Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Economie, Marketing și Turism

Lucrare teoretica la disciplina: IE si EE

tema:Banca centrala europeana si sistemul
monetar european

realizat: Butnaru Mihail, Gr.MK1601

verificat: Davidov Catalina,
lect. univ.

Chişinău 2018
 Plan:

Introducere
Subiectul I:Banca centrala europeana
Subiectul II:politica monetara europeana
 Introducere
În Europa, activitatea de bancă centrală era, în mod tradiţional, asociată emiterii şi administrării
monedelor naţionale, acestea devenind ingredientul indispensabil al suveranităţii naţionale;
bancnotele naţionale, care aveau un rol din ce în ce mai important în circulaţia banilor,
substituind în cele din urmă, ca mijloace legale de plată, monedele de aur şi argint cu valoare
nominală, vehiculau culturi şi simboluri naţionale. În paralel cu rolul tot mai important al
bancnotelor ca mijloace de plată într-o economie modernă, emitenţii acestora, respectiv băncile
centrale, au câştigat în importanţă, iar gestionarea politicii monetare a devenit o componentă
esenţială a politicii economice a naţiunilor.În acest context istoric, realizarea Uniunii Economice
şi Monetare (UEM) europene la sfârşitul secolului al XX-lea a fost unică prin faptul că a introdus
un nou regim monetar, cu o monedă unică, pentru o mare parte din Europa. Cele douăsprezece
state membre ale UE care au adoptat deja euro reprezintă două treimi din populaţia totală a UE,
alte state membre urmând să se alăture zonei euro la timpul potrivit.Transferul politicii monetare
la nivel comunitar a necesitat modificarea substanţială a cadrului european care reglementează
activitatea de bancă centrală. Înfiinţarea unei noi organizaţii monetare supranaţionale, respectiv
BCE, şi integrarea BCN într-un sistem european al băncilor centrale, respectiv SEBC, şi în
subdiviziunea acestuia – Eurosistemul, sunt reprezentative pentru supranaţionalizarea activităţii
de bancă centrală din Europa. Până în prezent, niciun alt domeniu de politică a Comunităţii
Europene nu a atins un grad de integrare atât de ridicat precum politica monetară şi valutară
unică. Moneda euro şi BCE constituie expresia cea mai convingătoare a propriei identităţi a
Comunităţii.BCE este, de asemenea, reprezentarea concretă a activităţii moderne de bancă
centrală: obiectivul principal al politicii sale monetare este stabilitatea preţurilor, este
independentă, având un mandat clar şi precis, şi este pe deplin răspunzătoare faţă de cetăţeni şi
reprezentanţii aleşi ai acestora pentru îndeplinirea mandatului său. Aceste caracteristici nu sunt
neapărat rezultatul unor evoluţii la nivel strict european, ci sunt în concordanţă cu tendinţele la
nivel mondial. Totuşi, în aproape niciun alt text acestea nu sunt definite la fel de clar şi de
riguros ca în legea organică a BCE, respectiv Statutul SEBC şi al BCE. Includerea lor în Tratatul
CE, cu un statut cvasi-constituţional, subliniază importanţa acestora în noul regim monetar al
Europei. Codificarea legislaţiei privind activitatea de bancă centrală în Tratatul CE şi în Statutul
SEBC ar putea servi drept referinţă pentru legislaţia similară din ţările care nu fac parte din UE.
Banca centrală a Elveţiei, de exemplu, şi-a revizuit recent statutul în concordanţă cu Statutul
SEBC.Scopul acestei cărţi este de a face cunoscute cititorului istoricul, rolul şi funcţiile BCE în
cadrul UEM. Lucrarea este împărţită în şase capitole, care prezintă diferite aspecte ale BCE:
factor de decizie, organizaţie de drept comunitar, precum şi nucleu şi coordonator al
Eurosistemului.
 Capitolul I:Banca centrala europeana

Scurt istoric: Tratatul de la Maastricht a fost negociat și ratificat de parlamentele naționale

pornind de la premisa că, în timp, toate statele membre ale UE vor adopta moneda euro și, prin
urmare, Sistemul European al Băncilor Centrale va îndeplini toate atribuțiile legate de moneda
unică. Banca Centrală Europeană a fost înființată la data de 1 iunie 1998, devenind banca
centrală independentă responsabilă de moneda unică europeană (euro), care a fost lansată în luna
ianuarie 1999. În luna mai 1998, Consiliul European a adoptat una dintre deciziile cele mai
importante din istoria integrării europene. Liderii UE au hotărât că 11 state membre îndeplineau
condițiile pentru adoptarea euro. Acest eveniment istoric își are originea în semnarea, în anul
1992, a Tratatului de la Maastricht, prin care a fost definit cadrul instituțional al Sistemul
European al Băncilor Centrale. Timp de aproximativ 10 ani stabilitatea prețurilor a fost
menținută în general, în pofida majorărilor semnificative ale prețurilor materiilor prime la nivel
mondial, care au afectat Europa și restul lumii și asupra cărora politica monetară nu are nicio
influență directă, ceea ce a determinat creșterea ratei medii a inflației la un nivel ușor superior
celui de 2% după adoptarea monedei euro. În deceniile care au precedat lansarea monedei euro,
ratele anuale medii ale inflației din țările respective erau mult mai ridicate decât cele din zona
euro în ultimii 10 ani. Integrarea monetară europeană a debutat la începutul anilor ’60, atunci
când cei șase membri ai Comunității Economice Europene (CEE) au inițiat cooperarea în
domeniul afacerilor monetare. În anul 1969, în urma unei serii de crize a cursului de schimb și a
balanței de plăți, liderii celor șase țări membre ale CEE au decis elaborarea unui plan de uniune
economică și monetară. Această decizie s-a materializat în anul 1970, sub forma Raportului
Werner, care prevedea realizarea uniunii în trei etape până în anul 1980. Acest proiect ambițios a
fost abandonat în anul 1971, după prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton
Woods.[3]Primul pas a fost făcut în 1972, odată cu crearea așa-numitului „șarpe monetar”, care
avea drept scop stabilizarea cursurilor de schimb pentru mai multe monede europene, dar care a
devenit curând victima unor noi tulburări monetare și a recesiunii internaționale care a urmat
primei crize petroliere din anul 1973. După ce mai multe monede au aderat la acest sistem sau l-
au părăsit, „șarpele” se limita în 1977 la „zona mărcii germane”, formată din Germania, țările din
Benelux și Danemarca. Consiliul European a încredințat unui comitet de experți, prezidat
deJacques Delors, mandatul de a formula propuneri pentru posibilitatea realizării uniunii
economice și monetare europene. Rezultatul a fostRaportul Delors, care a condus la
conturarea Tratatului de la Maastricht, semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale
UE în anul 1992 și ratificat de toate țările Uniunii Europene până în anul 1993. Acest Tratat a
stat la baza introducerii, după aproximativ 10 ani, a monedei euro. Institutul Monetar
European (IME), înființat în anul 1994, a demarat pregătirea cadrului de reglementare,
organizatoric și logistic necesar noului sistem supranațional al băncilor centrale, esențial pentru
crearea Băncii Centrale Europene și a Sistemului European al Băncilor Centrale, pentru
îndeplinirea sarcinilor acestora și pentru introducerea noii monede unice.

Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înfiinţată în 1998. Sediul băncii este la
Frankfurt(Germania). Misiunea băncii este să administreze moneda euro – moneda unică a UE şi
să păstreze stabilitatea preţurilor pentru cele peste două treimi din cetăţenii UE care utilizează
moneda euro. BCE este responsabilă şi pentru crearea şi implementarea politicii monetare în
zona euro.
Pentru a-şi îndeplini rolul, BCE colaborează cu Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC),
din care fac parte toate cele 27 de state membre ale UE.Cu toate acestea, doar 16 dintre ele au
adoptat până în prezent moneda euro, formând împreună „zona euro”. Băncile centralenaţionale
ale acestor ţări şi Banca Centrală Europeană alcătuiesc aşa-numitul „Eurosistem”.BCE îşi
desfăşoară activitatea în condiţii de independenţă totală. BCE, băncile centralenaţionale ale
SEBC sau alt membru al organismelor lor de decizie nu pot solicita sau primi instrucţiuni de la
niciun alt organism.
Instituţiile UE şi guvernele statelor membre UE trebuie să respecte acest principiu şi au
obligaţia de a nu încerca să influenţeze BCE sau băncile centrale europene.Banca Centrală
Europeană trebuie analizată prin prisma a două caracteristici de bază: este o bancă
centrală şi o instituţie supranaţională.
Este bancă centrală deoarece:
 administrează începând cu 1 ianuarie 1999 siatemul monetar in euro
 joacă un rol important în conducerea politicilor economice
 se poate implica în menţinerea stabilităţii preţurilor şi a resurselor umane
 organizează relaţiile monetare între mai multe ţări cum a făcut şi
S i s t e m u l M o n e t a r European (SME) lansat în 1979 şi care a supravieţuit până la
apariţia euro
 este banca centrală a 11 state din Uniunea Europeană
 este instanţă federală în UE

Funcţii:
 Distribuţia şi supravegherea stabilităţii monedei Euro
 Definirea politicii europene a intereselor şi controlul rezervelor de bani
 Cooperarea cu băncile naţionale Funcţiile BCE sunt menţionate în Tratatul de la
Maastricht.
Pentru a putea să lucreze eficient,BCE nu are voie să depindă de puterea politică, o chestiune pe
care criticii o aduc deseori îndiscuţie. BCE a fost creată după modelul Băncii Federale Germane
Bundesbank.BCE şi sistemul de bănci centrale europene în ansamblu, care include şi băncile
centrale din toate statele Uniunii Europene, au primit sarcina de a menţine stabilitatea preţurilor
şi de a asigura credibilitatea monedei unice si anume Euro, moneda unică europeană, a fost
lansată în ianuarie 1999.
De asemenea Banca Centrala Europeană mai reprezintă o institiție responsabilă de
implementarea politicii monetare europene,definită de Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC). Organele de decizie ale Bancii Centrale Europene si anume Consiliul Director si
Comitetul Executiv) conduc acest sistem care are ca sarcini gestionarea masei
monetare,realizarea operationulor valutare,păstrarea și gestionarea rezervelor valutare oficiale
ale statelor membre și promovarea bunei funcționări a sistemelor pe piață.A fost inaugurată pe
30 iunie 1998 și este instituția succesoare Institutului Monetar European.
Principalele organe ale Băncii Centrale Europene:
 Consiliul Director BCE
Este ales la fiecare 8 ani şi este format dintr-un preşedinte, un vice-preşedinte şi alţi
patru membri. Astfel, statele mici nu sunt reprezentate în consiliul director. La începerea
lucărilor pe 1ianuarie 1999 olandezul Wim Duisenberga fost ales preşedinte. El a fost
înlocuit la 1 noiembrie 2003 de francezul Jean-Claude Trichet. Consiliul director decide
ocupaţiile BCE şi este ales la recomandarea consiliului BCE.

 Consiliului Guvernatorilor BCE

este alcătuit din membri ai consiliului director plus guvernatorii băncilor naţionale ce fac
parte din zona euro. Este cel mai important organ dedecizie al BCE.
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din:
 Banca Centrală Europeană (BCE)
  Băncile centrale naţionale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE
Acest lucru înseamnă că SEBC cuprinde şi băncile centrale naţionale ale statelor membre
ale UE care nu au adoptat încă moneda euro, fie în baza statutului lor special (Danemarca,
RegatulUnit),fie pentru că beneficiază de o derogare (lege).Situaţia din urmă caracterizează atât
Suedia,cât şi alte 8 state membre dintre cele 12 care au aderat la UE începând cu luna mai 2004.
Prin urmare, aceasta înseamnă că: aceste ţări utilizează încă moneda lor naţională, pentru
care aplică propria politică monetară, iar respectivele bănci centrale îşi păstrează pentru moment
suveranitatea monetară .Desigur,aceste state nu sunt implicate în realizarea activităţilor de bază
ale Uniunii Monetare, precum aplicarea politicii monetare în zona euro.

Organismele oficiale ale BCE:

Banca Centrală Europeană, în fiinţaţă la 1 iunie 1998 şi devenită operaţională la 1 ianuarie
1999cu sediul la Frankfurt are următoarele structuri:
 Consiliul guvernatorilor reprezintă organ de decizie suprem, şi are în
alcătuirea sa şase membrii ai Băncilor Centrale Naţionale care aparţin Eurosistemului
iar în anul 1999 numărul membrilor s-a mărit, ajungând la 17.
Responsabilități:
-definește politica monetară a Eurosistemului;
-ia deciziile privind obiectivele monetare intermediare și a aprovizionarilor in rezerve a
Eurosistemului;
-decide recursul la alte monede operaționale de control monetar;
-reglementează limita rezervelor obligatorii;
-autorizează emisiunea de bilete de bancă in euro și a volumului ecesteia;
-decide asupra regulilor contabile și de informații ale operațiunilor Băncilor Centrale Naționale;
-adoptă regulamentul interior al BCE și a organelor de decizie.

 Consiliul director se compune din președinte, vice-președinte și alti patru membrii,care

sunt aleși pe un mandat pe opt ani care nu se poate reînnoi.
Responsabilități:
-pun in practică politica monetară adoptată de Consiliul guvernatorilor;
-transmite instrucțiuni necesare Băncilor Centrale Naționale
-pregătește întrunirea Consiliului guvernatorilor
-are responsabilitatea afacerilor curente a BCE
 Presedintele prezintă ansamblul organelor ale Băncii Centrale Europene și o reprezintă în
exterior
 Consiliul general al Băncii Centrale Europene se compune din președinte și vice-
președintele BCE și guvernatorii tuturor Băncilor Centrale Naționale(BCN).
Principii generale:

 Federalismul reprezintă sistemul SEBC şi este un sistem de tip

f e d e r a l u n d e deciziile sunt luate în mod colegial şi central în cadrul Băncii Centrale
Europene;
 b) Independenţa, de aici rezultă că SEBC este independent faţă de puterea politică şi
anume Independenţa instituţională care interzice acceptarea de instrucţiuni ce nu aparţin
sferei SEBC;
 - Independenţa personală ce decurge din statutul decidenţilor
 - Independenţa funcţională de unde rezultă obligaţie de a stapâni inflaţia
 - Independenţa financiară provine din capitalul şi din resursele priprii ale SEBC-
ului;
 c) Obiectivul de stabilitate a preţurilor;
  d) S u b s i d i a r i t a t e a d e u n d e r e z u l t ă m e t o d a d e r e p a r t i ţ i e a
c o m p e t e n ţ e l o r î n t r e U n i u n e a Euroepană şi statele membre;
 e) Transparenţa ce arată independenţa Sistemului E uropean al Băncii Centrale
Îi conferă o obligaţie de transparenţă vis-a-vis de statele membre;
 f) Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preţurilor pe care
Tratatul le-a fixat;
 g) Cooperarea în sânul Uniunii Europene
 h) Comunicarea spre exterior a Băncii Centrale Europene.
Modul de funcţionare al Băncii Centrale Europene:
a) Gestiune internă
Numărul de salariaţi ai Băncii Centrale Europene se ridică la 604, iar la acest număr se adaugă
şi personalul băncilor centrale naţionale ale statelor membre
b) Relaţiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:
- rapoarte şi audiţii
- acorduri şi statut de observator
- participări informale (fără titlu formal)
c) SEBC şi interzicerea finanţărilor publice
Articolele 104 şi 104A a Tratatului stipuleaz ă interzicerea SEBC-ului de a finanţa
deficitele publice prin emisiune de monedă.
d) SEBC şi relaţiile internaţionale
- FMI reprezintă centrul Sistemului Monetar Internaţional (SMI), iar
S i s t e m u l European al Băncii Centrale este repreuentat şi el de băncile
naţionale ale statelor membre UE;
- La 21 decembrie 1998 FMI a acordat Băncii Centrale
E u r o p e n e u n p o s t d e observator permanent
e) Controlul contabil şi judiciar
f) Comunicarea externă a BCE cu alte state ce nu aparţin UE

Resursele Băncii Centrale Europene

 Capitalul BCE la creare a avut un fond de 5 miliarde de euro

 Rezervele de schimb în afară de moneda euro,aceasta mai are rezerve și în cadrul FMI-
ului și DST-ului în valoare de 50 de miliarde de euro
 Contribuția fiecărui membru este fixată in mod proporțional în funcție de capitalul
subscris.Fiecare BCN primește din partea BCE în contrapartidă o creanta echivalentă cu
acestei contribuții
 Repartizarea benecifiilor BCE

Rolul Comitetului economic şi financiar

Acesta nu este un organism al SEBC, dar are o funcţie importantă în politica

monetară a UE.A fost creat la 1 ianuarie 1999 şi succede Comitetul Monetar.
Misiuni ale acestuia:
 formează propriile iniţiative în faţa Consiliului Ecofin şi a Comisiei
 organizează situaţia în materie a mişcărilor de capital şi libertăţii
plăţilor
Dacă Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială menţin echilibrul pe plan mondial, un
asemenea rol îl are şi Banca Centrală Europeană, pe continentul nostru, Europa!!!
 Subiectul II:Politica monetara europeana

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare (banca
centrală, trezoreria etc.) influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor
dobânzii, cursurile de schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării
obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activității economice, ocupare a forței de
muncă, stabilitate a prețurilor etc.).