Cap6 LDFEM PDF

CAPITOLUL 6
ELEMENTE FINITE DE PLACĂ. ELEMENTE

FINITE DE PLACĂ ŞI MEMBRANĂ
6.1 ELEMENTE DE TEORIA PLĂCILOR SUPUSE LA

ÎNCOVOIERE
6.1.1 ÎNCĂRCĂRI, TENSIUNI ŞI EFORTURI SECŢIONALE
O placă plană ca şi un element de grindă elastică, ca urmare a sarcinilor

normale la planul plăcii este supusă la solicitarea de încovoiere (fig.6.1).
În fig.6.1.a se prezintă tensiunile care acţionează în secţiunile transversale ale unei
plăci cu material omogen şi liniar elastic. Tensiunile normale σ x , σ y au o variaţie liniară
pe grosimea plăcii z ∈ (− t 2 , t 2 ) şi sunt asociate cu momentele încovoietoare M x , M y .
Tensiunea tangenţială τ xy are tot o variaţie liniară pe grosimea plăcii şi este
asociată cu momentul de răsucire Mxy.
Tensiunea normală σ z ≅ 0 se consideră neglijabilă în comparaţie cu celelalte
componente σ x , σ y , τ xy .
Tensiunile tangenţiale de forfecare τ yz , τ zx au o variaţie parabolică pe
grosimea plăcii şi sunt asociate cu forţele tăietoare Ty , Tx .
Capitolul 6 Elemente finite de placă. Elemente finite de placă şi membrană 179
Fig.6.1 Element de placă supus la solicitarea de încovoiere
Încărcarea normală la planul plăcii q include sarcini de suprafaţă pe direcţia z.

Prin încovoierea plăcii se înţelege cazul când încărcările exterioare nu au componente
paralele cu planul (xy) şi σ x = σ y = τ xy = 0 în planul median al plăcii ( z = 0 ).
Tensiunile (fig.6.1.a) produc următoarele eforturi secţionale pe unitatea
lungime: moment M pe unitatea de lungime şi forţa tăietoare T pe unitatea de lungime
(fig.6.1.b):
t 2 t 2 t 2 t 2 t 2
Mx = ∫ σ x zdz , M y = ∫ σ y zdz , M xy = ∫ τ xy zdz , Tx = ∫ τ zx dz , Ty = ∫2τ yz dz (6.1)
−t 2 −t 2 −t 2 −t 2 −t
Considerând variaţia liniară pe grosimea plăcilor a tensiunilor normale σ x , σ y

şi tangenţială τ xy , obţinem (fig.6.1):
t σ
σ x = a + bz σx z =0 =0⇒a =0 σx z =t 2 = σ xm = b ⇒ b = xm ⇒
2 t 2
(6.2)
z z z
σ x = σ xm , z ∈ (− t 2 , t 2) , analog σ y = σ ym , τ xy = τ xym
t 2 t 2 t 2
t 2 t 2
z 6M 6M y 6M xy
Mx = ∫ σ x zdz = ∫ σ xm
t 2
zdz ⇒ σ xm = 2 x , analog σ ym = 2 , τ xym = 2
t t t
(6.3)
−t 2 −t 2
de unde rezultă relaţii analoge Navier (de la încovoierea grinzilor):

M ⋅z M ⋅z M ⋅z
σx = 3 x , σy = 3 y , τ xy = 3xy , z ∈ (− t 2 , t 2) (6.4)
t 12 t 12 t 12
Considerând variaţie parabolică pe grosimea plăcii a tensiunilor tangenţiale de
forfecare τ zx , τ yz obţinem (fig.6.1):
180 Metoda elementului finit în construcţii navale
τ zx = a + bz + cz 2 τ xz z =0 = τ zx 0 = a
2
t t t t2
τ zx z =t 2 = τ zx z =−t 2 = a−b +c = a+b +c ⇒b=0
2 4 2 4
t2 4 (6.5)
τ zx = τ zx 0 + c ⋅ z 2 ; τ zx z =t 2 = τ zx 0 + c = 0 ⇒ c = − 2 τ zx 0 ⇒
4 t
  z 2    z 2 
τ zx = τ zx 0 1 −    z ∈ (− t 2 , t 2) , analog τ yz = τ yz 0 1 −   
  t 2     t 2  
t 2   z 2  t 2 1
Tx = ∫ τ zx dz = τ zx 0 ∫ 1 − 
  
 
t 2 
t
dz = τ zx 0 ∫ 1 − ζ 2 dζ ⇒
2 −1
( )
−t 2 −t 2 
  
(6.6)
3 Tx T 3 Ty Ty
τ zx 0 = = 1,5 x , analog τ yz 0 = = 1,5
2 t t 2 t t
de unde obţinem:
Tx   z     z 2 
2
T
τ zx = 1,5 1 −    şi τ yz = 1,5 y 1 −    (6.7)
t  t 2  t   t 2  
 
6.1.2 DEFORMAŢII. TEORIA KIRCHHOFF (PLACĂ SUBŢIRE)
Punctele din planul median ( z = 0 ) se vor deplasa doar pe direcţia z atunci

când se produce deformarea plăcii din încovoiere. O linie dreaptă şi normală la planul
median înainte de încărcare se consideră că rămâne tot dreaptă şi normală la planul
median după aplicarea încărcăturii (fig.6.2.-linia OP). Deformaţiile din forfecare sunt
nule (neglijabile).
γ xz = γ yz = 0 ⇒ τ xz = τ yz = 0 (6.8)
Un punct ce nu se situează în planul median, are componentele deplasării u şi
v pe direcţiile x şi y (fig.6.2).
∂w ∂w
Unghiurile de rotaţie w'x = şi w' y = se consideră mici, astfel încât
∂x ∂y
punctul P are următoarele deplasări pe direcţiile x şi y (fig.6.2):
∂w ∂w
u = −z = − z ⋅ w'x v = −z = − z ⋅ w' y (6.9)
∂x ∂y
şi din relaţiile Cauchy:
∂u ∂ 2w ∂v ∂2w
ε xx = = − z 2 = − z ⋅ w'xx , ε yy = = − z 2 = − z ⋅ w' yy (6.10)
∂x ∂x ∂y ∂y
∂u ∂v ∂2w
γ xy = + = −2 z = −2 z ⋅ w'xy
∂y ∂x ∂x∂y
Fig.6.2 Deformaţiile plăcilor subţiri
Obs. Elementul de placă conform teoriei Kirchhoff, la care se neglijează

deformaţiile din forfecare, poartă numele şi de element de placă subţire (thin plate element).
Expresiile (6.10) conţin relaţiile Cauchy, deformaţiile specifice-deplasări,
valabile cazului de placă model Kirchhoff-placă subţire.
6.1.3 DEFORMAŢII.TEORIA MINDLIN (PLACĂ GROASĂ)
O linie dreaptă şi normală la suprafaţa mediană înainte de încărcare, rămâne

dreaptă, dar nu în mod necesar şi normală la suprafaţa mediană după încărcare. În
teoria plăcilor Mindlin se iau în consideraţie deformaţiile specifice din forfecare:
γ zx ≠ 0 γ yz ≠ 0 τ zx ≠ 0 τ yz ≠ 0 (6.11)
Deplasarea unui punct P (fig.6.3) al plăcii depinde de săgeata w şi unghiurile
de rotaţie θ x , θ y ale normalei la suprafaţa mediană a plăcii nedeformate (fig.6.3).
Fig.6.3 Deformaţiile plăcilor groase

Ţinând cont de deformaţiile din forfecare, putem stabili relaţiile:

∂w ∂w
w'x = = θ x + γ zx şi w' y = = θ y + γ zy (6.12)
∂x ∂y
unde θ x , θ y sunt unghiurile de rotire din încovoiere.
Din relaţiile Cauchy pentru elementul de placă în teoria Mindlin (fig.6.3),
relaţiile între deformaţiile specifice şi deplasări devin:
u = −z ⋅ θz v = −z ⋅ θ y (6.13)
∂u ∂θ ∂v ∂θ y ∂u ∂v  ∂θ ∂θ y 
ε xx = = −z x ε yy = = −z γ xy = + = − z  x + 
∂x ∂x ∂y ∂y ∂y ∂x  ∂y ∂x 
(6.14)
∂w ∂w
γ yz = − θy ≠ 0 γ zx = − θx ≠ 0
∂y ∂x
Teoria plăcilor Mindlin ţine cont de deformaţiile de forfecare transversale,
reprezentând cazul elementului de placă groasă (thick plates elements).
6.1.4 RELAŢII ÎNTRE EFORTURI SECŢIONALE ŞI DEFORMAŢII

(TEORIA KIRCHHOFF). PLĂCI SUBŢIRI
Tensiunile de forfecare sunt neglijate τ zx = τ yz = 0 şi tensiunea normală σ z = 0 .

Din relaţiile Hooke pentru stare plană de tensiuni şi element izotropic avem relaţia:
σ xx   
1 ν 0  ε xx 
  E  
σ yy  = 2
ν 1 0  ε yy 
τ  1− ν  1 − ν  
  0 0  γ xy
2  
xy
 (6.15)
ε xx   w'xx  σ xx  Mx 
      z  
(6.10) ⇒ ε yy  = − z  w' yy  (6.4) ⇒ σ yy  = 3 M y 
γ  2 w   τ  t 12 M 
 xy   'xy   xy   xy 
de unde rezultă:
{M }= −[Dk ]{χ} , {M } = M x { My M xy }T
, {χ} = {w'xx w' yy 2 w'xy }
T
(6.16)
 
1 ν 0  3
[Dk ] = D ν 1 0  , D = Et 2 (6.17)
 1− ν 12(1 − ν )
0 0 
 2 
unde D este rigiditatea la încovoiere a câmpului de placă izotrop.
6.1.5 RELAŢII ÎNTRE EFORTURI SECŢIONALE ŞI DEFORMAŢII

(TEORIA MINDLIN). PLĂCI GROASE
Analog plăcii Kirchhoff din relaţiile Hooke pentru σ zz ≅ 0 obţinem:
σ xx =
E
(1 + ν)(1 − 2ν)
[ ( )]
(1 − ν)ε xx + ν ε yy + ε zz , σ yy = E
(1 + ν)(1 − 2ν)
[ ]
(1 − ν)ε yy + ν(ε zz + ε xx )
σ zz = 0 =
E
(1 + ν )(1 − 2ν )
[ ]
(1 − ν )ε zz + ν(ε xx + ε yy ) ⇒ ε zz = − ν (ε xx + ε yy ) ⇒
1− ν
σ xx =
E
2
(ε xx + νε yy ) , σ yy = E 2 (νε xx + ε yy ) , τ xy = 2(1E+ ν) γ xy = E 2  1 −2 ν γ xy 
1− ν 1− ν 1− ν  
E E
τ yz = γ yz = G ⋅ γ yz , τ zx = γ zx = G ⋅ γ zx
2(1 + ν ) 2(1 + ν )
de unde rezultă:
σ xx   
1 ν 0  ε xx 
  E   τ yz  1 0 γ yz 
σ yy  = ν 1 0  ε yy    = G   (6.18)
τ zx  0 1 γ zx 
2
τ  1− ν  1 − ν  
  0 0  γ xy
2  
xy

Din relaţiile (6.4),(6.7) obţinem:
σ xx  Mx 
  z  
σ yy  = 3 My  (6.19)
 τ  t 12 M 
 xy   xy 
Vom înlocui distribuţia parabolică a tensiunilor tangenţiale τ yz , τ zx cu o
distribuţie uniformă, din condiţia energiei interne de deformaţie echivalente a unui
element dxdy = dA .
2
1
t 2
1
t 2 2
τ yz 2
1 1  3  Ty
2   z 2 
t 2
1 Ty
2
2 −t∫ 2
τ yz γ yz dz = ∫ dz =   ∫ 1 −  t 2   dz = 2G t 2 1,2t
   
2 −t 2 G 2 G  2  t2 −t 2 
 
t 2 2 2
1 τ yz 1 2 Ty
∫
2 −t 2 G
dz =
2G
τ yz t ⇒ τ 2yz = 1,2 2 ⇒
t
Ty Ty Tx T
τ yz ≅ 1,1 = , analog τ zx ≅ 1,1 = x (6.20)
t t 1,1 t t 1,1
şi considerând distribuţia echivalentă uniformă a tensiunilor tangenţiale τ yz , τ zx putem scrie:
τ yz  1 Ty 
 =   (6.21)
τ zx  t 1,1 Tx 
Din relaţiile (6.14), putem scrie:

ε xx   θ x 'x 
    γ yz  w' y − θ y 
ε yy  = − z  θ y ' y   =  (6.22)
γ  θ + θ   γ zx   w'x − θ x 
 xy   x'y y 'x 
Din relaţiile (6.18),(6.19),(6.21),(6.22), putem scrie:

Mx   0 0   θ x 'x 
M   [Dk ] 0 0   θ y ' y 
 y    
M
 xy  = −  0 0  θ x ' y + θ y 'x  ⇒ {M }= −[DM ]{χ}
T   
0 0 0 Gt 1,1 0   θ y − w' y  (6.23.a)
 y   
 Tx  0 0 0 0 Gt 1,1  θ x − w'x 
{M }= {M x My M xy Ty Tx }T
{χ} = {θ x 'x θ y'y θ x ' y + θ y 'x θ y − w' y θ x − w'x }

T
Obs. Dacă înlocuim distribuţia parabolică pentru τ yz , τ zx cu valoarea medie pe

grosimea plăcii rezultă:
1
t 2
Ty   z 2 
t 2
Ty T
τ yz = ∫ τ yz dz = 1,5 2 ∫2 1 −  t 2  dz = t , analog τ zx = tx
t −t 2 t −t  
 0 0
 [D ] 0 0  (6.23.a)
 k
de unde: [DM ] =  0 0
 
0 0 0 Gt 0 
0 0 0 0 Gt 
6.1.6 OBSERVAŢII
În analiza cu elemente finite de placă, indiferent de teoria folosită Kirchhoff

sau Mindlin, gradele de libertate la un nod “i” vor fi: săgeata wi şi două rotiri
( w'xi , w' yi ) sau ( θ xi , θ yi ).
Asigurarea compatibilităţii (continuităţii) deplasărilor între elementele vecine,
impune ca pentru orice strat z = constant, deplasările u,v,w să fie aceleaşi.
Conform relaţiei (6.10), elementele de placă Kirchhoff compatibile trebuie să
fie elemente de clasă C1 , trebuind să asigure continuitatea între elementele vecine a
funcţiilor w, w'x , w' y .
Conform relaţiei (6.14), elementele de placă Mindlin compatibile sunt
elemente de clasă C0, trebuind să asigure continuitatea cu elementele adiacente a
funcţiilor w, θ x , θ y , dar nu şi a derivatelor acestora.
Pot apare forţe de membrană apreciabile dacă săgeata ( w > t 10 ) este mai
mare decât câteva zecimi din valoarea grosimii plăcii. Aceasta poate apare chiar şi
când condiţiile de margine nu induc forţe de membrană, deoarece obţinerea deformatei
plăcii necesită scurtarea sau întinderea plăcii în planul median. Se ajunge ca pentru
săgeată egală cu grosimea plăcii ( w = t ), teoria liniară a plăcilor să supraestimeze
deplasările cu aproape 50% (Cook).
6.1.7 MATRICEA DE RIGIDITATE A ELEMENTELOR FINITE

DE PLACĂ SUBŢIRI
Elementele de placă subţiri, corespund plăcilor modelate conform teoriei

Kirchhoff în care deformaţiile din forfecare sunt neglijabile ( γ zx = γ yz = 0 ).
Energia internă de deformaţie depinde numai de deformaţiile specifice
ε xx , ε yy , γ xy şi care la rândul lor depind de săgeata plăcii w = w(x, y ) (din relaţia 6.10).
Energia internă de deformaţie pentru elementul de placă subţire este:
1
U= ∫ {σ}T {ε}dV = 1 ∫ {ε}T [E ]{ε}dV
2 (V ) 2 (V )
(6.24)
{ε}= {ε xx ε yy γ xy } = {− zw
T
' xx − zw' yy − 2 zw'xy } = − z{χ}
T
dV = dzdA
1  
t 2
 {χ}T [E ]{χ}dA = 1 {χ}T  t [E ]{χ}dA ⇒
3
1
{ } [ ]{ }
2 (V∫ ) 2  −t∫ 2 ∫ 2 (∫A )
2 T 2
U= z χ E χ dV = z dz  12 
 ( A )  
(6.25)
1
U = ∫ {χ} [Dk ]{χ}dA
T
2 (A)
Funcţia de interpolare a săgeţii în câmpul de placă poate fi pusă sub forma:
w(x, y ) = [N (x, y )]{u k } (6.26)
unde: [N (x, y )] este matricea funcţiilor de formă şi
{uk } = {w1 w'x1 w' y1 ... wn w'xn }T
w' yn este vectorul gradelor de libertate
nodale.
 w'xx   ∂ 2 w ∂x 2 
{χ} =  w' yy  =  ∂ 2 w ∂y 2  = [∆][N (x, y )]{uk } = [B ]{u k }
2 w  2 ∂ 2 w ∂x∂y 
 'xy   
T
(6.27)
 2 2 2

[∆] =  ∂ 2 ∂ 2 2 ∂ 
∂x ∂y ∂x∂y 
[B] = [∆][N (x, y )]∈ M 3×3n
 ∂2   ∂ 2 N1 ∂2 N2 ∂ 2 Ni ∂ 2 N 3n 
 [N (x , y )]   2
... ... 
 ∂x2
2
  ∂2x ∂x 2 ∂x 2 ∂x 2 
2 2 2
[B] =  ∂ 2 [N (x, y )]  =  ∂ N2 1 ∂ N2 2 ... ∂ N2 i ... ∂ N23n  ∈ M 3×3n
∂y ∂y ∂y ∂y ∂y 
 2
  2 2 2 2
2 ∂  2 ∂ N ∂ N ∂ N ∂ N 3n 
[N (x , y )]  ∂x∂y
1
2 2
... 2 i
... 2
 ∂x∂y
   ∂x∂y ∂x∂y ∂x∂y 
[N (x, y )] = [N1 N 2 ... N i ... N 3n ]∈ M 1×3n
1  
U= {u k }T  ∫ [B]T [Dk ][B]dA {u k }= 1 {u k }T [K ]{u k } (6.28)
2 2
 ( A) 
respectiv matricea de rigiditate a elementului placă subţire este:
[K ] = ∫ [B]T [Dk ][B]dA ∈ M 3n×3n (6.29)
( A)
Obs. La subcapitolul 6.2. vom determina matricele de rigiditate [K ] pentru
câteva tipuri de elemente de placă subţire.
6.1.8 MATRICEA DE RIGIDITATE A ELEMENTELOR FINITE

DE PLACĂ GROASĂ
Elementele de placă Mindlin includ deformaţiile din încovoiere şi forfecare.

Acestea modelează elementele de placă groasă, putând fi utilizate şi pentru elementele
de placă subţiri, dar cu o precizie mai redusă decât modelul Kirchhoff (în care se
neglijează deformaţiile din forfecare).
Într-un nod “i” al plăcii vom considera prezenţa celor 3 grade de libertate:
wi , θ xi , θ yi (fig.6.4).
Fig.6.4.Gradele de libertate nodale la elementele de placă groasă
Energia internă de deformaţie are expresia:

t 2
1
{ε}T [E ]{ε}dzdA = 1 ∫ ∫ {ε}T [E ]{ε}dzdA
2 (V∫ )
U= (6.30)
2 ( A ) −t 2
unde:
{ε}= {ε xx ε yy γ xy γ yz γ zx } = {− zθ
T
x 'x − zθ y ' y (
− z θ x ' y + θ y 'x ) w' y − θ y w'x − θ x }
T
{χ}= {θ x 'x θ y'y θ x ' y + θ y 'x θ y − w' y θ x − w'x }

T
(6.31)
   
  2 1 ν

0  0 0  
  z E   
 t 2 1 − ν 2 ν 1 0  0 0
1  1− ν    1
{ }
U= ∫ χ  ∫  dz {χ}dA = 2 ∫ {χ} [DM ]{χ}dA (6.32)
T T
0 0  0 0
2 (A)  −t 2   2    ( A)
  0 0 0 1 0  
  0  G 

   0 0 0 1  
 0 0
 [DK ] 0 0 

[DM ] =  0 0 (6.33)
 
0 0 0 Gt 0 
0 0 0 0 Gt 
Cum în fiecare nod avem cele 3 grade de libertate w, θ x , θ y , atunci se pot
folosi aceleaşi funcţii de formă N i , i = 1, n , n = numărul de noduri:
n n n
w = ∑ N i ⋅ wi , θ x = ∑ N i ⋅ θ xi , θ y = ∑ N i ⋅ θ yi ⇒ (6.34)
i =1 i =1 i =1
w Ni 0 0   wi 
  n   
θ x  = ∑  0 Ni 0  θ xi  ⇒ {u}= [N (x, y )]{u k }
θ  i =1  0 (6.35)
 y  0 N i  θ yi 
{u k }= {w1 θ x1 θ y1 ... wn θ xn θ yn }
T
 θ x 'x   0 ∂ ∂x 0 
 θ   0 0 ∂ ∂y 
 y'y   (6.36)
{χ}= θ x ' y + θ y 'x  = [∆]{u} unde [∆ ] =  0 ∂ ∂y ∂ ∂x 
 θ −w   
 y 'y
 − ∂ ∂y 0 1 
 θ x − w'x  − ∂ ∂x 1 0 
{χ}= [∆][N (x, y )]{u k }= [B]{uk }

 N1 0 0 N2 0 0 ... N n 0 0 (6.37)
[N (x, y )] =  0 N1 0 0 N2 0 ... 0 Nn 0 
 0 0 N1 0 0 N2 ... 0 0 N n 
[B ] = [∆][N (x, y )] =
 0 N1'x 0 0 N 2'x 0 ... 0 N n 'x 0 
 0 0 N1' y 0 0 N 2' y ... 0 0 N n ' y 
 (6.38)
 0 N1' y N1'x 0 N 2' y N 2'x ... 0 N n'y N n 'x  ∈ M 5×3n
 
− N1' y 0 N1 − N 2' y 0 N2 ... − N n ' y 0 Nn 
 − N1'x N1 0 − N 2 'x N2 0 ... − N n 'x Nn 0 
Din relaţiile (6.32) , (6.37) obţinem:
1  
U={u k }T  ∫ [B]T [DM ][B]dA {u k } ⇒ U = 1 {uk }T [K ]{u k } (6.39)
2 2
 ( A) 
respectiv matricea de rigiditate a elementului de placă groasă este:
[K ] = ∫ [B]T [DM ][B]dA ∈ M 3n×3n (6.40)
(A)
Obs. Placa groasă model Mindlin reprezintă un caz special al elementelor de
volum la care σ z ≅ 0 şi respectiv ε zz ≅ 0 se neglijează. Din considerente de economie
de memorie şi stabilitate numerică nu este indicat utilizarea de elemente de volum
pentru modelarea plăcilor groase.
Obs. Putem nota:
0 N1'x 0 0 N 2'x 0 ... 0 N n 'x 0 
0 0 N1' y 0 0 N 2' y ... 0 0 N n ' y 

[Bb ] = 0 N1' y N1'x 0 N 2' y N 2'x ... 0 N n' y N n'x  (6.41.a)
 
0 0 0 0 0 0 ... 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 ... 0 0 0 
asociată cu ε xx , ε yy , γ xy ;
 0 0 0 0 0 0 ... 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 ... 0 0 0
 
[Bs ] =  0 0 0 0 0 0 ... 0 0 0 (6.41.b)
 
− N1' y 0 N1 − N 2' y 0 N2 ... − N n ' y 0 Nn 
 − N1'x N1 0 − N 2'x N2 0 ... − N n 'x Nn 0 
asociată cu γ yz , γ zx .
[B ] = [Bb ]+ [Bs ] ⇒
[K ] = ∫ [Bb ]T [DM ][Bb ]dA + ∫ [Bb ]T [DM ][Bs ]dA + ∫ [Bs ]T [DM ][Bb ]dA + ∫ [Bs ]T [DM ][Bs ]dA (6.41.c)
(A) (A) (A) (A)
unde prin calcul direct se demonstrează:

∫( )[Bs ] [DM ][Bb ]dA + (∫ )[Bb ] [DM ][Bs ]dA = 0

T T
A A
Facem notaţiile pentru matricele de rigiditate la încovoiere şi la forfecare:

[K b ] = ∫ [Bb ]T [DM ][Bb ]dA , [K s ] = ∫ [Bs ]T [DM ][Bs ]dA ⇒ [K ] = [K b ] + [K s ] (6.42)
(A) ( A)
6.2 ELEMENTE FINITE DE PLACĂ SUBŢIRE

(KIRCHHOFF)
6.2.1 MATRICEA DE RIGIDITATE PENTRU UN ELEMENT DE
PLACĂ TRIUNGHIULAR CU 3 NODURI/9 GRADE
DE LIBERTATE NODALE
Legea de variaţie a câmpului deplasărilor pentru elementul de placă

triunghiular (fig.6.5) are expresia:
(
w(x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 x 2 + α 5 xy + α 6 y 2 + α 7 x 3 + α 8 x 2 y + xy 2 + α 9 y 3 ) (6.43)
⇒ w(x, y ) = [ f (x, y )]{α} {α}= {α1 α2 α3 α4 α5 α6 α7 α8 α 9 }T
Fig.6.5 Elementul triunghiular de placă subţire (3noduri/9grade de libertate)
Vectorul gradelor de libertate nodale are expresia:

{u k } = {w1 w'x1 w' y1 w2 w'x 2 w' y 2 w3 w'x 3 w' y 3 }
T
(6.44)
Prin derivare obţinem:
w'x (x, y ) =
∂w
∂x
= α 2 + 2α 4 x + α 5 y + 3α 7 x 2 + α 8 2 xy + y 2 ( )
(6.45)
w' y (x, y ) =
∂w
∂y
(
= α 3 + α 5 x + 2α 6 y + α 8 x 2 + 2 xy + 3α 9 y 2 )
Din relaţia (6.26)-(6.29) matricea de rigiditate este:
[K ] = ∫ [B]T [Dk ][B]dA , [B ] = [∆ ][N ] , w(x, y ) = [N (x, y )]{u k }= [ f (x, y )]{α}
( A)
{u k }= [A]{α}⇒ {α}= [A−1 ]{u k }⇒ [N (x, y )] = [ f (x, y )][A−1 ]⇒ [B ] = [B * ][A −1 ] (6.46)
[B* ]= [∆][ f (x, y )]
[∆] = {∂ 2 ∂x 2 ∂ 2 ∂y 2 2 ∂ 2 ∂x∂y}T
de unde rezultă:
 
[K ] = [A−1 ]T  ∫ [B* ]T [Dk ][B* ]dA [A−1 ]= [A−1 ]T [K * ][A−1 ] (6.47)
 (A) 
Nucleul matricei de rigiditate are expresia:
[K ]= ∫ [B ] [D ][B ]dA
* * T
k
*
(6.48)
( )A
Vom impune în relaţiile (6.43)-(6.45) coordonatele nodurilor pentru a

determina matricea de transformare {u k } = [A]{α} şi rezultă expresia:
(1) → (x1 , y1 ) , (2) → (x2 , y2 ) , (3) → (x3 , y3 )
1 x1 y1 x12 x1 y1 y12 x13 (x y + x y )

2
1 1 1 1
2
y13 

0 1 0 2 x1 y1 0 3x12 (2 x y + y )
1 1
2
1 0 

0 0

1 0 x1 2 y1 0 (x + 2 x y )
1
2
1 1 3 y12 

1 x2 y2 x22 x2 y 2 y 22 x23 (x y + x y )
2
2 2 2
2
2 y 23  (6.49)
[A] = 0 1 0 2 x2 y2 0 3x22 (2 x y + y )
2 2
2
2 0 

0 0 1 0 x2 2 y2 0 (x + 2 x y )
2
2 2 2 3 y 22 

1 x3 y3 x32 x3 y3 y32 x33 (x y + x y )
2
3 3 3 3
2
y33 

0 1 0 2 x3 y3 0 3x32 (2 x y + y )
3 3
2
3 0 

0 0 1 0 x3 2 y3 0 (x + 2 x y )
2
3 3 3

3 y32 
[ ] −1
unde matricea inversă A se calculează numeric pentru cazul concret de coordonate
carteziene ale nodurilor.
Matricea deformaţiilor specifice B * are expresia: [ ]
 ∂2 
 2
[ f (x, y )] 
 ∂x2  0 0 0 2 0 0 6 x 2y 0
[ ]
*
B =
 ∂
∂y 2
 
[ f (x, y )]  = 0 0 0 0 0 2 0 2x 6 y  (6.50)
  0 0 0 0 2 0 0 4(x + y ) 0 
2 ∂ [ f (x, y )] 
2
 ∂x∂y 
 
Din relaţia (6.17) avem:
 
1 ν 0 
Et 3
[Dk ] = D ν 1 0  D=
 1− ν (
12 1 − ν 2 ) (6.51)
0 0 
 2 
0 0 0 2 0 2ν 6 x (2 y + ν 2 x ) ν6 y 
[ ]
[Dk ] B = D 0 0 0 2ν 0 2 ν6 x (ν 2 y + 2 x ) 6 y 
* 
(6.52)
0 0 0 0 1 − ν 0 0 2(1 − ν )(x + y ) 0 
[B ] [D ][B ]=
* T
k
*
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 4 0 4ν 12x 4(νx + y ) 12νy 
D 0 0 0 0 2(1 − ν ) 0 0 4(1 − ν)(x + y ) 0 
 
0 0 0 4ν 0 4 12νx 4(x + νy ) 12 y 
0 0 0 12x 0 12νx 36x 2
12x(νx + y ) 36νxy 
 
0 0 0 4(νx + y ) 4(1 − ν )(x + y ) 4(x + νy ) 12x(νx + y ) χ 12(x + νy )y 
 
0 0 0 12νy 0 12 y 36νxy 12(x + νy )y 36 y 2 
unde χ = (12 − 8ν )(x + y ) − 8(1 − ν )xy
2
Pentru determinarea nucleului matricei de rigiditate K * avem de calculat [ ]

integralele:
I1 = ∫ dA, I 2 = ∫( )xdA, I3 = ∫( )x dA,
2
I4 = ∫( )ydA, I5 = ∫( )y
2
dA, I 6 = ∫( )xydA (6.53)
(A) A A A A A
Pentru calculul integralelor din (6.53) vom utiliza coordonate de suprafaţă

(capitolul 5.12):
x = x1 L1 + x2 L2 + x3 L3
k!!!m!
y = y1 L1 + y2 L2 + y3 L3 ∫ L1 ⋅ L2 ⋅ L3 dA = 2 A∆ (2 + k + ! + m)!
k ! m
(6.54)
1 = L1 + L2 + L3 (A)
de unde:
x1 + x2 + x3 y + y2 + y3
I1 = ∫ dA = A∆ , I2 = ∫ xdA = 3
A∆ = ψ1 A∆ , I 4 = ∫ ydA = 1
3
A∆ = ψ3 A∆
( A) ( A) ( A)
I3 = ∫ x dA =
2 A∆ 2
6
( )
x1 + x22 + x32 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = ψ 2 A∆
( )
A
I5 = ∫ y dA =
2 A∆ 2
6
( )
y1 + y22 + y32 + y1 y 2 + y1 y3 + y2 y3 = ψ 4 A∆
( A)
A
I6 = ∫ xydA = 12∆ (2 x1 y1 + 2 x2 y2 + 2 x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 + x2 y3 + x3 y2 ) = ψ 5 A∆
( A)
şi pe baza relaţiilor (6.54) nucleul matricei de rigiditate K * pentru elementul de [ ]
placă subţire cu 3 noduri are expresia:
[K ] = 12Et(1 −Aν ) ⋅
3
* ∆
2 (6.55.a)
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 4 0 4ν 12ψ1 4(νψ1 + ψ 3 ) 12νψ3 
0 0 0 0 2(1 − ν ) 0 0 λ1 0 
 
0 0 0 4ν 0 4 12νψ1 4(ψ1 + νψ 3 ) 12ψ 3 
0 0 0 12ψ1 0 12νψ1 36ψ 2 12(νψ 2 + ψ 5 ) 36νψ 5 
 
0 0 0 4(νψ1 + ψ 3 ) λ1 4(ψ1 + νψ 3 ) 12(νψ 2 + ψ 5 ) λ2 12(ψ 5 + νψ 4 )
 
0 0 0 12νψ 3 0 12ψ 3 36νψ 5 12(ψ 5 + νψ 4 ) 36ψ 4 
unde: λ1 = 4(1 − ν )(ψ1 + ψ 3 ) λ 2 = (12 − 8ν )(ψ 2 + 2ψ 5 + ψ 4 ) − 8(1 − ν )ψ 5
Matricea de rigiditate are expresia:
[K ] = [A−1 ]T [K * ][A−1 ] (6.55.b)
Obs1 Pentru funcţia de formă (6.43), prin calcul direct, rezultă că pentru
anumite poziţionări ale nodurilor elementului nu se poate calcula A−1 şi matricea de [ ]
rigiditate [K ] nu poate fi definită.
Obs.2 Pentru funcţia de interpolare a câmpului deplasărilor se poate folosi şi
următoarea formulare:
w(x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 x 2 + α 5 y 2 + α 6 x 3 + α 7 x 2 y + α 8 xy 2 + α 9 y 3 (6.56)
la care lipseşte termenul xy şi în consecinţă nu poate modela răsucirea de unghi
constant (rigid).
Obs.3 Prezenţa a 3 linii şi 3 coloane nule în relaţia (6.55) indică faptul că
formularea elementului de placă include şi cele 3 grade de corp rigid, deplasarea pe z
şi două rotiri pe x şi y.

PLACĂ TRIUNGHIULAR CU 4 NODURI/10 GRADE
DE LIBERTATE NODALE
Acest element se obţine din elementul prezentat în (fig.6.5) prin adăugarea

unui nod la centrul triunghiului , x4 = (x1 + x2 + x3 ) 3 , y4 = ( y1 + y2 + y3 ) 3 şi în
care se consideră drept grad de libertate săgeata w4 (fig.6.6).
Legea de variaţie a câmpului deplasărilor pentru elementul de placă
triunghiular (fig.6.6) are expresia:
w(x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 x 2 + α 5 xy + α 6 y 2 + α 7 x 3 + α 8 x 2 y + α 9 xy 2 + α10 y 3
(6.57)
w(x, y ) = [ f (x, y )]{α} {α}= {α1 α2 α3 α4 α5 α6 α7 α8 α9 α10 }T
Fig.6.6 Elementul de placă triunghiular cu 4 noduri/10 grade de libertate

{u k } = {w1 w'x1 w' y1 w2 w'x 2 w' y 2 w3 w'x 3 w' y 3 w4 }
T
(6.58)
Prin derivarea relaţiei (6.57) obţinem:
∂w
w'x = = α 2 + 2α 4 x + α 5 y + 3α 7 x 2 + 2α 8 xy + α 9 y 2
∂x
(6.59)
∂w
w' y = = α 3 + α 5 x + 2α 6 y + α 8 x 2 + 2α 9 xy + 3α10 y 2
∂y
Din relaţiile (6.57)-(6.59), impunând coordonatele nodurilor, obţinem
matricea de transformare [A] : {u k } = [A]{α}
1 x1 y1 x12 x1 y1 y12 x13 x12 y1 x1 y12 y13 

 
0 1 0 2 x1 y1 0 3 x12 2 x1 y1 y12 0 
0 0 1 0 x1 2 y1 0 x12 2 x1 y1 3 y12 
 
1 x 2 y2 x22 x2 y 2 y 22 x23 x22 y 2 x2 y22 y23 
 3 x22 y22 0 
[A] = 0 1 0 2 x2 y2 0 2 x2 y 2
 (6.60)
0 0 1 0 x2 2 y2 0 x22 2 x2 y 2 3 y22 
 
1 x3 y3 x32 x3 y 3 y32 x33 x32 y3 x3 y32 y33 
0 1 0 2 x3 y3 0 3 x32 2 x3 y3 y32 0 
 
0 0 1 0 x3 2 y3 0 x32 2 x3 y3 3 y32 
1 x y4 x42 x4 y 4 y 42 x43 x42 y 4 x4 y42 y43 
 4
Matricea de rigiditate are expresia:

 
[K ] = [A−1 ]T  ∫ [B* ]T [Dk ][B* ]dA [A−1 ] [K ]= ∫ [B ] [D ][B ]dA
* * T
k
*
(6.61)
 (A)  ( ) A
[ ]−1
unde matricea A se calculează printr-o procedură numerică tip Gauss de inversare
matrice.
Matricea deformaţiilor specifice are expresia:
 ∂2 
 2
[ f (x, y )] 
 ∂x2  0 0 0 2 0 0 6 x 2 y 0 0
[ ]
*
B =
 ∂
∂y 2
 
[ f (x, y )]  = 0 0 0 0 0 2 0 0 2 x 6 y  (6.62)
 2
 0 0 0 0 2 0 0 4 x 4 y 0 
2 ∂ [ f (x, y )]
 ∂x∂y 
 
Din relaţiile (6.17) şi (6.62) obţinem:
 ν 
1 0 
Et 3
[Dk ] = D ν 1 0  D= (6.63)
 1− ν 12(1 − ν 2 )
0 0 
 2 
0 0 0 2 0 2ν 6 x 2y 2 xν 6 yν 
[ ]
[Dk ] B = D 0 0 0 2ν
*
0 2 6 xν 2 yν 2x 6 y  (6.64)
0 0 0 0 (1 − ν ) 0 0 2 x(1 − ν ) 2 y (1 − ν ) 0 
[B ] [D ][B ] =
* T
k
*
(6.65)
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 


0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 4 0 4ν 12 x 4y 4νx 12νy 
0 0 0 0 2(1 − ν ) 0 0 8x 8y 0 
D 
0 0 0 4ν 0 4 12νx 4νy 4x 12 y 
0 0 0 12 x 0 12νx 36 x 2
12 xy 12νx 2 36νxy 
 
0 0 0 4y 8x 4νy 12 xy 4 y + 8 x 2 (1 − ν )
2
4 xy (2 − ν ) 12νy 2 
 
0 0 0 4νx 8y 4x 12νx 2
4 xy (2 − ν ) 4 x + 8 y 2 (1 − ν )
2
12 xy 
0 0 0 12νy 0 12 y 36νxy 12νy 2 12 xy 36 y 2 
Analog elementului din (fig.6.5) cu 3 noduri, folosind coordonatele de
suprafaţă L1 , L2 , L3 din relaţiile (6.53)-(6.54) obţinem:
I1 = ∫ dA = A∆ , I2 = ∫ xdA = x4 A∆ , I4 = ∫ ydA = y4 A∆
( A) ( A) ( A)
I3 = ∫ x dA =
2 A∆ 2
6
(
x1 + x22 + x32 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = µ1 A∆ ) (6.66)
(A)
I5 = ∫y
2
dA =
A∆ 2
6
(
y1 + y22 + y32 + y1 y 2 + y1 y3 + y 2 y3 = µ 2 A∆ )
( )
A
A
I6 = ∫ xydA = 12∆ (2x1 y1 + 2x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 + x2 y3 + x3 y2 ) = µ3 A∆
( A)
Din relaţiile (6.61),(6.65),(6.66) nucleul matricei de rigiditate are expresia:
[K ] = 12Et(1 −Aν ) ⋅
3
* ∆
2 (6.67)
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 4 0 4ν 12x4 4 y4 4νx4 12νy4 
0 0 0 0 2(1 − ν ) 0 0 8 x4 8 y4 0 
 
0 0 0 4ν 0 4 12νx4 4νy4 4 x4 12 y4 
0 0 0 12 x4 0 12νx4 36µ1 12µ3 12νµ1 36νµ3 
 
0 0 0 4 y4 8 x4 4νy4 12µ3 4µ 2 + 8µ1 (1 − ν ) 4µ3 (2 − ν ) 12νµ 2 
 
0 0 0 4νx4 8 y4 4 x4 12νµ1 4µ3 (2 − ν ) 4µ1 + 8µ 2 (1 − ν ) 12µ3 
0 0 0 12νy4 0 12 y4 36νµ3 12νµ 2 12µ3 36µ 2 
Obs.1 Relaţia (6.67) arată că rangul matricei K * este 7 şi deci include în [ ]
modelare cele 3 grade de libertate de corp rigid.
Obs.2 Cuplarea cu elementele adiacente se poate fizic realiza doar prin

nodurile 1,2,3. În această situaţie se impune eliminarea gradului de libertate
suplimentar din nodul 4 (w4) prin procedeul de condensare statică, obţinându-se un
element cu 9 grade de libertate şi cu o stabilitate numerică mai bună decât elementul
din (fig.6.5).
Elementul de placă echivalent cu 9 grade de libertate obţinut prin condensare
statică din elementul cu 10 grade de libertate are matricea de rigiditate K r : [ ]
{u }= {w w w w w w w w w }
r
k 1 ' x1 ' y1 2 'x 2 'y 2 3 'x 3 ' y3
T
(6.68)
{P }= {P P P P P P P P P }
k
r
1 2 3 4 5 6 7 8 9
T
{P } [K ] [k ]  {u }

r s r
[K ] = {k } i, j = 1,9
9 x9
 0   [k ] k
=
k k
   d 9 x9 ij
  w  10 ,10 4 (6.69)
[k ]= {k k ... k } [k ]= {k k ... k }= [k ]
s
1,10 2 ,10 9 ,10
T d
10 ,1 10 , 2 10 ,9
s T
{P }= [K ]{u }+ [k ]w ⇒ w = −k [k ]{u } ⇒ {P }= [K ]{u }

k
r
9 x9
r
k
s
4 −1 d r r r r
0 = [k ]{u }+ k w
d r 4 10 ,10 k k k
k 10 ,10 4
[K ]= [K ] − k [k ] [k ] r
9 x9
−1
10 ,10
d T d
(6.70)
Relaţia (6.70) se obţine din (6.67),(6.61) prin calcul numeric direct.

PLACĂ TRIUNGHIULAR CU 6 NODURI/ 6 GRADE
DE LIBERTATE NODALE (MODEL HERRMANN)
Considerăm elementul triunghiular de placă cu 6 noduri, 3 noduri fiind

dispuse la mijlocul laturilor elementului (fig.6.7). În cele 3 noduri din colţuri avem
drept grade de libertate deplasarea w şi în cele 3 noduri pe laturi, rotirile ∂w ∂n = w'n .
Legea de variaţie a câmpului deplasărilor este:
w(x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 x 2 + α 5 y 2 + α 6 xy = [ f (x, y )]{α}
(6.71)
{α}= {α1 α2 α3 α4 α5 α 6 }T
{u k } = {w1 w2 w3 w'n 4 w'n 5 w'n 6 }
T
(6.72)
Din fig.6.7 rezultă geometric pentru normală în sistemul planului de referinţă (xy):
∂w ∂w ∂w
n = {− sin β cos β} ⇒ w'n = = n ⋅ (∇w) = − sin β + cos β
∂n ∂x ∂y (6.73)
⇒ w'ni = − sin βi ⋅ w'xi + cos βi ⋅ w' yi , si = sin β i , ci = cos β i , i = 4,5,6
unde β i este unghiul dintre o latură a elementului triunghiular şi axa x locală.
Fig.6.7 Element de placă triunghiular cu 6 noduri/ 6 grade de libertate
Din relaţiile (6.72),(6.73), vectorul gradelor de libertate nodale are expresia de calcul:
{uk } = {w1 w2 w3 (− s w
4 'x 4 + c4 w' y 4 ) (− s w
5 'x5 + c5 w' y 5 ) (− s w
6 'x 6 + c6 w' y 6 )}
T
(6.74)
Folosind coordonatele nodale şi relaţiile (6.71),(6.74) obţinem matricea de
transformare: {u k } = [A]{α}
∂w ∂w
= w'x = α 2 + 2α 4 x + α 6 y = w' y = α 3 + 2α 5 y + α 6 x (6.75)
∂x ∂y
1 x1 y1 x12 y12 x1 y1 
 
1 x2 y2 x22 y 22 x2 y 2 
 x32 y32 
[A] = 1 x3 y3 x3 y3
 (6.76)
0 − s 4 c4 − 2 s 4 x4 2c 4 y 4 − s 4 y 4 + c4 x4 
0 − s c5 − 2 s5 x5 2c5 y5 − s5 y5 + c5 x5 
 5 
0 − s6 c6 − 2 s 6 x6 2c6 y 6 − s6 y6 + c6 x6 
unde inversa matricei [A] este realizată printr-o procedură numerică de tip Gauss.
Matricea deformaţiilor specifice din relaţiile (6.46),(6.71) are expresia:
 ∂2 
 2
[ f (x, y )] 
 ∂x2  0 0 0 2 0 0 
[ ]
*  ∂
B =
∂y 2
[ f (x, y )]  = 0 0 0 0 2 0 (6.77)
  0 0 0 0 0 2
2 ∂ [ f (x, y )] 
2
 ∂x∂y 
 
[ ]
Nucleul matricei de rigiditate K * se determină cu relaţia (6.48):
1 ν 0 

[K ] = ∫ [B ] [D ][B ]dA
3
* * T
k
*
[Dk ] = D ν 1 0  , D = Et 2 (6.78)
( A)  1− ν 12(1 − ν )
0 0 
 2 
0 0 0 2 2ν 0 
[ ]
[Dk ] B = D 0 0 0 2ν 2
*
0  (6.79)
0 0 0 0 0 (1 − ν )
0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 

0 0 
[ ] T
[ ]
B * [Dk ] B * = D 
0 0 0 0
0 4 4ν
 de unde rezultă: (6.80)
0 0 0 
0 0 0 4ν 4 0 
 
0 0 0 0 0 2(1 − ν )
0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 

Et 3 A∆ 0 0 
[ ] *
K = 
12(1 − ν 2 ) 0
0
0
0 0 0
0 4 4ν 0 
 [K ] = [A−1 ]T [K * ][A−1 ] (6.81)
0 0 0 4ν 4 0 
 
0 0 0 0 0 2(1 − ν )
[ ]
Obs. Din relaţia (6.81), rangul matricei K * este 3 şi deci în modelare au fost
incluse cele 3 grade de mişcare corp rigid (o translaţie şi două rotiri).

PLACĂ DREPTUNGHIULAR CU 4 NODURI/12 GRADE
DE LIBERTATE NODALE
Elementul dreptunghiular are în fiecare nod 3 grade de libertate, deplasarea w

pe direcţia z (în sistemul xyz local de coordonate) şi rotiri după axele x şi y ale
sistemului local ( w'x , w' y ). Legea de variaţie a câmpului deplasărilor pentru elementul
de placă dreptunghiular (fig.6.8) are expresia:
w(x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 x 2 + α 5 xy + α 6 y 2 + α 7 x 3 + α 8 x 2 y + α 9 xy 2 + α10 y 3 +
+ α11 x 3 y + α12 xy 3 = [ f (x, y )]{α} (6.82)
{α}= {α1 α2 α3 α4 α5 α6 α7 α8 α9 α10 α11 α12 }T
Fig.6.8 Element de placă dreptunghiular cu 4 noduri/12 grade de libertate
∂w
w'x = = α 2 + 2α 4 x + α 5 y + 3α 7 x 2 + 2α 8 xy + α 9 y 2 + 3α11 x 2 y + α12 y 3
∂x
(6.83)
∂w
w' y = = α 3 + α 5 x + 2α 6 y + α 8 x 2 + 2α 9 xy + 3α10 y 2 + α11 x 3 + 3α12 xy 2
∂y
Pentru a uşura calculul matriceal, vom utiliza coordonatele liniare
adimensionale:
x y
ξ= ∈ [0,1] ; η = ∈ [0,1] (6.84)
a b
şi funcţiile de interpolare devin:
w(ξ, η) = β1 + β 2 ξ + β3η + β 4 ξ 2 + β5 ξη + β 6 η2 +
(6.85)
+ β7 ξ3 + β8ξ 2 η + β9 ξη2 + β10 η3 + β11ξ3η + β12 ξη3
∂w ∂w ∂ξ ∂w ∂η 1 ∂w ∂w ∂w ∂ξ ∂w ∂η 1 ∂w
= + = = + =
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x a ∂ξ ∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y b ∂η
∂w 1
(
= β 2 + 2β 4 ξ + β5 η + 3β 7 ξ 2 + 2β8 ξη + β9 η2 + 3β11ξ 2 η + β12 η3
∂x a
) (6.86)
∂w 1
(
= β3 + β5 ξ + 2β6 η + β8 ξ 2 + 2β9 ξη + 3β10 η2 + β11ξ3 + 3β12 ξη2
∂y b
)
Vom determina coeficienţii {β} pe baza coordonatelor nodale:
(1) → (0,0) ⇒ w1 = β1 , w'x1 = 1 β 2 , w' y1 = 1 β3

a b
(2) → (1,0) ⇒ w2 = β1 + β2 + β4 + β7 , w'x2 = 1 (β2 + 2β4 + 3β7 ) , w'y2 = 1 (β3 + β5 + β8 + β11)

a b
(3) → (1,1) ⇒ w3 = β1 + β 2 + β3 + β 4 + β 5 + β 6 + β 7 + β8 + β9 + β10 + β11 + β12
1
w'x 3 = (β 2 + 2β 4 + β5 + 3β7 + 2β8 + β9 + 3β11 + β12 )
a
1
w' y 3 = (β3 + β5 + 2β 6 + β8 + 2β9 + 3β10 + β11 + 3β12 )
b
(4) → (0,1) ⇒ w4 = β1 + β3 + β6 + β10 , w'y4 = 1 (β3 + 2β6 + 3β10 ) , w'x4 = 1 (β2 + β5 + β9 + β12 )
b a
 w1  1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0  β1 
 aw  
 'x1  0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0  β 2 
 bw' y1  0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0  β 3 
    
 w2  1 1 0 1 0 0 1 0 0 0 0 0  β 4 
aw'x 2  0 1 0 2 0 0 3 0 0 0 0 0  β 5 
    
bw' y 2  0 0 1 0 1 0 0 1 0 0 1 0  β 6 
 =   (6.87)
 w3  1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1  β 7 

aw'x 3  0 1 0 2 1 0 3 2 1 0 3 1  β8 
    
bw' y 3  0 0 1 0 1 2 0 1 2 3 1 3  β 9 
 w4  1 0 1 0 0 1 0 0 0 1 0 0 β10 
    
aw'x 4  0 1 0 0 1 0 0 0 1 0 0 1 β11 
bw  0 0 1 0 0 2 0 0 0 3 0 0 β12 
 'y 4  
 β1   1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0   w1 
β   0  
 2  1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0   aw'x1 
 β3   0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0   bw' y1 
    
 β4  − 3 − 2 0 3 −1 0 0 0 0 0 0 0   w2 
 β5   − 1 − 1 − 1 1 0 1 −1 0 0 1 1 0  aw'x 2 
    
 β6   − 3 0 − 2 0 0 0 0 0 0 3 0 − 1 bw' y 2 
 =  
 β7   2 1 0 −2 1 0 0 0 0 0 0 0   w3 

 β8   3 2 0 −3 1 0 3 − 1 0 − 3 − 2 0  aw'x 3 
    
 β9   3 0 2 −3 0 −2 3 0 −1 − 3 0 1  bw' y 3 
β   2 0 1 0 0 0 0 0 0 −2 0 1   w4 
 10    
β11  − 2 − 1 0 2 −1 0 − 2 1 0 2 1 0  aw'x 4 
β  − 2 0 − 1 2 0 1 −2 0 1 2 0 − 1 bw' y 4 
 12  
Din relaţiile (6.85),(6.87) rezultă:

w(ξ, η) = w1 N1 + w'x1 N 2 + w' y1 N 3 + w2 N 4 + w'x 2 N 5 + w' y 2 N 6 +
+ w3 N 7 + w'x 3 N 8 + w' y 3 N 9 + w4 N10 + w'x 4 N11 + w' y 4 N12
N1 = 1 − 3ξ 2 − ξη − 3η2 + 2ξ3 + 3ξ 2 η + 3ξη2 + 2η3 − 2ξ3η − 2ξη3 =
= 1 − ξη − 3ξ 2 (1 − η) + 2ξ3 (1 − η) − 3η2 (1 − ξ ) + 2η3 (1 − ξ)
[ ]
N 2 = a ξ − 2ξ 2 − ξη + ξ 3 + 2ξ 2 η − ξ3 η = aξ(1 − ξ) (1 − η)
2
= b[η − ξη − 2η − ξη ] = bη(1 − η) (1 − ξ )
2 2
N3 + 2ξη2 + η3 3
N 4 = 3ξ 2 + ξη − 2ξ3 − 3ξ 2 η − 3ξη2 + 2ξ 3η + 2ξη3 =

= ξ 2 (1 − η)(3 − 2ξ) + ξη(1 − η)(1 − 2η)
[ ]
N 5 = a − ξ 2 + ξ3 + ξ 2 η − ξ3η = − aξ 2 (1 − ξ)(1 − η) (6.88)
[
N 6 = b ξη − 2ξη 2
+ ξη ] = bξη(1 − η)
3 2
N 7 = −ξη + 3ξ η + 3ξη − 2ξ3η − 2ξη3 = ξ 2 η(3 − 2ξ) − ξη(1 − η)(1 − 2η)

2 2
[ ]
N8 = a − ξ 2 η + ξ3η = −aξ 2 η(1 − ξ )
N9 = b[− ξη 2
+ ξη ] = −bξη (1 − η)
3 2
N10 = ξη + 3η2 − 3ξ 2 η − 3ξη2 − 2η3 + 2ξ3η + 2ξη3 =

= η2 (1 − ξ )(3 − 2η) + ξη(1 − ξ )(1 − 2ξ)
[
N11 = a ξη − 2ξ 2 η + ξ3η = aξη(1 − ξ )] 2
[ ]
N12 = b − η2 + ξη2 + η3 − ξη3 = −bη2 (1 − ξ )(1 − η) , ξ, η ∈ [0,1]
Rezultă pentru vectorul funcţiilor de formă expresia:

1 − ξη − ξ 2 (3 − 2ξ )(1 − η) − η2 (3 − 2η)(1 − ξ)
 
aξ(1 − ξ ) (1 − η)
2
 
 bη(1 − η) (1 − ξ ) 
2
 
 ξ 2 (1 − η)(3 − 2ξ) + ξη(1 − η)(1 − 2η) 
 − aξ (1 − ξ)(1 − η)
2 
 
bξη(1 − η)
2
 
[N (ξ, η)]T =  (6.89)
 ξ η(3 − 2ξ ) − ξη(1 − η)(1 − 2η)
2

 − aξ 2 η(1 − ξ) 
 
 − bξη (1 − η)
2

 2
( )( ) (
η 1 − ξ 3 − 2η + ξη 1 − ξ 1 − 2ξ)( ) 
 
aξη(1 − ξ )
2
 
 − bη (1 − ξ)(1 − η)
2 
 
Matricea deformaţiilor specifice [B ] are expresia:

∂N i 1 ∂N i ∂N i 1 ∂N i
= , =
∂x a ∂ξ ∂y b ∂η
 2
∂2 ∂2 
[B]T =  ∂ 2 [N (x, y )]T [N (x, y )]T 2 [N (x, y )]T  =
 ∂x ∂y 2
∂x∂y 
 6 6 2 
− a 2 (1 − 2ξ )(1 − η) − b 2 (1 − ξ )(1 − 2η) − ab [1 − 6ξ(1 − ξ ) − 6η(1 − η)]
 2 
 − (2 − 3ξ )(1 − η) 0
2
(
− 1 − 4ξ + 3ξ 2  )
 a b 

 0
2
− (1 − ξ )(2 − 3η)
b
2
− 1 − 4η + 3η
a
( 2 
 )
 6 6 2 
 2 (1 − 2ξ)(1 − η) − 2 ξ(1 − 2η) [1 − 6ξ(1 − ξ) − 6η(1 − η)] 
 a b ab 
 − 2 (1 − 3ξ)(1 − η) 0
2
ξ(2 − 3ξ ) 
 a b  (6.90)
 
 0
2
− ξ(2 − 3η)
b
2
a
(
1 − 4η + 3η2  )
 
 6 6 2
(1 − 2ξ)η ξ(1 − 2η) − [1 − 6ξ(1 − ξ ) − 6η(1 − η)]
 a2 b2 ab 
 2 2 
 − (1 − 3ξ )η 0 − ξ(2 − 3ξ ) 
 a b 
 2 2 
0 − ξ(1 − 3η) − η(2 − 3η)
 b a 
 6 6 2 
 − 2 (1 − 2ξ)η 2
(1 − ξ)(1 − 2η) [1 − 6ξ(1 − ξ) − 6η(1 − η)] 
 a b ab 
 − 2 (2 − 3ξ )η
 a
0
2
b
(
1 − 4ξ + 3ξ 2 

)
 2 2 
 0 − (1 − ξ )(1 − 3η) η(2 − 3η) 
 b a 
Matricea de rigiditate se calculează cu relaţia:
 ν 
1 0 
Et 3
[K ] = ∫ [B]T [Dk ][B]dA [Dk ] = D ν 1 0  D=
( A)  1− ν  12(1 − ν 2 )
0 0 
 2 
ab 11 (6.91)
[K ] = ∫∫ [B]T [Dk ][B]dxdy = ∫∫ [B]T [Dk ][B]det(J )dξdη
0 0 0 0
11
∂x ∂ξ ∂y ∂ξ  a 0
[J ] =  =
 0 b ⇒ det (J ) = ab ⇒ [K ] = ab ∫∫ [B]T [Dk ][B]dξdη
 ∂x ∂η ∂y ∂η    0 0
[Dk ]T = [Dk ] , ([Dk ][B])T = [B ]T [Dk ]T = [B ]T [Dk ] = D ⋅

 6 6 6 6 (1− ν) 
− a2 (1− 2ξ)(1− η) − ν b2 (1− ξ)(1− 2η) − ν a2 (1− 2ξ)(1− η) − b2 (1− ξ)(1− 2η) − ab [1− 6ξ(1− ξ) − 6η(1− η)]
 (1− ν) 1− 4ξ + 3ξ2 


2
− (2 − 3ξ)(1− η)
a
2
− ν (2 − 3ξ)(1− η)
a
−
b


( )
 2
− ν (1− ξ)(2 − 3η)
2
− (1− ξ)(2 − 3η) −
(1− ν)
1− 4η + 3η 2 
( )
 b b a 
 6 6 6 6 (1− ν) 
 2
(1− 2ξ)(1− η) − ν 2 ξ(1− 2η) ν 2 (1− 2ξ)(1− η) − 2 ξ(1− 2η) [1− 6ξ(1− ξ) − 6η(1− η)] 
 a b a b ab 

−
2
(1 − 3ξ )(1 − η ) − ν
2
(1 − 3ξ )(1 − η) (1− ν) ξ(2 − 3ξ) 
 a a b 
 (1− ν) 

2
− ν ξ(2 − 3η)
2
− ξ(2 − 3η) 1− 4η+ 3η2  ( )
 b b a 
 6 6
(1− 2ξ)η+ ν 2 ξ(1− 2η) 6 6
ν 2 (1− 2ξ)η − 2 ξ(1− 2η) −
(1− ν)
[1− 6ξ(1− ξ) − 6η(1− η)]
 a 2
b a b ab
 2 2 (1− ν) ξ(2 − 3ξ) 
 − (1− 3ξ)η − ν (1− 3ξ)η − 
 a a b 

− ν
2
ξ(1 − 3η ) −
2
ξ(1 − 3 η ) −
(1− ν) η(2 − 3η) 
 b b a 
 6 6 6 6 (1− ν) 
 − 2 (1− 2ξ)η + ν 2 (1− ξ)(1− 2η) − ν 2 (1− 2ξ)η + 2 (1− ξ)(1− 2η) [1− 6ξ(1− ξ) − 6η(1− η)] 
 a b a b ab 
 2
− (2 − 3ξ)η
2
− ν (2 − 3ξ)η
(1− ν)
1− 4ξ + 3ξ2 
( )
 a a b 
 2 2 (1− ν) 
 − ν (1− ξ)(1− 3η) − (1− ξ)(1− 3η) η(2 − 3η) 
 b b a 
Considerăm matricea de rigiditate descompusă după relaţia:

 [K I , I ]
[K ]
[K ] = 
[K ] ∈ M [K ] = [K ]
I , II T
[K II , I ]
12 x12 II , I I , II (6.92)
II , II
şi rămân de calculat submatricele: [K ] , [K ] , [K ]∈ M I ,I II , II Ii , I 6×6 .

Facem notaţiile:
b D Et 3 1
β= µ= =
a 2
ab 12 1 − ν ab ( ) (6.93)
Integralele termenilor din relaţia (6.92), se calculează după cum urmează:

1 1 1 1
1 1
∫0 (1 − 2ξ) dξ = 3 = ∫0 (1 − 2η) dη , ∫0 (1 − 2ξ)(1 − ξ)dξ = 6 = ∫0 (1 − 2η)(1 − η)dη
2 2
1 1 1 1
1 1
∫0 (1 − ξ) dξ = 3 = ∫0 (1 − η) dη , ∫0 ξ (1 − ξ) dξ = 30 = ∫0 η (1 − η) dη
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1
1 1
∫0 ξ(1 − ξ)dξ = 6 = ∫0 η(1 − η)dη , ∫0 (2 − 3ξ)(1 − 2ξ)dξ = 2 = ∫0 (2 − 3η)(1 − 2η)dη
1 1 1 1
1 1
∫ (2 − 3ξ)(1 − ξ)dξ = 2 = ∫ (2 − 3η)(1 − η)dη , ∫ ξ (2 − 3ξ)(1 − ξ)dξ = 60 = ∫ η (2 − 3η)(1 − η)dη
2 2
0 0 0 0
1 1 1 1
1 1
∫0 ξ (1 − ξ)dξ = 12 = ∫0 η (1 − η)dη , ∫0 (1 − 3ξ)(1 − 2ξ)dξ = 2 = ∫0 (1 − 3η)(1 − 2η)dη
2 2
1 1 1 1
1
∫ ξ (1 − ξ)dξ = = η3 (1 − η)dη ,
20 ∫0 ∫ (2 − 3ξ) dξ = 1 = ∫ (2 − 3η) dη
3 2 2
0 0 0
1 1 1 1
∫ (1 − 4ξ + 3ξ ) dξ = 15 = ∫ (1 − 4η + 3η ) dη , ∫ (1 − 4ξ + 3ξ )dξ = 0 = ∫ (1 − 4η + 3η )dη
2 2 2 2 2 2 2
0 0 0 0
1 1 1 1
1
∫0 ξ(1 − 2ξ)dξ = − 6 = ∫0 η(1 − 2η)dη , ∫0 ξ(2 − 3ξ)dξ = 0 = ∫0 η(2 − 3η)dη
1 1 1 1
∫ (ξ − ξ )(1 − 4ξ + 3ξ )dξ = − 60 = ∫ (η − η )(1 − 4η + 3η )dη , ∫ ξ dξ = 3 = ∫ η dη

2 2 1 2 1 2 2 2
0 0 0 0
1 1 1 1
2
∫0 (1 − 3ξ)(1 − ξ)dξ = 0 = ∫0 (1 − 3η)(1 − η)dη , ∫0 ξ (2 − 3ξ) dξ = 15 = ∫0 η (2 − 3η) dη
2 2 2 2
1 1 1 1
1
∫ ξ (1 − ξ)(2 − 3ξ)dξ = = η2 (1 − η)(2 − 3η)dη ,
60 ∫0 ∫ (1 − 3ξ) dξ = 1 = ∫ (1 − 3η) dη
2 2 2
0 0 0
1 1 1 1
1 1
∫0 (1 − 3ξ)(2 − 3ξ)dξ = 2 = ∫0 (1 − 3η)(2 − 3η)dη , ∫0 ξ(1 − 3ξ)dξ = − 2 = ∫0 η(1 − 3η)dη
1 1 1 1
(
∫ ξ(2 − 3ξ) 1 − 4ξ + 3ξ dξ =
2
)1
30 0
1
(
= ∫ η(2 − 3η) 1 − 4η + 3η2 dη , ∫ ξdξ = = ∫ ηdη
2 0
)
0 0
Din relaţiile (6.90)-(6.93) prin calcul direct rezultă:
(6.94)

( 1
 4 β + β + 5 (14 − 4ν )
2 −2
)  1
a  2β 2 + (1 + 4ν )
5
  1 
b  2β −2 + (1 + 4ν )
5
    
  2 1  2 4 2 4 
a  2β + (1 + 4ν ) a  β + (1 − ν ) νab
  5  3 15 

 1  4 4 
3
 b  2β −2 + (1 + 4ν ) νab b 2  β −2 + (1 − ν )
[K I ,I ] = Et   5   3 15 
( )
12 1 − ν 2 ab  −  2 2β 2 − β −2 + 1 (14 − 4ν ) − a  2β 2 + 1 (1 − ν )
  ( )  −2 1
b β − (1 + 4ν )

5   5  5
      
  2 1  22 2 1 
 a  2β + (1 − ν ) a  β − (1 − ν ) 0
  5  3 15 
  1  2 4 
b β −2 − (1 + 4ν ) 0 b 2  β −2 − (1 − ν )
  5  3 15 


( 1
) 
− 2 2β 2 − β −2 + (14 − 4ν )
5
 1 
a 2β 2 + (1 − ν )
5
 1  
b β −2 − (1 + 4ν ) 
5
      
 2 1  2 2 2 1  
− a 2β + (1 − ν ) a  β − (1 − ν ) 0
 5  3 15  

 1  2 4 
b β −2 − (1 + 4ν ) 0 b 2  β −2 − (1 − ν ) 
 5  3 15 

( )1
4 β 2 + β −2 + (14 − 4ν )
5
 1   1 
− a 2β 2 + (1 + 4ν ) b 2β −2 + (1 + 4ν ) 
5 5
   
 2 1  2 4 2 4  
− a 2β + (1 + 4ν ) a  β + (1 − ν ) − νab 
 5  3 15  
 −2 1  2  4 −2 4 
b  2β + (1 + 4ν ) − νab b  β + (1 − ν ) 
 5  3 15 
(6.95)
 2
( )−2 1  2 1
− 2 β + β + 5 (14 − 4ν ) − a β − 5 (1 − ν )
  1
b − β −2 + (1 − ν )
5

    
 − a  − β 2 + 1 (1 − ν ) 2 1 2 1
a  β + (1 − ν )

0
  5 
  3 15 

 1  1 1 
3
 b β −2 − (1 − ν ) 0 b 2  β −2 + (1 − ν )
[K II ,I ] = Et   5   3 15 
( )
12 1 − ν 2 ab  2 β 2 − 2β −2 − 1 (14 − 4ν ) − a  − β 2 + 1 (1 + 4ν ) − b 2β −2 + 1 (1 − ν )
 ( ) 5  5   5 
    
  2 1  2 2 2 4 
 − a  − β + (1 + 4ν ) a  β − (1 − ν ) 0
  5  3 15 
 b 2β −2 + 1 (1 − ν ) 0
2 1
b 2  β −2 − (1 − ν )

  5 
   3 15 
(
2 β 2 − 2β −2 −) 1
5
(14 − 4ν ) − a β 2 − 1 (1 + 4ν ) − b2β −2 + 1 (1 − ν ) 
5 5
   
 2 1   2 4  
− a β − (1 + 4ν ) a  β − (1 − ν )
2 2
0
 5  3 15  

 1  2 1 
b 2β −2 + (1 − ν ) 0 b 2  β −2 − (1 − ν ) 
 5  3 15 

( 1
5
)  1
− 2 β 2 + β −2 + (14 − 4ν ) − a − β 2 + (1 − ν )
5
  1 
b  − β −2 + (1 − ν ) 
5
    
 2 1  2 1 2 1  
− a β − (1 − ν ) a  β + (1 − ν ) 0 
 5  3 15  
 −2 1  2  1 −2 1 
b β − (1 − ν ) 0 b  β + (1 − ν )
 5  3 15  
(6.96)

( 1
 4 β + β + 5 (14 − 4ν )
2 −2
)  1
5
  1
− a 2β 2 + (1 + 4ν ) − b 2β − 2 + (1 + 4ν )
5

    
 − a  2β 2 + 1 (1 + 4ν ) 2 4 2 4
a  β + (1 − ν )

νab
  5 
  3 15 

 − b  2β − 2 + 1 (1 + 4ν ) νab
4 4
b 2  β − 2 + (1 − ν )

Et 3  
[K ] =
  5   3 15 
II , II
( 2
) 
( 1
12 1 − ν ab − 2 2β 2 − β − 2 + (14 − ν )
  )
  1 
a  2β 2 + (1 − ν )
 1 
− b β − 2 − (1 + 4ν )
5  5 5
      
  2 1  2 2 2 1 
 − a  2β + (1 − ν ) a  β − (1 − ν ) 0
  5  3 15 
  1  2 4 
 − b β −2 − (1 + 4ν ) 0 b 2  β − 2 − (1 − ν )
  5   3 15 

( ) 1   1   1 
−  2 2β 2 − β −2 + (14 − 4ν ) − a 2β 2 + (1 − ν ) − b β −2 − (1 + 4ν ) 
5 5 5
     
 2 1  2 2 2 1  
a 2β + (1 − ν ) a  β − (1 − ν ) 0
 5  3 15  

 1   2 4 
− b β −2 − (1 + 4ν ) 0 b 2  β −2 − (1 − ν ) 
 5  3 15 

( ) 1
4 β + β + (14 − 4ν )
2 −2
5
 2 1   −2 1
a 2β + (1 + 4ν ) − b 2β + (1 + 4ν ) 
5 5
   
 2 1   4 4  
a  2β + (1 + 4ν ) a  β + (1 − ν )
2 2
− νab 
 5  3 15  
 1  4 4 
− b  2β −2 + (1 + 4ν ) − νab b 2  β −2 + (1 − ν ) 
 5  3 15 
6.3 ELEMENTE FINITE DE PLACĂ GROASĂ (MINDLIN)

6.3.1 MATRICEA DE RIGIDITATE PENTRU UN ELEMENT
TRIUNGHIULAR DE PLACĂ GROASĂ CU 3 NODURI/
9 GRADE DE LIBERTATE NODALE
Considerăm un element de placă triunghiulară groasă cu 3 noduri şi 3 grade de

libertate în fiecare nod: w, θx (rotirea în planul xz), θy (rotirea în planul yz) (fig.6.9).
{u k }= {w1 θ x1 θ y1 w2 θ x2 θ y2 w3 θ x3 θ y3 }
T
(6.97)
Funcţiile câmpului deplasărilor au expresiile liniare:
w(x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y θ x (x, y ) = α 4 + α 5 x + α 6 y θ y (x, y ) = α 7 + α8 x + α 9 y
(6.98)
{α} = {α1 α2 α3 α4 α5 α6 α7 α8 α 9 }T
Fig.6.9 Elementul triunghiular de placă groasă, 3 noduri / 9 grade de libertate
Determinăm legătura între vectorii {u k } şi {α} prin relaţiile:

(1) → (x1 , y1 ) ⇒ w1 = α1 + α 2 x1 + α 3 y1  w1  1 x1 y1   α1 
(2) → (x2 , y2 ) ⇒ w2 = α1 + α 2 x2 + α 3 y2 ⇒ w2  = 1 x2
 
y 2  α 2  (6.99)
(3) → (x3 , y3 ) ⇒ w3 = α1 + α 2 x3 + α 3 y3 w3  1 x3 y3  α 3 
şi analog relaţiilor (5.5) obţinem:
1 1
α1 = (a1w1 + a2 w2 + a3 w3 ) α4 = (a1θ x1 + a2 θ x 2 + a3θ x3 )
2 A∆ 2 A∆
1 1
α2 = (b1w1 + b2 w2 + b3 w3 ) α5 = (b1θ x1 + b2θ x 2 + b3θ x3 )
2 A∆ 2 A∆
1
α3 = (c1w1 + c2 w2 + c3 w3 ) α 6 = 1 (c1θ x1 + c2θ x 2 + c3θ x 3 )
2 A∆ 2 A∆
(6.100)
α7 =
1
2 A∆
(
a1θ y1 + a2 θ y 2 + a3θ y 3 )
α8 =
1
2 A∆
(
b1θ y1 + b2 θ y 2 + b3θ y 3 )
α9 =
1
2 A∆
(
c1θ y1 + c2 θ y 2 + c3θ y 3 )
a1 = x2 y3 − x3 y2 a2 = x3 y1 − x1 y3 a3 = x1 y2 − x2 y1 1 x1 y1
b1 = y2 − y3 ; b2 = y3 − y1 ; b3 = y1 − y 2 ; 2 A∆ = 1 x2 y2 (6.101)
c1 = x3 − x2 c2 = x1 − x3 c3 = x2 − x1 1 x3 y3
Din relaţiile (6.98),(6.100) rezultă:

3 3 3
w(x, y ) = ∑ N i (x, y )wi θ x (x, y ) = ∑ N i (x, y )θ xi θ y (x, y ) = ∑ N i (x, y )θ yi (6.102)
i =1 i =1 i =1
cu funcţiile de formă:
1
N i (x, y ) = (ai + bi x + ci y ) i = 1,2,3 (6.103)
2 A∆
Din relaţiile (6.36),(6.38) matricea deformaţiilor specifice are expresia:
 0 N1'x 0 0 N 2'x 0 0 N 3' x 0 
 0 0 N1' y 0 0 N 2' y 0 0 N 3' y 

[B] =  0 N1' y N1'x 0 N 2' y N 2'x 0 N 3' y N 3' x 
  (6.104)
− N1' y 0 N1 − N 2' y 0 N2 − N 3' y 0 N3 
 − N1'x N1 0 − N 2'x N2 0 − N 3' x N3 0 
⇒ [B ] = [Bb ] + [Bs ] unde:
0 b1 0 0 b2 0 0 b3 0 
0 0 c 0 0 c2 0 0 c3 
 1
[Bb ] = 1 0 c1 b1 0 c2 b2 0 c3 b3  (6.105)
2 A∆  
0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
(6.106)
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
[Bs ] = 1  0 0 0 0 0 0 0 0 0 
2A∆  
−c1 0 a1 +b1x+c1y −c2 0 a2 +b2x+c2y −c3 0 a3 +b3x+c3y
−b1 a1 +b1x+c1y 0 −b2 a2 +b2x+c2y 0 −b3 a3 +b3x+c3y 0 
Matricea de rigiditate pe baza relaţiei (6.42) are expresia:
[K ] = [K b ] + [K s ]
[K b ] = ∫ [Bb ] [DM ][Bb ]dA [K s ] = ∫ [Bs ]T [DM ][Bs ]dA
T (6.107)
(A) (A)
 0 0
   
 [Dk ] 0 0 1 ν 0 
[DM ] =  0 0 ∈ M 5 x5 [Dk ] = D ν 1 0 
   1− ν 
0 0 0  0 0 
 2 
0 0 0 [G ]
Et 3
[G ] = Gt  
1 0
D= 2
12(1 − ν ) 0 1 
Obs. Putem face unele simplificări de calcul în relaţiile (6.107).
[b ] [D ] [0]3 x 2   [0]3 x 9 
[Bb ] =  b 3 x9  , [DM ] =  k 3 x3  , [Bs ] =  
 [0]2 x 9   [0]2 x 3 [G ]2 x 2  [bs ]2 x 9 
[D ] [0]3x2  [bb ]3x9  [D ] [b ] 
[Kb ] = ∫ [[bb ]T3x9 [0]T2 x9 ] k 3x3   dA = ∫ [[bb ]T3 x9 [0]T2 x9 ] k 3x3 b 3 x9  dA
( A)  [0]2 x3 [G]2 x 2   [0]2 x9  ( A)  [0]2 x9 
⇒ [K b ] = ∫ [bb ]T3 x9 [Dk ]3 x3 [bb ]3 x9 dA ∈ M 9 x9 (6.108)

( A)
[D ] [0]3x 2   [0]3x9   [0]3x9 

[K s ] = ∫ [[0]T3x9 [bs ]T2 x9 ] k 3x3  [b ] dA = ∫ [[0]3 x9 [bs ]2 x9 ][G] [b ]  dA
T T
( A)  [0]2 x3 [G]2 x 2   s 2 x9  ( A)  2 x 2 s 2 x9 
⇒ [K s ] = ∫ [bs ]T2 x9 [G ]2 x 2 [bs ]2 x9 dA = Gt ∫ [bs ]T2 x 9 [bs ]2 x9 dA ∈ M 9 x9 (6.109)

( A) (A)
Matricea de rigiditate, componenta din încovoiere ( ε xx , ε yy , γ xy ) [K b ], pe baza

relaţiilor (6.108), (6.105) devine:
 
0 b1 νc1 0 b2 νc 2 0 b3 νc3 
D 
[Dk ][bb ] = 0 νb1 c1 0 νb2 c2 0 νb3 c3  (6.110)
2 A∆  1 − ν 1 − ν 1 − ν 1− ν 1− ν 1− ν 

0 c1 b1 0 c2 b2 0 c3 b3
 2 2 2 2 2 2 
de unde obţinem:
0 0 0
 2 1− ν 2 1− ν
0 b1 + c1 νb1c1 + b1c1
2 2
 1− ν 1− ν 2
0 νb1c1 + b1c1 c12 + b1
 2 2
0 0 0
3  1− ν 1− ν
Et 0 b1b2 + c1c2 νb2 c1 + b1c2
[K b ] = 2
 2 2 (6.111)
48(1 − ν ) A∆  1− ν 1− ν
0 νb1c2 + b2 c1 c1c2 + b1b2
 2 2
0 0 0
0 b b + 1 − ν 1 −ν
c3c1 νb3c1 + b1c3
 1 3
2 2
 1− ν 1− ν
0 νb1c3 + b3c1 c1c3 + b1b3
 2 2
0 0 0 0 0 0 
1− ν 1− ν 1− ν 1− ν 
0 b1b2 + c1c2 νb1c2 + c1b2 0 b1b3 + c1c3 νb1c3 + c1b3 
2 2 2 2
1− ν 1− ν 1− ν 1− ν 
0 νb2 c1 + c2 b1 c1c2 + b1b2 0 νb3c1 + c3b1 c1c3 + b1b3 
2 2 2 2 
0 0 0 0 0 0 
1− ν 2 1− ν 1− ν 1− ν
0 2
b2 + c2 νb2 c2 + c2 b2 0 b3b2 + c2 c3 νb2 c3 + c2 b3 
2 2 2 2 
1− ν 1 − ν 1 − ν 1 − ν 
0 νb2 c2 + c2 b2 c22 + b22 0 νb3c2 + c3b2 c3 c2 + b2 b3 
2 2 2 2 
0 0 0 0 0 0 
1− ν 1− ν 1− ν 2 1− ν
0 b3b2 + c3 c2 νb3 c2 + c3b2 0 b32 + c3 νb3 c3 + c3b3 
2 2 2 2 
1− ν 1− ν 1− ν 2 1− ν 2 
0 νb2 c3 + c2 b3 c3 c2 + b3b2 0 νb3c3 + c3b3 c3 + b3 
2 2 2 2 
Pentru determinarea matricei [K s ] , trebuie să realizăm următorul produs:
1
[bs ]T [bs ] = ⋅ (6.112.a)
4 A∆2
 c12 + b12 − b1 (a1 + b1 x + c1 y ) − c1 (a1 + b1 x + c1 y)

 − b1 (a1 + b1 x + c1 y) (a1 + b1x + c1 y)2 0
 − c1 (a1 + b1 x + c1 y) 0 (a1 + b1x + c1 y)2

 c1c2 + b1b2 − b2 (a1 + b1 x + c1 y ) − c2 (a1 + b1 x + c1 y)
− b (a + b x + c y ) (a1 + b1x + c1 y)(a2 + b2 x + c2 y) 0
 1 2 2 2
− c1 (a2 + b2 x + c2 y ) 0 (a1 + b1x + c1 y)(a2 + b2 x + c2 y)


 c1c3 + b1b3 − b3 (a1 + b1 x + c1 y) − c3 (a1 + b1 x + c1 y )
 − b1 (a3 + b3 x + c3 y) (a1 + b1x + c1 y)(a3 + b3 x + c3 y) 0

 − c1 (a3 + b3 x + c3 y) 0 (a1 + b1x + c1 y)(a3 + b3 x + c3 y)
c1c2 + b1b2 − b1 (a2 + b2 x + c2 y ) − c1 (a2 + b2 x + c2 y )

− b2 (a1 + b1 x + c1 y ) (a1 + b1 x + c1 y )(a2 + b2 x + c2 y ) 0
− c2 (a1 + b1 x + c1 y ) 0 (a1 + b1 x + c1 y )(a2 + b2 x + c2 y )
c22 + b22 − b2 (a2 + b2 x + c2 y ) − c2 (a2 + b2 x + c2 y )
− b2 (a2 + b2 x + c2 y ) (a2 + b2 x + c2 y )2 0
− c2 (a2 + b2 x + c2 y ) 0 (a2 + b2 x + c2 y )2
c2 c3 + b2b3 − b3 (a2 + b2 x + c2 y ) − c3 (a2 + b2 x + c2 y )
− b2 (a3 + b3 x + c3 y ) (a2 + b2 x + c2 y )(a3 + b3 x + c3 y ) 0
− c2 (a3 + b3 x + c3 y ) 0 (a2 + b2 x + c2 y )(a3 + b3 x + c3 y )
c1c3 + b1b3 − b1 (a3 + b3 x + c3 y ) − c1 (a3 + b3 x + c3 y ) 

− b3 (a1 + b1 x + c1 y ) (a1 + b1 x + c1 y )(a3 + b3 x + c3 y ) 0 

− c3 (a1 + b1 x + c1 y ) 0 (a1 + b1 x + c1 y )(a3 + b3 x + c3 y ) 

c2 c3 + b2b3 − b2 (a3 + b3 x + c3 y ) − c2 (a3 + b3 x + c3 y ) 
− b3 (a2 + b2 x + c2 y ) (a2 + b2 x + c2 y )(a3 + b3 x + c3 y ) 0 

− c3 (a2 + b2 x + c2 y ) 0 (a2 + b2 x + c2 y )(a3 + b3 x + c3 y )
c32 + b32 − b3 (a3 + b3 x + c3 y ) − c3 (a3 + b3 x + c3 y ) 

− b3 (a3 + b3 x + c3 y ) (a3 + b3 x + c3 y )2
0 

− c3 (a3 + b3 x + c3 y ) (a3 + b3 x + c3 y )2
0 
Pentru calculul termenilor din relaţia (6.112) vom folosi coordonatele de
suprafaţă (5.19) şi relaţia (5.26):
1
L1 = (a1 + b1 x + c1 y ) L2 = 1 (a2 + b2 x + c2 y )
2 A∆ 2 A∆
1
L3 = (a3 + b3 x + c3 y ) (6.113)
2 A∆
k!!! m!
∫ L1 ⋅ L2 ⋅ L3 dA = 2 A∆ (2 + k + ! + m)!
k ! m
( )
A
şi obţinem expresia:
1
[bs ]T [bs ] = ⋅ (6.112.b)
2 A∆
 c12 +b12 c1c2 +b1b2 c1c3 +b1b3 
 −b1L1 −c1L1 −b1L2 −c1L2 −b1L3 −c1L3 
 2A∆ 2A∆ 2A∆ 
 −b1L1 2A∆L12 0 −b2L1 2A∆L1L2 0 −b3L1 2A∆L1L3 0 
 
 −c1L1 0 2A∆L12 −c2L1 0 2A∆L1L2 −c3L1 0 2A∆L1L3 
c1c2 +b1b2 c22 +b22 c c +b b 
 −b L
2 1 − c L
2 1 −b2L2 −c2L2 2 3 2 3 −b2L3 −c2L3 
 2A∆ 2A∆
2
2A∆ 
 −b1L2 2A∆L1L2 0 −b2L2 2A∆L2 0 −b3L2 2A∆L2L3 0 
 
 −c1L2 0 2A∆L1L2 −c2L2 0 2A∆L22 −c3L2 0 2A∆L2L3
c1c3 +b1b3 c2c3 +b2b3 c32 +b32 
 − b L
3 1 − c L
3 1 −b L
3 2 −c L
3 2 −b3L3 −c3L3 
 2A∆ 2A∆ 2A∆ 
 −b1L3 2A∆L1L3 0 −b2L3 2A∆L2L3 0 −b3L3 2A∆L23 0 
 
 −c1L3 0 2A∆L1L3 −c2L3 0 2A∆L2L3 −c3L3 0 2A∆L23 
Matricea de rigiditate, componenta din forfecare ( γ yz , γ zx ) , [K s ] pe baza

relaţiilor (6.106),(6.109) şi (6.112.b) are expresia:
Gt
[K s ] = ⋅ (6.114)
4 A∆
 2 2 2 2 2 2 2 2 
 c1 + b1 − b1 A∆ − c1 A∆ c1c2 + b1b2 − b1 A∆ − c1 A∆ c1c3 + b1b3 − b1 A∆ − c1 A∆ 
3 3 3 3 3 3
 2 2 2 2 1 2 2 1 2 
 − b1 A∆ A∆ 0 − b2 A∆ A∆ 0 − b3 A∆ A∆ 0 
 3 3 3 3 3 3 
 −2 2 2 2
− c2 A∆
1 2 2
− c3 A∆
1 2 
 3 c1 A∆ 0 A∆ 0 A∆ 0 A∆ 
3 3 3 3 3
 2 2 2 2 2 2 
c1c2 + b1b2 − b2 A∆ − c2 A∆ c22 + b22 − b2 A∆ − c2 A∆ c2c3 + b2b3 − b2 A∆ − c2 A∆ 
 3 3 3 3 3 3 
 − 2b A 1 2
A∆ 0
2
− b2 A∆
2 2
A∆ 0
2
− b3 A∆
1 2
A∆ 0 
 3 1 ∆ 3 3 3 3 3 
 2 1 2 2 2 2 2 1 2 
 − c1 A∆ 0 A∆ − c2 A∆ 0 A∆ − c3 A∆ 0 A∆ 
 3 3 3 3 3 3 
c c + b b − 2 b A − 2 c A c c + b b − 2 b A − 2 c A c3 + b3
2 2 2 2
− b3 A∆ − c3 A∆ 
13 13 3
3 ∆
3
3 ∆ 2 3 2 3
3
3 ∆
3
3 ∆
3 3 
 2 1 2 2 1 2 2 2 2 
 − b1 A∆ A∆ 0 − b2 A∆ A∆ 0 − b3 A∆ A∆ 0 
 3 3 3 3 3 3 
2
− cA 1 2 1 2 2 2 
1 ∆ 0 A 2
∆ − c A
2 ∆ 0 A 2
∆ − c A
3 ∆ 0 A∆
 3 3 3 3 3 3 

PLACĂ GROASĂ BILINIARĂ DREPTUNGHIULARĂ CU
4 NODURI/ 12 GRADE DE LIBERTATE NODALE
Considerăm un element de placă dreptunghiulară groasă cu 4 noduri şi 3 grade

de libertate în fiecare nod: w, θx (rotirea în planul xz), θy (rotirea în planul yz)
(fig.6.10).
{u k }= {w1 θ x1 θ y1 w2 θx2 θ y2 w3 θ x3 θ y3 w4 θx4 θ y4 }
T
(6.115)
Funcţiile câmpului deplasărilor au expresiile biliniare:
w(x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 xy θ x (x, y ) = α 5 + α 6 x + α 7 y + α 8 xy
θ y (x, y ) = α 9 + α10 x + α11 y + α12 xy (6.116)
{α} = {α1 α2 α3 α4 α5 α6 α7 α8 α9 α10 α11 α12 } T
Facem schimbarea de variabilă:

x y
ξ= ∈ [0,1] η= ∈ [0,1] (6.117)
a b
w(ξ, η) = β1 + β 2 ξ + β 3 η + β 4 ξη θ x (ξ, η) = β 5 + β 6 ξ + β 7 η + β8 ξη
(6.118)
θ y (ξ, η) = β9 + β10 ξ + β11η + β12 ξη
Fig.6.10 Element de placă dreptunghiulară groasă biliniară

4 noduri/12grade de libertate
Determinăm legătura între {u k } şi {β}prin relaţiile:

(1) → (0,0) ⇒ w1 = β1
(2) → (1,0) ⇒ w2 = w1 + β2 β 2 = w2 − w1
(3) → (0,1) ⇒ w3 = w1 + β3 β3 = w3 − w1 (6.119)
(4) → (1,1) ⇒ w4 = β1 + β2 + β3 + β4 ⇒ β 4 = w1 − w2 − w3 + w4
⇒ w(ξ, η) = w1 [(1 − ξ )(1 − η)] + w2 [ξ(1 − η)] + w3 [(1 − ξ )η] + w4 [ξη]
de unde obţinem pentru funcţiile de formă relaţiile:
4
w(ξ, η) = ∑ N i (ξ, η)wi
i =1
4 4
θ x (ξ, η) = ∑ N i (ξ, η)θ xi θ y (ξ, η) = ∑ N i (ξ, η)θ yi
i =1 i =1
(6.120)
N1 (ξ, η) = (1 − ξ )(1 − η) N 2 (ξ, η) = ξ(1 − η)
N 3 (ξ, η) = (1 − ξ )η N 4 (ξ, η) = ξη
∂N i 1 ∂N i 1 ∂N i 1 ∂N i 1
= = N i 'ξ = = N i 'η
∂x a ∂ξ a ∂y b ∂y b
Din relaţiile (6.120) şi (6.38) matricea deformaţiilor specifice are expresia:

(6.121)
 1 1 1 1 
 0 a
N1'ξ 0 0
b
N2'ξ 0 0
a
N3'ξ 0 0
a
N4'ξ 0 
 1 1 1 1 
 0 0 N1'η 0 0 N2'η 0 0 N3'η 0 0 N4'η 
 b b b b 
1 1 1 1 1 1 1 1
[B] =  0 N1'η N1'ξ 0 N2'η N2'ξ 0 N3'η N3'ξ 0 N4'η N4'ξ 
b a b a b a b a
 1 1 1 1 
− N1'η 0 N1 − N2'η 0 N2 − N3'η 0 N3 − N4'η 0 N4 
 b b b b 
− 1 N N1 0
1
− N2'ξ N2 0
1
− N3'ξ N3 0
1
− N4'ξ N4 0 
 a 
1'ξ
a a a
de unde rezultă:
 1 1
 0 − (1 − η ) 0 0 (1 − η ) 0
a a
 1 1
 0 0 − (1 − ξ ) 0 0 − ξ
 b b
1 1 1 1
[B ] =  0 − (1 − ξ ) − (1 − η ) 0 − ξ (1 − η )
b a b a
1 1
 (1 − ξ ) 0 (1 − ξ )(1 − η ) ξ 0 ξ (1 − η )
b b
 1 (1 − η ) (1 − ξ )(1 − η ) 0 −
1
(1 − η ) ξ (1 − η ) 0
 a a
1 1  (6.122)
0 − η 0 0 η 0 
a a
1 1 
0 0 (1 − ξ) 0 0 ξ
b b 
1 1 1 1  [bb ]
0 (1 − ξ) − η 0 ξ η = 
b a b a  [bs ]
1 1 
− (1 − ξ) 0 (1 − ξ)η − ξ 0 ξη 
b b 
1 1
η (1 − ξ)η 0 − η ξη 0 
a a 
Matricea de rigiditate din încovoiere ( ε xx , ε yy , γ xy ) [K b ] (6.108) se obţine din relaţiile:
1 0 
 ν 3
[Kb ] = ∫ [bb ]T [Dk ][bb ]dA ; [Dk ] = Dν 1 0  ; D = Et ; [Dk ][bb ] = D ⋅ (6.123)
( A)  1− ν 12(1 − ν)
0 0 
 2 
 1 ν 1 ν 1 ν ν 
0 − (1− η) − (1− ξ) 0 (1− η) − ξ 0 − η (1− ξ) 0 1 η ξ
a b a b a b a b 
 ν ν ν 1 
0 − (1− η)
1
− (1− ξ) 0 (1− η)
1
− ξ 0 − η
1
(1− ξ) 0 ν η ξ 
 a b a b a b a b 
 (ν −1) (1− ξ) (ν −1) (1− η) 0 (ν −1) ξ (1− ν) (1− η) 0 (1− ν) (1− ξ) (ν −1) η 0 (1− ν) ξ (1− ν) η
0 2b 2a 2b 2a 2b 2a 2b 2a 
Conform relaţiei (6.91), integralele se efectuează pe un domeniu

dreptunghiular a × b şi avem relaţia:
11 11
[K b ] = ∫∫ [bb ]T [Dk ][bb ]det(J )dξdη = ab ∫∫ [bb ]T [Dk ][bb ]dξdη (6.124)
00 0 0
rezultând integrale de tipul:

1 1 1 1 1 1
1 1 1
∫ (1 − ξ)dξ = 2 = ∫ (1 − η)dη , ∫ (1 − ξ) dξ = 3 = ∫ (1 − η) dη , ∫ ξdξ = 2 = ∫ ηdη
2 2
0 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 1 (6.125)
1 1
∫0 ξ dξ = 3 = ∫0 η dη , ∫0 (1 − ξ)ξdξ = 6 = ∫0 (1 − η)ηdη , ∫0 dξ = 1 = ∫0 dη
2 2
Pentru termenii matricei [K b ] obţinem următoarele expresii: (6.126)

kb1 j = 0 j = 1,12, kb 24 = 0, kb 27 = 0 , kb 2,10 = 0 , kb34 = 0 , kb 37 = 0 , kb3,10 = 0
11 11
1  ν 1− ν
1
kb22 = Dab∫∫  2 (1 − η)2 + 2 (1 − ν)(1 − ξ)2 dξdη , kb23 = Dab∫∫  (1 − η)(1 − ξ) + (1 − ξ)(1 − η)dξdη
00  a 2b  00  ab 2ab 
11 11
 1 1− ν  ν 1− ν
kb 25 = Dab∫∫ − 2 (1 − η)2 + 2 ξ(1 − ξ)dξdη , kb 26 = Dab∫∫  ξ(1 − η) − (1 − ξ)(1 − η)dξdη
00  a 2b  00  ab 2ab 
11 11
1 1− ν   ν 1− ν
kb 28 = Dab∫∫  2 η(1 − η) − 2 (1 − ξ)2 dξdη , kb 29 = Dab∫∫ − (1 − η)(1 − ξ) + (1 − ξ)ηdξdη
00  a 2b  00  ab 2ab 
11 11
 1 1− ν   ν 1− ν
kb 2,11 = Dab∫∫ − 2 (1 − η)η − 2 ξ(1 − ξ)dξdη , kb 2,12 = Dab∫∫ − (1 − η)ξ − (1 − ξ)ηdξdη
00
a 2b  00
ab 2ab 
11 11
1 1− ν   ν 1− ν 
kb33 = Dab∫∫  2 (1 − ξ)2 + 2 (1 − η)2 dξdη , kb35 = Dab∫∫ − (1 − η)(1 − ξ) + ξ(1 − η)dξdη
00
b 2a  00
ab 2ab 
11 11
1 1− ν  ν 1− ν
kb36 = Dab∫∫  2 ξ(1 − ξ) − 2 (1 − η)2 dξdη , kb38 = Dab∫∫  η(1 − ξ) − (1 − ξ)(1 − η)dξdη
0 0  b 2a  00  ab 2 ab 
11 1 1
 1 1− ν   ν 1− ν 
kb39 = Dab∫∫ − 2 (1 − ξ)2 − 2 η(1 − η)dξdη , kb3,11 = Dab∫∫ − η(1 − ξ) − ξ(1 − η)dξdη
0 0  b 2 a  00  ab 2 ab 
1 1 1 1
 1 1− ν  1 1− ν 
k b 3,12 = Dab ∫∫ − 2 ξ(1 − ξ ) − 2 η(1 − η)dξdη , k b 55 = Dab ∫∫  2 (1 − η) + 2 ξ 2 dξdη
2
0 0  0 0 
b 2a a 2b
kb 4, j = 0 j = 4,12 , kb57 = 0 , kb5,10 = 0 , kb 6,7 = 0 , kb 6,10 = 0 , kb 7, j = 0 j = 7,12
11 11
 ν 1− ν   1 1− ν 
kb56 = Dab∫∫ − ξ(1 − η) − ξ(1 − η)dξdη , kb58 = Dab∫∫ − 2 η(1 − η) − 2 ξ(1 − ξ)dξdη
0 0  ab 2 ab  0 0  a 2b 
1 1 1 1
ν 1− ν  1 1− ν 
k b59 = Dab ∫ ∫  (1 − ξ )(1 − η) − ξηdξdη , k b 5,11 = Dab ∫ ∫  2 η(1 − η) − 2 ξ 2 dξdη
0 0
ab 2ab  0 0
a 2b 
1 1 1 1
ν 1− ν  1 1− ν
k b5,12 = Dab ∫ ∫  ξ(1 − η) − ξηdξdη , k b 66 = Dab∫ ∫  2 ξ 2 + 2
(1 − η)2 dξdη
0 0
ab 2 ab  0 0
b 2a 
1 1 1 1
ν 1− ν
k b 68 = Dab∫∫  ξη + (1 − ξ)(1 − η)dξdη , kb69 = Dab∫ ∫ − 12 ξ(1 − ξ) − 1 − 2ν η(1 − η)dξdη
0 0
ab 2 ab  0 0
b 2a 
1 1 1 1
 ν 1− ν   1 1− ν 
k b 6,11 = Dab∫ ∫ − ξη + ξ(1 − η)dξdη , k b 6,12 = Dab ∫ ∫ − 2 ξ 2 + 2
η(1 − η)dξdη
0 0  ab 2 ab  0 0  b 2 a 
1 1 1 1
1− ν
1
k b88 = Dab ∫ ∫  2 η 2 + 2
(1 − ξ)2 dξdη , k b89 = Dab∫ ∫ − ν η(1 − ξ ) − 1 − ν η(1 − ξ)dξdη
0 0  a 2b  0 0
ab 2ab 
1 1 1 1
 1 1− ν   ν 1− ν 
k b8,11 = Dab ∫ ∫ − 2 η 2 + 2 ξ(1 − ξ )dξdη , k b8,12 = Dab ∫ ∫ − ηξ + η(1 − ξ )dξdη
0 0  a 2b  0 0  ab 2 ab 
1 1 1 1
1 1− ν 2  ν 1− ν 
k b99 = Dab∫ ∫  2 (1 − ξ ) + η dξdη , k b 9,11 = Dab ∫ ∫  η(1 − ξ ) −
2
ηξ dξdη
0 0
b 2a 2
 0 0
ab 2ab 
1 1 1 1
1 1− ν 2  1 1− ν 2 
k b9,12 = Dab ∫ ∫  2 ξ(1 − ξ ) − 2
η dξdη , k b11,11 = Dab ∫ ∫  2 η 2 + ξ dξdη
0 0
b 2a  0 0
a 2b 2 
1 1 1 1
ν 1− ν  1 1− ν 2 
k b11,12 = Dab ∫ ∫  ξη + ξηdξdη , k b12,12 = Dab ∫ ∫  2 ξ 2 + η dξdη
0 0
ab 2 ab  0 0
b 2a 2 
kb8,10 = 0 , kb9,10 = 0 , kb10, j = 0 j = 10,12
Prin calcul direct obţinem forma finală a matricei [K b ] :
Et 3  [K bI ,I ] [K ]
[K b ] = bI , II
[K ] = [K ] T
β=b a
12(1 − ν ) [K bII ,I ] [K ]
2  bII , I bI , II (6.127)
bII , II
0 0 0 0 0 0 
 1 1 − ν −1  1+ ν 1 1 − ν −1  3ν − 1 
0 3  β + 2 β  0 − β + β  
   8 3 4  8 
0

1 + ν 1  −1
β +
1− ν 
β 0
1 − 3ν 1 −1
( )
β − (1 − ν )β 

[K ]
bI ,I =
0
8
0
3
0
2 
0
8
0
6
0 
 1 − ν − 3ν 1 − ν −1  1+ ν 
0  1 − 1  1 1 
− β + β  0 β + β  −
 3 4  8 3 2  8 
 1  −1 1 − ν  
0
3ν − 1
8
1 −1
6
(
β − (1 − ν )β ) 0 −
1+ ν
8 3
β + β 
2 

0 0 0 0 0 0 
 1
(
0 6 β − (1 − ν )β
−1
)
1 − 3ν
8
0
1
− β +
6
1 − ν −1 
2
β  −
1+ ν
8


  
0 3ν − 1 1  −1 1− ν  1+ ν 1  −1 1 − ν 
 − β + β 0 − − β + β
2 
[K ]
bI ,II =
0
8
0
3
0
4 
0 0
8 6
0 
 
1 
0 −  β +
 6
1 −
2
ν −
β 1  1 +
8
ν
0
1
6
(
β − (1 − ν )β−1 ) 3ν − 1
8



 1+ ν 1  −1 1 − ν  1 − 3ν 1  −1 1 − ν  
0 − β + β 0 − β + β 
 8 6 2  8 3 4 
0 0 0 0 0 0 
 1 1 − ν −1  1+ ν 1 1 − ν −1  1 − 3ν 
0 3  β + 2 β  −
8
0 − β +
3 4
β 
8 
    
0

−
1+ ν 1  −1 1 − ν 
β + β 0 −
1 − 3ν
(
1 −1
)
β − (1 − ν )β 

[K bII ,II ] =
0 0
8 3
0
2 
0 0
8 6
0 
 1 − ν − 3ν 1 − ν −1  1+ ν 
0  1 −1  1 1 
− β + β  − 0 β + β 
 3 4  8 3 2  8 
 1  −1 1 − ν 
0
1 − 3ν
8
1 −1
6
(
β − (1 − ν )β ) 0
1+ ν
8 3
β + β 
2 

Conform relaţiei (6.109) avem expresia:
1 1 11
[K s ] = Gt ∫ [bs ]T [bs ]dA = Gt ∫∫ [bs ]T [bs ]det(J )dξdη = Gtab ∫∫ [bs ]T [bs ]dξdη (6.128)
( A) 00 00
unde termenii matricei [K s ] sunt: (6.129)

k s 23 = 0 , k s 29 = 0 , k s 2,12 = 0 , k s 3,5 = 0 , k s 3,8 = 0 , k s 3,11 = 0 , k s 56 = 0
k s 5,12 = 0 , k s 68 = 0 , k s 6,11 = 0 , k s 89 = 0 , k s 8,12 = 0 , k s 9,11 = 0 , k s11,12 = 0
11 11
1 1 2 1 2
k s11 = Gtab ∫∫  2 (1 − ξ ) + 2 (1 − η) dξdη , k s12 = Gtab ∫∫  (1 − ξ )(1 − η)  dξdη
2
00
b a  0 0
a 
11 11
1  1 1 2
k s13 = Gtab ∫∫  (1 − ξ ) (1 − η) dξdη , k s14 = Gtab ∫∫  2 (1 − ξ )ξ − 2 (1 − η) dξdη
2
0 0
b  00
b a 
1 1 11
1 2 1 
k s15 = Gtab ∫∫  ξ(1 − η)  dξdη , k s16 = Gtab ∫∫  (1 − ξ )ξ(1 − η)dξdη
00
a  0 0
b 
11 11
 1 1  1 
k s17 = Gtab∫∫ − 2 (1 − ξ) + 2 η(1 − η)dξdη , k s18 = Gtab∫∫  (1 − ξ)η(1 − η) dξdη
2
00
b a  00
a 
11 1 1
1 2   1 1 
k s19 = Gtab ∫∫  (1 − ξ ) η dξdη , k s1,10 = Gtab ∫∫ − 2 (1 − ξ)ξ − 2 η(1 − η)dξdη
00
b  00
b a 
1 1 11
1  1 
k s1,11 = Gtab ∫∫  ξη(1 − η) dξdη , k s1,12 = Gtab ∫∫  (1 − ξ)ξηdξdη
00
a  00
b 
[ ]
11 11
 1 2
k s 22 = Gtab ∫∫ (1 − ξ ) (1 − η) dξdη , k s 24 = Gtab ∫∫ − (1 − ξ )(1 − η) dξdη
2 2
00 0 0
a 
[ ]
11 1 1
1 
k s 25 = Gtab ∫∫ ξ(1 − ξ )(1 − η) dξdη , k s 27 = Gtab ∫∫  (1 − ξ )η(1 − η)dξdη
2
00 00
a 
[ ]
11 1 1
 1 
k s 28 = Gtab ∫∫ (1 − ξ ) (1 − η)η dξdη , k s 2,10 = Gtab ∫∫ − (1 − ξ)η(1 − η)dξdη
2
00 00
a 
[ ]
1 1 1 1
k s 2,11 = Gtab ∫∫ [ξ(1 − ξ )η(1 − η)]dξdη , k s 33 = Gtab ∫∫ (1 − ξ) (1 − η) dξdη
2 2
00 00
[ ]
11 11
1 
k s 34 = Gtab ∫∫  ξ(1 − ξ )(1 − η) dξdη , k s 36 = Gtab ∫∫ (1 − ξ )ξ(1 − η) dξdη
2
00
b  0 0
[ ]
11 11
 1 
k s 37 = Gtab ∫∫ − (1 − ξ ) (1 − η) dξdη , k s 39 = Gtab ∫∫ (1 − ξ ) η(1 − η)dξdη
2 2
00
b  0 0
11 1 1
 1 
k s 3,10 = Gtab ∫∫ − ξ(1 − ξ )(1 − η) dξdη , k s 3,12 = Gtab ∫∫ [ξ(1 − ξ )η(1 − η)]dξdη
00
b  00
11 11
1 1 2  1 2
k s 4, 4 = Gtab ∫∫  2 ξ 2 + 2 (1 − η)  dξdη , k s 45 = Gtab ∫∫ − ξ(1 − η) dξdη
00
b a  00
a 
11 11
1   1 1 
k s 46 = Gtab ∫∫  ξ 2 (1 − η)dξdη , k s 47 = Gtab ∫∫ − 2 ξ(1 − ξ ) − 2 η(1 − η) dξdη
00
b  0 0
b a 
11 11
 1  1 
k s 48 = Gtab ∫∫ − (1 − ξ )(1 − η)η dξdη , k s 49 = Gtab ∫∫  ξ(1 − ξ )ηdξdη
00
a  0 0
b 
11 1 1
 1 1   1 
k s 4,10 = Gtab ∫∫ − 2 ξ 2 + 2 η(1 − η) dξdη , k s 4,11 = Gtab ∫∫ − ξη(1 − η)dξdη
0 0
b a  00
a 
[ ]
11 11
1 
k s 4,12 = Gtab ∫∫  ξ 2 η dξdη , k s 55 = Gtab ∫∫ ξ 2 (1 − η) dξdη
2
0 0
b  0 0
1 1 11
1 
k s 57 = Gtab ∫∫  ξη(1 − η) dξdη , k s 58 = Gtab ∫∫ [ξ(1 − ξ)η(1 − η)]dξdη
00
a  0 0
[ ]
11 11
 1 
k s 5,10 = Gtab ∫∫ − ξη(1 − η) dξdη , k s 5,11 = Gtab ∫∫ ξ 2 η(1 − η) dξdη
0 0
a  00
[ ]
11 11
 1 
k s 66 = Gtab ∫∫ ξ 2 (1 − η) dξdη , k s 67 = Gtab ∫∫ − ξ(1 − ξ)(1 − η) dξdη
2
0 0 0 0
b 
11 11
 1 
k s 69 = Gtab ∫∫ [ξ(1 − ξ )η(1 − η)]dξdη , k s 6,10 = Gtab ∫∫ − ξ 2 (1 − η) dξdη
00 00
b 
[ ]
11 11
1 1 
k s 6,12 = Gtab ∫∫ ξ 2 (1 − η)η dξdη , k s 77 = Gtab ∫∫  2 (1 − ξ ) + 2 η2  dξdη
2
00 
0 0
b a
11 11
1   1 2 
k s 78 = Gtab ∫∫  (1 − ξ )η(1 − η)dξdη , k s 79 = Gtab∫∫ − (1 − ξ ) η dξdη
00  00 
a b
11 11
1 1  1 
k s 7 ,10 = Gtab ∫∫  2 ξ(1 − ξ) − 2 η2 dξdη , k s 7 ,11 = Gtab ∫∫  ξη2  dξdη
00  00 
b a a
[ ] [ ]
11 11 11
 1 
k s 7,12 = Gtab∫∫ − ξ(1 − ξ)ηdξdη, k s88 = Gtab∫∫ (1 − ξ) η2 dξdη, k s12,12 = Gtab∫∫ η2 ξ 2 dξdη
2
00  b  00 00
[ ] [ ]
11 11 11
 1 
ks8,10 = Gtab∫∫ − (1− ξ)η2 dξdη, ks8,11 = Gtab∫∫ ξ(1− ξ)η2 dξdη, ks99 = Gtab∫∫ (1− ξ) η2 dξdη
2
00 
a 00 00
[ ]
11 11 11
 1  1 1 
ks9,10 = Gtab∫∫ − ξ(1− ξ)ηdξdη, ks9,12 = Gtab∫∫ ξ(1− ξ)η2 dξdη, ks10,10 = Gtab∫∫  2 ξ2 + 2 η2 dξdη
00  0 0 
b 00
b a
[ ]
11 11 11
 1   1 
k s10,11 = Gtab∫∫  − ξη2 dξdη, k s10,12 = Gtab ∫∫ − ξ 2 η dξdη, k s11,11 = Gtab∫∫ ξ 2 η2 dξdη
00  a  00  b  00
Prin calcul direct obţinem forma finală a matricei [K s ] :

 [K sI , I ] [K ]
[K s ] = Gt  sI , II
[K ] = [K ] T
β=
b
[K sII , I ] [K ] sII , I sI , II (6.130)
sII , II a
 1 −1
 3 β +β ( ) b
6
a
6 6
(
1 −1
β − 2β ) b
6
a 
12 
 b ab b ab 
 0 − 0 
 6 9 6 18 
 a ab a ab 
 0 0
[K ] = 6 9 12 18 
a 
( ) ( )
sI , I
1 b a 1 −1 b
 β −1 − 2β − β +β − 
6 6 12 3 6 6 
 b ab b ab
0 − 0 
 6 18 6 9 
 a ab a ab 
 0 0 
 12 18 6 9 
1
( −1
 6 − 2β + β ) b
12
a
6
−
1 −1
6
(
β +β ) b
12
a 
12 
 b ab b ab 
 0 − 0 
 12 18 12 36 
 a ab a ab 
 − 0 − 0
[K ] = 6 18 12 36 
a 
( ) ( )
sI , II
1 −1 b a 1 b
 − β +β − − 2β −1 + β − 
 6 12 12 6 12 6 
 b ab b ab
0 − 0 
 12 36 12 18 
 a ab a ab 
 − 0 − 0 
 12 36 6 18 
( 1 −1
 3 β +β) b
12
−
a
6 6
(
1 −1
β − 2β ) b
6
−
a
12 
 b ab b ab 
 0 − 0 
 12 9 6 18 
 −
a ab
−
a ab 
 0 0
[K sII , II ] =  1 −1 6 9 12 18 
a
(  β − 2β ) −
b
−
a
(
1 −1
β +β ) −
b
− 
6 6 12 3 6 6
 b ab b ab
0 − 0 
 6 18 6 9 
 a ab a ab 
 − 0 − 0 
 12 18 6 9 
Din relaţiile (6.127) şi (6.130) matricea de rigiditate are expresia:
[K ] = [K b ] + [K s ] (6.131)
6.4 ELEMENTE FINITE DE PLACĂ ŞI MEMBRANĂ

PLANE (SHELL)
6.4.1 CAZUL ELEMENTULUI FINIT DE MEMBRANĂ CE INCLUDE
ŞI GRADUL DE LIBERTATE ROTIREA θZ
Considerăm un element de membrană şi placă triunghiular cu 3 noduri şi 18

grade de libertate pe element. În fiecare nod sunt 6 grade de libertate: 3 deplasări u,v,w
şi 3 rotiri θx (rotirea în planul xz), θy (rotirea în planul yz), θz (rotirea după axa z)
(fig.6.11). Elementul este dispus în planul (xy).
Fig.6.11 Elementul de placă şi membrană triunghiular ce include rotirea θz

Vectorul gradelor de libertate ale elementului finit de placă şi membrană are expresia:
{u k } = {u1 u2 u3 v1 v2 v3 θ z1 θ z 2 θ z 3
w1 w2 w3 θ x1 θ x 2 θ x 3 θ y1 θ y 2 θ y 3 }
(6.132)
Notăm [K m ] matricea de rigiditate a unui element de membrană ce include şi

gradele de libertate θ z :
{u }= {u
m
k 1 u2 u3 v1 v2 v3 θ z1 θ z 2 θ z 3 }T (6.133)
unde [K m ] se obţine din matricea de rigiditate (5.176),(5.177) prin permutarea liniilor
şi coloanelor conform vectorului gradelor de libertate (6.133).
[ ]
Notăm K p matricea de rigiditate a unui element de placă:
{u }= {w w w θ θ θ θ θ θ }
k
p
1 2 3 x1 x2 x3 y1 (6.134)
y2 y3
T
unde [K ] se obţine din matricea de rigiditate (6.111),(6.114) prin permutarea liniilor

p
şi coloanelor conform vectorului gradelor de libertate (6.134).

Matricea de rigiditate a elementului de placă şi membrană triunghiular plan se
obţine prin cuplarea elementului de membrană cu elementul de placă şi are expresia:
[K m ]9×9 [0]9×9 
[K ] =
[ ]
K p 9×9 
(6.135)
 [0]9×9
mp 18×18
corespunzătoare vectorului gradelor de libertate nodale {u k } (6.132).
6.4.2 CAZUL ELEMENTULUI FINIT DE MEMBRANĂ FĂRĂ

GRADUL DE LIBERTATE ROTIREA θZ
Dacă considerăm un elementul finit de placă şi membrană, fără gradul de

libertate rotirea θ z , atunci matricea de rigiditate (6.135) devine:
[K m ]6×6 [0]6 x 3 [0]9×9 
[ ]
*
K mp

=  [0]3×6 [0]3×3 
 (6.136)
[ ]
18×18
 [0] K p 9×9 
 9×9
Se observă din relaţia (6.136) că nu există termeni de cuplare între [K m ] şi
[K ]
p . În plus, pentru gradele de libertate rotirile θ z1 , θ z 2 , θ z 3 în formularea
elementului (6.136) nu se alocă rigiditate. În acest caz, rezultă că matricea de rigiditate
a structurii globale va fi singulară, dacă toate elementele conectate la un nod al
structurii oarecare sunt coplanare.
Această problemă în formularea elementului finit de placă şi membrană K mp *
[ ]
se poate realiza prin următorul artificiu de calcul. Respectiv, se înlocuieşte matricea de
pe diagonala principală [0]3×3 cu matricea din următoarea relaţie:
 M z1   1 − 1 2 − 1 2   θ z1 
    
M z 2  = αEtA∆ − 1 2 1 − 1 2 θ z 2  = [K θz ]{θ z } (6.137)
M  − 1 2 − 1 2 1  θ z 3 
 z3 
astfel încât în mod corespunzător fiecărui unghi de rotaţie θ zi , i = 1,2,3 i se poate
asocia un moment de rotaţie M zi , i = 1,2,3 (după axa z normală la planul elementului
xy). În relaţia (6.137) am notat A∆ aria elementului, t grosimea elementului, E
modulul de elasticitate Young, iar α este un parametru numeric α ≤ 0,3 .
Din relaţiile (6.136),(6.137) obţinem expresia matricei de rigiditate corectată
pentru elementul de placă şi membrană:
[K m ]6×6 [0]6 x 3 [0]9×9 
[ ]* c
K mp

=  [0]3×6 [K θz ]3×3 
 (6.138)
[ ]
18×18
 [0] 
K p 9×9 
 9×9
Noua expresie a matricei de rigiditate (6.138) asigură pentru fiecare grad de
libertate rotaţie θ zi , i = 1,2,3 un coeficient de rigiditate fictiv şi care nu împiedică
modelarea gradelor de libertate corp rigid:
θ z1 = θ z 2 = θ z 3 ⇒ [K θz ]3×3 {θ z }= 0 (6.139)
Fig.6.12 Elementul de placă şi membrană dreptunghiular cu

4 noduri / 24 grade de libertate
Obs.1 O altă modalitate pentru a evita matrice de rigiditate a structurii

singulară, constă în a elimina rotaţia θz după o normală la planul elementului de placă
şi membrană din lista gradelor de libertate globale la fiecare nod. Astfel elementul
triunghiular de placă şi membrană are 15 grade de libertate.
Obs.2 Prin teste numerice directe se poate demonstra că formularea (6.135)

este mult mai precisă decât cea dată de relaţia (6.138) şi reducerea numărului gradelor
de libertate de la 18 → 15 pentru elementul de placă şi membrană triunghiular
diminuează şi mai mult performanţa elementului.
Analog elementului triunghiular, se poate defini un element de placă şi
membrană dreptunghiular (fig.6.12).
Vectorul gradelor de libertate are expresia:
{u k }= {u1 u 2 u3 u4 v1 v2 v3 v4 θ z1 θ z 2 θ z 3 θ z 4
w1 w2 w3 w4 θ x1 θ x 2 θ x 3 θ x 4 θ y1 θ y 2 θ y 3 θ y 4 }T (6.140)
Pe baza relaţiilor (5.100) pentru [K ] şi (6.127)-(6.131) pentru [K ], în urma

m p
reindexării gradelor de libertate nodale ale elementului, obţinem matricea de rigiditate:

[K m ]8×8 [0]8 x 4 [0]12×12 
 
[K ]24×24 =  [0]4×8 [K θz ]4×4  (6.141)
 [0]12 12
 × [ ]
K p 12×12 
unde:
 1 − 1 3 − 1 3 − 1 3
− 1 3 1 − 1 3 − 1 3
[K θz ]4×4 = αEtab  α ≤ 0,3 (6.142)
− 1 3 − 1 3 1 − 1 3
 
− 1 3 − 1 3 − 1 3 1 

Cap6 LDFEM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap6 LDFEM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 6

ELEMENTE FINITE DE PLACĂ. ELEMENTE

6.1 ELEMENTE DE TEORIA PLĂCILOR SUPUSE LA

O placă plană ca şi un element de grindă elastică, ca urmare a sarcinilor

Fig.6.1 Element de placă supus la solicitarea de încovoiere

Încărcarea normală la planul plăcii q include sarcini de suprafaţă pe direcţia z.

Considerând variaţia liniară pe grosimea plăcilor a tensiunilor normale σ x , σ y

de unde rezultă relaţii analoge Navier (de la încovoierea grinzilor):

6.1.2 DEFORMAŢII. TEORIA KIRCHHOFF (PLACĂ SUBŢIRE)

Punctele din planul median ( z = 0 ) se vor deplasa doar pe direcţia z atunci

Fig.6.2 Deformaţiile plăcilor subţiri

Obs. Elementul de placă conform teoriei Kirchhoff, la care se neglijează

6.1.3 DEFORMAŢII.TEORIA MINDLIN (PLACĂ GROASĂ)

O linie dreaptă şi normală la suprafaţa mediană înainte de încărcare, rămâne

Fig.6.3 Deformaţiile plăcilor groase

Ţinând cont de deformaţiile din forfecare, putem stabili relaţiile:

6.1.4 RELAŢII ÎNTRE EFORTURI SECŢIONALE ŞI DEFORMAŢII

Tensiunile de forfecare sunt neglijate τ zx = τ yz = 0 şi tensiunea normală σ z = 0 .

6.1.5 RELAŢII ÎNTRE EFORTURI SECŢIONALE ŞI DEFORMAŢII

Analog plăcii Kirchhoff din relaţiile Hooke pentru σ zz ≅ 0 obţinem:

Din relaţiile (6.14), putem scrie:

Din relaţiile (6.18),(6.19),(6.21),(6.22), putem scrie:

{χ} = {θ x 'x θ y'y θ x ' y + θ y 'x θ y − w' y θ x − w'x }

Obs. Dacă înlocuim distribuţia parabolică pentru τ yz , τ zx cu valoarea medie pe

În analiza cu elemente finite de placă, indiferent de teoria folosită Kirchhoff

6.1.7 MATRICEA DE RIGIDITATE A ELEMENTELOR FINITE

Elementele de placă subţiri, corespund plăcilor modelate conform teoriei

6.1.8 MATRICEA DE RIGIDITATE A ELEMENTELOR FINITE

Elementele de placă Mindlin includ deformaţiile din încovoiere şi forfecare.

Fig.6.4.Gradele de libertate nodale la elementele de placă groasă

Energia internă de deformaţie are expresia:

{χ}= {θ x 'x θ y'y θ x ' y + θ y 'x θ y − w' y θ x − w'x }

{χ}= [∆][N (x, y )]{u k }= [B]{uk }

unde prin calcul direct se demonstrează:

∫( )[Bs ] [DM ][Bb ]dA + (∫ )[Bb ] [DM ][Bs ]dA = 0

Facem notaţiile pentru matricele de rigiditate la încovoiere şi la forfecare:

6.2 ELEMENTE FINITE DE PLACĂ SUBŢIRE

Legea de variaţie a câmpului deplasărilor pentru elementul de placă

Fig.6.5 Elementul triunghiular de placă subţire (3noduri/9grade de libertate)

Vectorul gradelor de libertate nodale are expresia:

Vom impune în relaţiile (6.43)-(6.45) coordonatele nodurilor pentru a

1 x1 y1 x12 x1 y1 y12 x13 (x y + x y )

Pentru determinarea nucleului matricei de rigiditate K * avem de calculat [ ]

Pentru calculul integralelor din (6.53) vom utiliza coordonate de suprafaţă

6.2.2 MATRICEA DE RIGIDITATE PENTRU UN ELEMENT DE

Acest element se obţine din elementul prezentat în (fig.6.5) prin adăugarea

Fig.6.6 Elementul de placă triunghiular cu 4 noduri/10 grade de libertate

Vectorul gradelor de libertate nodale are expresia:

1 x1 y1 x12 x1 y1 y12 x13 x12 y1 x1 y12 y13 

Matricea de rigiditate are expresia:

Obs.2 Cuplarea cu elementele adiacente se poate fizic realiza doar prin

{P } [K ] [k ]  {u }

{P }= [K ]{u }+ [k ]w ⇒ w = −k [k ]{u } ⇒ {P }= [K ]{u }

6.2.3 MATRICEA DE RIGIDITATE PENTRU UN ELEMENT DE

Considerăm elementul triunghiular de placă cu 6 noduri, 3 noduri fiind

Fig.6.7 Element de placă triunghiular cu 6 noduri/ 6 grade de libertate

6.2.4 MATRICEA DE RIGIDITATE PENTRU UN ELEMENT DE

Elementul dreptunghiular are în fiecare nod 3 grade de libertate, deplasarea w

Fig.6.8 Element de placă dreptunghiular cu 4 noduri/12 grade de libertate

Vom determina coeficienţii {β} pe baza coordonatelor nodale:

(1) → (0,0) ⇒ w1 = β1 , w'x1 = 1 β 2 , w' y1 = 1 β3

(2) → (1,0) ⇒ w2 = β1 + β2 + β4 + β7 , w'x2 = 1 (β2 + 2β4 + 3β7 ) , w'y2 = 1 (β3 + β5 + β8 + β11)

Din relaţiile (6.85),(6.87) rezultă: