ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ŞTIINŢIFICE

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN

BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114

Tel. ++40-234-542411, tel./ fax ++40-234-516345

www.ub.ro; e-mail: stiinteec@ub.ro

PROGRAMUL DE STUDII : CONTABILITATE, AUDIT ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE – IF

SISTEME CONTABILE COMPARATE

Sistemul contabil japonez

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lect.univ.dr. Cristina BREAHNĂ-PRAVĂȚ

Masteranzi:
Popa Mădălin
Călin Vlad

BACĂU

2018
 Cuprins

I. Scurtă introducere în analiza contabilității Japoniei ............ 3

II. Evoluția sistemului contabil în Japonia ............................. 4
III. Organisme de normalizare în Japonia ............................... 5
IV. Profesia contabilă în Japonia............................................. 6
V. Cadrul contabil general ..................................................... 8
VI. Gradul de implementare al IFRS..................................... 10
VII. Tendințe în evoluția contabilității japoneze .................... 11
BIBLIOGRAFIE .................................................................... 13

2
 I. Scurtă introducere în analiza contabilității Japoniei

De-a lungul timpului, istoria a înregistrat importante mutaţii în politica fiscală

realizată de statele lumii, în urma purtării de războaie, a izbucnirii de crize economice, a
dezvoltării infrastructurii, a inaugurării unor măsuri sociale, ecologice sau de altă natură. În
abordarea contabilităţii internaţionale şi a sistemelor contabile comparate, contabilitatea japoneză
constituie un punct de reper foarte important.

În cartea “International Accounting”, Mueller, Gernon și Meek (1994) au clasificat țările

lumii în patru grupe mari, în funcție de particularitățile sistemelor lor contabile, iar Japonia au
plasat-o alături de majoritatea țărilor Europei din grupul Continental. Se pare că, într-adevar, în
ce privește cadrul legal al contabilității, Japonia își merită locul în această grupare, însă dacă
privim din perspectiva rigorilor de prezentare și publicare a informațiilor financiar contabile,
Japonia se apropie mai mult de modelul anglo-saxon, orientat către investitori și decizie.

Era industrializării a debutat în Japonia în 1868, odată cu restaurarea dinastiei Meiji. În

perioada 1890-1899 a apărut primul cod comercial de inspirație franco-germană, orientat către
protejarea intereselor creditorilor și statului, ca principal colector de impozite și taxe. Până la cel
de-al doilea război mondial, economia japoneză a fost controlată de consorții politico-industriale
ce aveau în centru o bancă, numite Zaibatsu.

După al doilea război mondial, Japonia a devenit una dintre marile puteri economice ale
lumii. Bursa de la Tokyo se înscrie printre cele mai importante burse ale lumii, volumul
tranzacțiilor în anul 1994 depășind de trei ori pe cel al bursei londoneze.

Timp de peste 30 de ani, Japonia a fost a doua economie a lumii, dar din anul 2010 a fost
depășită de China, o țară cu o populație de zece ori mai mare.

3
 II. Evoluția sistemului contabil în Japonia

Sistemul contabil japonez a suferit o serie de schimbări semnificative pe parcursul

istoriei. Principalele evenimente realizate se pot clasifica pe ani, astfel:
1890 - a fost adoptat Codul Comercial al Japoniei;
1948 - a fost adoptată o lege privind bursa și valorile mobiliare (“Securities and Exchange
Law”);
- a apărut Legea Contabililor Publici Autorizați (“Certified Public Accountants Law”);
1949 - au fost elaborate Standardele de Contabilitate Financiară pentru Întreprinderi (“Financial
Accounting Standards for Business Entreprises”);
- a fost stabilită ca asociație auto-disciplinară Institutul Japonez al Experților Contabili -
“The Japanese Institute of Certified Public Accountants” (JICPA);
1950 - s-au stabilit regulamente privitoare la terminologia, formele și metodele de elaborare a
sitațiilor financiare, standarde de audit;
1960 - s-a început editarea primei publicații profesioniste de contabilitate a JICPA (Japanese
Institute of Certified Public Accountants);
1963 - au devenit subiect de audit situațiile financiare ale companiilor ale căror acțiuni au fost
tranzacționate over-the-counter (în alte condiții decât pe bursă);
1965 - au fost luate măsuri pentru prevenirea sitațiilor financiare frauduloase;
1967 - s-a înființat prima corporație de audit, în conformitate cu Legea Contabililor Publici
Autorizați;
1971 - au fost emise standarde de contabiliate pentru școli private;
2003 - a fost modificată Legea Contabililor Publici Autorizați.

Japonia are un sistem triunghiular de reglementare a contabilității și raportării financiare.

Cele trei legi de bază sunt: Codul comercial, Legea bursei și Legea fiscală, pe lângă care se mai
aplică o serie de reglementări auxiliare.

4
 Raportul de influență între cele trei reglementări menționate tinde să se schimbe de la an
la an în favoarea FSA și în defavoarea Ministerului de Justiție, lucru care reorientează abordarea
contabilității de la o perspectivă legalistă, la una economică.

III. Organisme de normalizare în Japonia

În Japonia funcționează mai multe societăți academice de contabiliate. Printre cele mai
importante se numără:

1. JAA, 1937, Asociația Japoneză de Contabilitate;

2. JCAA, 1975, Asociația Japoneză de Contabilitate a Costurilor;

3. Japan Audity Association, 1978, Asociația Japoneză de Audit;

4. Japan Accounting History Association, 1982, Asociația Japoneză de Istorie a

Contabilității;

5. Japan Association of Business Analists, Asociația Japoneză a Analiștilor din Afaceri;

6. Japanese Association for International Accounting Studies, 1984, Asociația Japoneză

pentru Studii Internaționale de Contabilitate;

7. Japanese Bookkeeping Association, 1985, Asociația Contabilității Japoneze;

8. The Japan Society for Social Science of Accounting, 1986, Societatea Japoneză pentru
Contabilitate Socială;

9. Japan Corporate Social Accounting and Reporting Association, 1988, Asociația Japoneză
de Contabiltate Socială și Raportare;

10. Association of Accounting in Mathematics, 1988, Asociația Contabililor în Matematici;

5
 11. Association of International Studies for Public Sector Accounting, Asociația pentru
Studii Internaționale pentru Sectorul Contabil Public;

12. Japan Tax Accounting Association, Asociația Japoneză de Contabilitate a Impozitelor.

Corpul de consiliere a Agenției pentru servicii financiare - Business Accounting Council

- BAC - este organismul japonez de normalizare a contabilității. El este apropiat, prin analogie,
de Consiliul Național al Contabilității (CNC) din Franța, deoarece cei mai mulți din membrii săi
sunt personalități guvernamentale.

Ca răspuns al diferitelor cereri ale Ministerului de Finanțe, BAC pregătește standardele

contabile, recunoscute sub numele de “Business Accounting Principles”. Toate companiile
japoneze care cad sub incidența Legii bursiere trebuie să respecte aceste standarde.

Pe 26 iulie 2001, prin efortul conjugat al zece instituții leader în sectorul privat al
economiei, inclusiv JICPA, s-a înființat Fundația pentru standarde de contabilitate (FASF -
Financial Accounting Standards Foundation).

ASBJ (Accounting Standard Board in Japan) a fost organizat sub auspiciile FASF ca o
entitate privată independentă, menită să pună bazele unor standarde în domeniul contabilității și
să elaboreze ghiduri pentru aplicarea acestora.

IV. Profesia contabilă în Japonia

Profesia contabilă japoneză a exercitat o influență relativ scăzută asupra modului de

raportare financiară, prin comparație cu administrația japoneză sau cu profesia țărilor anglo-
saxone. “Institutul japonez al experților contabili” (the Japanese Institute of Certified Public
Accountants: JICPA) a fost constituit în 1949 ca asociație independentă, iar în 1966 a fost

6
aprobat prin lege (Certified Public Accountants Law) și numără peste 21.400 membri (15.500
seniori, 5.750 juniori și 156 firme de audit).

Organismul profesiei (JICPA) emite recomandări pe probleme contabile, care tind, însă,
să se limiteze la chestiuni mărunte. Aspectele semnificative sunt acoperite de principiile
contabile emise de BAC.

Având ca principal obiectiv supravegherea profesiei contabile în ansamblu și menținerea

unui înalt nivel de etică și profesionalism, JICPA este implicată în diverse alte activități, precum:

❏ Controlul calității misiunilor de audit luate de membri ai corpului de experți, inclusiv

verificarea calității activităților desfășurate de firme;

❏ Asigurarea educației profesionale continue, inclusiv organizarea cursurilor pentru experții

juniori;

❏ Participarea activă alături de Business Accounting Council la elaborarea de standarde de

contabilitate și audit;

❏ Cooperarea cu alte organisme profesionale;

❏ Participarea activă la organizații internaționale. JICPA este membru fondator al IFAC

(International Financial Accounting Committee), IASB (International Accounting
Standards Board) și CAPA (Confederation of Asian and Pacific Accountants) și unul
dintre cei mai importanți membri ai IAASB (International Auditing and Assurance
Standards Board).

Pe lângă acest organism al profesiei contabile, în Japonia mai funcționează și o Federație

a consilierilor fiscali, care reunește reprezentanții unei alte profesii. Serviciile prestate țin de
consultanță financiar-fiscală sau de afaceri, evidență contabilă, întocmirea de situații financiare
sau consultanță în domenii fiscale specifice (cum ar fi impozitarea moștenirilor).

După 1996, profesia contabilă poate fi exercitată de societăți de audit (Kansa Hajin)
cuprinzând minimum cinci asociați, toți experți contabili. Asociații sunt în mod nedefinit și
solidari responsabili. Foarte puțini titulari ai diplomei lucrează în afara profesiei.

7
 V. Cadrul contabil general

Principiile contabile general admise în Japonia (Japanese GAAP) cuprind Principiile

contabile emise de BAC (Business Accounting Council), Standardele de contabilitate publicate
de ASBJ (Accounting Standard Board in Japan) și Ghidurile practice întocmite de JICPA,
organismul profesional al acestei țări.
Principiile contabile reprezintă un set de reguli ce cuprinde un număr de șapte principii
generale, care acoperă fiecare aspect al contabilității și raportării în domeniu:
❏ valoarea justă;
❏ ținerea registrelor;
❏ distincția dintre capital și profit;
❏ imaginea fidelă;
❏ permanența sau continuarea aplicării metodelor;
❏ consistența;
❏ conservatorismul.

Principiul materialității apare în Notele suplimentare la Principiile generale pentru

întreprinderi și nu este inclus în setul de bază. Oricum, el este la fel de important ca și celelalte
șapte principii generale.
Principiul valorii juste este cel mai important dintre principiile generale pentru
întreprinderi. Conform acestuia, o întreprindere trebuie să asigure imaginea fidelă a condițiilor
sale financiare și a rezultatelor operațiunilor în care este implicată.
Principiul ținerii registrelor specifică faptul că o întreprindere trebuie să-și țină registrele
de contabilitate într-o ordine foarte strictă. În plus, deși nu se specifică în mod direct, acest
principiu presupune că toate tratamentele contabile realizate de întreprindere trebuie să fie foarte
stricte. În acest context, principiul ținerii registrelor implică aceeași filozofie ca și principiul
valorii juste.
Principiul distincției dintre capital și profit se referă în principal la distincția dintre
surprusul de capital și cel de profit. În Japonia, accentul cade pe repartizarea profitului către
acționari și autorități. Din punctul de vedere al determinării venitului ce urmează a se distribui,

8
distincția care trebuie făcută se referă, în special, la capitalul nerepartizabil și profitul ce se
distribuie.
Principiul imaginii fidele stipulează că o întreprindere trebuie să prezinte în mod clar
condițiile sale financiare și rezultatele operațiunilor pe care le întreprinde, astfel încât
informațiile să nu îi inducă în eroare pe utilizatori. Acest principiu se aplică situațiilor financiare
ale întreprinderii în ansamblul lor, dar și notelor explicative. În legătură cu acest principiu,
dezvăluirile cu privire la celelalte principii contabile și balanța de verificare finală sunt absolut
necesare, utilizatorii finali putând înțelege mai bine condițiile financiare și rezultatele obținute de
întreprinderea în cauză.
Principiul continuității impune ca o întreprindere să nu-și schimbe politicile sale
contabile fără a avea motive justificate. Dacă ea își schimbă politicile, trebuie comunicate
motivele care au dus la o astfel de modificare.
Principiul conservatorismului, cunoscut și sub denumirea de principiul prudenței,
solicită ca întreprinderea să realizeze modificări contabile prudente și să estimeze momentele în
care evenimente viitoare vor avea impact negativ asupra situației sale financiare. Pe de altă parte,
principiul interzice estimările prea prudente.
În Japonia, o întreprindere adesea pregătește mai multe seturi de comunicate financiare,
dedicate anumitor scopuri, incluzând aici informarea acționarilor, extinderea și rambursarea
creditelor, plata taxelor. Principiul consistenței solicită ca o întreprindere să dispună de un set de
comunicate pentru fiecare scop în parte și să nu deformeze în nici un fel datele obținute din
contabilitate în scopuri manageriale.
Principiul pragului de semnificație a fost emis înainte de principiile anterioare. În
Notele suplimentare la Principiile generale pentru întreprinderile de afaceri. El solicită ca o
întreprindere să facă judecăți cu privire la cosurile sau veniturile implicate de o schimbare de
metodă contabilă. Standardele contabile nu trebuie să se aplice elementelor necorporale. Acest
principiu nu este contradictoriu celui al ținerii registrelor sau imaginii fidele, deoarece el
urmărește să atingă scopul unor situații financiare eficiente, acesta fiind și finalitatea celor două
principii menționate.

9
 VI. Gradul de implementare al IFRS
Diferențe între Sistemul contabil japonez și standardele IFRS

Prezentarea veniturilor și cheltuielilor extraordinare în situațiile financiare anuale:

❏ conform JGAAP, elementele legate de veniturile și cheltuielile extraordinare sunt
prezentate în funcție de natura acestora;
❏ conform IFRS, nici un element de profit sau pierdere nu trebuie prezentat în situațiile
financiare ca element (venit sau cheltuială) extraordinar.

Recunoașterea datoriilor contingene:

❏ JGAAP: datoriile contingente sunt recunoscute în contabilitate atunci când ele sunt
cheltuieli sau pierderi în anumite condiții prevăzute a se întâmpla după o achiziție și
probabilitatea apariției este reflectată în măsura importanței acesteia;
❏ IFRS: datoriile contingente, care sunt datorii provenite din evenimente trecute, sunt
recunoscute indiferent de probabilitatea ieșirii unor resurse economice, care apar atunci
când valoarea justă poate fi evaluată în mod credibil.

Amortizarea fondului comercial:

❏ JGAAP: Fondul comercial este recunoscut ca activ și este amortizat pe o bază
sistematică, pe o perioadă de 20 de ani sau mai puțin;
❏ IFRS: Fondul comercial nu se amortizează.

În august 2007, Consiliul pentru standarde de contabilitate din Japonia și IASB și-au
anunțat acordul de a accelera procesul de convergență prin eliminarea diferențelor majore dintre
GAAP ale Japoniei și IFRS până în 2008 și a celor rămase, până la sfârșitul lui 2011. Autoritățile
japoneze nu au impus obligația reconcilierii pentru emitenții comunitari care își întocmesc
situațiile financiare în conformitate cu IFRS. Prin urmare, s-a considerat necesar ca, începând cu
data de 1 ianuarie 2009, să se considere că GAAP ale Japoniei sunt echivalente cu IFRS
adoptate.

10
 VII. Tendințe în evoluția contabilității japoneze

Ultimii ani au adus schimbări de anvergură la nivelul sistemului contabil japonez. În

2001 s-au pus bazele unui organism privat care să creeze un cadru conceptual și să emită
standarde de contabilitate. Începând cu anul fiscal 2002, multe dintre caracteristicile tradiționale
ale contabilității au fost abandonate, în ideea orientării către modelul contabil internațional.

Sintetizând trăsăturile contabilității japoneze, Christopher Nobes ajunge la următoarele

concluzii:
❏ Influența trăsăturilor germane se manifestă prin:
- controlul guvernamental;
- caracterul inaccesibil al conturilor;
- formate uniforme pentru situațiile financiare;
- predominanța regulilor fiscale;
- aplicarea cu strictețe a costurilor istorice;
- forma juridică predomină realitatea;
- rezerva legală (25%), etc.

❏ Influența trăsăturilor americane se manifestă prin:

- reguli speciale pentru companiile cotate;
- prezența unor formate americane;
- informații privind fluxurile de trezorerie;
- amortizarea fondului comercial;
- metoda aleasă în contabilitate pentru evaluare stocurilor trebuie să fie aceeași cu cea
aleasă pentru impozitare (sunt acceptate toate metodele de evaluare, dar, contrar politicii
americane, cea mai utilizată este CMP);
- utilizarea terminologiei contabile americane;
- publicarea “câștigului de acțiune”.

11
❏ Trăsăturile proprii se referă la:
- utilizarea cursurilor de schimb istorice pentru anumite elemente monetare;
- exprimarea situațiilor financiare în procente;
- forma specială de “audit statutar” (Statutory audit).

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Neculai, T., Emil, H., Mirela-Cristina, M. Contabilitate internațională, Editura Tipo

Moldova, Iași, 2010

2. Ernst & Young Comparație între sistemul contabil japonez și

standardele IFRS, English version 3.0

3. PricewaterhouseCoopers Asemănări și deosebiri - o comparație între

IFRS și JGAAP

4. *** http://www.hp.jicpa.or.jp/english/

5. *** http://eur-lex.europa.eu/homepage.html

6. *** http://economie.hotnews.ro/stiri-
finante_banci-8391566-economia-japoniei-
cifre-1970-2010.htm

13