Sunteți pe pagina 1din 3

Aspecte fundamentale ale stilului palestrinian

Stilistica reprezintă disciplina care studiază limba în acțiune, dar și modalitatea prin
care vorbitorii se folosesc de graiul lor în anumite împrejurări. Etimologia cuvântului
stilistică provine din termenul francez stilistique, ce are două sensuri diferite:
1. disciplină ce face parte din domeniul lingvisticii, ce studiază, la începutul secolului
XX, stilurile funcționale ale limbii:
2. stilistica studiază expresia scriitorului și ține de știința sau teoria literaturii.1
În prezent, ,,stilistica este disciplina ce se ocupă cu studiul aspectelor legate de stil şi
este îndeobşte aplicată artei în general, sau unei ramuri anume a acesteia. Ansamblul de
concepte şi noţiuni cu caracter general, care îşi dovedesc validitatea sau aplicabilitatea în
oricare dintre domeniile artistice concrete constituie reperele unei teorii generale a stilisticii.
Reflectarea acestora în strânsă legătură cu aspectele distincte ale fiecăruia dintre domeniile
artistice particulare constituie obiectul stilisticilor speciale (literară, muzicală, arhitecto1ică,
etc).”2
Conform autorului Ilie Dumitrașcu, cel care a pus bazele stilisticii este considerat a fi
Tudor Vianu, persoalitate care, în lucrări precum Arta prozatorilor români, Probleme ale
metaforei și alte studii de stilistică, a deschis direcții de cercetare și a creat o școală.3
Stilul reprezintă modalitatea specifică de folosire a unui limbaj. Etimologia cuvântului
derivă de la cuvântul stylus, utilizat pentru ustensila cu care scribul zgâria semen pe tăblițe din
argilă sau ceară. Spiritul acestei accepțiuni primare este prezent și în zilele noastre prin
stilurile caligrafiei: scrierea cursivă, scrierea rotundă etc.4
Începând cu perioada modernă, stilul capătă un alt sens. Acesta diferă de la un creator
la altul, întrucât artistul alege voit cele mai potrivite construcții ale limbajului artei sale pentru
stările sufletești și intențiile sale artistice. Conform autorului Ilie Dumitrașcu, Paul Valéry este
de părere că stilul începe să se afirme la un anumit autor în momentul în care acesta se

1
Ilie Dumitrașcu, Curs de stilistică, p. 2
2
Curs despre Elemente de stilistică muzicală, accesat pe data de 15.11.2017,
http://www.ugsebastian.tripod.com/sitebuildercontent/sitebuilderfiles/stilistica.pdf
3
Ilie Dumitrașcu, Op. cit., p. 2 (Curs de stilistică)
4
Curs despre Elemente de stilistică muzicală, accesat pe data de 15.11.2017,
http://www.ugsebastian.tripod.com/sitebuildercontent/sitebuilderfiles/stilistica.pdf
îndepărtează de normele perioadei respective. Așadar, stilul este, conform esteticienilor o
modalitate particulară a comunicării.5
Întrucât vor fi analizate anumite aspecte ale stilului musical palestrinian, este necesară
definirea stilului musical. Stilul muzical constituie totalitatea elementelor ce caracterizează
creația unui autor, a unei școli sau curent componistic sau a unei epoci (renaștere, baroc,
romantism etc.). Stilul unei epoci este reprezentat de ansamblul particularităților unui grup de
compozitori și la totalitatea mijloacelor de expresie folosite de aceștia într-o anumită perioadă.
Termenul de stil este aplicabil atât în lucrări muzicale, cât și în interpretarea ei.6
Ca în cazul de față, atunci când se analizează creația unui singur compozitor, prin stil
avem în vedere și poziția filosofică, concepția estetică, măiestria artistică, influențe muzicale
preluate, dar și noi elemente ce apar, toate acestea raportate la alți compozitori din același
context.7
Așa încât compozitorul Giovanni Pierluigi da Palestrina a făcut parte din curentul
muzical renascentist, stilul său componistic are elemente commune ale stilului epocii
Renașterii (predomină elemental melodic, care este mai presus de factorul armonic).8
Printre principalele preocupări ale mișcării culturale renascentiste a fost redescoperirea
antichității, ca mod de receptare a culturii greco-romane. Traseul muzicii culte s-a desfășurat
sub atenta supraveghere a bisericii. Două dintre criteriile de compoziție impuse de biserică
erau accesibilitatea muzicii și înțelegerea textelor.9

Giovanni Pierluigi da Palestrina (n. cca. 1525 — d. 1594) este considerat cel mai important compozitor
al Renașterii.
A compus în vastă majoritate muzică sacră, în special compoziții corale pentru liturghia de rit catolic,
numeroase motete și imnuri.
Stilul lui Palestrina a corectat excesele tehnicii imitației[9] care au dus uneori la imposibilitatea înțelegerii
textului în interpretare.
Tehnica contrapunctă a lui Palestrina a stat la baza sistematizării ulterioare a contrapunctului renascentist. 10

5
Ilie Dumitrașcu, Op. cit., p. 3
6
Idem, p. 5
7
Idem, p. p. 5-6, passim
8
Idem, p. 11
9
Ilie Dumitrașcu, Concepte și principii în estetica muzicii, Ed. Lux Libris, Brașov, 2008, p. p. 106 – 107, passim
10
https://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Pierluigi_da_Palestrina