Trasaturile de baza ale intreprinderii

Pentru o definire completa a conceptului de intreprindere, este necesara prezentarea trasaturilor

fundamentale ale acesteia.

Privita in aceasta conceptie, intreprinderea se caracterizeaza prin trei trasaturi de baza:

 unitatea tehnico-productiva;
 unitatea organizatorico-administrativa;
 unitatea economico-sociala.

Unitatea tehnico-productiva se concretizeaza prin legaturile dintre diversele verigi de

productie ale intreprinderii (sectii, ateliere,depozite),tratate prin prisma rolului acestora in
realizarea activitatilor functiunii de productie.

In aceste conditii, unitatea tehnico-productiva a intreprinderii se prezinta sub doua forme

principale.

1.Prima forma este aceea a omogenitatii procesului tehnologic executat in verigile

intreprinderii. Ca urmare a existentei unui proces tehnologic cu caracteristici similare, in
verigile de productie din componenta intreprinderii se folosesc echipamente cu aceeasi destinatie
tehnologica, muncitori cu specializari asemanatoare si sisteme analoge de gestiune a productiei.

Aceasta forma a unitatii tehnico-productive este specifica intreprinderilor mici si mijlocii cu un

grad ridicat de specializare tehnologica sau care sunt specializate pe executarea unei anumite
lucrari, cum sunt cele de montaj, reparatii, turnatoriile, tesatoriile, filaturile s.a.

Spre exemplu, intr-o turnatorie toate verigile de productie sunt organizate pentru realizarea
procesului de turnare a unor produse. Ele se diferentiaza prin natura materiilor prime folosite in
procesul de turnare (fonta, otel, materiale neferoase etc.) sau in functie de dimensiunile
produselor turnate obtinute (mari, mijlocii, mici sau cu greutati diferite).
2. Cea de-a doua forma a trasaturii analizate se defineste prin unitatea productiei executate in
intreprindere, prin reunirea in acest scop a unor verigi de productie diferite din punct de vedere
tehnologic.

Este forma intalnita frecvent in majoritatea intreprinderilor constructoare de masini, textile, de

prelucrare a lemnului, de incaltaminte, de confectii s.a.

Unitatea organizatorico-administrativa se concretizeaza in legaturile dintre elementele

intreprinderii care o definesc sub raportul organizarii si administrarii ei, permitandu-i acesteia
sa-si desfasoare activitatea ca un organism unitar.

Aceasta trasatura se bazeaza pe o serie de aspecte cu caracter practic referitoare la crearea si

functionarea intreprinderii. In acest sens, odata cu constituirea intreprinderii, prin documentatia
de infiintare legala se stabilesc caracteristicile definitorii ale acesteia, dintre care mai importante
sunt urmatoarele:

 forma de proprietate a viitoarei intreprinderi, care poate fi: publica, privata, mixta
(publica si privata) sau asociativa de tip cooperatist;
 sursa capitalului investit; acesta poate fi: autohton, strain sau autohton si strain;
 regimul juridic de constituire si functionare a intreprinderii; in functie de acesta, ea poate
fi: regie autonoma sau societate comerciala in nume colectiv, in comandita simpla, in
comandita pe actiuni, pe actiuni sau cu raspundere limitata;
 obiectul de activitate al intreprinderii infiintate;
 denumirea, sigla si sediul principal al acesteia;
 patrimoniul aflat la dispozitia sa - in cazul regiei autonome - sau capitalul social subscris,
cu mentionarea aportului fiecarui asociat -in cazul unei societati comerciale.

Unitatea economico-sociala se materializeaza in legaturile dintre componentele intreprinderii

care o definesc din punct de vedere economic si social, asigurand functionarea ei ca o entitate
distincta, preocupata de indeplinirea functiunilor sale si de realizarea obiectivelor prestabilite.
Privita prin prisma acestei trasaturi, intreprinderea poate fi definita prin trei caracteristici
esentiale:

 reprezinta o organizatie economica, care utilizeaza un ansamblu de resurse pentru

productie, impune stabilirea unor ierarhii si niveluri de responsabilitate, determina
existenta anumitor raporturi formale si informate intre salariatii sai si presupune
adoptarea in acest scop a unui sistem de gestiune adecvat;
 are o anumita finalitate economica concretizata in scopul fundamental al activitatii ei:
satisfacerea nevoilor si cerintelor clientilor sai, in conditiile realizarii unui nivel de
rentabilitate asteptat;
 dispune de o anumita autonomie de decizie, ca urmare a functionarii in cadrul ei a unui
centru decizional care asigura transpunerea in practica a atributelor procesului de
management.