Sunteți pe pagina 1din 1

Cartoful este una dintre cele mai importante plante de cultura, care prezintă o mare plasticitate

ecologica, fiind cultivat pe toate continentele, in peste 140 de tari, unde se cultiva in principal in scop
alimentar, dar si pentru industrializare si furajarea animalelor.

Pentru consumul uman cartoful ocupa locul patru in lume după grâu, orez si porumb, folosindu-se in
stare proaspăta sau sub forma de produse uscate si semipreparate.

Datorită gustului plăcut, a digestibilităţii şi a valorii nutritive ridicate preparatele din cartof satisfac
exigenţele alimentare ale tuturor categoriilor populaţiei. In prezent se cunosc peste 360 de reţete
culinare cu preparate din cartof.

Valoarea energetică a cartofului este ridicatǎ, datorită conţinutului mare de amidon, precum şi altor
substanţe cum ar fi: proteine, grăsimi, vitamine (în special vitamina C).

In prezent cultura cartofului se situeaza pe locul patru in lume cu 18 milioane de hectare si o productie
de 260 milioane tone . Nivelul tehnic si productiile cele mai ridicate sunt concentrate in zonele
temperate de pe glob , in tarile dezvoltate din punct de vedere economic ca : Olanda , Marea Britanie ,
SUA , Franta , Germania , unde productiile obisnuite sunt de 40-50 t/ha si aduc importante profituri.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Nucul se cultivã în primul rând pentru fructele sale care se consumã atât în stare proaspãtã cât si
prelucrate. Spre deosebire de fructele celorlalte specii pomicole, nucile constituie un aliment complet,
concentrat. Ele contin substante grase, 2-77 %, substante proteice 12-25 %, hidrati de carbon 5-24%,
substante minerale 1, 3-2, 5 %.

Din miezul de nucã se poate extrage un ulei excelent comestibil si tehnic folosit în picturã, pentru
fabricarea cernelii tipografice, a sãpunului de lux pentru extragerea uleiurilor eterice. Turta rãmasã dupã
extragerea uleiurilor se foloseste la fabricarea halvalei, constituind totodatã un foarte valoros furaj
concentrat în hrana animalelor si cu deosebire a pãsãrilor.

Fructele verzi, înainte de întãrirea cojii se folosesc pentru preparat dulceatã, rachiu, etc. Ele contin o
mare cantitate de vitamina C de patru ori mai mare decât fructele de mãces si de 40 de ori mai mult
decât sucul de portocale. Coaja verde contine 15-25 % substante tanante folosite la tabãcitul pieilor.

Diferitele pãrti ale nucului (frunze, lãstari, muguri, scoartã, rãdãcini), constituie un izvor de materie
primã pentru extragerea taninului si a substantelor colorante. „ Se stie cã populatia de la sate apreciazã
mult nuantele cafenii si negricioase ale tesãturii de lãna; bumbac, mãtase etc, vopsite cu frunze de nuc.
Vopselele extrase din frunze de lãstari , scoartã de nuc întrec pe cele mai bune vopsele obtinute pe bazã
de anilinã în cea ce priveste calitatea si rezistenta la decolorarã si spre deosebire de acestea nu sunt
otrãvitoare.

Emulsia concentratã din frunze de nuc se foloseste la tratarea unor eczeme ale pielii. Miezul de nucã
constituie un aliment bun regimului alimentar vegetarian.

Nucul este mult apreciat si pentru lemnul sãu de calitate superioarã. Lemnul de nuc se lucreazã usor, se
lustruieste foarte bine si nu este afectat de insecte. De aceea este cãutat pentru fabricarea mobilei de
lux, în industria avioanelor si a automobilelor, pentru sculpturã.