Forme nominale (substantive, adjective,

pronume)
Greșit Corect Explicații

băiatul a cărui carte

fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”.
fetele ale căror cărți Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în
băiatul al cărui carte
cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul
fata a cărui carte etc.
băiatul al cărui câine (carte/cărți/câine/câini), iar cărui/cărei/căror se
fata al cărei câine acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieții/fetele).
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini

Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e

fumător învederat fumător inveterat
vorba de fumător înrăit și de adevăr evident,
adevăr inveterat adevăr învederat
exprimarea corectă e cea indicată de ghid.

Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși
eu însuși etc. Pronume de întărire - vezi DEX.
Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)

În toate cazurile avem de-a face cu propoziții

cartea pe care am citit-o subordonate atributive. În primele două, pe care este
omul pe care l-am întrebatcomplement direct, ca și cartea, omul la care se
cartea care am citit-o referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și
omul care l-am întrebat
cartea care mi-a plăcut de prepoziția pe.
omul care mi-a răspuns
În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și
substantivele la care se referă, deci este la nominativ,
de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care
 am citit-o este o contaminare între cele două
construcții și este incorectă.

Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți

ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși,
construcția mă doare apendicita nu e așa de greșită
Mă doare apendicita. Mă doare apendicele. cum pare. Se spune mă supără/necăjește/sâcâie etc. o
Mă doare amigdalita. Mă dor amigdalele. boală, mă face să sufăr o boală, iar de aici la mă
doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se
poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci,
altfel spus, boala nu doare, dar dă durere.

Codrii înverziți sunt

Codri înverziți sunt
frumoși.
frumoși. Substantivele masculine au, la forma de plural
Înverziții codri freamătă.
Pantaloni albaștri s-au articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul
Pantalonii albaștri s-au
rupt. cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un
rupt.
Am discutat despre niște adjectiv antepus substantivului, el preia accentul:
Am discutat despre niște
parametrii importanți. codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște
parametri importanți.
Parametri cei mai parametri importanți, articolul este nehotărât (niște),
Parametrii cei mai
importanți au fost așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
importanți au fost
discutați.
discutați.

În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a

un copil
substantivelor masculine se formează prin adăugarea
doi copii
articolului hotărât -i la forma nearticulată.
copii se joacă copiii se joacă
Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii)
capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii,
cobaiii sunt rozătoare un cobai
vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural
doi cobai
(oameni, cobai) vor avea doi i în forma articulată
cobaii sunt rozătoare
(oamenii, cobaii).

Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă,

în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită.
Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel
mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau
cea mai bine plătită cel mai bine plătită caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la
doctoriță doctoriță masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica:

Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai
bine plătită.

Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place),

îmi place de cineva îmi place cineva deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția
de.

Un produs este scump atunci când prețul său este

preț scump preț mare
mare. Preț scump este o struțo-cămilă.

Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de

sticlă de un kilogram sticlă de un litru un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme,
iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va
cântări numai 920 de grame! Deci sticlă de un
kilogram este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind
 valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu
densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.

Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale masculine pe

lângă un substantiv feminin, constituie excepții,
explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a
felului cum era exprimat timpul, un ceas după miezul
zilei/nopții, mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire
ora una ora unu
prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu).
ora doi ora două
Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și
ora doisprezece ora douăsprezece
pe lângă femininul oră: ora unu. În schimb, în
ora douăzeci și una ora douăzeci și unu
cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci și două, s-a
ora douăzeci și doi ora douăzeci și două
impus forma de feminin, care este și cea de neutru
plural: două ceasuri după miezul zilei/nopții, de unde
ceasurile sau ceasul două, apoi ora două etc. Este de
neînțeles cum cineva poate rosti ora doisprezece,
atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!

Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai

Am luat un pix de la ei și multor persoane, corect este ...li l-am dat.... Totuși,
Am luat un pix de la ei și i li l-am dat înapoi. aceasta este una din situațiile când ambele construcții
l-am dat înapoi. Am luat un pix de la ei și sunt de evitat. Un motiv este eufonia. Apoi, dacă ar fi
l-am dat înapoi (lor). vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba:
am luat o minge de la ei și le-am dat-o înapoi.

După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv

... datorită publicului și a ... datorită publicului și
a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce
încurajărilor acestuia... încurajărilor acestuia...
căuta aici.

Multe din marile

Era crispat și zâmbea Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”,
descoperiri au fost făcute
fortuit. nu „forțat”.
fortuit.

Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen,

cartea anului acesta cartea anului acestuia
număr și caz cu substantivul determinat.

Adjectivele care la origine sunt comparative și

superlative: exterior, interior, superior, inferior,
optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor,
condițiile cele mai optime superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu
condițiile optime
o evaluare foarte formează grade de comparație.
o evaluare negativă
negativă De asemenea nu formează grade de comparație nici
adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv,
negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă,
mijlociu, prim etc.

Din cauza la vremea

Din cauza vremii urâte, n- Din cauza este o locuțiune prepozițională care cere
urâtă, n-am mai mers la
am mai mers la munte. întotdeauna cazul genitiv.
munte.

Le-am mulțumim la cei Le-am mulțumit celor Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni
care m-au ajutat. care m-au ajutat. sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea
I-am mulțumit la unu I-am mulțumit unuia „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la
dintre cei care m-au ajutat. dintre cei care m-au ajutat. cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de
Le-am mulțumit la trei complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ
dintre cei care m-au ajutat. (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o
 Le-am mulțumit la greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită
asemenea/astfel de sau o formă populară.
oameni pentru ajutorul Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la
dat. numai când complementul indirect este exprimat
printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are
ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu
asemenea, astfel).

Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit

din participiul verbului a adopta, în acest caz),
abrogarea legii adoptată abrogarea legii adoptate adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz
acum un an acum un an cu substantivul pe care îl determină. Aici legii este în
cazul genitiv, deci și adoptate trebuie pus în cazul
genitiv.

Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul

Ouălele sunt proaspete. Ouăle sunt proaspete. substantivului ou, se adaugă articolul feminin –le la
Încondeierea ouălelor este Încondeierea ouălor este o forma de nominativ plural: femei-femeile; cărți-
o tradiție frumoasă. tradiție frumoasă. cărțile; ouă-ouăle.. Vezi și definiția cu paradigma
expandată.

Solicitatorul întrunește o
sumă de calități, care îl
Solicitatorul întrunește un
recomandă pentru a fi Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct
summum de calități, care
angajat. maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie
îl recomandă pentru a fi
Scriitorul a ajuns la un este greșită.
angajat.
summum al calităților
artistice greu de depășit.

Doamna Ionescu este un Doamna Ionescu este o

filolog / politician / filologă / politiciană /
doctor / președinte / doctoriță / președintă / Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în
artist / profesor / artistă / profesoară / limba română.
muzician / sculptor muziciană / sculptoriță
renumit. renumită.

Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu

un medicament pentru un medicament pentru
poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea
ameliorarea durerii atenuarea durerii
stării de sănătate.

Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul

rata de promovare la
de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca
rata de promovabilitate bac...
exprimare. Dar, promovabilitate înseamnă și
la bac... rata promovabilității la
„acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă
bac...
a doua formă de construcție corectă.

Forme verbale
Greșit Corect Explicații

Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este

eu crez
eu creez un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I.
tu crezi
tu creezi Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință,
el crează
conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-:
creerea/creearea/creiareael creează eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-
lumii crearea lumii ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează
aparțin verbului a crede: prima este pers. a II-a sing.,
indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare
ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.

Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a

eu creiez eu creez
întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și în
eu agreiez eu agreez
formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu
eu întemeez eu întemeiez
întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am
eu încleez eu încleiez
întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.

Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-

mi-ar place mi-ar plăcea optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în
acest caz, ar) și cu infinitivul.

Fi cuminte! Fii cuminte!

Să fi punctual. Să fii punctual.
Să nu fi trist. Să nu fii trist.
Nu fii fraier! Nu fi fraier! Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii
Să fii știut ce pierd, n-aș fiiSă fi știut ce pierd, n-aș fi cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii
lipsit. lipsit. punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se
Aș fii mândru dacă aș lua Aș fi mândru dacă aș lua folosește fi.
un premiu. un premiu.
Promit că voi fii punctual. Promit că voi fi punctual.

În primul caz, verbul este la modul condițional-

Aș venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de
Aș veni și eu cu voi.
infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar
Cât am putut dormi!
la infinitiv. Formele eu venii, eu dormii sunt valabile
pentru perfectul simplu.

Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu

Nu fă asta. Nu face asta. infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca.
Deci, nu face.

Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a

nu se merită să aștepți
nu se există așa ceva
merita și a exista au apărut, probabil, prin
nu merită să aștepți
contaminare cu construcțiile similare de tipul nu se
nu există așa ceva
obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade, dar ele
nu au nicio justificare.

Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect,

Când am venit la tine, tu Când am venit la tine, tu pers. a II-a sing., se construiește cu terminația -seși,
plecasei deja. plecaseși deja. nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși,
iubiseși.

Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a

cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită
A fost investit în funcția A fost învestit în funcția
afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în mod oficial
de ... de ...
un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au
A învestit mult în afacere. A investit mult în afacere.
evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a
le diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
 Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a
II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb:
voi cereți, voi trageți. Dar se scrie despărțit prin
Să cere-ți voie înainte să Să cereți voie înainte să cratimă de un verb la imperativ, când -ți este forma
plecați. plecați. prescurtată a pronumelui îți, forma de dativ a lui tu,
Nu trage-ți! Nu trageți! care în astfel de construcții are rol de pronume
Cereți drepturile tale. Cere-ți drepturile tale. posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele
Trageți pătura (pe tine). Trage-ți pătura (pe tine). posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile = cere
drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe
corpul tău; pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria
(ta) pe capul tău.

eu crap (de râs, de ciudă). eu crăp (de râs, de ciudă).

Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei
tu crapi (de râs, de ciudă). tu crăpi (de râs, de ciudă).
Române abilitate să instituie normele ortografice.
el se înșeală el se înșală
Forma înșale există doar pentru sensul învechit „a
vrea să (te) înșale vrea să (te) înșele
pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta
el/ea se așează el/ea se așază
nu mai este a înșela, ci a înșeua).
să aibe parte să aibă parte

De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.

a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.

De-te la o parte Dă-te la o parte. De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se
Dădeți-vă jos. Dați-vă jos. da, sunt variante învechite, populare, incorecte.

Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a

Ce-s cu cărțile astea pe Ce-i cu cărțile astea pe lui este/e) la plural nu are legătură cu faptul că
masă? masă? vorbim despre mai multe cărți, deoarece este vorba
Ce sunt cu cărțile astea pe Ce este cu cărțile astea pe de o formă impersonală, fixă: ce-i cu cărțile
masă? masă? astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ăștia pe
masă? Ce-i cu tine?

mă risc să dau un Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca

risc să dau un pronostic...
pronostic... este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și
riști să-l înfrunți pe șef?
te riști să-l înfrunți pe șef? nerecomandate.

Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții.

Alte devieri ortografice. Expresii
Greșit Corect Explicații

Eu am numai trei
Eu am decât trei picioare. Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se
picioare.
Mai lipsește decât Mihai. folosesc numai sau doar, iar în construcții negative se
Mai lipsește doar Mihai.
Am decât 10000 lei. folosește decât.
Nu am decât 10000 lei.

Ne-am văzut doar odată Ne-am văzut doar o dată

O dată este o construcție formată din numeralul o
în ultimul an. în ultimul an.
(una) și substantivul dată („caz, ocazie, situație în
A fost o dată ca A fost odată ca
care se petrece ceva”) și indică o enumerare (o dată,
niciodată... niciodată... (cândva)
de două ori). Odată este adverb, având mai mult
O dată cu Ana, a venit și Odată cu Ana, a venit și
Barbu. Barbu. (concomitent) sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile
Era vesel și o dată s-a Era vesel și odată s-a pentru dată, odată.
întristat. întristat. (deodată)

Se face confuzie între două situații foarte diferite,

între cuvântul numai și un grupaj relativ aleatoriu,
ocazional, nu mai. Numai este un adverb cu funcție
de delimitare, cu același sens ca doar: numai/doar el
a fost invitat (nu și alții); voi sta numai/doar o oră
Numai știu ce să cred. Nu mai știu ce să cred. (nu mai multe). În sintagma nu mai, cele două
Nu mai tu știi ce s-a Numai tu știi ce s-a componente își păstrează autonomia, nu fiind o
întâmplat. întâmplat. simplă negație, iar mai, un element de cu totul altă
natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate
de verb: mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai
știu = am încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla
negație nu știu, mai aduce precizarea, nuanțarea că
înainte am știut.

Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu

mereu, întruna, neîntrerupt), ușor de recunoscut,
deoarece determină un verb. Construcția în continuu
Plouă încontinuu
Plouă în continuu. apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină
(incontinuu).
România este încontinuu un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și
România este în continuu
progres. de caracterul flexibil al cuvântului – în continuu
progres.
progres; în continuă dezvoltare –, dar și de
mobilitatea sintactică: în continuu progres/în progres
continuu.

La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale,

compuse din prepoziția la plus substantivele
maximum/minimum, și determină verbe: s-a enervat
ascultă muzică
ascultă muzică la la maximum; a redus la minimum cheltuielile. Ca
(dată/emisă) la
maxim/minim substantive, ele pot apărea și în alte contexte –
maximum/minimum
maxim de profit cu un Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este
maximum de profit cu un
minimum efort necesar un minimum de efort... Ca adjective, aceste
minim efort
cuvinte au formele maxim/minim și determină diferite
substantive, putând suferi și modificări flexionare:
valoare maximă, eforturi minime.

Deși marcat ca impropriu, sensul de pe al prepoziției

după este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil,
cartea după noptieră cartea de pe noptieră ceea ce ni se pare o eroare (vezi după, sensul I.5).
După cu sensul de pe este un regionalism
nerecomandabil.

Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența

Până număr la trei să Până număr până la trei
primului până determină ezitarea de a-l repeta, dar
plecați de-aici! să plecați de-aici!
este necesar și cel de-al doilea.

În chirie se folosește exact ca în locație: cu „a da” și

„a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei
Stau în chirie pe Calea Stau cu chirie pe Calea chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă,
Moșilor. Moșilor. corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea
sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea
greșită a limbii.
 Titlul Suflete moarte se
referă la faptul că
moșierii ruși plăteau
Titlul Suflete moarte se impozit pentru șerbi care
Verbul a se referi este reflexiv și cere întotdeauna
referă că moșierii ruși muriseră.
prepoziția la. Este incorectă tendința de a-l folosi cu
plăteau impozit pentru Titlul Suflete moarte se
sensul vreau să spun că / vrea să spună că / adică.
șerbi care muriseră. referă la impozitul pe
care moșierii ruși îl
plăteau pentru șerbi care
muriseră.

Există multe argumente pro și contra trecerii, în

1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt (ca și a
eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt
revenirii la folosirea lui â), dar normele curente
impun forma sunt. Forma sânt este greșită oricum!

ânger înger La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește

a hotărâ a hotărî numai î, ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă î
reântregire reîntregire este prima literă din rădăcină (reînnoire, neîntors).
hotărît hotărât Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac
hotărînd hotărând excepție: coborât-coborând etc.

intreprinde, întreprinde,
Toate cuvintele din această familie se scriu (și se
intreprindere, întreprindere,
pronunță) doar cu î, nu cu i.
intreprinzător... întreprinzător...

a înpodobi a împodobi Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești, apare

a înproșca a împroșca consoana -m-, nu -n.- Fac excepție cuvintele compuse
a se înbuiba a se îmbuiba (sânpetru, nonprofit) și cuvintele adoptate în română
a înbiba a îmbiba în forma originală (hornpipe, Istanbul).

În general, în limba română prefixele se scriu lipite

anti-drog antidrog de cuvântul care le urmează și nu se despart prin
ne-respectuos nerespectuos cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale,
răs-poimâine răspoimâine neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă:
anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice etc.

Liniște! Să se audă În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se

Liniște! Să nu se audă musca! audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și
musca! Liniște! Să nu se audă mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se
nici musca! audă absolut nici un zgomot.

Confuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”) și

sfoară, cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit
din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de
comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri,
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară
mai precis, inițial, a da sfară în țară însemna a
semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de
strajă, la altul. De aici, evoluția la a răspândi o veste,
sensul actual.

câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat,
nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are
 niciun efect asupra performanțelor câinelui la
vânătoare...

Undeva este un adverb folosit pentru a indica un loc,

o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui
undeva prin..., undeva
cândva, aproximativ cândva (Proiectul se va finaliza undeva prin
la...
noiembrie) sau în loc de aproximativ, circa (Pentru
proiect s-au alocat undeva la 3.000 de lei).

OP 15 Greseli gramaticale:

1. Folosirea gresita a virgulei - virgula intre subiect si predicat este o greseala de ortografie
care apare des in mod special in textele lungi sau atunci cand scriitorul se concentreaza intens
pe subiectul discutat, insa acest aspect nu face practica mai putin gresita. Virgula are un rol
extrem de important in propozitie, atunci cand este folosita corect. Spre exemplu, apozitiile
cer intotdeauna virgula. Expresii precum "desigur e alegerea ta" sau "cel putin asa ar trebui”
ori „in general se discuta despre probleme de interes national” nu sunt corecte daca lipseste
virgula imediat dupa apozitie. Variantele corecte ale acestor expresii sunt „desigur, e alegerea
ta”, „cel putin, asa ar trebui”, „in general, se discuta despre probleme de interes national”. Mai
cer virgula si verbele la gerunziu la inceput de fraza sau vocativul. Pe de alta parte, exista si
cuvinte care sunt scrise adesea cu virgula in mod incorect. Un astfel de exemplu este „totusi”
care nu cere virgula dar apare des insotit de aceasta.

2. Din si dintre - "din" inlocuieste adesea in mod incorect "dintre". Din punct de vedere
gramatical "din" se foloseste atunci cand este urmat de un substantiv la singular, iar "dintre"
atunci cand este urmat de un substantiv la plural, astfel exprimarea corecta este "unul dintre
colegi" nu "unul din colegi" sau "10% dintre firme" nu "10% din firme".

3. Debut - este un cuvant folosit des in mod special in media, insa conform definitiei sale asa
cum se gaseste intr-un dictionar limba romana, cuvantul este folosit gresit in cele mai multe
cazuri. Conform definitiei, debut inseamna: "inceput, intrare intr-o activitate, intrare intr-o
profesie". Cu toate acestea cuvantul se intalneste adesea in expresii de genul "debutul anului
scolar" sau "debutul sezonului".

4. Locatie - un alt substantiv care creste recent in popularitate este substantivul "locatie", care
conform unui dictionar online inseamna "luare in folosinta pentru un timp determinat si in
anumite conditii, forma de contract de inchiriere, chirie". Conform definitiei sale, acest cuvant
nu poate si nu trebuie sa fie folosit ca sinonim pentru "spatiu" sau "loc" asa cum este des
intalnit in expresii ca "locatia concertului" sau "ne-am dat intalnire la locatie".

5. Comparativul de superioritate - romanii tind sa foloseasca numeroase variante pentru a

exprima comparativul de superioritate, insa nu foarte des pe cea corecta. Auzim expresii
precum "mai bun ca mine", "mai pregatiti ca ei" sau "mai serios de atat", pe cand versiunea
corecta a acestor comparatii se exprima doar cu ajutorul lui "decat" si anume "mai bun decat
mine", "mai pregatiti decat ei", "mai serios decat atat".
6. Decat si doar - vorbind de adverbul "decat", acesta are valoarea morfologica de adverb sau
conjunctie si este prezent intr-un dex online al limbii romane cu definitia de adverb
comparativ de inegalitate si adverb cu sens restrictiv care apare in constructii negative. Pe de
alta parte poate fi un adverb care se foloseste pentru a sublinia restrangerea sau delimitarea
unei actiuni, a unui verb la forma afirmativa. Astfel "decat" si "doar" nu sunt
interschimbabile, "decat" putand fi folosit doar in constructii negative precum "nu mai am
decat 100 lei", iar "doar" in constructii afirmative "mai am doar 100 de lei".

7. Datorita si din cauza - alte doua greseli gramaticale facute des de romani au legatura cu
inlocuirea lui "datorita" cu "din cauza" si viceversa. In general "datorita" este folosit in locul
prepozitiei "din cauza", aceasta din urma fiind tot mai rar intalnita. Diferenta dintre cele doua
este de nuanta si extrem de importanta in context "datorita" are sens pozitiv, iar "din cauza" se
foloseste cu conotatie negativa. Din acest motiv exprimarea "am intarziat datorita traficului"
este gresita, varianta corecta fiind "am intarziat din cauza traficului". Un exemplu al
prepozitiei "datorita" folosite corect este propozitia: "Datorita sprijinului tau, am terminat
proiectul la timp".

8. Pleonasmul "dar totusi" - o structura des intalnita in limba vorbita dar si in scris, "dar
totusi" este in realitate un pleonasm. Consultand un dictionar de limba romana se observa ca
cele doua cuvinte sunt sinonime, iar alaturarea lor rezulta intr-o structura pleonastica.

9. Aceiasi si aceeasi - o greseala gramaticala intalnita in limba scrisa, pronumele si adjectivul

demonstrativ "aceiasi" si "aceeasi" apar adesea unul in locul celuilalt creand confuzii. Aceasta
eroare intalnita frecvent in scris poate fi corectata retinand faptul ca "aceeasi" este o forma de
feminin la singular, iar "aceiasi" este forma de masculin la plural, formele corecte fiind
"aceeasi problema" si "aceiasi angajati".

10. Membri sau membrii - problema i-urilor da mare bataie de cap vorbitorilor de limba
romana, iar substantivul "membru" este unul dintre cele mai elocvente exemple. Este corecta
atat varianta "membri" cat si varianta "membrii" ca plural al substantivului "membru", cu
mentiunea ca diferenta se face la articulare, astfel "membri" este varianta nearticulata, iar
"membrii" este varianta articulata. Astfel, corecte sunt variantele "membrii echipei" si "doi
membri".

11. A sti si tu stii - "a sti" este un alt verb care sufera din cauza confuziei in ceea ce priveste
numarul de i-uri. In cazul verbului "a sti", problema se rezolva singur daca se retine ca
varianta corecta este aceea prezenta in orice dictionar online, respectiv "a sti" cu un singur "i",
iar cel de-al doilea i apare doar la persoana a II-a singular "tu stii asta".

12. A crea si creez - verbul "a crea" induce vorbitorii de limba romana in eroare pentru ca este
neclara regula care dicteaza cand se dubleaza e-ul. Pentru a face acesta regula mai usor de
retinut, atunci cand cuvantul "a crea", in declinarea sa include un z, se dubleaza e-ul, astfel
este corect "creez" si nu "crez". Atunci cand declinarea nu contine z, nu se dubleaza nici e-ul,
astfel este corect "creand" si nu "creeand".

13. Ca si - este o structura folosita adesea in locul lui "ca" in incercarea de a evita cacofonia si
apare in mod special in limba vorbita, inclusiv acolo unde nu evita cacofonii. Aceasta
structura a inceput treptat sa invadeze limba vorbita, forma corecta fiind folosita tot mai rar.
Exprimarile de genul "ca si parinte", "ca si situatie" sunt gresite. Structura "ca si" se foloseste
in mod corect in comparatii, cu sensul de "la fel de", spre exemplu "sunt la fel de entuziasmat
ca si tine".

14. Vizavi - este un alt cuvant care apare intr-un dex online cu sens spatial, dar este folosit in
limba scrisa si vorbita mult prea des si de multe ori in contextul gresit. "Vizavi de restaurant
se afla statia de metrou" este un exemplu de folosire corecta, in context spatial al cuvantului
"vizavi". Pe de alta parte "vizavi de aceasta problema" este o exprimare gresita, in acesta
situatie "vizavi" trebuie inlocuit cu "fata de", "in privinta" sau "in ceea ce priveste".

15. Cratima - este poate una dintre cele mai des intalnite erori gramaticale facute de romani
atunci cand se exprima in scris. Folosirea corecta a cratimei tine de o intelegere aprofundata a
gramaticii limbii romane si nu este intotdeauna asa simpla precum pare, insa este foarte
importanta pentru un text. Cratima poate fi folosita inclusiv pentru o pronuntie mai usoara si
implicit pentru un text mai cursiv. Astfel, desi exprimarea "eleva de a mea" este una corecta,
"eleva de-a mea" este o exprimare mai fluida. Cuvintele "vreun" si "vreo" apar adesea gresite
dintr-un exces de zel in ceea ce priveste cratima: "vre-un" si "vre-o" nu sunt varianta corecte
si nici acceptate in limba romana.

RORI PRIVIND ORTOEPIA ŞI

ORTOGRAFIA UNOR NUMERALE
Adeseori, se comit grave erori în rostirea şi în scrierea unor numerale, din partea unor
vorbitori, fie ei şi titraţi, din mass-media sau din rândul politicienilor şi al parlamentarilor care
apar, în repetate rânduri, pe micul ecran. Este necesară o mai mare atenţie în rostirea şi în
scrierea următoarelor numerale cardinale: şase (nu şease), şapte (nu şeapte), paisprezece (nu
patrusprezece sau paişpe), şaisprezece (nu şasesprezece sau şaişpe), şaptesprezece (nu
şaptisprezece, şapteşpe sau şaptişpe), optsprezece (nu optâsprezece, optisprezece, optâşpe sau
optişpe), nouăsprezece (nu noosprezece sau nooşpe), cincizeci (nu cinzeci), şaizeci (nu
şasezeci).

Greşeli se fac şi în cazul numeralelor cardinale colective. Numeralele amândoi, amândouă au

la genitiv şi dativ formele: amânduror (antepus), amândurora (postpus), nu amândoror sau
amândorora.
Corecte sunt formele: câteşitrei, câteşitrele.
În exprimarea datei, pentru 2 şi numeralele compuse 12, 22, forma corectă, literară, este cea
de feminin: două martie, mai, iunie etc. (nu doi martie, mai iunie), douăsprezece martie,
douăzeci şi două martie (nu doisprezece, douăzeci şi doi martie).
Pentru prima zi a lunii se foloseşte numeralul ordinal întâi, iar toate celelalte zile ale lunii sunt
desemnate prin numerale cardinale: unsprezece martie, cinci mai, treizeci şi unu iulie.
Observăm că la numeralul cardinal compus cu unu, se foloseşte forma de masculin: treizeci şi
unu (nu treizeci şi una) decembrie.
La fel, pentru exprimarea orei, formele literare corecte sunt: ora (orele) douăzeci şi unu, ora
(orele) două, ora (orele) douăsprezece, ora (orele) douăzeci şi două (nu doisprezece, doi,
douăzeci şi doi).
Numerale ordinale: al patrulea (nu al patrălea sau al patrilea), al cincilea (nu al cincelea), a
cincea (nu a cincia), al optulea (nu al optălea, al optâlea, al optelea sau al optilea), al nouălea
(nu al noulea, al noălea), al zecelea (nu al zecilea), al doisprezecelea (nu al douăsprezecelea),
a douăsprezecea (nu a doisprezecea), al douăzecilea (nu al douăzecelea), al cincizecilea (nu al
cinzecelea).
Alte numerale ordinale (formele corecte): al o sutălea, a o suta, al o sută unulea, al două
sutelea, a doua sută, al o mielea, a o mia, al o mie unulea, al două miilea, a două mia, al un
milionulea, a milioana, al două milioanelea, a două milioana, al unu miliardulea, a miliarda, al
două miliardelea, a două miliarda, etc.
Trebuie să avem în vedere şi scrierea corectă a numeralului adverbial o dată.
Este format din două cuvinte: numeralul cardinal o (una) şi substantivul dată, spre deosebire
de adverbul odată, exprimat printr-un singur cuvânt.
Numeralul adverbial o dată înseamnă o singură dată şi se referă la acţiuni ce se repetă, de
aceea apare în enunţuri în care sunt şi alte numerale adverbiale.
Exemplu: O dată, de două ori, de zece ori, de nenumărate ori, am urcat pe dealul Bujoru.
Când este adverb, are sensurile de: odinioară, cândva, deodată, îndată: „A fost odată ca-n
poveşti”.
Când aproximaţia este exprimată prin alăturarea a două numerale cardinale, fără conjuncţie
între ele, numeralele se scriu legate prin cratima: unu-doi, trei-patru, o sută-două.
Exemplu: Autostrada va fi dată în folosinţă în cinci-şase ani.
Se dau enunţurile: Cei cinci sute de lei au fost cheltuiţi. Cele cinci sute de lei au fost cheltuite.
Se pune întrebarea: Care dintre ele este corect? Răspunsul: ambele. Incorect ar fi enunţul:
Cele cinci sute de lei au fost cheltuiţi.
Corecte sunt sintagmele: nevastă de-al doilea (nu de-a doua), celei de-a zecea zile (nu zi),
celei de-a cincizecea aniversări (nu aniversare).
CUM SE SCRIE CORECT - NUMERALELE

Astăzi ne ocupăm de scrierea corectă a numeralelor cardinale. Mai întâi, voi preciza faptul că
în DOOM2 se spune că numeralele de la unu la zece (inclusiv) se scriu cu litere, iar celelalte
se pot scrie atât cu litere cât şi cu cifre.

Astfel, să purcedem:

1/unu, una: Am văzut unu/una, nu doi/două.

2/doi, două
3/trei
4/patru
5/cinci
6/şase
7/şapte
8/opt
9/nouă
10/zece
11/unsprezece
12/doisprezece, douăsprezece: Aici sunt doisprezece băieţi şi douăsprezece fete.
13/treisprezece
14/paisprezece
15/cincisprezece (pronunţat în tempo rapid "cinsprezece")
16/şaisprezece
17/şaptesprezece
18/optsprezece
19/nouăsprezece
20/douăzeci
21/douăzeci şi unu, douăzeci şi una
22/douăzeci şi doi, douăzeci şi două
23/douăzeci şi trei
24/douăzeci şi patru
25/douăzeci şi cinci
26/douăzeci şi şase
27/douăzeci şi şapte
28/douăzeci şi opt
29/douăzeci şi nouă
30/treizeci
40/patruzeci
50/cincizeci (pronunţat în tempo rapid "cinzeci")
60/şaizeci
70/şaptezeci
80/optzeci
90/nouăzeci
100/o sută
101/o sută unu, o sută una
102/o sută doi, o sută două
200/două sute
300/trei sute
400/patru sute
500/cinci sute (pronunţat în tempo rapid "cin sute")
600/şase sute
700/şapte sute
800/opt sute
900/nouă sute
1000/o mie
1001/o mie unu; o mie şi unu, o mie şi una
1002/o mie doi; o mie şi doi, o mie şi două
1100/o mie o sută
1200/o mie două sute
1300/o mie trei sute
1400/o mie patru sute
1500/o mie cinci sute (pronunţat în tempo rapid "o mie cin sute")
1600/o mie şase sute
1700/o mie şapte sute
1800/o mie opt sute
1900/o mie nouă sute
2000/două mii
10000/zece mii

Alte exemple:
1914 - o mie nouă sute paisprezece
1922 - o mie nouă sute douăzeci şi doi/două
763 - şapte sute şaizeci şi trei
24571 - douăzeci şi patru de mii cinci sute şaptezeci şi unu/una