CAPITOLUL 18

APLICAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT LA

ANALIZA STABILITĂŢII ELEMENTELOR
STRUCTURALE

18.1 GENERALITĂŢI
Pierderea stabilităţii elementelor de grindă (1D) şi de placă (2D) poate apare
ca un răspuns structural la forţele de membrană, ce acţionează axial la elementele de
grindă şi în planul median la elementele de placă.
Pierderea stabilităţii poate apare când un element sau o structură converteşte
energia internă de deformaţie de membrană în energie internă de deformaţie de
încovoiere, fără a se schimba solicitarea exterioară. Există o condiţie de nivel critic la
care pierderea stabilităţii apare. Aceasta reprezintă posibilitatea ca starea de
deformaţie să se modifice puţin, astfel încât pierderea în energia de deformaţie de
membrană să fie numeric egală cu creşterea energiei de deformaţie la încovoiere.
De exemplu, la elementele de grindă cu solicitare axială de lungime ! ,
rigiditatea axială EA ! este mult mai mare decât rigiditatea la încovoiere EI ! 3 .
Analog în structuri cu pereţi subţiri, rigiditatea de membrană este mai mare decât
rigiditatea la încovoiere de placă. În consecinţă, deformaţii mici de membrană pot
înmagazina o cantitate mare de energie de deformaţie, în timp ce deformaţii laterale şi
Capitolul 18 Aplicarea FEM la analiza stabilităţii elementelor structurale 455

unghiuri de rotaţie mari ale secţiunii transversale sunt necesare pentru a absorbi
această energie de deformaţie la încovoiere.
Ca atare, se poate considera că forţele de membrană modifică rigiditatea la
încovoiere a structurii. Deci, pierderea stabilităţii apare atunci când forţele de
membrană de comprimare sunt suficient de mari pentru a reduce rigiditatea la
încovoiere la zero pentru anumite moduri de deformare fizic realizabile. Dacă forţele
de membrană devin de întindere, atunci se constată o creştere efectivă a rigidităţii la
încovoiere şi acest efect poartă denumirea de „rigidizare prin tensionare”.
Pentru a ţine cont de efectul forţelor de membrană, se consideră o matrice
[K σ ] ce majorează matricea convenţională de rigiditate [K ] şi care poartă denumirea
de „matricea de rigiditate din pretensionare”. Matricea [K σ ] se determină pe baza
geometriei elementului, câmpul de deplasări şi starea de tensiuni şi în consecinţă nu
[ ]
depinde direct de proprietăţile de elasticitate ale elementului. Matricea structurii K gσ
[ ]
se obţine în mod asemănător matricei de rigiditate convenţionale K g , prin tehnica
asamblării elementelor finite ce idealizează structura.
Spre exemplificarea analizei stabilităţii structurale vom considera cazul unei
bare cu solicitare axială din (fig.18.1) simplu rezemată la capete.

Fig.18.1 Grindă cu simplă rezemare, solicitată axial P

Vom utiliza o metodă energetică pentru a exemplifica efectul de rigidizare

prin tensionare (P>0 întindere) şi determinarea forţei critice de compresiune ce
conduce la pierderea stabilităţii Pcr = − π 2 EI ! 2 .
Energia internă de deformaţie la încovoiere are expresia standard pentru
problema din (fig.18.1):
!
1
Ub =
20∫ EI ⋅ v'2xx dx (18.1)

Dacă apare o deplasare laterală mică v = v(x ) , atunci elementul de bară se

alungeşte dx → ds , deoarece distanţa între punctele de rezemare nu se poate modifica:
 v2 
ds = 1 + v'2x dx ≅ 1 + 'x dx (18.2)
 2 
456 Metoda elementului finit în construcţii navale

aproximarea fiind valabilă dacă v'2x << 1 , adică în ipoteza rotaţiilor mici.
Din relaţia (18.2), deformaţia specifică de membrană în bară are expresia:
ds − dx v'x2
εm = ≅ (18.3)
dx 2
Obs. În cazul teoriei liniare a elasticităţii se ignoră termenii de ordinul v'x2 , dar
în cazul problemelor de stabilitate se vor păstra o parte din termenii de ordin superior
pe considerente fizice.
În timpul apariţiei deplasărilor laterale mici v = v(x ) , forţa axială P în grindă
rămâne constantă. Pe fiecare element „dx” forţa P efectuează un lucru mecanic
Pε m dx , ce se înmagazinează ca energie de deformaţie internă de membrană:
! !
1
U m = P ∫ ε m dx = ∫ P ⋅ v'2x dx (18.4)
0
20
Considerăm deformata v de formă sinusoidală şi obţinem:
πx π 4 EI 2 π2 P 2
v(x ) = vc sin ⇒ Ub = v c şi U m = vc (18.5)
! 4! 3 4!
unde vc este săgeata la mijlocul grinzii.
La analiza pierderii stabilităţii se admite sarcina laterală q = 0 şi că energia de
membrană se schimbă în energie de încovoiere fără alt lucru mecanic exterior, astfel
încât:
π 2 EI
Ub + U m = 0 ⇒ P = − 2 (18.6)
!
unde P reprezintă forţa de flambaj Euler şi care este independentă de săgeata maximă
vc, în ipoteza vc mică.
Să considerăm cazul q ≠ 0 distribuită după o lege sinusoidală, la care lucrul
mecanic este:
!
πx q!
q = qc sin ⇒ W = ∫ q ⋅ vdx = c vc (18.7)
! 0
2
Potenţialul total şi valoarea de echilibru vc au expresiile:
∂π p
π p = Ub + U m − W π p → min ⇒ =0
∂vc
∂U b π 4 EI ∂U m π 2 P ∂W qc !
= vc = k ⋅ vc = vc = k σ vc = (18.8)
∂vc 2! 3 ∂vc 2! ∂vc 2

(k + kσ )vc = qc ! ⇒ vc = qc !
2 2(k + k σ )
În relaţia (18.8), coeficientul de rigiditate k + kσ este suma rigidităţii
convenţionale k şi rigiditatea din pretensionare k σ . Dacă P>0 întindere, se produce o
scădere a săgeţii maxime vc dată de sarcina q, acesta fiind efectul de „rigidizare prin
Capitolul 18 Aplicarea FEM la analiza stabilităţii elementelor structurale 457

tensionare”. În cazul când P<0 comprimare, săgeata vc creşte şi în cazul k + kσ = 0

π 2 EI
rezultă P = − = Pcr de unde vc → ∞ .
!2
Obs. Rigiditatea din tensiune k σ poate fi exprimată şi pe baza câmpului de
deplasări, nu numai pe baza forţei P. În fig.18.1 , capătul la x = ! se poate deplasarea
EA
axial şi forţa de comprimare este P = u! , de unde:
!
π 2 P π 2 EA
kσ = = u! (18.9)
2! 2! 2
Relaţia (18.9) sugerează descompunerea analizei în două etape. În prima etapă,
printr-o analiză statică convenţională (fără kσ ) se produce u ! din P, pe baza căreia se
determină k σ . În etapa a doua, folosind rigiditatea sumată ( k + kσ ), din relaţia (18.8)
se determină deplasarea laterală vc produsă de sarcina laterală q.
O analiză în două etape este exactă dacă deplasările asociate cu prima etapă nu
sunt cuplate cu deplasările asociate cu a doua etapă. Motivarea unei analize în două
etape este justificată deoarece pentru majoritatea structurilor distribuţia forţelor de
membrană nu este cunoscută aprioric şi trebuie determinate în prima etapă de calcul,
astfel încât în a doua etapă să se determine efectul asupra solicitărilor sau efectuarea
unei analize privind stabilitatea structurilor.

18.2 MATRICEA DE RIGIDITATE DIN PRETENSIONARE

PENTRU ELEMENTE DE GRINDĂ ŞI BARĂ
18.2.1 ELEMENT DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE ÎN
PLANUL XY ŞI SOLICITARE AXIALĂ

Fig.18.2 Element de grindă elastică

Grinda din fig.18.2 are deplasarea axială u = u (x ) şi deplasarea laterală

v = v(x ) . Deformaţia specifică de membrană pe baza relaţiei (18.3) are expresia:
1
ε m = u'x + v'2x (18.10)
2
458 Metoda elementului finit în construcţii navale

La distanţa „y” de axa elementului de grindă, din relaţia (4.34) deformaţia

specifică din încovoiere are expresia:
d 2v
ε b = − y 2 = − y ⋅ v'xx (18.11)
dx
Din relaţiile (18.10),(18.11), deformaţia specifică axială totală are expresia:
1
ε x = ε m + ε b = u'x + v'2x − y ⋅ v' xx (18.12)
2
Energia internă de deformaţie a elementului are expresia:
1  
!
1
U = ∫ Eε x dV = ∫ ∫ Eε 2x dA dx
2
(18.13)
2 (V ) 2 0  (A) 
 
Din relaţiile (18.12),(18.13) obţinem:
1   
!
 1
U = ∫  ∫ E  u'2x + v'4x + y 2 v'2xx + u'x v'2x − 2 yu'x v'xx − v'2x v'xx dA dx (18.14)
2 0 ( A )  4  
 
unde notăm:
∫ dA = A ∫ ydA = 0 ∫y ∫ Eu'x dA = P
2
dA = I z (18.15)
( )
A ( )
A ( ) A (A)
şi neglijând termenii de ordinul superior în v'x4 şi v'2x v'xx , atunci energia internă de
deformaţie (18.14) are expresia:
! ! !
1 1 1
2 ∫0
U= EAu'2x dx + ∫ Pv'2x dx + ∫ EI z v'2xx dx (18.16)
20 20
Pentru elementul din fig.18.2 vectorul gradelor de libertate nodale este:
{u k } = {u1 v1 θ z1 u2 v2 θ z 2 }T (18.17)
Din capitolele 4.12, 4.4 , pentru câmpul deplasărilor avem relaţiile:

x x
u (x ) = N u1 (x )u1 + N u 2 (x )u 2 N u1 (x ) = 1 − N u 2 (x ) = x ∈ [0, ! ]
! !
v(x ) = N v1 (x )v1 + N v 2 (x )θ z1 + N v 3 (x )v2 + N v 4 (x )θ z 2
x2 x3 x x 2 x3 (18.18)
Nv1 = 1 − 3 + 2 Nv 2 = −2 2 + 3
!2 !3 ! ! !
x2 x3 x 2
x 3
N v3 = 3 2 − 2 3 Nv4 = − 2 + 3
! ! ! !

Din relaţiile (18.16),(18.17),(18.18) putem scrie:

! !
1 1 1
∫ EAu'2x dx + ∫ EI z v'2xx dx = {u k } [K ]{u k }
T
(18.19)
20 20 2
unde din relaţiile (4.4),(4.36), matricea de rigiditate convenţională [K ] este:
Capitolul 18 Aplicarea FEM la analiza stabilităţii elementelor structurale 459

 EA EA 
 ! 0 0 − 0 0 
!
 12 EI z 6 EI z 12 EI z 6 EI z 
 0 0 − 
 !3 !2 !3 !2 
 6 EI z 4 EI z 6 EI 2 EI z 
 0 0 − 2z
[K ] =  EA ! 2
! ! !  (18.20)
EA 
− 0 0 0 0 
 ! ! 
 12 EI z 6 EI z 12 EI z 6 EI z 
 0 − − 2 0 − 2 
!3 ! !3 !
 6 EI z 2 EI z 6 EI z 4 EI z 
 0 0 − 2 
 !2 ! ! ! 
Din relaţiile (18.18) putem scrie matriceal:
v(x ) = [N ]{u k } ⇒ v'x = [N 'x ]{u k } = [G ]{u k }
(18.21)
[N ] = [0 Nv1 Nv2 0 Nv3 Nv4 ] [G] = [0 Nv1'x Nv2'x 0 Nv3'x Nv4'x ]
6  x x2  x x2 6  x x2  x x2
Nv1'x =  − + 2  N v 2' x = 1 − 4 + 3 2 Nv3'x =  − 2  Nv 4'x = −2 + 3 2
! ! !  ! ! !! !  ! !
Pentru a doua integrală din relaţia (18.19) obţinem:
!
1 1
∫ P ⋅ v'2x dx = {u k } [K σ ]{u k }
T
(18.22)
20 2
unde matricea de rigiditate din pretensionare are expresia:
!
[K σ ] = P ∫ [G ]T [G ]dx
0

0 0 0 0 0 0 
0 N v21'x N v1'x N v 2'x 0 N v1'x N v 3'x N v1'x N v 4 'x 
 (18.23)
0 N v1'x N v 2 'x N v22 'x 0 N v 2 ' x N v 3' x N v 2'x N v 4'x 
[G ]T [G ] =  
0 0 0 0 0 0 
0 N v1'x N v 3'x N v 2 ' x N v 3' x 0 N v23'x N v 3' x N v 4 ' x 
 
0 N v1'x N v 4 'x N v 2'x N v 4 'x 0 N v 3'x N v 4 'x N v24'x 
Din relaţia (18.21) termenii au expresiile:
! ! ! !
36 1 3 36 1 3
∫ Nv1'xdx = 30 ! ∫0
; Nv1'x Nv2'x dx = ; ∫ Nv1'x Nv3'x dx = −
30 ! ∫0
2
; N v1' x N v 4 ' x dx =
0
30 0 30
! ! !
4! 3 !
∫ N v 2'x dx = ∫ N v 2'x N v3'x dx = − ∫0 N v 2'x N v 4'x dx = − 30
2
; ; (18.24)
0
30 0
30
! ! !
36 1 3 4!
∫ N v3'x dx = ∫ N v3'x N v 4'x dx = − ∫0 N v 4'x dx = 30
2 2
; ;
0
30 ! 0
30
460 Metoda elementului finit în construcţii navale

Din relaţiile (18.23),(18.24) obţinem matricea de rigiditate din pretensionare:

0 0 0 0 0 0 
0 36 3! 0 − 36 3! 

0 3! 4! 2 0 − 3! − ! 2 
[K σ ] = P   (18.25)
30! 0 0 0 0 0 0 
0 − 36 − 3! 0 36 − 3! 
 2 2 
0 3! − ! 0 − 3! 4! 
Obs. Relaţia (18.25) este aproximativă, deoarece un câmp de deplasări laterale
v = v(x ) cu variaţia cubică nu este soluţia exactă pentru problema din fig.18.2 . Pentru
a creşte precizia se impune divizarea grinzii elastice în mai multe elemente.

18.2.2 ELEMENTUL DE BARĂ

Fig.18.3 Element de bară

Deformaţia specifică axială este egală cu deformaţia specifică de membrană

pentru elementul de bară fără rigiditate la încovoiere ( EI z = 0 ):
1
ε x = ε m = u'x + v'2x (18.26)
2
de unde energia internă de deformaţie a elementului este:
1   1   
! !
1
U = ∫  ∫ Eε 2x dA dx = ∫  ∫ E  u '2x + v'4x + u 'x v'2x  dx ; v'4x ≅ 0 ;
2 0  (A)  2 0 ( A )  4 
  
(18.27)
! !
1 1
∫( )Eu'x dA = P ⇒ U = 2 ∫0 EA ⋅ u'x dx + 2 ∫0 P ⋅ v'x dx
2 2

Pentru elementul din fig.18.3 vectorul gradelor de libertate nodale este:

{u k } = {u1 v1 u2 v2 }T (18.28)
Funcţiile de interpolare ale câmpului deplasărilor sunt liniare:
x x
u = N1 ⋅ u1 + N 2 ⋅ u 2 v = N1 ⋅ v1 + N 2 ⋅ v2 N1 = 1 − ; N 2 = ; x ∈ [0, ! ] (18.29)
! !
Din relaţiile (18.29),(18.27) putem scrie:
!
1 1
∫ EA ⋅ u'2x dx = {u k } [K ]{u k }
T
(18.30)
20 2
Capitolul 18 Aplicarea FEM la analiza stabilităţii elementelor structurale 461

unde matricea de rigiditate convenţională [K ] asociată vectorului {u k }are expresia:

 1 0 − 1 0
 0 0 0 0
[K ] = EA   (18.31)
! − 1 0 1 0
 
 0 0 0 0
Din relaţiile (18.29),(18.27) avem:

v(x ) = [N ]{u k } [N ] = [0 N1 0 N 2 ]
 1 1
v'x = [N 'x ]{u k } [G ] = [N 'x ] = [0 N1'x 0 N 2 ' x ] = 0 − 0
 ! !  (18.32)
!
1 1
P ⋅ v'2x dx = {u k } [K σ ]{u k }
2 ∫0
T

de unde matricea de rigiditate din pretensionare este:

!
[K σ ] = P ∫ [G ]T [G ]dx
0

0 0 0 0 
0 N12'x 0 N1'x N 2 'x 
[G ]T [G ] = 
0 0 0 0 
  (18.33)
0 N1'x N 2 'x 0 N 22'x 
0 0 0 0
 0 − 1
P 0 1
⇒ [K σ ] = 
! 0 0 0 0
 
0 − 1 0 1

Obs. Relaţia (18.33) este exactă pentru deformaţii laterale v(x) mici ale
elementului de bară ce se poate roti la capete, dar nu are rigiditate la încovoiere.
Obs. Când se iau în consideraţie matricea de rigiditate convenţională [K ] şi
matricea de rigiditate din pretensionare [K σ ] , atunci pentru un element matricea de
[ ] [ ]
rigiditatea totală este [K ] + [K σ ] şi pentru structura globală K g + K gσ . Nu necesită
introducerea de grade de libertate suplimentare, astfel încât legea structurii la analiza
statică devine:

[K ]{u }= {Q } → ([K ]+ [K ]){u }= {Q }

g g g g
σ
g g g (18.34)

şi astfel se ţine cont de efectul solicitărilor axiale asupra rigidităţii la încovoiere.

462 Metoda elementului finit în construcţii navale

18.3 MATRICEA DE RIGIDITATE DIN PRETENSIONARE

PENTRU UN ELEMENT DE PLACĂ SUBŢIRE
DREPTUNGHIULARĂ
Pentru o placă plană, analog cazului bară, grindă, se poate obţine o expresie
pentru matricea din pretensionare [K σ ] , pe baza calculului lucrului mecanic făcut de
forţele de membrană constante pe deplasări asociate cu deformaţii laterale mici.

Fig.18.4 Element de placă subţire, forţe de membrană

Forţele de membrană (fig.18.4) se definesc cu relaţiile:

t2 t 2 t 2
Nx = ∫ σ x dz Ny = ∫ σ y dz N xy = N yx = ∫ τ xy dz (18.35)
−t 2 −t 2 −t 2

unde tensiunile de membrană σ x , σ y , τ xy se cunosc aprioric sau sunt calculate printr-o

analiză statică standard.
Deformaţiile specifice de membrană asociate cu unghiurile de rotaţie mici
w'x , w' y a suprafeţei mediane, au expresiile:
1 2 1
εx =
w'x ε y = w'2y γ xy = w'x w' y (18.36)
2 2
Considerând forţele de membrană N x , N y , N xy independente de deplasarea
laterală w = w(x, y ) , atunci lucrul mecanic asociat are expresia:

∫ (ε x N x + ε y N y + γ xy N xy )dA = ∫  2 w'x N x + 2 w' y N y + w'x w' y N xy dA =

1 2 1 2 
Uσ =
(A) (A)
T (18.37)
1 w'x   N x N xy   w'x  1
= ∫    dA = {u k } [K σ ]{u k }
T

2 ( A )w' y   N xy N y  w' y  2
Vectorul gradelor de libertate nodale are expresia:
{
{u k } = w1 w1'x w1' y w2 w2'x w2' y w3 w3'x w3' y w4 w4'x w4' y }
T
(18.38)
şi din capitolul 6.2.4 funcţiile de formă au expresiile:
Capitolul 18 Aplicarea FEM la analiza stabilităţii elementelor structurale 463

x y
w = [N ]{u k } ξ= ∈ [0,1] η = ∈ [0,1] ∆ J = ab
a b
[N ] = [N1 N 2 ... N12 ]
N1 = 1 − ξη − ξ 2 (3 − 2ξ )(1 − η) − η2 (3 − 2η)(1 − ξ )
N 2 = aξ(1 − ξ) (1 − η)
2

N 3 = bη(1 − η) (1 − ξ)
2

N 4 = ξ 2 (1 − η)(3 − 2ξ ) + ξη(1 − η)(1 − 2η)

N 5 = −aξ 2 (1 − ξ )(1 − η) (18.39)
N 6 = bξη(1 − η)
2

N 7 = ξ η(3 − 2ξ ) − ξη(1 − η)(1 − 2η)

2

N 8 = −aξ 2 η(1 − ξ )
N 9 = −bξη2 (1 − η)
N10 = η2 (1 − ξ )(3 − 2η) + ξη(1 − ξ )(1 − 2ξ )
N11 = aξη(1 − ξ)
2

N12 = −bη2 (1 − η)(1 − ξ )

 w'x  [N 'x ] ∂N i 1 ∂N i ∂N i 1 ∂N i
  = [G ]{u k } ; [G ] =  = =
w
 'y  N
 'y 
 ;[ ] ∂x a ∂ξ
;
∂y b ∂η
1 
 a N 'ξ  [ ] (18.40)
[G ] =  1 
 N 'η 
b 
[ ]
unde termenii matricei [G ] se obţin derivând relaţiile (18.39).
Din relaţiile (18.37),(18.40), avem pentru matricea de rigiditate din
pretensionare expresia:

1 1
 Nx N xy  N N xy 
[Kσ ] = ∫ [G]T  [G ]dA = ab ∫ ∫ [G]T  x [G]dξdη =
(A )  N xy Ny  0 0  N xy N y 
(18.41)
[ ] [N ]+ N ([N ] [N ]+ [N ] [N ])
1 1
b
a
[ ][ ]
= ∫ ∫  N x N 'ξ
T a
N 'ξ + N y N 'η
b
T
'η xy 'ξ
T
'η 'η
T
'ξ

dξdη
0 0 

Obs. Forţele de membrană variază în câmpul elementului de placă N x (ξ, η) ,

N y (ξ, η) , N xy (ξ, η) şi datorită complexităţii funcţiilor, termenii din relaţia (18.41)
[K σ ] se vor calcula folosind proceduri numerice de integrare.
464 Metoda elementului finit în construcţii navale

18.4 FORMULAREA GENERALĂ PENTRU MATRICEA

DE RIGIDITATE DIN PRETENSIONARE
Pentru probleme structurale care implică deformaţii mari, între deformaţiile
specifice-deplasări, relaţiile Cauchy sunt înlocuite de relaţiile Green-Lagrange:
1
ε x = u'x + u'2x + v'2x + w'2x
2
( )
1 2
ε y = v' y + u' y + v'2y + w'2y
2
( )
1
ε z = w'z + u'2z + v'2z + w'2z
2
( (18.42) )
(
γ xy = u' y + v'x + u 'x u' y + v'x v' y + w'x w' y )
γ yz = v'z + w' y + (u ' y u'z + v' y v'z + w' y w )
'z

γ zx = w'x + u'z + (u 'z u'x + v'z v'x + w'z w'x )

Temenii suplimentari din relaţia (18.42) faţă de relaţiile Cauchy devin
semnificativi dacă gradienţii deplasărilor cresc. Deformaţiile specifice Green-
Lagrange sunt nule pentru orice deplasare/rotaţie corp rigid.
În ecuaţiile (18.42) toate derivatele deplasărilor sunt calculate în sistemul
original de coordonate, reprezentând formularea completă Lagrangiană. Respectiv
toate deplasările sunt măsurate într-un sistem de referinţă fix, denumit „sistemul de
coordonate al materialului”.
Considerăm aplicate tensiunile {σ 0 } constante în timpul apariţiei
deformaţiilor specifice {ε} şi la care se asociază lucrul mecanic:

∫ {ε} {σ0 }dV

T
(18.43)
( )
V

unde: {ε} = ε x { εy ... γ zx } T

{σ0 }= {σ x 0 σ y 0 ... τ zx 0 } T

Din relaţia (18.42), vectorul deformaţiilor specifice se poate rescrie:

{ε}= {ε}C + {ε}GL (18.44)
unde am notat {ε}C deformaţiile specifice Cauchy şi {ε}GL termenii suplimentari în
formularea Green-Lagrange. Din relaţiile (18.43),(18.44) rezultă:
∫ {ε} {σ 0 }dV = (∫ ){ε}C {σ0 }dV + (∫ ){ε}GL {σ 0 }dV
T T T
(18.45)
( )
V V V

unde prima integrală reprezentă lucrul mecanic al forţelor nodale asociate cu {σ 0 }.

Din cea de a doua integrală a relaţiei (18.45) putem scrie:

∫ {ε}GL {σ0 }dV = ∫  2 (u'x + v'x + w'x )σ x 0 + ... + (u'z u'x + v'z v'x + w'z w'x )τ zx 0  dV
T 1 
Uσ = 2 2 2
(18.46)
(V ) (V )
Definim vectorul derivatelor deplasărilor cu expresia:
{
{δ} = u'x u' y u'z v'x v' y v'z w'x w' y w'z T } (18.47)
Capitolul 18 Aplicarea FEM la analiza stabilităţii elementelor structurale 465

şi relaţia (18.46) admite forma matriceală:

 s 0 0  σ x0 τ xy 0 τ zx 0 
1 T   
U σ = ∫ {δ} 0 s 0{δ}dV unde [s ] = τ xy 0 σ y0 τ yz 0  (18.48)
2 (V )
0 0 s   τ zx 0 τ yz 0 σ z 0 

Considerăm cunoscute funcţiile de interpolare ale câmpului deplasărilor
pentru elementul finit analizat:
{u}= [N ]{u k } {u}= {u v w}T ⇒ {δ}= [G ]{u k }
∂ ∂x 0 0 
∂ ∂y 0 0 

∂ ∂z 0 0 
 
 0 ∂ ∂x 0 u 
(18.49)
{δ}=  0 ∂ ∂y 0   v  = [D]{u} ⇒ [G ] = [D][N ]
 
 0 ∂ ∂z 0  w
 0 0 ∂ ∂x 
 
 0 0 ∂ ∂y 
 
 0 0 ∂ ∂z 
Din relaţiile (18.48),(18.49) obţinem:
1
U σ = {u k } [K σ ]{u k }
T
(18.50)
2
unde matricea de rigiditate din pretensionare în forma generalizată are expresia:
 s 0 0
T
[K σ ] = ∫ [G ] 0 s 0[G]dV (18.51)
(V ) 0 0 s 
Spre exemplificare vom considera cazul barei din fig.18.3:
u = N1u1 + N 2 u 2 v = N1v1 + N 2 v2
x x
N1 = 1 − N2 = x ∈ [0, !] [s ] = σ x 0
! !
∂ ∂x
[N ] = 
0
[D] = 
N1 0 N2 0 
0 N1 0 N 2   0 ∂ ∂x 
 ∂N1 ∂N 2  (18.52)
 0 0 
⇒ [G ] =  ∂x ∂x
∂N1 ∂N 2 
 0 0 
 ∂x ∂x 
− 1 0 1 0
{u k } = {u1 v1 u 2 v2 }
T
{δ} = {u'x v' x }
T
[G ] = 1 

!  0 − 1 0 1
Matricea de rigiditate din pretensionare are expresia:
466 Metoda elementului finit în construcţii navale

1 0 −1 0 
σ x0  0 − 1
[K σ ] = A∫ [G ]T 
!
0  P 0 1
[G ]
dx = (18.53)
0  0 σ x 0  ! − 1 0 1 0
 
 0 −1 0 1

unde P = Aσ x 0 şi care faţă de forma (18.33) conţine încă 4 termeni nenuli.

Obs. Termenii adiţionali nenuli se găsesc pe aceeaşi poziţie cu termenii nenuli
din matricea de rigiditate convenţională (18.31), astfel încât pentru matricea de
rigiditate totală obţinem:

 1 1 
 (EA + P ) ! 0 − (EA + P )
!
0 
 P P
 0 0 − 
[K ] + [K σ ] =  ! ! (18.54)
− (EA + P ) 1 0 (EA + P )1 0 
 ! !
 P P 
 0 − 0 
 ! ! 

În condiţii practice EA >> P şi atunci termenii suplimentari din relaţia (18.53)

faţă de relaţia (18.33) se pot neglija:

 EA EA 
 ! 0 − 0 
!
 P P
 0 0 − 
[K ] + [K σ ] =  EA !
EA
! (18.55)
− 0 0 
 ! !
 P P 
 0 − 0 
 ! ! 

Obs. La analiză dinamică sistemul ecuaţiilor de mişcare poate fi pus sub

forma:
([K ]+ [K ]){u }+ [M ]{u"" }= {Q (t )} - vibraţii forţate
g
σ
g g g g g

(([K ]+ [K ])− ω [M ]){u }= 0 - vibraţii libere

g
σ
g
2
g g
(18.56)

de unde se poate concluziona că tensiunile de membrană de întindere conduc la

creşterea frecvenţelor proprii, iar cele de compresiune conduc la scăderea lor până la
cazul ω = 0 , dacă apare fenomenele de pierdere a stabilităţii.
Capitolul 18 Aplicarea FEM la analiza stabilităţii elementelor structurale 467

18.5 REDUCEREA ANALIZEI STABILITĂŢII

STRUCTURALE LA O PROBLEMĂ DE
VALORI ŞI VECTORI PROPRII
Se poate defini sarcina de bifurcare la pierderea stabilităţii, ca fiind solicitarea
pentru care o configuraţie de referinţă a structurii şi o configuraţie infinitezimal
apropiată de aceasta (cu pierderea stabilităţii) pot reprezenta ambele configuraţii de
echilibru.
{ }
În timp ce apare deformaţia la pierderea stabilităţii du g faţă de configuraţia
de referinţă {u }, încărcările nu-şi modifică valoarea {dQ }= 0 şi din relaţia (18.34)
g g

pe structură putem scrie:

([ ] [ ]){ } { } ⇒ ([K ]+ [K ]){du }= {dQ }= 0
K g + K gσ u g = Qg g
σ
g g g (18.57)
Aceasta presupune determinarea stării de tensiuni ( respectiv [K ]) , astfel încât în
σ
g

relaţia (18.57) să avem soluţie diferită de cea banală {du }≠ 0 , ceea ce reprezintă
g

condiţia de pierdere a stabilităţii structurii.

În cele ce urmează prezentăm formularea clasică a analizei la pierderea
stabilităţii structurale.
{ }
În primă fază se aplică structurii o încărcare de referinţă Qg ref şi pe baza
unei analize statice liniare standard se determină tensiunile de membrană în elemente
[ ]
pe baza cărora se generează matricea K gσ ref .
Pentru o altă încărcare, având un factor de scară λ avem:
{ } { } [ ] [ ]
Qg = λ Qg ref şi K gσ = λ K gσ ref (18.58)
adică prin multiplicarea sarcinei cu factorul λ se modifică valoarea tensiunilor, dar
distribuţia câmpului de tensiuni rămâne aceeaşi.
În continuare, cum încărcările externe nu se modifică în timpul apariţiei
{ }
deplasărilor infinitezimale, la pierderea stabilităţii du g putem scrie din relaţia
(18.57) expresia:
([K ]+ λ [K ] ){du }= 0
g cr
σ
g ref g (18.59)
Ecuaţia (18.59) defineşte o problemă de valori şi vectori proprii, la care cea
mai mică valoare proprie λ cr este asociată cu fenomenul de pierdere a stabilităţii
structurale.
Din relaţia (18.58) , forţa critică de apariţie a pierderii stabilităţii are expresia:
{ } { }
Qg cr = λ cr Qg ref (18.60)
Vectorul propriu {du } asociat cu
g λ cr defineşte vectorul de formă la
pierderea stabilităţii structurale, având amplitudinea nedeterminabilă.
468 Metoda elementului finit în construcţii navale

Din punct de vedere fizic, relaţia (18.59) are interpretarea următoare. Termenii
[ ] [ ]
din paranteza K g + λ cr K gσ ref = [K net ] reprezintă matricea de rigiditatea netă. Atâta
{ }
timp cât forţele [K net ] du g = 0 sunt nule, se poate considera că tensiunile critice de
membrană reduc rigiditatea structurii la zero, deformând structura după forma la
{ }
pierderea stabilităţii du g .
Pentru determinarea valorii critice λ cr se pot folosi diverse proceduri de
determinare a valorilor şi vectorilor proprii, prezentate la capitolul.13, folosite şi la
probleme de vibraţii libere. Se vor evita metodele ce solicită inversarea matricei [K σ ] ,
aceasta putând fi nu neapărat pozitivă definită.
[ ][ ]
Obs. Considerând la calculul matricelor K g , K gσ geometria structurii
nedeformate, se neglijează în relaţia (18.59) dependenţa faţă de structura deformată
aprioric producerii fenomenului de pierdere a stabilităţii. Pentru a îmbunătăţi predicţia
[ ][ ]
pierderii stabilităţii, se recomandă calculul matricelor K g , K gσ pe baza geometriei
structurii deformate, chiar înainte de momentul producerii pierderii stabilităţii. Pentru
aceasta, este necesar folosirea unui algoritm de calcul iterativ, care include la fiecare
etapă predicţia deformatei aprioric pierderii stabilităţii şi rezolvarea ecuaţiei (18.59).