În ochiul ciclonului

-de Mircea Mihăieş

 Cartile liberatoare
 Un posibil nucleu
 Candoare speculativa
 Mai mult decat un best seller
 Iluminarile traumei

In articolul citat, Mircea Mihaies prezinta controversele cartii 'Ulysses' de James Joyce, al carui .
"Fiecare aspect relevant al cărţii şi-a creat propria posteritate, propriul şir de propuneri
interpretative şi istorii succesive ori întrepătrunse. Din orice unghi l-ai privi, romanul se
înfăţişează sub forma unor dosare suprapuse tematic, stilistic, istoric ori ideologic", afirma
autorul articolului.

Există un Ulysses al doctrinei moderniste, al postmodernităţii, al feminismului, al corectitudinii

politice şi, în general, al oricărei mode culturale ce durează mai mult de-un anotimp. Există chiar
un Ulysses, de mare circulaţie. Există un Ulysses al profesorilor universitari încruntaţi. Din
perspectivă cronologică, fiecare dintre aceste abordări reprezintă o despărţire de textul ca atare.
Ulysses şi Joyce sunt adeseori doar pretexte pentru exerciţii exegetice care uită pe parcurs
punctul din care au plecat şi etapele pe care le-au avut de străbătut.

Între „principiul organic” de construcţie al romanului, identificat de unul dintre primii săi critici, şi
eticheta „literatură de latrină”, ataşată imediat după apariţie, destinul lui Ulysses a fost, privit
retrospectiv, şi excepţional, şi normal. Istoria receptării sale coincide cu mai multe bătălii
canonice violente, din care a reuşit, de fiecare dată, să iasă victorios. La Joyce, stilul vorbeşte
în numele unei etici pe deplin asumate. Problema era că ea nu coincidea cu preceptele morale
ale zilei. Din acest motiv, ipoteza că în Ulysses stilul şi tehnica dictează o anumită atitudine
morală nu e întru totul hazardată.

Există, aşadar, un Joyce al elitei şi un Joyce al culturii populare. Un Ulysses al specialiştilor, şi

un Joyce al cititorului „naiv”. Particularizând, există un Ulysses al exegeţilor (de la Edmund
Wilson, Stuart Gilbert la Declan Kiberd ori Kevin Buckingham), un Ulysses al cinematografiei
(de pildă, filmul din 1967 al lui Joseph Strick), un Ulysses al sărbătorii de Bloomsday, 16 iunie,
un Ulysses al artelor vizuale, al imitatorilor din literatură, al celor care-l admiră citindu-l şi-al
celor care-l divinizează fără să-l citească.

Ulysses a avut constant şi continuă să aibă o cotă de piaţă remarcabilă. Cele o sută de mii de
exemplare cumpărate anual demonstrează o rezistenţă la eroziune temporală căreia i s-au
sustras puţine cărţi apărute în ultima sută de ani. Fireşte că o parte importantă a tirajului e
absorbită de programele şcolare şi universitare. Dar e, de asemenea, evident că librăriile
continuă să ofere cartea în mod constant.

Şi totuşi, Ulysses rămâne un caz unic. Nicio altă operă de artă, în întreaga istorie a culturii
umane, n-a făcut cu o asemenea rapiditate saltul de la statutul de carte blestemată, interzisă cu
instrumente legale, la cel de operă iconică. Cu simţul lor înnăscut, ziariştii au sesizat cei dintâi
modificarea produsă, vorbind despre roman încă de la apariţie în termenii unei lucrări „clasice”.
Prin decizia Tribunalului american, în 1933, se punea capăt şi controverselor privind moralitatea
sau imoralitatea cărţii.