loc de muncă, acordă un rol preponderent măsurilor de protecţie
pasivă a şpmerilor în detrimentul celor active, adică pentru creşterea gradului de
ocupare, nu precizează şi nu determină cu suficientă claritate atribuţiile şi sarcinile
diferitor structuri care activează pe piaţa muncii.
Din aceste considerente devine necesară elaborarea unei noi legi pentru
stimularea ocupării, formarea profesională şi protecţia socială a persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă. Preluînd şi valorificînd la un nivel adecvat raporturile
juridice pe care viaţa şi practica pieţei muncii din Moldova le-a validat, proiectul noii
legi va conţine elemente de noutate, printre care pot fi menţionate:
1. Reglementarea cadrului instituţional cu precizarea atribuţiilor ce revin
Guvernului, ministerelor, departamentelor, sindicatelor şi patronatelor autorităţilor
administraţiei publice locale, agenţilor economici (angajatorilor).
2. Reorganizarea Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă în Agenţia
Naţională pentru Ocupare şi Formare Profesională.
3. Trasarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, inclusiv:
a) stimularea agenţilor economici pentru crearea locurilor de muncă în scopul
angajării şomerilor;
b) susţinerea financiară a şomerilor pentru organizarea activităţii de
antreprenoriat.
32
4. Încurajarea mobilităţii forţei de muncă prin acordarea unor stimulente materiale
persoanelor care se angajează în muncă în alte localităţi decît în raza domiciliului
său.
Normele prevăzute în proiectul legii necesită să fie orientate pe grupuri-ţintă de
populaţie: tineret, invalizi, persoane în vîrstă prepensionară, persoane insuficient
calificate, persoane disperate pe piaţa muncii, persoane aflate în şomaj pe lungă
durată etc. şi au ca obiect sporirea gradului de ocupare şi diminuare a ratei şomajului
în rîndul populaţiei active.
Pornind de la importanţa deosebită a problemelor social-juridice la care s-au
făcut referiri precum şi de la necesitatea formării cadrului juricdic eficient pentru
intensificarea şi diversificarea măsurilor de stimulare a ocupării forţei de muncă, în
condiţiile menţinerii echilibrului bugetar, devine evidentă adoptarea proiectelor Legii
privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă şi a Legii cu privire la Fondul de şomaj al Republicii Moldova.
33
- stimularea schimbărilor structurale în perioada de tranziţie, deoarece
indemnizaţii vor primi lucrătorii din sferele nerentabile care cîndva erau dotate
de stat, iar acum recurg la eliberări de personal;
- stabilirea relaţiilor civilizate angajat-patron etc.
După cum atestă şi practica altor ţări, inclusiv a celor în tranziţie, în ele
prioritate se acordă politicii active pe piaţa muncii. Iar dintre toate măsurile active
orientate la optimizarea utilizării forţei de muncă şi, eventual, la destinderea problemei
şomajului, cea mai eficientă este crearea de noi locuri de muncă.
Una din şansele de a merge spre această realitate este integrarea în societatea
informaţională şi utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale şi de
comunicare (TIC), care ar avea avea numeroase efecte pozitive, de durată atît în
planul creşterii economice, cît şi în cel ulterior de creştere a ocupării.
Una din căile principale în atingerea obiectivului de creare a locurilor de muncă
considerăm contribuţia la creştere economică prin dezvoltarea privilegiată şi
susţinerea micului business, deoarece experienţa internaţională demonstrează faptul
că întreprinderile micro, mici şi mijlocii (IMMM) posedă o serie de priorităţi faţă de
cele mari: crează rapid noi locuri de muncă; absorb mai eficient forţa de muncă
disponibilizată, inclusiv cea necalificată şi din grupele de risc; sunt flexibile privind
adaptarea la condiţiile incerte ale pieţii concurenţiale. O modalitate de obţinere a
surselor financiare pentru start, utilizată reuşit în alte ţări 1, este alocarea ajutorului de
şomaj sub formă capitalizată pentru perioada maximă de indemnizare.
Necătînd la studiile şi experienţa deja obţinute, majoritatea şomerilor nu sunt
persoanele cele mai abile pentru a organiza şi a dirija o antrepriză (altfel ei nu ar fi
şomeri). Astfel, devine necesară acordarea ajutorului în obţinerea unei instruiri
speciale suplimentare, prin diverse modalităţi:
- cursuri de instruire de scurtă durată;
- cooperarea cu centrele de consultanţă în afaceri, crearea „Asociaţiilor
antreprenoriale ale potenţialilor şomeri”;
- organizarea „Incubatoarelor de afaceri”2, după tipul „club de antreprenori” cu
diverse stagii de formare şi activitate antreprenorială.
O altă măsură ce s-a dovedit eficientă în alte ţări este crearea locurilor de muncă
noi prin subvenţionarea ocupării şomerilor, de asemenea prin organizarea lucrărilor
publice remunerate.
Deoarece şomerii manifestă o mobilitate potenţială ridicată – atît profesională,
cît şi teritorială – o pîrghie de acţiune asupra destinderii problemei şomajului în
republică ar fi angajarea solicitanţilor la locurile de muncă deja existente în alte ţări,
ceea ce presupune luarea sub control a migraţiei externe în căutare de muncă a
1
O răspîndire largă a obţinut această practică în M.Britanie, SUA, Polonia, Ungaria, Cehia… Spre exemplu, în Franţa, în
1992 pe baza mijloacelor ajutoarelor de şomaj au fost organizate 50 mii de firme proprii, preponderant în sfera
serviciilor. Pe calea micului business în Franţa între anii 1983 – 1997 au devenit liberi întreprinzători 33% de şomeri.
2
În SUA în 1980 erau cca 10 Incubatoare de afaceri, în 1994 – cca 500. Datorită lor au fost create cca 82 mii noi locuri
de muncă.
34
cetăţenilor Republicii Moldova, cu beneficii atît pentru cei ocupaţi acolo (asiguarea
protecţiei), cît şi pentru ţara noastră.
Restructurarea şi modernizarea acutizează situaţia şomajului structural, de
inadaptare a ofertei de muncă cu exigenţele cererii. În acest sens, un rol important
revine pregătirii profesionale a şomerilor.
O direcţie demnă de atenţie ar fi şi dezvoltarea, încă din şcoală, a spiritului
antreprenorial la viitoarea forţă de muncă care, în perspectivă de durată, ar preveni
şomajul tinerilor şi ar contribui la creşterea economică.
O şansă de a evita şomajul este şi pregătirea poliprofesională, atît a studenţilor
învăţămîntului superior, cît şi a celui profesional-tehnic, fapt care ar mări mobilitatea
lor profesională.
O măsură activă de prevenire a şomajului şi de ajustare a cererii de muncă cu
oferta este informarea privind piaţa muncii. În acest context, e necesar un efort
suplimentar în dezvoltarea relaţiilor de cooperare între agenţii economici şi OFM
(Oficiile forţei de muncă), cît şi colectarea şi prestarea cître şomeri a informaţiei
despre locurile de muncă libere. Ca direcţii de acţiune sunt oportune:
- gestionarea mai eficientă a fondului de locuri de muncă existente;
- conlucrarea mai eficientă cu agenţii economici în vederea selectării şi plasării în
cîmpul muncii a persoanelor din rîndul şomerilor;
- oferirea bazei de date a locurilor de muncă vacante şomerilor;
- oferirea bazei de date a şomerilor agenţilor economici pentru selecţionarea
personalului necesar;
- familiarizarea şomerilor cu legislaţia în vigoare, ce oferă unele facilităţi
persoanelor care încep o activitate, ş.a
35
activităţii SSUFM este importantă deoarece vine din rolul pe care trebuie să-l joace
acestă structură instituţională în adaptarea permanentă a activităţii sale la necesităţile
reale de lucru cu şomerii:
- servicii de preconcediere, mediere, informare şi consiliere profesională;
- consultanţă şi asistenţă în iniţierea unei afaceri pe cont propriu;
- servicii de orientare şi formare profesională;
- susţinerea psihologică a şomerilor în scopul fortificării încrederii în sine şi
formării unei poziţii active privind plasarea în cîmpul muncii;
- valorificarea capacităţilor deja existente ale şomerilor şi pregătirea/reprofilarea
lor în specialităţi cerute pe piaţa forţei de muncă ş.a.
ANEXE
Anexa 1
Rata ocupării
1980/90 1997/96
Moldova 65,8 54,2
Indonezia 57,9 62,0
China 65,8 75,6
Ucraina 62,2 53,7
Filipine 61,1 60,3
Egipt 38,1 42,3
Romania 63,6 60,9
Jamaica 50,7 57,1
Thailanda 77,0 70,9
Federaţia Rusă 65,9 56,7
Costa Rica 52,5 55,9
Venezuela 51,8 55,1
Slovacia 51,7 51,6
Trinidad Tobago 54,7 50,7
Polonia 60,7 51,3
Mexic 56,1 58,5
Chile 42,4 51,6
R.Coreea 55,9 60,6
Porto Rico 64,7 41,7
Slovenia 52,4 54,6
Portugalia 57,9 54,0
Grecia 46,4 44,2
36
Spania 44,5 39,8
Noua Zeelandă 58,8 61,2
Canada 59,7 58,9
Australia 57,4 57,0
Marea Britanie 56,8 58,1
Olanda 46,8 58,0
Franţa 57,6 47,7
Belgia 44,8 46,0
Germania 53,7 52,0
Austria 53,2 53,0
SUA 59,2 63,8
Singapore 60,8 62,7
Danemarca 62,4 64,9
Japonia 62,0 61,5
Norvegia 66,0 69,8
Elveţia 67,2 64,6
Luxemburg 49,2 49,9
Turcia 52,1 47,6
Islanda 72,3 71,7
Algeria 31,4 28,8
Azerbadjan 60,7 55,5
Anexa 2
Rata şomajului (B+F)
1980 (90) 1997 (96)
Luxemburg 0,7 2,5
Cipru 2,0 3,1
Islanda 0,4 3,9
japonia 2,0 3,4
Norvegia 1,7 4,1
Elveţia 0,2 4,1
Olanda 4,6 5,5
Danemarca 7,0 5,4
SUA 7,1 4,9
Austria 1,9 5,3
Turcia 0,8 6,4
Grecia 2,4 9,6
Portugalia 7,0 7,5
Noua Zeelandă 7,8 6,7
Israel 4,8 7,7
Germania Federală 3,2 7,1
Marea Britanie 6,8 7,1
Suedia 2,0 7,9
Australia 5,9 8,4
Germania 5,6 9,8
Canada 7,5 9,2
Italia 7,6 12,5
Irlanda 13,0 10,3
37
Franţa 6,1 12,3
Spania 11,1 20,6
Bulgaria 1,7 13,7
Ungaria 1,7 8,7
Polonia 13,1 11,2
Romania 3,0 6,0
Slovenia 4,7 7,1
Republica Macedonia 23,6 38,8
Lituania 3,6 6,7
Belarus 0,1 2,7
F.Rusă 0,1 11,3
Ucraina ** 8,9
China 4,9 3,0
R.Coreea 2,4 2,6
Costa Rica 17,1 13,5
Trinidad Tobago 10,0 16,2
Argentina 9,2 16,3
Brazilia 2,8 6,9
Chile 10,4 5,3
Mexic 3,0 3,5
Venezuela 10,4 10,3
Egipt 5,2 11,3
Maroc 15,4 17,8
Anexa 3
Şomajul tînăr
38
Franţa 29,1 24,6 32,8 2,6 2,6 2,6 19,3 19,8 18,9 7,9 7,7 8,1
Belgia 21,3 17,6 25,7 2,8 2,9 2,6 22,9 22,7 23,1 6,8 6,1 7,5
Suedia 15,4 16,3 14,3 2,2 2,2 2,1 20,2 20,5 19,9 7,2 7,9 6,5
Germania 10,0 10,3 9,6 1,0 1,2 0,9 12,1 13,3 10,8 5,2 5,8 4,6
Austria 6,5 5,5 7,6 1,6 1,4 1,7 21,1 18,7 23,8 3,6 3,3 3,8
SUA 11,3 11,8 10,7 3,0 3,3 2,7 36,0 37,2 34,6 7,4 8,0 6,7
Danemarca 8,1 6,6 9,9 1,7 1,6 1,7 26,2 26,1 23,3 6,0 5,1 7,0
Japonia 6,6 6,9 6,3 2,3 2,4 2,2 24,9 22,8 28,0 3,2 3,4 3,0
Norvegia 10,6 101, 11,1 3,4 3,4 3,5 35,1 34,7 35,6 6,5 6,6 6,5
Elveţia 5,9 7,9 3,8 1,6 2,1 1,0 20,6 24,5 15,2 4,0 5,5 2,4
Luxemburg 7,3 5,6 9,2 3,7 3,8 3,2 29,9 27,1 32,3 2,7 2,2 3,2
Islanda 7,4 8,1 6,7 2,4 3,2 1,7 31,6 38,5 25,8 4,5 4,8 4,1
Turcia 15,4 14,2 17,5 3,9 3,6 4,4 50,9 46,0 59,8 6,9 8,5 5,5
REPUBLICA MOLDOVA
Anexa 4
39
Total 24019 12262 11757 19666 9393 10273
100% 100% 100% 100% 100% 100%
disponibilizaţi în urma
lichidării şi reorganizării 4846 2791 2055 3932 2333 1599
unităţilor 20,2% 22,8% 17,5% 20,0% 24,8% 15,6%
absolvenţi ai instituţiilor de
învăţămînt superior 538 346 192 331 203 128
2,2% 2,8% 1,6% 1,7% 2,2% 1,2%
alte cauze
11597 6111 5486 8261 3848 4413
48,3% 49,8% 46,7% 42% 41% 43%
REPUBLICA MOLDOVA
Anexa 5
40
Total 50,8 59,5 63,3 62,3 25,8 26,9 27,2 25,2
Din care, conform vîrstei, ani
16 - 24
16,6 17,7 20,0 16,9 9,6 9,9 11,5 9,1
25 - 29
6,7 10,1 10,6 11,5 3,1 3,9 3,8 3,7
30 - 44
18,7 22,6 23,3 23,9 9,0 9,2 8,2 8,2
45 - 64
8,8 9,1 9,4 10,0 4,1 3,9 3,7 4,1
Au solicitat loc de muncă – total 57,8 50,8 59,5 63,3 62,3 25,2
41
În posturi de funcţionari 13,6 9,9 10,1 9,8 10,2 6,2
Fără profesii 12,5 13,6 17,0 20,6 21,1 8,9
3
Mulţi locuitori, deşi neangajaţi, evită să recurgă la serviciile forţei de muncă
4
Conform datelor Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, la sfîrşitul perioadei
5
Conform datelor anchetei forţei de muncă în gospodării
6
Conform recomandărilor Biroului International al Muncii
42
Total 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Superior 11,2 8,6 10,9 11,6 15,1 41,6
Mediu de specialitate 16,0 6,1 16,2 20,8 21,0 21,4
Secundar profesional 33,7 24,5 38,5 38,6 28,8 13,9
Liceal; mediu general 20,9 25,3 18,1 20,7 17,8 0,0
Gimnazial 16,6 32,1 15,2 7,7 15,9 23,1
Primar sau fără studii 1,5 3,3 1,1 0,6 1,4 0,0
%
Din total – femei
Total 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Superior 13,3 6,6 1,5 15,8 18,4 --
Mediu de specialitate 17,7 7,2 19,1 22,7 23,3 --
Secundar profesional 26,9 22,2 35,7 26,6 21,0 100,0
Liceal; mediu general 24,2 26,1 20,4 25,9 19,2 --
Gimnazial 17,4 37,4 9,2 8,5 18,1 --
Primar sau fără studii 0,5 0,5 0,5 0,5 0,0 --
Concluzii
1. Ocuparea şi şomajul reprezintă două componente de bază ale pieţei muncii care
se bucură de o mare atenţie în plan naţional, în fiecare ţară precum şi la scară
internaţională. Rezultatele acestor eforturi tot mai conjugate sunt însă extrem de
diferite de la o ţară la alta, unele reuşind mai mult, altele mai puţin, unele obţin
rezultate cantitative şi mai puţin calitative etc. în funţie de o multitudine de
factori între care conjunctura economică, posibilităţile economice şi financiare,
orientarea investiţiilor şi a resurselor de protecţie socială, tipul de piaţă al
muncii, eficienţa mecanismelor folosite în procesul de ajustare a resurselor
umane etc.
3. Şomajul în ansamblul său creşte, atît absolut, cît şi relativ. Cîteva ţări, între care
în mod special SUA, par să infirme această concluzie, atît prin reducerea
şomajului, cît şi prin nivelul coborît, printer cele mai coborîte din lume (4,9 %).
43
După ce am abordat procesele din eroziune din sfera ocupării – care se
manifestă pe scară largă în SUA, unde piaţa muncii este mai puţin reglementată,
deosebită de piaţa europeană a muncii – rezultă limpede modalitatea prin care
în SUA şi în alte cîteva ţări ocuparea forţei de muncă şi şomajul capătă
dimensiuni pozitive, foarte reduse.
4. Tinerii deţin ponderea cea mai mare în cadrul şomajului. Adeseori ponderea
şomerilor tineri este rezultată prin scoaterea din şomaj şi viaţa activă a
persoanelor active mai vîrstnice (prepensionare, descurajare a căutării). Cu
toate acestea, dimensiunile în rîndul şomerilor tineri sunt efectiv mari şi tot mai
ameninţătoare. Există ţări cu rate mici ale şomajului tînăr (Germania, Austria,
Danemarca). La cealaltă extremitate, cu ratele cele mai mari de şomeri tineri se
află Moldova, Romania, Slovenia, Norvegia, SUA, Belgia. Celelalte ţări au rate
cu valori mult mai mici.
5. Şomajul de lungă durată – cronic – are rate înalte şi are tendinţă de creştere. El
ar putea atinge proporţii şi mai mari fără a se utiliza frecvent practica
prepensionării şi a descurajării căutării de locuri de muncă. Dar şi aşa şomajul
de lungă durată este mare, atingînd ponderi între 48-66% în ţări cum sînt
Germania, Olanda, Slovacia, Portugalia, Slovenia, Spania, Irlanda, Bulgaria,
Belgia. Cele mai multe ţări au valori mijlocii. La cealaltă extremă se află cîteva
ţări cu rate ale şomajului de lungă durată mici, între 9 şi 16 la sută.
44
4. Acordarea ajutorului în obţinerea unei instruiri speciale suplimentare prin
diverse modalităţi.
5. O altă măsură ce s-a dovedit eficientă în alte ţări este crearea locurilor de muncă
noi prin subvenţionarea ocupării şomerilor, de asemenea prin organizarea
lucrărilor publice remunerate.
45
BIBLIOGRAFIE
46
1 Aprilie 2011, ora 11:00 Din editia print
Din numărul total de şomeri, 73,7 la sută au fost persoane care au avut un post de
muncă în trecut. Cota şomajului îndelungat (un an şi mai mult) a constituit 30,8 la
sută.
Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 17,8%, cu 2,4 puncte
procentuale mai mare faţă de anul 2009. Potrivit sursei, numărul femeilor şomere este
mai ridicat faţă de cel al bărbaţilor. Astfel, din rata totală a şomajului, 20 la sută o
constituie bărbaţii între 15-24 de ani şi 15 la sută - la femeile de aceleaşi vârste.
Datele arată că tinerii care au devenit şomeri pentru o perioadă de şase luni şi peste, au
alcătuit 38,5%, rată mai ridicată faţă de anul 2009 cu 5,7 puncte procentuale.
Rata şomajului a ajuns la 8,5% în primul trimestru al acestui an, cu 3,4% mai
mare față de perioada similară a anului 2014, numărul moldovenilor care îşi
căutau un loc de muncă ajungând astfel la 97,9 mii de persoane, arată datele
Biroului Naţional de Statistică.
Rata şomajului la nivel de ţară a înregistrat valoarea de 8,5%, fiind mai mare faţă de
trimestrul I al anului 2014 cu 3,4%. Rata şomajului la bărbaţi a constituit 11,2%, la
femei, respectiv, 5,7%.
În rândurile tinerilor rata şomajului a constituit 19,8% iar în categoria de vârstă 15-29
ani acest indicator a avut valoarea 17,3%.
Potrivit dalelor BNS, în primul trimestru al anului 2015, populaţia economic activă a
Republicii Moldova a constituit 1151,9 mii persoane.
04
47
09 2015
Forţa de muncă în Republica Moldova: ocuparea şi şomajul în trimestrul II 2015
Forţa de muncă în Republica Moldova: ocuparea şi şomajul în trimestrul II 2015 1
Biroul Naţional de Statistică anunţă că, în trimestrul II 2015 populaţia economic activă
(populaţia ocupată plus şomerii) a Republicii Moldova a constituit 1339,2 mii
persoane, fiind aproximativ, la nivelul anului 2014 (+ 0,8%). Structura populaţiei
active s-a modificat după cum urmează: ponderea populaţiei ocupate a scăzut de la
96,4% la 95,9%, iar ponderea şomerilor s-a majorat de la 3,7% la 4,1%.
Populaţia ocupată a constituit 1284,0 mii persoane, fiind practic la nivelul înregistrat
în trimestrul II 2014 (+ 0,3%). Disparităţi între sexe nu au fost înregistrate, bărbaţii şi
48
femeile deţinând ponderi egale în total ocupare (câte 50,0 la sută). În repartiţia după
medii de reşedinţă, 57,2% revin localităţilor rurale şi, respectiv, 42,8% — localităţilor
urbane.
Conform repartizării după forme de proprietate 74,7% din populaţie a fost ocupată în
unităţi cu forma de proprietate privată, 25,3% — cu cea publică.
În sectorul informal au lucrat 15,9% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar
37,7% au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal
salariaţii au alcătuit 16,2%, totodată 9,9% din totalul salariaţilor aveau un loc de
muncă informal.
Rata şomajului la bărbaţi a constituit 5,2%, la femei, respectiv, 3,0%. La fel, au fost
înregistrate disparităţi între ratele şomajului în mediul urban şi cel rural (respectiv,
6,2% şi 2,5%). În rândurile tinerilor (15-24 ani) rata şomajului a constituit 10,3%. În
categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 8,0%.
Din punct de vedere al relaţiei cu piaţa muncii, în cadrul populaţiei inactive distingem
două categorii importante: persoane descurajate şi persoane care au fost declarate de
către gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru. Numărul
persoanelor descurajate în a-şi mai găsi un loc de muncă dorit a constituit aproximativ
10,0 mii — faţă de 13,0 mii în 2014. Numărul persoanelor declarate de către
gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru a fost conform estimărilor
de circa 336,1 mii persoane — faţă de 343,9 mii în 2014. Două treimi din numărul
celor declaraţi plecaţi au constituit-o bărbaţii (66,0%), la fel şi persoanele plecate din
localităţile rurale (70,7%).
50