La Hanul Alinării

Mihail Sadoveanu

La Hanul Alinării
Deodată m-am trezit,
Şi harmăsarii disperării
În spulber de spumă-au poticnit.
Din umbra pridvorului ş-a scării-
Tu, scumpo, mi-ai zâmbit!
Mi-ai zis: Străinule pribeag,
De ani te-aştept şi te-am dorit.
Când mi-ai sosit în prag,
E soarele la asfinţit.
Îmi vii cu albe flori la tâmple
Şi mă găseşti între ruine.
Ce are să se-ntâmple,
O, călătorule străine?