FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

Odata cu desavarsirea procesului de formare a poporului roman si a limbii romane

(secolele VIII-IX), in istoria ce se scria in spatiul carpato-danubiano-pontic incepe o noua
etapa – constituirea statelor medievale romanesti.

 PREMISELE FORMARII STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

Formarea statelor medievale romanesti este, in primul rand, rezultatul actiunii mai multor
factori interni: formarea relatiilor feudale, necesitatea protejarii averii acumulate de diferitele
paturi sociale, a reglementarii relatiilor dintre aceste paturi, a apararii cailor comerciale
internationale care strabateau spatiul romanescu si a centrelor de comert intern (iarmaroace,
asezari orasenesti), a valorificarii economice a noilor terenuri etc.

Premisele interne au fost favorizate de anumite imprejurari externe. Astfel, in perioada care a
urmat dupa invazia tatarilor din 121, a fost lichidata pentru o vreme hegemonia regatului
maghiar la sud si est de Carpati, ceea ce a permis formatiunilor statale romanesti din aceasta
zona sa evolueze spre intarirea propriei organizari interne si extinderea lor teritoriala.

 ETAPELE FORMARII STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

Constituirea statelor medievale romanesti a decurs in cateva etape: unificarea teritoriala,

formarea structurilor sociale, a institutiilor centrale statale de guvernare si obtinerea
independentei, recunoscuta de tarile vecine. Procesul de formare a statelor romanesti si-a gasit
expresie in formula acceptata de istorici despre evolutia societatii romanesti, de la sat la stat.
Aceasta formula explica esenta procesului care a avut la baza consolidarea obstei satesti (in
frunte cu juzi sau cnezi) ca forma initiala de organizare sociala si autoadministrare in perioada
de dupa retragerea legiunilor romane din Dacia.

Interesele comune de aparare si de valorificare a terenurilor agricole serveau drept baza pentru
unirea mai multor obsti in uniuni de obsti, cu o capetenie unica, numita voievod, cnez sau ban.
Necesitatile de aparare in fata incursiunilor razboinice ale migratorilor au dus la aparitia unei
forme mai avansate in comparatie cu uniunile de obsti. Acestea erau voievodatele, cnezatele si
banatele, formatiuni ce intruneau cateva uniuni de obsti. Faptul ca aceste formatiuni erau
preponderent numite in termeni slavi sugereaza faptul ca formarea lor s-a produs in perioada
asimilarii elementului slav la nord de Dunare, in secolele VII-VIII.
 FORMAREA STATULUI MEDIEVAL TARA ROMANEASCA

Formarea statului medieval Tara Romaneasca s-a desfasurat de-a lungul unei perioade istorice,
cunoscand urmatoarele etape:

1. PRIMA ETAPA: a pornit din dreapta Oltului, din nordul Olteniei, in forma unificarii
cnezatelor intr-un voievodat. Litovoi, ce stapanea un cnezat („Tara cnezatului lui Litovoi
voievodul”), si-a intins puterea si asupra altora. La o distanta de aproape trei decenii, in
1272-1275, un urmas al lui Litovoi, purtand acelasi nume, face un pas mai departe,
refuzand suzeranitatea maghiara si opunandu-se cu forta regalitatii. In 1277 are loc o
lupta care se sfarseste cu moartea lui Litovoi si cu caderea in prizonierat a lui Barbat,
fratele sau. In schimbul unei mari sume de bani, el se rascumpara si, datorita puterii pe
care o reprezenta voievodatul, pastreaza stapanirea acestuia.
2. A DOUA ETAPA: a avut loc la inceputul sec. al XIV-lea. Porneste din stanga Oltului, de la
formatiunea prestatala a lui Seneslau. Sapaturile arheologice de la Arges au dezvaluit
existenta unui centru politic care data de la inceputul sec. al XIII-lea, corespunzator
vremii lui Seneslau. In regiunea Campulung Arges existau din vechime asezari
comerciale, in care se desfasura o intensa viata economica. La inceputul sec. al XIV-lea,
izvoarele mentioneaza ca stat organizat Valahia nord-dunareana si numele
conducatorului – „mare voievod” si „domn”. La scurt timp, izvoarele semnaleaza pe
Basarab (fiul lui Tihomir) in fruntea unei formatiuni politice care participa la
confruntarile militare ale vremii.
Cum anume a avut loc unificarea formatiunilor politice, izvoarele nu ne marturisesc.
Ceea ce cunoastem este existenta, la inceputul deceniului al III-lea, sec. al XIV-lea, a
statului Tara Romaneasca. Basarab a fost cel care a unificat cnezatele si voievodatele, a
cuprins si voievodatul lui Litovoi, sudul Moldovei si, in cele din urma, parti din Banatul
de Severin. Capitala noului stat, centrul sau politic si ecleziastic, era la Arges. Basarab a
izbutit sa confere statului muntean un rol in sud-estul Europei, prin aliantele politice
stabilite cu bulgarii impotriva Bizantului.
Situatia politica a noului stat, precum si incercarea de a-si desavarsi formarea prin
unirea Banatului de Severin, l-au adus pe Basarab la conflictul cu Ungaria angevina.
Actiunile politice ale domnului roman constituiau manifestari evidente spre
independenta. Pretentiilor de suzeranitate ale regelui maghiar asupra teritoriilor Tarii
Romanesti li s-a opus politica marelui voievod care a modificat, prin intemeierea
statului, raportul de forte din zona.
Acestea au fost motivele care l-au determinat pe regele Ungariei, Carol Robert,
impreuna cu marii feudali maghiari din Transilvania, sa porneasca razboiul impotriva
 Tarii Romanesti. Campania odata pornita, ostile regelui se indreapta spre Arges, in
pofida propunerilor de pace pe care le face Basarab. La intoarcerea ostilor regale,
romanii le asteapta la un loc intarit, numit, in Cronica pictata de la Viena, posada, si le
infrang (9-12 noiembrie 1330). Biruinta romanilor de la Posada a insemnat castigarea
independentei si incheierea procesului de formare a statului.

SURSE: www.referatele.com
www.istoriaro.3x.ro
REALIZAT DE: Anghel-Andrei Bianca, clasa a XII-a B