Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Intreprinderea industriala
- Definire. Trasaturi de baza. Conceptii teoretice.
- Functiunea de productie a intreprinderii si obiectivele principale ale
conducatorului intreprinderii
2. Clasificarea intreprinderii industriale. Criterii de clasificare
- Clasificarea in raport cu formele juridice
- Clasificarea in functie de gradul de marime
- Clasificarea in raport cu caracterul ramurii
- Clasificarea in raport cu gradul de continuitate al activitatii
3. Mediul inconjurator
- Definirea si conceptul de mediu inconjurator al intreprinderii si caracteristicile
principale ale acestuia
- Formele principale ale mediului inconjurator
- Influenta activitatii intreprinderii asupra mediului
4. Organizarea productiei
- Conceptul general de organizare
- Scurt istoric al stiintei organizarii
- Studiul sistemelor de productie industriala
- Notiuni de baza referitoare la studiul sistemelor
- Sisteme de productie cibernetico industriale
- Metodologia proiectarii sistemelor de productie
5. Procese de productie si conceptie a unei intreprinderi industriale
- Factorii care influenteaza procesul de productie
- Structura de productie. Definire. Verigi structurale
- Cerinte ale proiectarii structurii generale si organizatorice ale intreprinderii
- Tipuri de structuri de productie si conceptie si factorii care le influenteaza
- Proiectarea unei structuri de productie
- Indicatorii care reflecta eficienta economica a unei structuri de productie
6. Elemente de organizare tehnica a unei intreprinderi
- Proiectarea intreprinderii. Metode si tehnici
7. Principalele componente ale elaborarii planului general de organizare a
intreprinderii
- Zonarea terenului intreprinderii industriale
8. Metode de studiu si analiza a procesului de productie
- Graficul general al fluxului de productie
- Graficul de analiza generala, analiza detaliata si circulatie
- Metoda interogativa
9. Metode de stabilire optima a amplasarii utilajelor
- Metoda verigilor
- Metoda gamelor fictive
- Metoda Cameron
1
Intreprinderea industriala
Definirea conceptului
Intreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza in cadrul economiei
nationale privita in ansamblul ei ca o unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei
activitati industriale specifica ramurii sau subramurii din care face parte.
Intreprinderea industriala este atat utilizatoare de resurse cat si sursa de bogatie si
detinatoare de putere economica.
Ca organizatie economica, intreprinderea utilizeaza resurse materiale si umane, impune
stabilirea unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate; impune o anumita
repartitie a sarcinilor, existenta unor raporturi formale si neformale intre diferiti participanti la
activitatile efectuate si impune existenta unei anumite structuri organizationale a carei
complexitate variaza in functie de o multitudine de factori:
- particularitatile ramurii din care intreprinderea face parte;
- gradul de marime al intreprinderii;
- personalitatea fondatorilor intreprinderii;
- reglementarile existente,etc.
Finalitatea economica reprezinta acea caracteristica a intreprinderii care defineste ca
obiectiv principal, satisfacerea cerintelor pietelor carora se adreseaza intreprinderea respective in
conditiile crearii unei anumite bogatii sociale, destinate vanzarii.
Existenta unei anumite autonomii de decizie reprezinta acea caracteristica a intreprinderii,
care defineste modul in care intreprinderea dispune de un centru de decizie care asigura
coordonarea si conducerea tuturor activitatilor, existand si posibilitatea unei anumite
descentralizari la nivelul deciziilor care trebuiesc insa luate respectand reglementarile si limitele
stabilite de nivelurile ierarhice superioare.
Gradul de autonomie in luarea deciziilor depinde de sistemul economic al tarii in care
intreprinderea isi desfasoara activitatea, de cadrul juridic existent ca si de o serie de factori ce pot
frana libertatea de actiune a intreprinderii.
Enumeram:
- influenta diferitelor grupe de presiune;
- dificultatea de a dispune de anumite influente,etc.
Scopul principal al intreprinderii este acela de a fabrica bunuri sau de a furniza servicii
pentru a satisface cerintele pietei, existand un context relational economic client furnizor, in
care intreprinderea joaca alternativ unul dintre aceste roluri.
produs
produs
Furnizor
Intreprindere
Client
finante
finante
Inteprinderea industriala, ca forma specifica de intreprindere, reprezinta o unitate
economica in care se desfasoara, in mod nemijlocit, procesul de productie industriala.
Intreprinderea industriala poate fi definite ca o unitate de baza a economiei nationale, care
dispune de resurse fizice, umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste pentru
realizarea procesului de productie, pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate in vederea
3
un plan propriu, cont in banca, beneficiaza de credite bancare avand relatii economice, financiare
si juridice cu alte unitati.
Intreprinderea industriala are autonomie in gospodarirea fondurilor si in folosirea
potentialului productiv de care dispune. O intreprindere industriala, ca unitate economico
sociala, poate fi desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbtie, divizare totala/partiala sau poate
sa-si modifice obiectul activitatii, denumirea si sediul.
In vederea exercitarii unui rol activ in procesul de dezvoltare al economiei nationale, o
intreprindere industriala realizeaza atributii in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai
executarii si indeplinirii acestora in domeniul cercetarii si dezvoltarii, in domeniul productiei,
comercial, financiar contabil si in cel al activitatii de personal. Aceste atributii sunt
reglementate in mod precis prin regulamente de ordine interna care sunt proprii fiecarei
intreprinderi.
1. Atributiile in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai exercitarii si controlului
executarilor se impart in doua grupe:
a. grupa privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici, care cuprinde
atributii privind dimensionarea indicatorilor economici, tinand seama de misiunea
intreprinderii si de obiectivele strategice stabilite; pentru buna functionare a acestor
indicatori economici, intreprinderea asigura studierea si cunoasterea pietei interne si
externe si contracteaza intreaga productie, valorificand la maxim potentialul productiv
prin utilizarea integrala a capacitatii de productie si prin folosirea rationala a fortei de
munca si largirea profilului de fabricare.
b. executia acestora intreprinderea trebuie sa urmareasca indeplinirea ritmica si integrala
a indicatorilor, sa tina evidenta statistica a realizarii productiei, a folosirii capacitatii de
productie si a celorlalti indicatori.
2. In domeniul cercetarii si dezvoltarii:
a. cercetarea stiintifica;
b. ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic;
c. investitii si constructii.
3. In domeniul productiei:
a. intreprinderea organizeaza si asigura indeplinirea programului de productie in conditii
de eficienta ridicata;
b. asigura incadrarea in consumuri normate de materiale si valorificarea superioara a
materialelor.
4. In domeniul comercial:
a. aprovizionarea tehnico materiala intreprinderea are ca atributii, elaborarea si
fundamentarea programelor de aprovizionare tehnico materiala corespunzatoare
productiei prevazute, incheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii la
termenele necesare;
b. activitatea de marketing si desfacere intreprinderea incheie contracte economice si
urmareste executarea acestora. Intreprinderea trebuie sa participe la prospectarea pietei
interne sau externe, in scopul cunoasterii cerintelor consumatorilor, asigura reclama,
participa la expozitii si targuri si ia masuri pentru introducerea in fabricatie numai a
produselor care au asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme.
5
utilaje universale, ce permit prelucrarea unei mari varietati de produse si o forta de munca cu o
asemenea calificare, care sa poata efectua anumite operatii tehnice la orice produs sau piesa.
Intreprinderile mixte sunt intreprinderile care executa o nomenclatura relativ larga de
produse, unele din acestea fiind executate in serii relative mari, altele in serii mici sau unicate.
In raport cu nomenclatura si volumul fabricatelor:
A. intreprinderi cu productie in masa;
B. intreprinderi cu productie in serie;
C. intreprinderi cu productie individuala.
Dupa modul de organizare a procesului de productiei:
A. intreprinderi cu productie organizata in flux;
B. intreprinderi cu productie organizata dupa modelele productiei individuale, pe grupe
omogene de masini, utilaje sau locuri de munca.
In cadrul intreprinderilor cu productie organizata in flux, lansarea si executarea produselor
se face in mod continuu, datorita caracterului de masa sau de serie mare al fabricatiei. La
productia organizata cu fabricatia pe grupe omogene de masini si utilaje, lansarea si executarea
productiei se face pe comenzi, in loturi de produse.
In raport cu gradul de mecanizare si automatizare:
A. intreprinderi cu productia semi mecanizata;
B. intreprinderi cu productia mecanizata;
C. intreprinderi cu productia automatizata.
10
11
REZERVORUL POPULATIE
PROD. DESTINATE VANZ.
REZERVE
CAPITAL
REZERVA DE A
STI SA SE FACA
PIATA DE CAP
PIATA DE
INOVATII
PIATA MUNCII
INTREPRINDERE
PIATA BUN. DE
PRODUCTIE
ALTE INTREPRINDERI
12
BUNURI
SI
SERVICII
PIATA BUNURILOR
SI SERVICIILOR
CONSUM
Organizarea productiei
Organizarea stiintifica a productiei si muncii se poate defeni ca reprezentand totalitatea
activitatilor, masurilor, metodelor, tehnicilor sau a mijloacelor adoptate de o anumita
colectivitate, stabilita pe baza de studii si calcule tehnico economice care sa tina seama de
dezvoltarea tehnologica in scopul combinarii optime a mijloacelor de munca, a obiectului muncii
si a fortei de munca, asigurand pe aceasta baza o eficienta maxima a folosirii lor.
Cuprinde:
a. organizarea productiei de baza a intreprinderii cu metode de organizare;
b. programarea si urmarirea operativa a productiei cu metode de programare;
c. organizarea pregatirilor tehnice a productiei;
d. capacitatea de productie si folosirea optima a acesteia;
e. organizarea miscarii si manipularii materiilor prime, a materialelor, semifabricatelor si
produselor in cadrul intreprinderii;
f. organizarea activitatii de intretinere si reparare a utilajelor;
g. gospodarirea energetica;
h. aprovizionarea procesului de productie;
i. organizarea controlului tehnic de calitate;
j. organizarea muncii.
Studiul sistemelor de productie industriala
Prin sistem se intelege un grup de elemente,care formeaza un intreg,ce interactioneaza si
functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun. Conceptul de sistem si de abordare
sistemica au o larga aplicabilitate in diferite domenii ale tehnicii, economiei, biologiei, fiecare
dintre acestea putand fi considerate ca sisteme de un anumit tip.
O caracteristica esentiala a abordarii sistemice a problemelor o constituie faptul ca ceea ce
poate fi considerat ca pe un sistem intr-un context dat, poate fi doar o componenta a unui sistem
intr-un alt context dat. Ca regula generala, pentru orice proces sau fapt identificabil se poate
asocial un sistem. Subsistemele se denumesc ca fiind parti componente sau procese elementare,
care sunt necesare pentru formarea unui sistem. La randul lui, fiecare subsistem poate fi
descompus in mai multe subsisteme, cu un grad mai mare de detaliere.
In raport cu complexitatea unui sistem global se determina o anumita ierarhie a sistemelor
si un anumit numar de subsisteme.
Sistemele pot fi grupate dupa anumite criterii:
a. in raport cu domeniul la care se refera:
- materiale au un corespondent concret in realitatea inconjuratoare: masini,
echipamente, constructii, etc;
- abstracte pot avea o existenta numai in gandirea analistului: notiunile, ipotezele,
ideile, etc.
b. in raport cu originea lor:
- stabile naturale care raman constante, nemodificate in decursul unor perioade lungi;
adaptabile se pot schimba structural sau functional, in raport de anumiti factori cu
mediul in care se desfasoara.
13
14
prevazute pentru sistem, iar pe de alta parte, aducerea, ori de cate ori este posibila, a
unor ameliorari in functionare
In cazul sistemelor de productie mari, etapa 3 comporta urmatorii pasi:
a. definirea cerintelor de intrare iesire a sistemului;
b. fixarea subsistemelor ce vor constitui obiectul modelarii;
c. definirea subsistemelor;
d. elaborarea diagramelor de flux, functionale ale sistemului si subsistemelor;
e. scrierea specificatiilor de interconditionare a subsistemelor;
f. stabilirea performantelor sistemului general si compararea cu cerintele operationale.
15
ENERGIE
MATERIALE
EFECTUAREA PROCESULUI DE
PRODUCTIE PRIN FOLOSIREA
MIJLOACELOR DE MUNCA
Intrarile sunt formate din forta de munca, din diferite materiale, energie, etc.
Iesirile sunt reprezentate de produsele sau lucrarile care constituie obiectul activitatii
sistemului de productie.
16
18
Procesele chimice sunt acele procese care se efectueaza in instalatii capsulate, procesul de
transformare din materii prime in produse finite avand loc prin efectuarea unor reactii fizice,
chimice, termo chimice sau electro chimice. Aceste procese pot fi continue sau ciclice.
Procesele de schimbare a configuratiei pot fi intalnite cel mai frecvent in industria
constructoare de masini, de prelucrare a lemnului, maselor plastice, iar caracteristica lor esentiala
se bazeaza pe folosirea unor masini sau aggregate pentru schimbarea configuratiei sau a formei.
Procesele de asamblare asigura, prin continutul sau, reuniunea diferitelor materiale, piese
sau subansamble.
Procesele de transport asigura deplasarea diferitelor materiale sau produse, de la un loc la
altul, in interiorul intreprinderii.
In cadrul proceselor de productie, pe langa procesele de munca mai avem si procese
naturale. Prin continutul, aceste procese naturale pot contribui la obtinerea anumitor modificari de
proprietati, de natura fizica, chimica sau biologica. In timpul efectuarii proceselor naturale,
procesul de munca inceteaza partial sau complet.
In conditiile actuale, pentru reducerea duratei proceselor naturale, in durata ciclului de
productie se urmareste ori de cate ori este posibil, inlocuirea acestora cu procese industriale.
19
Felul materiilor prime folosite impune proiectarea unei retele dezvoltate de transporturi
rutiere, feroviare, a unei retele de depozite si magazii, folosirea unor mijloace de transport si
instalatii de incarcare descarcare mecanizate sau automatizate, cu mers continuu: benzile
transportoare, funicularele.
In intreprinderile unde, din procesul de prelucrare a materiilor prime rezulta mari cantitati
de deseuri, o problema importanta este aceea de a asigura colectarea si valorificarea acestora in
cadrul intreprinderii sau de a le pune la dispozitie altor intreprinderi pentru valorificare.
Felul materiilor prime folosite impune adoptarea unor masuri speciale de organizare si,
anume, in ramurile unde, prin prelucrarea materiilor prime, rezulta degajari de praf, fum sau
substante nocive, se pune problema prevederii unor instalatii de captare a acestora, de inlaturare a
lor si de conditionare continua a aerului. In ramurile in care se folosesc materii prime corozive, se
impune proiectarea unor instalatii rezistente la coroziune. In ramurile in care se folosesc materii
prime perisabile, se impune asigurarea unor conditii speciale de depozitare, conditii de
temperatura si umiditate.
In functie de felul produsului finit fabricat avem:
a. produse omogene;
b. produse eterogene.
In timp ce produsele omogene au drept caracteristica faptul ca au proprietati identice in
toate partile lor, produsele eterogene au un caracter mult mai complex, proprietatile lor fiind
diferite in raport cu partile lor componente, ceea ce va necesita aparitia si rezolvarea unor
probleme mai complexe.
Produsele omogene pot fi fluide sau solide. Ele se pot regala continuu sau discontinuu.
Produsele omogene solide difera intre ele, atat sub raportul continutului cat si sub raportul
dimensiunii de livrare.
Produsele eterogene pot fi:
- de uz curent;
- de uz exceptional.
Gradul de folosinta determina marimea seriilor de fabricatie a produselor. In functie de
acesta, se impune adoptarea unui anumit tip de productie, iar acesta determina o anumita
organizare a productiei.
Fabricarea unor produse complexe si de mari dimensiuni necesita suprafete de productie
intinse, hale spatioase, instalatii de transport, instalatii de ridicare coborare puternice, utilaje de
inalta tehnicitate si o forta de munca de inalta calificare si numeroasa, toate acestea putand fi
solutionate intr-o organizare superioara a productiei si a muncii.
20
21
Intreprindere
Sectii de baza
Organizare
dupa
principiul
tehnic
Organizare
dupa
principiul pe
obiective
Organizare
dupa
principiul
mixt
Sectii
auxiliare
Sectii
pregati
toare
Sectia pt
fabricare
produs A
Sectii
pregatitoa
re
Sectia
de
scularie
Sectii
prelucra
toare
Sectia pt
fabricare
produs B
Sectia
energeti
ca
Sectii
de
montaj
sau
finisare
Sectia pt
fabricare
produs C
Sectia pt
prelucrare,
finisare
sau
montaj
produs A
Sectia pt
prelucrare,
finisare
sau
montaj
produs B
Sectia
de
reparatii
Sectii de
servire
Gospo
daria
transpor
tului
Reteua
energeti
ca
Sectii
anexe
Atelier de
proiectare
Sectia
de
valorifi
care a
deseuri
lor
Produse
Tehnolo
gii
Atelier
de
servire
Laborator
de
intreprinde
re
De control
De
cerceta
re
Gospo
daria
depozi
telor
22
23
24
SECTII DE BAZA
SECTII AUXILIARE
SECTII DESERVIRE
PREGATITOARE
REPARATII
TRANSPORTURI
FILATURA
ENERGETICA
DEPOZITE
TESATORIE
PRODUCTIA DE
FUSE SI SUVEICI
LABORATOR
FINISAJ
(MACERIZARE,
IMPRIMARE,
APRETARE)
SECTII ANEXE
VALORIFICARE
DESEURI
AMBALAJE
a.
b.
c.
d.
e.
SECTII DE BAZA
SECTII AUXILIARE
SECTII DESERVIRE
CARAMELAJ
CENTRALA DE FORTA
TRANSPORTURI
CIOCOLATA
REPARATII
GOSPODARIA
DEPOZITELOR
JELEURI
CARTONAJ
DRAJEURI
CUTII
BOMBOANE
TAMPLARIE
28
29
1
ATELIER
2
CELULA
(post de lucru)
3
LOC DE MUNCA
4
MASINI FIZICE
GPAO
CFAO
FUNCTIUNE COMERCIALA
ORDONANTARE
MENTENANTA
SUPERVIZARE
PILOTAJ
API
MOCN
PILOTAJ
API
PILOTAJ
MAGAZIE
API
MASINA DE TESTARE
2.
FABRICATIE
DEPOZITARE
CONTROL
1. Cele 5 nivele ierarhice ale unui sistem de productie proiectat de Institutul National de
30
Potrivit acestui model, fiecare nivel tehnic trebuie sa aiba un limbaj unic de control, dezvoltat
pentru nevoile specifice ale fiecaruia, procesul de schimb de informatii realizandu-se dupa cicluri
sincronizate globale:
- dispozitii;
- reintoarcerea dispozitiei;
- urmarirea.
2. Un model standard de decriere a unui sistem de productie potrivit prevederilor NIST
GPAO = gestiunea de productie asistata de calculator;
CFAO = conceptia de fabricatie asistata de calculator;
MOCN = masini, unelte cu comanda numerica;
API = atelier de productie informatizat.
31
SCHITE PRELIMINARE
(P,Q,R,S,T)
FLUXUL MATERIALELOR
INTERDEPENDENTA
ACTIVITATILOR
SCHEMA
INTERDEPENDENTEI
SPATIILE NECESARE
SPATIUL DISPONIBIL
SCHEMA
INTERDEPENDENTELOR
SPATIILOR
CONSIDERENTE CORECTIVE
RESTRICTII PRACTICE
Proiect x
Proiect y
EVALUARE
Proiectul ales
32
Proiect z
Proiectarea intreprinderii
Proiectarea are ca obiect aranjarea fizica a sectiilor, uzinelor, depozitelor si a tuturor
spatiilor afectate birourilor sau laboratoarelor.
Proiectarea fabricilor se face dupa urmatoarele metode:
a. proiectarea sistematica;
b. preluarea unui proiect existent;
c. proiectarea dupa fluxul de materiale;
d. proiectarea pe baza unor metodologii elaborate sistematic, fie proiectarea dupa metoda
participarii totale.
Proiectarea sistematica reprezinta acea metoda, care ofera un sistem organizat si universal
aplicabil, format dintr-o serie de etape care se numesc etape cadru, o succesiune de proceduri sau
metode si un grup de reguli.
Potrivit proiectarii sistematice, proiectarea intreprinderii concentreaza activitatea in patru
etape cadru:
1. amplasamentul;
2. proiectul de ansamblu;
3. proiectul de executie;
4. executia.
Pentru proiectarea sistematica, in cadrul etapelor referitoare la proiectul de ansamblu si
proiectul de executie, se folosesc o serie de proceduri prin care se urmareste definirea in solutii
cat mai economice a urmatoarelor elemente:
- stabilirea interdependentelor se realizeaza prin concentrarea necesara a diverselor
activitati sau spatii functionale;
- stabilirea spatiilor necesare, sub raportul dimensiunii, tipului si a formei pentru fiecare
activitate sau zona functionala;
- ajustarea suprafetelor aferente diverselor activitati.
In proiectarea sistematica, figura de mai sus reprezinta succesiunea fazelor sau etapelor ce
concretizeaza si procedurile specifice ale proiectarii sistematice prin care se solutioneaza cele trei
probleme enuntate: interdependentele, spatiul si ajustarea. Sintetizarea, intr-o varianta optima a
acestor probleme, necesita efectuarea unor activitati ce pot fi concentrate la randul lor intr-o serie
de faze.
Stabilirea interdependentelor implica trei faze:
- precizarea fluxurilor de materiale se stabilesc precis, interdependentele dintre zonele
de activitati, tinand seama de fluxul de materiale in procesul de productie;
- precizarea interdependentei activitatilor se stabileste concentrarea necesara pentru
activitatile de baza, asamblarea si integrarea lor in fluxul de materiale;
- elaborarea schemei interdependentelor impune elaborarea unei diagrame de flux si a
schemei interdependentei activitatilor, care reprezinta de fapt, schema procesului
tehnologic.
Preluarea unui proiect existent presupune gasirea unui astfel de proiect, care sa raspunda
intocmai cerintelor impuse pentru viitoarea constructie si, de asemenea, aducerea unor eventuale
corecturi.
33
34
masa a intreprinderii in stilul arhitectonic al orasului si asigurarea unei legaturi cat mai bune intre
intreprindere si cartierele de locuit ale muncitorilor din oras.
f. Prin planul general de organizare a intreprinderii se prevad amenajari necesare pentru
protectia impotriva incendiilor, cum sunt:
- asigurarea unor intervale minime intre cladiri, in functie de gradul de pericol la incendiu
al procesului tehnologic;
- amplasarea in zone izolate a unitatilor care prezinta pericol cel mai mare la incendiu;
- asigurarea unui acces operativ si rapid pentru autovehiculele pompierilor in toate
punctele din intreprindere, precum si prevederea gurilor de alimentare cu apa pe
teritoriul intreprinderii.
g. In raport cu specificul procesului tehnologic se prevad solutii de amplasare, care tin
seama de cerintele de ordin tehnico sanitar.
In cadrul intreprinderii care degaja mari cantitati de noxe, amplasarea intreprinderii se face
in afara oraselor, luand in considerare directia si frecventa vanturilor, pentru evitarea imprastierii
noxelor in oras. In cazul degajarilor de gaze, in afara amplasarii in afara orasului a intreprinderii,
se recomanda prevederea unor zone sanitare de protectie (spatii verzi). Pentru asigurarea unei
iluminari bune, naturale si a unei aerisiri naturale, trebuie executata o proiectare, care sa fie in
concordanta cu aceasta si, de asemenea, este necesara prevederea unor spatii verzi si locuri de
recreere fizica si psihica pentru toti lucratorii din intreprindere.
Datele de baza necesare elaborarii planului general:
A. Profilul de fabricare a intreprinderii;
B. Procesul tehnologic;
C. Fluxurile tehnologice;
D. Structura constructiilor intreprinderii;
E. Nivelul de specializare si cooperare;
F. Perspectivele de dezvoltare a intreprinderii.
Cunoasterea profilului de fabricare a intreprinderii este punctul de plecare a analizei pentru
elaborarea planului general. Pentru aceasta, e necesar sa se cunoasca exact nomenclatorul
produselor ce urmeaza a fi executate, cantitatea de executat din fiecare produs, precum si calitatea
produselor.
Pe baza datelor referitoare la programul de productie al intreprinderii se elaboreaza
procesul tehnologic si se apreciaza fluxurile de materiale si de oameni. Prin planul general de
organizare, pe langa procesul tehnologic general, se vor elibera si procese tehnologice partiale
sau de detaliu.
Procesul tehnologic general poate fi definit ca reprezentand totalitatea operatiilor necesare
de prelucrare a materiilor prime, din momentul iesirii din depozit si intrarii in procesul de
prelucrare si pana in momentul iesirii din fabricatie sub forma de produs finit.
Procesul tehnologic partial sau de detaliu reprezinta totalitatea operatiilor care se
efectueaza in interiorul unei sectii sau al unui atelier, deci pe o anumita faza a procesului
tehnologic.
Prin planul general de organizare, procesul tehnologic este reprezentat grafic printr-o
schema a procesului tehnologic sau schema a fabricatiei, care va arata drumul pe care il parcurg
36
c.
38
Dezavantaje:
- limiteaza greutatea produselor sau pieselor care se executa la nivelele superioare;
- micsoreaza sarcinile admise pe plansee;
- propaga vibratiile in unitatile de productie, ceea ce poate fi influenta negativ calitatea
produselor.
Cladirile de acest tip se pot folosi pentru intreprinderile de mecanica fina, optica,
electrotehnica, tricotaje, confectii.
Alegerea formei cladirilor si a amplasamentelor trebuie adoptate, de asemenea, la
elaborarea planului general de organizare a intreprinderii.
Pot fi adoptate solutii constructive pentru cladiri sub forma pavilioanelor izolate, a
pavilioanelor reunite sau a constructiilor monobloc. Alegerea formei cladirilor se face tinandu-se
seama de fluxul general de materiale, de suprafetele necesare diferitelor unitati de productie, de
solutiile de amplasare a utilajelor si de cerintele dezvoltarii viitoare. De regula, se pot alege forme
constructive in linie, forme in U, in H, T, L, E, F sau combinatii ale acestora.
Cladirile sub forma pavilioanelor izolate prezinta avantajul unei simplitati constructive,
creandu-se conditii optime pentru aerisire, inlaturarea noxelor sau localizarea pericolului de
incendiu.
Dezavantaj principal: aceste constructii duc la o extindere prea mare a intreprinderii,
lungesc reteaua de instalatii, reteaua de cale ferata, de drumuri, circuitele materiale si fluxurile
tehnologice, toate acestea ducand la cresterea cheltuielilor de intretinere ale intreprinderii.
Constructiile in forma pavilioanelor reunite prezinta ca avantaje principale: reducerea
dimensiunilor teritoriului necesar intreprinderii, micsorand fluxurile de materiale si de oameni,
reducand totodata si lungimea retelelor, toate acestea ducand la reducerea cheltuielilor de investiti
si apoi de intretinere.
Dezavantaje:
- creste marimea complexitatii constructive;
- este afectata asigurarea iluminatului si aerisirea naturala;
- creste pericolul de incendiu;
- pot aparea dificultati de servire a productiei de baza cu alte activitati.
Forma constructiva in linie dreapta se poate folosi atunci cand fluxul tehnologic trebuie sa
aiba un caracter continuu iar circulatia materialelor sa se efectueze de la un capat la altul cu
deplasari rapide, cu posibilitati de extindere viitoare.
Forma in U intrarea si iesirea materialelor se face prin aceeasi extremitate.
Avantaje:
- alaturarea suprafetelor de intrare si iesire;
- economisirea spatiului de incarcare descarcare;
- economisirea spatiului pentru amenajarea drumurilor;
- reunirea suprafetelor si totodata a personalului pentru receptia materialelor si pentru
expeditie;
- alaturarea depozitelor de materii prime si produse finite;
- folosirea optima a mijloacelor de ridicare, incarcare si transport.
40
41
CF
TRIAJ
b.
TRIAJ
CF
TRIAJ
c.
CF
TRIAJ
42
d. CF
TRIAJ
43
Retelele tehnice
Din cadrul retelelor tehnice fac parte retelele electrice, telefonice, radio si semnalizare,
conductele de apa, canalizare, retelele sanitare, instalatiile de incalzire, retelele de abur, gaze, aer
comprimat, petrol.
Aceste retele pot fi aeriene sau subterane, iar la proiectarea lor se folosesc normative
tehnice si tehnico sanitare, care prevad modul de amplasare, adancimea sau inaltimea de
instalare, distantele dintre ele si conditiile de functionare. Potrivit acestor norme, diferite feluri de
retele trebuie amplasate intre cladiri si drumuri, pe cat posibil in afara arterelor principale de
transport, pentru asigurarea efectuarii de reparatii operative, fara perturbarea transportului.
Diferite retele trebuie proiectate pe trasee drepte, paralele sau perpendiculare fata de axele
cladirilor. Exista cazuri cand retelele tehnice trebuie amplasate in tuneluri amenajate.
Amplasarea instalatiilor in aer liber
Amplasarea instalatiilor in aer liber duce la reducerea fondurilor necesare de investitii si la
scurtarea termenului constructiei. Aceste solutii de proiectare pot fi adoptate intr-o serie de
ramuri industriale, cum sunt: industria siderurgica, cea de prelucrare a titeiului, industria chimica.
Adoptarea acestor solutii de constructii duce la inlocuirea unor cladiri de dimensiuni
importante cu instalatii si utilaje amplasate in aer liber, determinand in acest mod schimbari
importante in aspectul de ansamblu al complexelor industriale.
Metode de dimensionare a suprafetelor necesare
Se folosesc urmatoarele metode:
A. metoda prin calcul;
B. metoda prin transpunere;
C. metoda prin elaborarea unui proiect sumar;
D. metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor;
E. metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.
Metoda prin calcul este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor si consta in
stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip
de utilaj in parte. Pe total, pentru toate utilajele, pe baza normativelor de suprafata existente, se
determina suprafetele necesare pentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor,
etc. Suprafata totala se obtine adaugand la suprafetele de productie, suprafetele necesare
serviciilor auxiliare, suprafetele destinate administratiei, etc.
Folosirea metodei de administrare a suprafetei de productie pe baza de calcul, necesita
stabilirea, in prealabil, al unui inventar al masinilor si utilajelor, echipamentelor necesare.
Necesarul de masini si utilaje se poate calcula prin metode adecvate, sau poate rezulta din
gradul de proiectare tehnologica, pentru instalatiile sau agregatele unitare, constituite intr-un flux
continuu de fabricatie. Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in
fisele tehnice ale acestora sau ale unor utilaje asemanatoare. Determinarea numarului necesar de
masini, utilaje sau instalatii se face utilizand relatii de calcul care tin cont de caracteristicile
tehnice, de exploatare, normele tehnico economice, de timpul disponibil de functionare, etc.
Metoda prin transpunere consta in aceea ca se pleaca de la marimea suprafetelor afectate
diferitelor masini sau sectoare de activitate, de la un proiect similar existent, care se ajusteza
tinand cont de cerintele existente si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport
cu cerintele ce se urmaresc pentru obiectivul proiectat.
44
45
Tipul de productie
Tipul de productie reprezinta o categorie economica cu caracter organizational,
reprezentand o stare organizatorica si functionala a intreprinderii, determinata de nomenclatura
produselor de fabricat, volumul productiei executate, de gradul de specializare intreprinderii, a
sectiilor si locurilor de munca si de modul de deplasare a obiectelor muncii, de la un loc de
munca la altul.
In industrie, in functie de ansamblul acestor factori, se deosebesc trei tipuri de productie:
a. tipul de productie in masa;
b. tipul de productie in serie;
c. tipul de productie individual.
Categoria de tip de productie prezinta o deosebita importanta din punct de vedere
economic, deoarece elementele caracteristice care-i definesc continutul, determina, in vederea
realizarii unei eficiente economice maxime, metode de organizare a productiei si a muncii, de
conducere si de planificare a activitatii intreprinderilor, de pregatire a fabricatiei noilor produse,
de evidenta si control a productiei.
In raport cu cele trei tipuri de productie existente, au fost elaborate doua grupe de metode
de organizare a productiei de baza, care sunt cuprinse si definite in mod sintetic prin organizarea
productiei in flux si organizarea productiei pe grupe omogene de masini si instalatii.
Grupa de oganizare a productiei in flux corespunde, in principal, elementelor caracteristice
tipului de productie in masa. Cealalta grupa corespunde tipului de productie in serie si tipului de
productie individual.
In cadrul unitatilor industriale exista intreprinderi in care nu pot fi intalnite, intr-o forma
pura, cele trei tipuri de productie. In aceste cazuri, intreprinderile vor fi incadrate intr-un tip sau
altul, in raport cu tipul de productie predominant, urmand ca organizarea productiei de baza sa se
faca in functie de conditiile concrete existente.
Tipul de productie in masa
Se caracterizeaza prin fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neintrerupt,
in cantitati mari sau foarte mari. Acest tip de productie ocupa o pondere insemnata in cadrul
intreprinderilor industriale.
Tipului de productie in masa ii este caracteristica o specializare adancita, atat la nivelul
intreprinderii cat si la cel al sectiilor de productie, pana la locul de munca. Ca urmare a fabricarii
neintrerupte a acestui fel de produs, miscarea produselor sau a pieselor de la un loc de munca la
altul se face bucata cu bucata sau in flux continuu. Existenta acestei caracteristici determina pe
plan organizatoric, dotarea locurilor de munca cu utilaje specializate, amplasate potrivit
succesiunii locurilor de munca, determina folosirea unor mijloace de transport cu mers continuu:
benzi rulante, conveioare pe sine, planuri inclinate, determina folosirea unei forte de munca si a
unor scule si dispozitive specializate.
In cadrul intreprinderilor moderne, tipul de productie in masa creeaza conditii optime
pentru automatizarea productiei, constituindu-se pe aceasta baza linii de productie, sectii sau
uzine complet automatizate.
46
47
Principiul paralelismului consta in executarea simultana a diferitelor parti ale unui produs
sau a produselor, precum si a diferitelor parti ale procesului de productie: faze, operatii, stadii.
In conditiile unei organizari superioare a productiei, desfasurarea in paralel a diferitelor
faze sau operatii impune, ca o conditie necesara, existenta unei anumite sincronizari in executarea
acestora, in vederea obtinerii la termenele fixate a productiei finite.
Principiul liniei drepte necesita, ca in proiectarea desfasurarii tehnologice, sa se asigure cel
mai scurt drum in trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare, de la un loc de munca la altul,
de la un atelier sau o sectie la alta.
Acesta presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurt
posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile contrare sau intersectarile.
Principiul continuitatii consta in asigurarea desfasurarii procesului de productie fara
intreruperi sau cu intreruperi cat mai mici, pe toate fazele sau stadiile procesului de productie,
astfel incat intreruperile intre operatii sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, ajungandu-se la o
lichidare a lor in conditiile automatizarii complexe de ansamblu a procesului de productie.
Organizarea productiei in flux trasaturi caracteristice de baza ale productiei in flux
Organizarea productiei in flux reprezinta o forma superioara de organizare a procesului de
productie, fiind folosita in mod eficient in toate cazurile in care se poate permanentiza executarea
unei operatii sau a unui grup de produse pe anumite locuri de munca, asigurandu-se ca o conditie
necesara, o incarcare completa a acestora.
Conditia se poate exprima prin:
Q * nt Ft, unde Q= volumul de productie ce trebuie executat din produsul considerat
nt= norma de timp pe produs pentru operatia data
Ft= fondul de timp disponibil al masinii pe care se executa operatia
Existenta acestei conditii creeaza posibilitatea fixarii si a executarii in mod permanent a
operatiilor necesitate de fabricarea unui produs sau piese, pe anumite locuri de munca,
amplasarea acestor locuri de munca in ordinea de executare a operatiilor si asigurarea deplasarii
diferitelor materiale, produse sau piese, de la un loc de munca la altul, cu ajutorul unor mijloace
de transport adecvate. Pe baza acestor cerinte, se poate trece la sincronizarea executarii in timp a
operatiilor si la executarea pe aceeasi baza a unei unitati de produs, la intervale de timp regulate,
legale si la folosirea unor mijloace de transport pentru deplasarea produselor, mecanizate sau
automatizate, cu o viteza de deplasare reglementata in mod strict.
Organizarea productiei in flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de baza:
1. divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple, sub raportul volumului
de munca necesar executarii lor. Acest lucru se realizeaza pe de-o parte, prin descompunerea
procesului tehnologic in operatii simple, iar pe de alta parte, prin agregarea lor pentru a asigura
conditiile egalitatii sau a multiplicitatii duratei lor.
2. repartizarea executarii unei operatii sau unui grup de operatii, obtinute prin agregarea pe
un anumit loc de munca. In cadrul operatiei repartizarii, trebuie avut in vedere inzestrarea
masinilor, unde acestea se vor executa cu mai multe organe de lucru.
3. amplasarea locurilor de munca, unde se vor executa diferite operatii, in ordinea impusa
de succesiunea executarii operatiilor, procesului tehnologic dat, de regula sub forma liniei de
49
productie in flux. Prin aceasta amplasare se asigura trecerea pe traseul cel mai scurt a obiectului
muncii, ce trebuie prelucrat de la un loc de munca la altul.
4. trecerea obiectelor muncii de la un loc de munca la altul, in mod continuu sau
dicontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport de gradul de sincronizare a executarii
operatiilor in timp. In cadrul nesincronizarii in timp a operatiilor, executarea acestora se face in
mod discontinuu, desfasurarea productiei efectuandu-se pe baza unui ritm liber, acestea find
elemente caracteristice ale unor forme mai putin avansate de organizare a productiei in flux.
5. executarea, in mod concomitant, a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrul
liniilor de productie in flux.
La formele superioare de organizare a productiei in flux, lansarea produsului in fabricatie,
trecerea lor de la un loc de munca la altul si livrarea sub forma finita se poate face la intervale de
timp egale, cu marirea tactului de functionare. Desfasurarea procesului de productie pe baza unui
tact de functionare este posibila ca urmare a respectarii conditiei ca duratele operatiilor sa fie
egale sau intr-un raport multiplu cu marimea tactului. Mentinerea tactului de functionare necesita
prevederea unei masini sau mai multora pentru executarea unor operatii, dupa cum durata
operatiei este egala cu tactul sau se afla intr-un raport multiplu.
6. deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul se face prin
folosirea unor mijloace de transport adecvate. La formele superioare de organizare a productiei in
flux, pentru deplasarea obiectelor mici si a produselor se folosesc mijloace automatizate sau
mecanizate de transport, numite benzi transportoare sau conveioare, a caror viteza de deplasare
este corelata in mod strict cu tactul de functionare a formei de organizare a productiei in flux.
7. executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux (pe linie tehnologica,
automata, banda rulanta, etc.) a unui fel de produs sau piesa, sau a mai multor feluri de produse
sau piese, apropiate intre ele, sub raport constructiv, sub raportul procesului tehnologic si sub
raportul gabaritelor.
Pentru toate acestea trebuie sa existe o anumita omogenitate a calitatii si dimensiunii
materialelor sau semifabricatelor folosite, potrivit prevederilor standard sau normelor interne.
Prin organizarea productiei in flux se intelege acea forma de organizare a productiei
caracterizate prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii, necesitate de
fabricarea unui produs sau piese sau a unui grup de produse sau piese, prin amplasarea locurilor
de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea obiectului
muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport, de
regula mecanizate sau automatizate, iar in stadiile superioare de organizare, intregul proces de
productie desfasurandu-se in mod sincronizat pe baza unui tact de functionare, dinainte stabilit.
Clasificarea variantelor de organizare a productiei in flux
Formele de productie in flux se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
a. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor;
b. dupa gradul de continuitate;
c. dupa nomenclatura productiei fabricate;
d. dupa gradul de ritmicitate;
e. dupa pozitia obiectului de prelucrat;
f. dupa modul de trecere al produsului de la un loc de munca la altul;
50
52
53
54
sincronizat. La unitatile industriale de productie in serie se folosesc linii de turnare iar in sectiile
de tratament, liniile automate de tratare. In sectiile de prelucrare, forma principala de organizare o
constituie linia tehnologica de prelucrare, iar in sectiile de montaj, liniile de montaj. Acestea pot
fi cu un tact bine stabilit, linii in flux continuu pentru seriile mari sai in flux liber.
In aceste ramuri, forma superioara de organizare o constituie liniile automate in flux, la
care utilajele tehnologice de baza si auxiliare si instalatiile de transport formeaza un complex
unic, prelucrarea si deplasarea obiectului muncii efectuandu-se automatizat pe baza de comanda
centralizata, in conditiile sincronizarii operatiilor si a desfasurarii lor pe baza unui tact unic.
Aceste linii automate pot fi de doua feluri:
a. linii automate cu functionare discontinua;
b. linii automate cu rotor.
Liniile automate discontinue pot fi de tip sectionat sau complet. Liniile automate de tip
sectionat se caracterizeaza prin faptul ca procesul tehnologic, fiind impartit pe sectiuni, si liniile
sunt organizate pe sectiuni. Liniile automate complete se caracterizeaza prin aceea ca liniile
cuprind intregul proces tehnologic de fabricare. Liniile sectionate prezinta avantajul ca in cazul
aparitiei unei defectiuni pe un punct al liniei, nu se opreste intreaga linie ci numai sectiunea unde
a aparut defectiunea, celelalte sectiuni functionand pe baza unor stocuri tampon care se creeaza
din timp. Caracterul discontinuu al acestor linii este determinat de faptul ca procesul de
prelucrare in cazul transportului pieselor de la o masina la alta inceteaza.
Liniile automate rotor se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare se efectueaza
in mod continuu, in timpul deplasarii piesei dispunand de rotoare de lucru si rotoare de
alimentare, piesele si sculele fixandu-se pe rotoarele de lucru.
In ramurile industriale cu procese continue: industria chimica, petrochimica, alimentara, a
cimentului, se creeaza linii tehnologice automatizate pentru intregul proces de fabricatie al unui
produs, proces condus de la o camera de comanda.
In industria metalurgica, organizarea productiei in flux se realizeaza prin asigurarea unei
prelucrari succesive continue a materiilor prime, in sectii de furnale, otelarie si laminoare.
O conditie de baza o constituie asigurarea proportionalitatii necesare intre capacitatile de
productie a diferitelor stadii de productie. De exemplu, functionarea continua presupune ca pentru
un agregat de mare capacitate intr-un stadiu, sa se prevada mai multe agregate de capacitate mai
mica pentru stadiul urmator. Intre acestea va exista un raport cantitativ binedeterminat, impus de
cerinta fluxului continuu.
In industria metalurgica organizarea productiei in flux se poate face in flux simplu sau in
flux combinat. La organizarea productiei in flux simplu se organizeaza o sincronizare intre
functionarea agregatului principal si a utilajelor cu caracter auxiliar care impreuna formeaza o
unitate.
Organizarea fluxului combinat consta in corelarea si functionarea fluxurilor simple,
asigurand o folosire completa a capacitatii de productie a agregatelor ce realizeaza productia de
baza a utilajelor si instalatiilor cu caracter auxiliar, precum si a suprafetei de depozitare. In
conditiile sincronizarii fluxului tehnologic, tactul de functionare este determinat de agregatul
conducator.
In industria textila organizarea productiei in flux se bazeaza pe crearea sistemului de
aparate; acesta se constituie pentru obtinerea unei anumite productii, prin gruparea diferitelor
56
57
I4
I1
I3
4
I1
1
I6
I2
3
I1
I3
2
I1
I5
I7
I2
I8
I9
58