In marea trecere 1924 MOTTO: Opreste wecerea. Sw cd wnde ‘mee moarte nue nici inbire~ i tou 10 109: ‘opreSue, Doamne, ceasornicul cu care ‘ne masuridestramarea, * CATRE CITITORI Aici ¢ casa mea. Dincolo soarele gi grdina cu stupi. Voi treceti pe drum, vi uitati printre gratii de poart& si asteptati si vorbese. - De unde si-neep? Credeti-ma, credeti-ma, despre orisice poti s& vorbesti cat vrei: despre soartl s1 despre sarpele binelui, despre arhanghelii cari ari cu plugul grddinile omului, despre cerul spre care crestem, despre urd gi cdidere, tristete gi raistigniri si inainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aga de mult si planga si n-au putut. ‘Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea - lasati-ma sa umblu mut printre voi, sii va ies in cale cu ochii inchigi [1924] * PSALM O durere totdeauna mi-a fost singuritatea to ascunsi, Dumnezeule, dar ce era si fac? Cand eam copil mi jueam cu tine sien inchipuire te desficeam cum desfaci o jucdrie. Apoi salbitticia mi-a crescut, cAintarile mi-au pierit, si fra sd-mi fi fost vreodati aproape te-am pierdut pentru totdeauna in rand, in foc, in vazduh gi pe ape intre rasaritul de soare gi-apusul de soare sunt numa tind si rand. in cer te-ai inchis ca-ntr-un cosciug. , de n-ai fi mai inrudit cu moartea decat cu viata, mieai vorbi, De-acolo unde esti, din pimént ori din poveste mi-ai vorbi. in spinii de-aci, aratd-te, Doamne, i stiu ce-astepfi de la mine. S& prind din vizdub sulia veninoasi din adine azvirlitf de altul s& te rineascd subt aripi? Ori nu doresti nimic? Esti muta, neclintita identitate (rotunjit in sine a este a), nu ceri nimic. Nici macar rugiciunea mea.lata, stelele intra in lume deodata cu intrebaitoarele mele triste. Tata, e noapte fard ferestre-n afar Dumnezeule, de-acum ce mi fue? in mijlocul tau ma dezbrac. Mi dezbrac de trup ca de-o haind pe care-o lasi in drum. [1924] * IN MAREA TRECERE Soarele-n zenit tine cdntarul zilei. Cerul se daruieste apelor de jos. Cu ochi cuminti dobitoace in trecere igi privese fird de spaima umbra in albii Frunzare se boltese adénci peste o-ntreagi poveste. Nimic nu vrea si fie altfel decat este. Numai singele meu strigd prin paduri dupa indepartata-i copilarie, ca un cerb batran dup’ ciuta lui pierduta in moarte Poate a pierit subt stnei Poate s-a eufundat in pdimant In zadar i-astept vestile, numai pesteri rsund, plraie se cer in adane. Sange fird réispuns, , de-ar fi linigte, eat de bine s-ar auzi ciuta cleand moarte. Tot mai departe sovai pe drum - si, ca un ucigas ce-astupa cu niframa © gurd invinsa, inchid cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna sa tac, ‘sa tacd. (1923] * PLUGURI Prietene crescut la oras ‘rd milA, ca florile in fereastr’, prietene care inc niciodat& n-ai vaizut cmp si soare jucdind subt peri infloriti, vreau s& te iau de mand, vino, sf-ti arit brazdele veacului, Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri infipte-n ogor snditos, sunt pluguri, pluguri, nenumarate pluguri: mari paseri negre ce-au coborat din cer pe paimant, Ca si nule sperii - trebuie si to apropii de ele cdntand, Vino = incet. (1922)* INAMINTIREA TARANULUI ZUGRAV, Azi trdiesti in legenda ta cum ai trit in edmpuri si in sat: Mi-adue asa de bine aminte de minile tale grele ca tivalugul cu care pecetluiau siménta-n artur’, Mi-adue aminte de ochii t&i verzi ca mura necoaptd si de mestesugul blind eu care zugraveai sfinti atat de fragezi pare veneau de-a dreptul din lund. Erai prieten cu toate minunile. O fata fi-a venit in ograda si-ti zica Spune-mi, spune-mi, cum s-a niiscut pruncul Isus fra tata? Intr-o icoan’-nchipuita de tine i-ai ardtat in aur si-n albastru cerese: Astfel statea Mariaen genunchi, cu ciocul intins peste ea pasire, plutind, a scuturat o floare. Ce-a mai venit se poate-asemina numai c-un vis. Din pulberea de floare cernut& peste tndrul ei trup fecioara Maria a legat rod ca un pom. Nu semina cu-aceastii abia soptiti poveste inima ta? Erai numai om, si totugi cdnd ai murit, s-a.adunat mult norod in pragul tau, crezdind cd fara veste te vei ridica la cer si vei indlta cu tine satul gi pairnantul. [1924] * UN OM S-APLEACA PESTE MARGINE Maplee peste margine: nu stiu = e-a mari ori a bietului gind? Sufletul imi cade in adane alunecdnd ca un inel dintr-un deget slibit de boal’. Vino sfirsit, asteme cenus’ pe lucruri Nici o c&rare nu mai e lung’, nici-o chemare nu ma alung’. Vino stiri Pe coate inca o data ‘ma mai ridic o schioapa de la pamant si ascullt. Apa bate-ntr-un farm. Altceva nimic, nimic, ti (1922) * LINISTE INTRE LUCRURI BATRANE in apropiere e muntele meu, munte iubit. Ineonjurat de lucruri batrane acoperite cu musehi din zilele facerii, in seara cu cei sapte sori negrcari aduc intunericul bun, ar trebui si fiu multumit Liniste este destuld in cercul ce fine laolaltd doagele bolti Dar mi-adue aminte de vremea ednd ined nu eram, ca de-o copilirie departati, mi pare-aga de ru ci n-am mas in tara fra de nume. Si iardsi imi zie: nici o larma nu fac stelele-n cer. Da, ar trebui si fiu multumit. [1923] * CALUGARUL BATRAN IMI $OPTESTE DIN PRAG Tinere care mergi prin iarba schitului meu, ‘mai este mult pan-apune soarele? Vreau siemi dau sufletul deodata cu serpii striviti in zori de ciomegele ciobanilor Num-am zvarcolit si eu in pulbere ca ei? Num+am sfredelit si ew in soare ca ei? Viata mea a fost tot ce vrei, cdteodata fiard, cdteodati floare, cdteodata clopot- ce se certa cu cerul Azi te aici, si golul mormantului imi sund in urechi ca 0 talanga de Tut. Astept in prag racoarea sfargitului Mai este mult? Vino, tinere, ia {4m un pumn si mi-o presard pe cap in loc de apa gi vin. Boteaza-ma cu pamént, Umbra lumii imi trece peste inima [1922] + INVIERE DE TOATE ZILELE O inviere e pretutindeni, pe drum si-n lumina desteapt. Ochii mi se deschid umezi, si sunt implicat ca fntinile din imperiul lutului Trecatorule, oricine-ai fi, ridicd gi tu peste mine mana ta dreapta. Astiizi n-o S mai cert nici o fiinta, nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele. Sunt in mijlocu! privighetorilor. invie strabunii? Rugiciunea de-atdtea ori inceputa mise sfargeste gi zi Tati, te iert ci-n adine m-ai seminat intre brazdele Lumii, Ziva vine ca o dreptate ficutd paméntului Flori peste fire de mari imi lumineaza din larg = aureole pierdute pe camp de sfintii trecutului[1924] * HERACLIT LANGA LAC Lang’ ape verzi s-adund cBririle. Sunt linisti pe-aici, grele gi pArdsite de om. Taci, efne care-ncerei vantul cu narile, tact Nualunga amintirile ce vin plangdnd s8-si ingroape fetele-n cenusa lor. Sprijinit de butuci imi ghicese soarta din palma unei frunze tomnatice. ‘Vreme, cénd vrei s& iei drumul cel mai scurt, pe unde apuci? Pasi mei rasund in umbra, parc-ar fi niste roade putrede ce cad dintr-un pom neviizut O, cum a ragusit de batranete glasul izvorului! Orice ridicare a mainii nu e decdt o indoiala mai mult. Durerile se cer spre taina joasi a tardnii, Spini azvarl de pe frm in lac, cuei in cereuri ma desfae. (1922) * BUNATATE TOAMNA Pomi suferind de galbinare ne ies in drum. O minune ¢ eéteodata boala. Patrunse de duh, fetele-si lungese ceara, dar nimeni nu mai cauta vindecare. Toamna surdzi ingaduitor pe toate cArarile. Toamna toti oameni incap laolalta, lar noi cei altddat-atdt de rai aai suntem buni, parca am trece fir viata prin aurore subpaméntesti. Portile pamantului s-au descis. Dati-va manile pentru sfirsit ingeri au cfntat toat& noaptea, prin paduri au cdntat toati noaptea cd buniitatea ¢ moarte. 1923] * DIN CER A VENIT UN CANTEC DE LEBADA Din cer a venit un cantec de lebada. Tl aud fecioarele ce umbl cu frumseti desculte peste muguri, $i pretutindeni il and eu si tu Calugarii si-au inchis rugdiciunilein pivnitele pamantului. Toate-au incetat murind sub zavor. Sangerdim din mani, din cuget si din ochi in zadar mai cauti in ce-ai vrea si crezi Tardna e plind de zumzetul tainelor, dar prea e aproape de cdledie si prea.e departe de frunte. Am privit, am umblat, si iati cnt: cui si ma-nchin, la ce s& ma-nchin? Cineva a-nveninat fanténile omului, Fara si stiu mi-am muiat gi eu ménile in apele lor. $i-acuma strig: O, nu mai sunt vrednic si trdiese printre pomi gi printre pietre. Lucruri mici, lueruri mari, lucruri salbatice - omordti-mi inima! 1923] * SUFLETUL SATULUI Copilo, pune-ti ménile pe genunchii mei, Eu cred cd vesnicia s-a nascut la sat. Aci orice gdnd a mai incet, si inima-ti zvaeneste mai rar, a si cum nu fi-ar bate in piept, ci adéne in pamant undeva. Aici se vindeca setea de mantuire si daca {i-ai singerat picioarele te agezi pe un podmol de ut. Uite, e seara. Sufletul satului filfaie pe Kinga noi, ca un miros sfios de iarba thiatd, cao cidere de fum din stregini de paie, ca un joc de iezi pe morminte inalte {1922] * NOI, CANTARETII LEPROSI Mistuiti de Fini liuntrice ne trecem prin veae. Din cand in ednd ne mai ridic’im ochii spre zivoaiele raiului, apoi ne-aplectim capetele in gi mai mare tristete. Pentru noi cerul a zAvorat, si zAvordte sunt si cetatile. in zadar caprioarele beau apa din minile noastre, ‘in zadar cdnii ni se inchind, suntem ffird sclipare singuri in amiaza nopti Pricteni cari stati inga mine, incalziti-va lutul cu vin, desfaceti-va privirile peste lucrur. Noi suntem numai purtiitori de cantec sub glia neagra a tariilor, noi suntem numai purtitori de camtec pe la porti inchise, dar fiicele noastre vor nagte pe Dumnezeu aici unde astizi singuratatea ne omoara, [1924]* SCRISOARE Nu ti-ag serie poate nici acum acest rind, dar cocosi au edntat de trei ori in noapte ~ si-a trebuit si strig: Doamne, Doamne, de cine m-am lepdidat? Sunt mai batrin decat tine, mam, ci tot aga cum ma sti adus putin de umeri si aplecat peste intrebarile lumii Nu tiu nici azi pentru ce m-ai trimis in lumind. Numai ca si umblu printre lucruri si si le fac dreptate spundndu-le care-i mai adevarat gi care-i mai frumos? ‘Maina mi se opreste: ¢ prea putin. Glasul se stinge: e prea putin. De ce meai trimis in lumind, Mami, de ce meai trimis? ‘Trupul meu eade La picioarele tale greu cao pasdre moarti. 1923] * TAINA INITIATULUL Ziva din uma, Omul din tot ce-a fost, nimic nu s-a schimbat, roteste sus acelasi cer, se-ntinde jos acelasi paimant Dar un edintee s-a iscat in larg, mare $i tainic, in larg. S-ar zice ca sicriile s-au desfiicut in adane si din ele au zburat nenumarate eiocarlii spre cer. Omule, ziua de-apoi aca orice alta zi. indoaie-ti genunchii, frdnge-ti manile, deschide ochii si miri+te. Omule, tieas spune mai mult, dar e-n zadar « si-afara de-aceea stele risar si-mi fac semn sa tac si-mi fac semn sa tac. (1923) e-adevirat: * DE MANA CU MARELE ORB variant, Tl duc de mana prin paduri. Prin tara lasam in urma noastra ghicitori Din cand in cand ne odihnim in drum Din vanata gi mocirloasa iarba melci jilavi i se ured-n barba. Zi; Tata, mersul sorilor a bun, El ace - pentru ci-ie fried de cuvinte. El ace - flinded orice vorba la el se schimba-n fapta Subt bolta asprai de stejar{ntari fi fac o aureola peste cap. Si iar plecam. De cea tresarit? Tati orb, fi linistit, in jur nu e nimic. Doar sus 0 stea de cerul ei c-o lacrima de aur se desparte. Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe, Dihanii negre ne adulmeca din urma si bldnde manedi tina unde am calcat gi unde-am stat. [1924] * AMINTIRE Unde esti astizi nu stiu. ‘Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastra. Alunee in amintire, e-aga de mult de-atunei Pe culmile vechi unde soarele iese din pimint privirile tale erau albastre si-nalte de tot Zvon legendar se ridica din brazi Ochi atot intelegitor era iezerul sfant. in mine se mai vorbeste i asttzi despre tine. Din gene, ape moarte mi se preling. Artrebui si tai iarba, ar trebui si tai iarba pe unde-ai trecut. Cu coasa tigdduirei pe umar in cea din urma tristefe ma-neing. [1924] * FIICA PAMANTULUI JOACA Spre diminefile tale rad, soare vechi, soare nou. Paseri aprinse se zbat prin vaizduh. Cine ma cheamé, eine mn-alunga? Acla-la! E-la-la! Subt gliile verzio biseriea este. Acum o mie de ani s-a scufundat in pZimant. Sapte pop jin gi azi liturghie in ea pentru dracu E-la-la! Pentru dracu, Muritori uriasi, muritori pitici, tGrdna de pe caledie mi-o scutur de crucile-nfipte pe casele voastre. Clopotele si se tragd-ntr-o dung. Nimeni s nu ma ajunga. Acla-la! E-la-la! De-acuma joc. Fiiea pimantului sdnii si-i ingradeste cu spini Se prapidesc de vedenie popii luminia, popii adancului. [1924] 136* AM INTELES PACATUL CE APASA PESTE CASA MEA. Am infeles pacatul ce apasa peste casa mea ca un mugchi stramogese. O, de ce am tilmdcit vremea si zodiile altfel decat baba ce-si topeste cZinepa in balti? De ce am dorit alt zimbet decdt al pietrarului ce scapar& scdntei in margine de drum? De ce am rdvnit alti menire in lumea celor gapte zile decat clopotarul ce petrece mortii la cer? D&-mi mana ta, trecatorule, si tu care mergi, si tu care vii Toate turmele piméntului au aureole sfinte peste capetele lor. Astfel ma iubesc de-acum: uunul intre multi, si ma scutur de mine insumi ca un cdne ce-a iesit dint-un rau blestemat, Sangele meu vreau 88 curga pe scocurile lumii sienvarta rotile in mori ceresti Sunt tremur de fericire: ziua intreaga deasupra mea puterile pAsresti au aritat in triunghiuri spre tinte luminoase. [1923] * PEAPE Porumbii mi i-am slobozit s-ncerce pajistea cerului, dar sfasiagi de vanturi se-ntore inapoi. Pe vatra corabiei inima mi-o-ngrop subt spuzi sii {ind jaratecul. Paserea focului nu-mi mai falfaie peste pereti. Dainuie vesnic potopul. Nieiodatd nu voi ajunge s-adue jertfa subt semnul inalt al cureubeului magic. Pentru un fagure sterp mi-am ucis stupii flimanzi. Cel din urma dobitoc curnfelepciune s-a pripadit. Ochiul sau profetic deschis ¢ singura veste prin neguri. ‘in mare ramdne muntele Ararat, de-a pururi fund de ape, tot mai adne, tot mai pierdut fund de ape. [1924] * FIU AL FAPTEI NU SUNT Pari de numar suntefi, fii ai faptei, pretutindeni pe drumuri, subt cer si prin case. Numai eu stau aici fra folos, nememic, bun doar de-necat in ape‘Totugi astept, de mult tot astept vreun treedtor atotbun si-atotdrept ca si-i spurt 0, nu-ti intoarce privirea, 0, nu-mi osindi nemiscarea. Crese intre voi, ci umbrit de manile mele misticul rod se rotunjeste in alta parte. Numa blestemati, nu ma blesternati! Prieten al adancului, tovarig al linistei, joc peste fapte. Cateodata prin fluier de os strimogese mé trimit in chip de edntec spre moarte. intrebator fratele ma priveste, mirati ma-ntampina sora, dar incolacit la picioarele mele m-asculta si ma pricepe prea bine sarpele ce! cu ochii de-a pururi deschisi spre-nfelepeiunea de dincolo. [1924] * BUNAVESTIRE in noaptea asta lung, fird sfarsit, © femeie umbl& subt cerul apropiat. Ea intelege mai putin decat oricine minunea ce s-a-ntdmplat Aude sori cntareti, intreaba, intreaba si nu intelege. in trupul ci sta inchis ca intr-o temnita bund un prune, De noua ori se-nvdirte discul lunei in jurul pruncului Elramane nemigcat si cregte mirandusse. in noua noapte fird sfarsit ciobanii pazesc nasterea unor semne ceresti MA duc intre ei si vestese: Taiati-va mieii pe eruce in amintirea jertfei ce se va face. Ridicati-va de lang& foc in cojoace cu flacdiri de lind. ‘Luati fficlia ce-am aprins-o ‘in steaua cobordti. deasupra ieslelor roase de boi si dati-o mai departe din mand in mand. In curdnd fiul omului va cauta un loc unde si-si culce capul, razimandu-giel ca gi voi de pietre ori de cani adormiti in curand ranile purtate prin vaile noastre s-or vindeea inchizindu-se ca florile la intunerie. in curind picioare albe vor umbla peste ape. [1924]* CUVANTUL DIN URMA Arendas al stelelor, strivechile 2odii mi le-am pierdut, Viata cu snge si cu povesti din mari mi-a sepat. Cine ma-ndruma pe apa? Cine ma trece prin foc? De paseri cine ma aparai? Drumuri m-au alungat, De nicaieri pamantul nu m-a chemat. Sunt blestemat ! Cuccanele si cu sigetile ce mi-au ramas maengrop, la ridacinile tale ma-ngrop, Dumnezeule, pom blestemat. [1924] * SEMNE Porumbii-proroci isi scalda aripile innegrite de funingine in ploile de sus. Eu cant - semne, semne de plecare sunt. Din orasele pamantului fecioare albe vor porni cu priviri inalte catre munti Pe urma lor vor merge tineri goi spre sori paduratici, si fot ce € trup omenese va purcede si mai invete odat’ povestile uitate ale sdngelui. Mi-am pecetluit cu ceard casa, si nu mai intirziu unde jocuri si ristigniri nor mai trece pe ulifi si nici o adiere de om din veac in veae pe subt bolti Poduri vor taicea. Din clopote avantul va cdidea. Din departatele silbaticii cu stele mari doar c&prioare wor piitrunde in orage si pasca iarba rar’ din cenusa. Cerbi cu ochii uriagi gi blanzi intra-vor in bisericile vechi cu portile deschise, uiténdu-se mirati in jar. Lepéidati-va coarnele moarte, batranilor cerbi, cum pomii isi lasd frunza useat, si-apoi plecati: aci gi rina invenineaz, aci casele au incercat cfindva si ucidii pe copii omului.Scuturatieva de p&mént si plecat, cect iat = aei vinul nebun al vietii s-ascurs in serum, dar orice alt drum duce in poveste, in marea, marea poveste. [1923]