Potrivit noului cod civil rezoluțiunea poate opera pe cale judiciară, când este dispusă de instanță la

cerere, sau poate fi declarată în mod unilateral de partea în favoarea căreia a fost stipulată. În acest din
urmă caz declarația de rezoluțiune va trebui acompaniată de o notificare scrisă a debitorului pus în
întârziere sau care este de drept în întârziere.

În materie de vânzare posibilitatea vânzătorului de a cere rezoluțiunea contractului își are izvorul în
prevederile art. 1724 NCC coroborat cu art. 1549 NCC. În caz de neexecutare a unei obligații
importante ce derivă din contractul de vânzare va putea fi exercitată acțiunea în rezoluțiune atât în ce
privește o obligație principală cât și în ce privește o obligație accesorie. Dacă neexecutarea este de o
însemnătate mică acesta nu va îndreptății creditorul-vânzător la a solicita rezoluțiunea, ci eventual va
putea cere, dacă după împrejurări ea ar fi posibilă, reducerea corespunzătoare a propriilor prestații în
temeiul art. 1551 alin. (2) și (3) NCC.

Din cele statuate se desprind condițiile în care rezoluțiunea poate opera în general, indiferent de
contractul încheiat, condiții îndeplinite și de contractul de vânzare datorită naturii sale.

Astfel, pentru a avea succes și a fi incidentă desființarea retroactivă a contractului prin rezoluțiune este
obligatoriu să fie îndeplinite următoarele cerințe : să existe o neexecutare fără justificare a obligațiilor de
către debitor, neexecutarea să nu fie imputabilă creditorului, neexecutarea să aibă o anumită gravitate
sau însemnătate, debitorul să fi fost pus în întârziere.

După cum obiectul obligaței este sau nu divizibil rezoluțiunea poate fi totală sau parțială, desființând
contractul întru-totul sau doar în parte. Când cumpărătorul achită doar o parte din preț această plată
necorespunzătoare sub aspect cantitativ va putea atrage nu doar rezoluțiunea parțială ci chiar
rezoluțiunea totală a contractului. Obligația de a da o sumă de bani este întotdeauna susceptibilă de a fi
executată prin prestații succesive, având un obiect divizibil, mai puțin atunci când părțile prin acordul lor
au stipulat ca plata se va face integral printr-o unică prestație, atribuindu-i carcacter indivizibil. Dacă
avem în vedere situația unui contract plurilateral , când vanzarea s-a facut mai multor cumpărători și
care nu s-au obligat solidar la plata prețului, neândeplinirea obligației de plată a prețului de către un
singur cumpărător nu va atrage în mod obligatoriu rezoluțiunea vânzării, mai puțin atunci când plata
neexecutată a fost după circumstanțele în care vânzarea s-a încheiat considerată esențială.

Rezoluțiunea vânzării solicitată de vânzător în condițiile anterior enumerate pe motiv de neplată a

prețului va fi respinsă ca neîntemeiată dacă cumpărătorul va proba că neexecutarea obligației nu îi este
imputabilă ci se datorează unui caz fortuit sau de forță majoră.

Neexecutarea nejustificată a obligației de plată a prețului de către cumpărător va da dreptul de a cere

rezoluțiunea vânzătorului, și pe cale de acțiune oblică și succesorilor universali sau cu titlu unversali ai
acestuia, precum și terților care, pe cale de plată, s-au substituit pe cale subrogatorie sau indirectă în
drepturile vânzătorului. De asemenea va fi respinsă acțiunea vânzătorului în rezoluțiune atunci când
neexecutarea obligației de plată îi este imputabilă. Așadar, dacă acțiunea vânzătorului este cea care îl
împiedică pe cumpărător să facă plata, culpa vânzătorului va exclude culpa cumpărătorului și ce cale de
consecință va lipsi de rațiune sancțiunea rezoluțiunii. Motivul este acela că părțile trebuie să respecte cu
titlu imperativ principiul bunei-credințe ce guvernează raporturile contractuale pe întreaga durată de
existență a contractului.
Ca urmare a rezoluțiunii părțile se vor afla în situația anterioară încheierii contractului. Se vor restitui
prestațiile primite în baza vânzării retroactiv desființate și atunci când va fi cazul se vor acorda daune-
interese părții care va proba prejudiciul suferit în urma desfacerii contractului.