UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA STIINTE ECONOMICE

Catedra:Marketing si Turism

Lucrul Individual la disciplina:Economia Intreprinderii

Tema:Intreprinderea-veriga de baza a economiei

Studentul anului 2, gr.MK1601

Specialitatea Marketing si Logistica,

Butnatu Mihail

Verificat: Rosca Petru

 Cuprins:

Notiunea si trasaturi de baza ale unei intreprinderi:

Clasificare intreprinderilor:

Factorii care influenteaza activitatea intreprinderii :

ntreprinderea - verig principal n condiiile

economiei de pia:

Concluzie:
Notiunea si trasaturile de baza ale unei intreprinderi

Intreprinderea reprezinta o veriga de baza a economiei in care are loc producerea unor
bunuri, executarea unor lucrari sau prestarea unor servici comform cerintelor pietei.

Activitatea economica a unei tari se desfasoara in cadrul intreprinderi. Fiecare

intreprindere constituie o unitate economica distincta atat fata de intreprinderi care
apartin de ramuri economice diferite, cat si fata de intreprinderi care apartin de aceeasi
ramura sau subramura, intrucat are anumite caracteristici determinate de
urmatoarele trasaturi de baza:

-unitate tehnico-productiva

-unitate organizatorico-administrativa

-unitate economico-sociala

a) Unitatea tehnico-productiva este determinata de necesitatea asigurarii

desfasurarii in bune conditii a obiectului de activitate al intreprinderii respective. Ea se
concentreaza la nivelul fiecarui intreprinderi in existenta unor anumite structuri si
raporturi, referitoare la mijloacele de munca folosite, unelte de munca, mijloace de
transport, cladiri etc., la obiectele muncii intrebuintate in procesul de prodctie si la forta
de munca.In acest sens doua intreprinderi se vor deosebi intre ele, prin prisma celor trei
factori fundamentali ai procesului de productie. Totodata fiecare intreprindere reprezinta
un organism unitar tehnico-productiv si prin modul in care isi organizeaza activitatea la
nivelul unitatilor de productie de baza, deoarece din acest punct de vedere intreprinderile
se pot caracteriza fie prin unitatea productiei fabricate de intreprindere.

Unitatea tehnico-productiva caracterizata prin omogenitatea procesului

tehnologic, presupune desfasurarea in sectile de baza a unor procese de productie
similare; dotarea cu aceleasi tipuri de utilaje, o organizare asemanatoare a procesului de
productie si forta de munca in general structurata pe meseri identice. Ca urmare in fiecare
sectie se obtin produse finite asemanatoare. De exemplu la o intreprindere producatoare
de piese mari de fonta exista unele sectii de turnatorie pentru piese mijlocii si altele
pentru piese mici.

Unitatea tehnico-productiva, caracterizata prin unitatea productiei fabricate de

intreprindere, presupune desfasurarea in diferite sectii de baza a unor procese
tehnologice diferite in urma carora la nivel de intreprindere se obtin produsele ce dau
profilul acesteia. Sectiile vor fi dotate cu utilaje de tipuri diferite iar forta de munca
pentru aceste sectii va fi diferit specializata.

Intreprinderea in acest caz are unitate tehnico-productiva, intrucat toate sectile de

productie de baza concura la realizarea fabricarii acelorasi produse care reflecta profitul
intreprinderii. De exemplu o intreprindere va avea o sectie de turnatorie pentru toate
dimensiunile de piese indiferent - , de asemenea, ea va avea sectii de forja, tratamente
termice, prelucrari mecanice si montaje pe care toate piesele le pargurg, rezultand de la
ultima sectie produsul finit. Rezulta ca sectiile de baza se diferentiaza intre ele atat din
punct de vedere al procesului tehnologic cat si al dotarii cu utilaje si al specializarii
lucratorilor. In acest caz, se inpune stabilirea anumitor proportii intre sectiile de baza ale
intreprinderii, caracterizand astfel intreprinderea ca organism unitar tehnico-productiv.

In mod similar se stabilesc proportii privind si activitatea unitatilor de productie auxiliare

si de servire ale intreprinderii, in raport cu volumul de activitate necesitat de unitatiile de
productie de baza.

b) A doua trasatura se baza a unei itreprinderi o constituie unitatea organizatorico-

administrativa. Potrivit acestei trasaturi fiecare intreprindere se organizeaza si
functioneaza distinct. Ca urmare organizatorico-administrativa, intreprinderea, incat de
la, infiintare, o data cu precizarea obiectului sau de activitate, a sediului si a denumirii,
dispune de propria sa structura organizatorica, cuprizand compartimente de productie, de
conceptie si compartimente functionale.

c) Ce-a de a treia trasatura de baza a itreprinderi o reprezinta unitatea economico-

sociala. Aceasta trasatura se manifesta prin faptul ca intreprinderea este organizata si
condusa pe principiul rentabilitatii si deci fiecare itreprindere trebuie sa desfasoare o
astfel de activitate incat sa se asigure atat acoperirea cheltuielilor de productie si de
circulatie de venituri proprii, cat si obtinerea profitului.

Pentru acesta,intreprinderea, ca unitate economico-sociala, are buget de venituri

si cheltuieli propriu, cont de decontare la banca,poate intra in relatii contractuale cu
alte unitati si isi desfasoara activitatea pe baza cerintelor pietei.
Clasificarea itreprinderilor :

Intreprinderile se prezinta intr-o mare diversitate diferentiindu-se dupa modul de

organizare, gradul de specializare, marime importanta pe care o prezinta pentru economia
nationala, ramura de care apartin etc. In scopul cunoasterii diferitelor probleme ale
conducerii si organizarii activitatii intreprinderilor, precum si a luarii unor masuri cu un
grad cat mai mare de aplicabilitatea intreprinderilor, in cadrul unei economii de piata se
clasifica dupa o serie de criterii, dintre care cele mai inportante sunt urmatoarele :

-forma de propietate asupra capitalului social si al patrimoniului :

Dupa acest criteriu, intreprinderile se clasifica in :

-intreprinderi proprietate publica ( sectorul public )

-intreprinderi proprietate paticulara ( sectorul particular ).

Intreprinderile din sectorul plublic sunt denumite ,,regii autonome,, sau

,,companii nationale,, si sunt organizate in ramurile strategice ale economiei nationale
(industria de armament, industria energetica, exploatarea minelor si a gazelor naturale,
posta si transporturile feroviare) sau in alte domenii apartinand altor ramuri stabilite de
Guvern. In cadrul intreprinderilor publice ( regiilor autonome ) statul detine totalitatea
capitalului acestor unitati ; fiecare regie autonoma reprezinta insa o persoana juridica si
functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, iar in acest scop
trebuie sa fie proprietara bunurilor din patrimoniul sau.

Intreprinderile din sectorul particular sunt organizate sub forma societatilor

comerciale. Sub aspect juridic, o societate reprezinta un contract prin care doua sau mai
multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a inparti foloasele ce ar
putea deriva; societatea comerciala este nu numai un contract, ci si o persoana juridica
(avand un patrimoniu propriu, un scop in acord cu interesul obstesc si o organizare de
sine-statatoare).

In raport de o serie de elemente caracteristice (numar de asociati,raspunderea

asociatilor,modul de conducere,titlurile emise etc.), societatile comercialece se constituie
in tara noastra (conform Legi nr. 31/1990 privind societatile comerciale) pot functiona
sub diferite forme astfel :

-societate in nume colectiv (S.N.C);

-societate in comandida simpla (S.C.S);

-societate in comandita pe actiuni (S.C.A);

-societate pe actiuni (S.A);

-societate cu raspundere limitata (S.R.L);

-societate cu raspundere limitata cu asociat unic (S.R.L).

In functie de ramura de care apartin,intreprinderile se clasifica luand in considerare

urmatoarele trei elemente:

a)falul materiei rime folosite;

b)destinatia economica a produselor finite;

c)caracteristicile tehnice si tehnologice ale procesului de productie.

a) Avand in vedere felul materiei prime folosite,intreprinderile se grupeaza in:

-ramuri extractive;

-ramuri prelucratoare.

Apartenenta la o anumita grupa de ramuri, iar in cadrul grupelor respective la anumite

subramuri, determina anumite particularitati in organizarea productiei si a muncii, in organizarea

si conducerea activitatii intreprinderilor respectivere;

b) Luandu-se in considerare destinatia economica a produselor,intreprinderile se grupeaza in :

-grupa A- intreprinderile producatoare de mijloace de productie ;

-grupa B- intreprinderile producatoare de bunuri de consum.

c) Avandu-se in vedere caracteristicile tehnice si tehnologice ale procesului de productie,

intreprinderile se grupeaza in:

-ramuri,

-subramuri.

Exemplificam astfel: energia electica si termica, metalurgia feroasa, metalurgia neferoasa,

exploatarea si prelucrarea lemnului etc.

Un alt criteriu de clasificare a intreprinderilor industriale il reprezinta gradul de

marime,grupandu-se in trei categorii de marime:

-intreprinderi mari

-intreprinderi mijlocii,

-intreprinderi mici.
Factorii care influenteaza activitatea intreprinderii

Mediul extern al intreprinderii este format din doua componente

importante ce actioneaza in mod direct sau indirect asupra activitatii unei

intreprinderi:

-factori externi , ce pot actiona in mod direct (performantele tehnico-economice ale

utilajelor achizitionate) sau in mod indirect (cadrul economic, social, politic, demografic etc.)
asupra performantelor intreprinderii;

- relatiile externe , respectiv partenerii de afaceri , care influenteaza in mod direct

activitatea intreprinderii ( clienti, furnizori, concurenta, banci, organisme fiscale etc.)

Cel mai important factor economic il reprezinta piata, care este si punctul de pornire in
proiectarea si dezvoltarea sistemului de productie intr-o intreprindere .

Luand in considerare nivelul si structura cererii de produse, puterea de

cumparare a consumatorilor, nivelul preturilor produselor similare, concurenta s.a. conducerea

intreprinderii stabileste produsele ce urmeaza a fi fabricate, volumul produselor, pietele de
desfacere, canalele de distributie etc. Tot piata (de aprovizionare) asigura intreprinderii resursele
materiale necesare productiei.

Factorii tehnici si tehnologici au totodata, o influenta decisiva asupra

activitatii intreprinderii , deoarece influenteaza nivelul productivitatii, al costurilor, al calitatii

produselor si al profitului, iar actiunea lor se amplifica datorita evolutiei extrem de accentuate
din domeniu, respectiv aparitiei pe piata a unor tehnologii din ce in ce mai performante.

Decalajele tehnice si tehnologice dintre utilajele si echipamentele folosite de

intreprindere si oferta pietei determina aparitia unor decalaje economice si reprezinta un factor
important al crearii unor dezechilibre financiare.

Factorii socio-culturali sunt invatamantul (care pregateste viitoarele resurse umane),

structura socio-profesionala a populatiei (care reprezinta impartirea populatiei pe meserii),
mentalitatea si ocrotirea sanatatii.

Factorii politici se refera la politica externa a unei tari (care influenteaza orientarea
acesteia spre activitati de import-export cu strainatatea), la strategia si politica unei tari, precum
si la politica altor state.

Factorii demografici reprezinta sursa de formare a cererii de produse precum si a

resurselor de forta de munca, si se refera la populatia apta de munca, mentalitate, mortalitate, etc.

Factorii juridici influenteaza activitatea intreprinderii inca din momentul infiintari

acesteia. Acesti factori cuprind legi, decrete, hotarari de govern, ordine de ministrii, decizii ale
primariilor, etc.

Factorii naturali sunt apele, clima, relieful, solul,etc.

 ntreprinderea - verig principal n condiiile economiei de pia

La toate etapele de dezvoltare a economiei principalulu ei element a fost

ntreprinderea. ntreprinderea de producie este o unitate specializat sepatrat, temelia
creia o constituie colectivul de munca profesionist organizat, capabil s produc, cu
ajutorul mijloacelor de care dispune, articolele necesare consumatorilor (s execute
lucrri, s presteze servicii) cu destinaia, profilul i n asortimentul cuvenit Din
ntreprinderile de producie fac parte uzinele, fabricile, combinatele, carierele, minele,
porturile, drumurile, bazele i alte formaiuni economice cu profil de producie.

Mediul intern al ntreprinderii l constituie oamenii, mijloacele de producie, infoemaia i

mijloacele bneti. Rezultatul interaciunii dintre componentele mediului intern este
producia finit (lucrrile efectuate, serviciile prestate)

Mediul exterior, care asigur nemijlocit eficiena funcionrii ntreprinderii l constituie, n

primul rnd, consumatorii de producie, furnizorii componentelor de producie, precum i
organele de stat i populaia din apropierea imediat a ntreprinderii activitatea viitoare a
acesteia. Volumul de producie preconizat sau serviciile ce vor fi prestate n viitor trebuie s fie
asigurate cu toate resursele materiale necesare. Trebuie de asemenea s fie luate corect n
calcul posibilitile de completare a capitalului propriu. Toate aceste aspecte urmeaz s fie
fixate n documentul principal planul de business al antreprenorului1.

O sarcin important a ntreprinderii este obinerea venitului de la realizarea n rndurile

consumatorilor a peoduciei sale (lucrrilor executate, serviciilor prestate). Cu ajutorul venitului
obinut se satisfac cerinele economice i sociale ale colectivului de munc i ale posesorilor
mijloacelor de producie.

ntreprinderea industrial, ca sistem de producie, are la temelia ei anumite legturi ntre intrri
resurse i ieiri - producie, care mpreun formeaz un tot ntreg n scopul organizrii
peoduciei.

Indiferent de forma de proprietate, de regul, ntreprinderea funcioneaz n regim de

autogestiune autorecuperare i autofinanare depline. Ea ncheie n mod independent
contracte cu consumatorii de producie i cu furnizorii de resurse necesare i se achit cu ei.
Funciile principale ale ntreprinderii de producie sunt:

fabricarea produselor pentru consumul individual i de producie;

vnzarea i realizarea producie ctre consumator;
deservirea postrealizare a produciei;
asigurarea tehnico-material a produciei la ntreprindere;
dirijarea i organizarea muncii personalului la ntreprindere;
dezvoltarea multilateral i sporirea volumului de producie la ntreprindere;
activitatea antreprenorial;
plata impozitelor, achitarea cotizaiilor i plilor obligatorii i benevole n buget i
ndeplinirea obloigaiilor sale fa de alte organe financiare;
respectarea legilor statului, a standardelor i normativelor n vigoare.

1
Coninutul i ordinea de alctuire a planului de business se examineaz detaliat ntr-un alt capitol al manualului.
 Funciile ntreprinderii se concretizeaz i se precizeaz n dependen de: mrimea
ntreprinderii; apartenea ramural; gradul de specializare i cooperare; exisoena
infrastructurii sociale; formele de proprietate; relaiile cu oeganele locale ale puterii.

Administraia i personalul ntreprinderii au obligaia s aib grij ca produsele pe care le

livreaz s fie de calitate suficient de nalt i relativ ieftin. i una, i alta sunt necesare pentru
cucerirea i meninerea pieei respective de desfacere.

ntreprinderea industrial constituie un sistem nu numai de producie, ci i social. De fapt

n colectivele de munc ale ntreprinderilor de producie se hotrte destinul strii i a
evoluiei economiei i a politicii rii.

Ca o celula de baza a economiei, intreprinderea (firma) este veriga organizatorica unde se

desavarseste fuziunea intre factorii de productie (natura, munca si capital), in scopul
producerii si desfacerii de bunuri economice (produse, lucrari, servicii, informatii etc.) in
structura, cantitatea si calitatea impusa de cerintele pietei si obtinerea unui profit.
Intreprinderea suporta costuri corespunzand remunerarii factorilor de productie utilizati,
care trebuie compensati prin rezultatele productiei sale. Deci, intreprinderea trebuie in
mod necesar sa produca o valoare excedentara

costurilor sale. Intreprinderea se delimiteaza prin genul specific de activitate, prin

conducerea si gestiunea economica unica, prin unitatea sa financiara.
 Concluzie:
Intreprinderea are un rol hotarator in dezvoltarea economica a oricarei tari, in
determinarea potentialului acesteia, de costurile cu care se obtin bunuri si servicii, de
calitatea acestora si de capacitatea intreprinderii de a le comercializa profitabil depind in
realitate puterea economica si nivelul de trai al unei tari.

Intreprinderea este o celula de baza a societatii, avand o importanta functie sociala.

Functia sociala a intreprinderii rezida in faptul ca angajeaza personal si satisface un
anumit numar de nevoi ale angajatilor sai. Aceste nevoi vizeaza stabilitatea angajatilor,
nivelul remunerarii, promovarea, formarea profesionala etc. Intreprinderea este totodata o
organizatie autonoma, o celula sociala a carei functionare depinde de toate grupurile
sociale participante la viata acesteia (actionari,manageri, personal de executie).