Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

FACULTATEA DE ENERGETICĂ
060042 Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 313, sector 6

Proiect Impactul utilizării energiei asupra

mediului

Câmpul Electromagnetic. Efecte asupra

sănătății

Studenți: Crivățu Florin Mădălin

Gîrju Bianca Georgiana

1
 Cuprins

1) Introducere………………………………………………………………. 3

2) Undele electromagnetice…………………………………………………4

3) Radiațiile electromagnetice neionizante din banda microunde și

radiofrecvență……………………………………………………………8

4) Surse de microunde și radiofrecvență…………………………………10

5) Recomandarea europeană……………………………………………...13

6) Valori limită de expunere și valori de declanșare a acțiunii pentru

câmpurile electromagnetice……………………………………………14

7) Efectele câmpurilor electromagnetice asupra sănătății populației….18

8) Bibliografie……………………………………………………………...21

2
 Preocuparea constantă pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru utilizarea unor
tehnologii industriale performante a determinat, la sfârşitul secolului XX, explozia numărului de
surse de radiaţii electromagnetice neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă (cosmice şi
industriale) concomitent cu creşterea interesului populaţiei şi al specialiştilor pentru evaluarea
riscurilor pentru sănătate.

În acest context este lesne de înţeles preocuparea atât a cercetătorilor, cât şi a populaţiei cu
privire la identificarea şi evaluarea riscurilor pentru sănătate.

În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi la art. 12 alin. (1) din Legea nr.
319/2006, angajatorul trebuie să evalueze şi dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze nivelurile
câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii. Riscurile generate de expunerea la câmpuri
electromagnetice trebuie să fie eliminate sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi
de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă.

În contextul existenţei incertitudinii ştiinţifice privind efectele expunerii la câmpuri

electromagnetice, se recomandă adoptarea principiului de precauţie prin implementarea unor măsuri
administrative, informarea şi formarea populaţiei, mai ales a persoanelor cu risc de expunere la surse şi nu
în ultimul rând susţinere din partea factorilor de decizie cu privire la dezvoltarea unei logistici adecvate
de monitorizare a câmpurilor elecromagnetice şi a efectelor acestora pe termen lung.

1. Introducere
Undele electromagnetice sunt unde transversale care au componentă magnetică şi o componentă
electrică, vectorii electric şi magnetic fiind perpendiculari unul pe celălalt şi pe direcţia de propagare. Din
punct de vedere al caracteristicilor ondulatorii spectrul radiaţiilor electromagnetice se întinde de la undele
radio lungi caracterizate prin frecvenţe mici şi lungimi de undă mari (km) până la razele de mare energie,
de frecvenţe mari şi lungimi de undă mici .

În spectrul radiaţiilor electromagnetice, numai radiaţiile x şi Γ îndeplinesc condiţia ca lungimea

de undă să fie mai mică de 100 nm, deci numai acestea pot produce ionizări ale principalilor atomi din
componenţa materiei vii. De aceea, radiaţiile x şi γ se numesc radiaţii ionizante.

Radiaţiile cu lungimea de undă mai mică de 100 nm, începând cu UV (radiaţii ultraviolete) cele
cu (100-190 nm) şi mergând spre undele radio lungi suntradiaţii neionizante. Radiaţiile neionizante se
întind de la spectrul vizibil până la cele de foarte joasă frecvenţă (ELF- Extremely Low Frequency),
undele produse de staţiile de bază a telefoniei mobile sunt radiaţii neionizante.

Principalele surse de câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţa sunt antenele care emit

programele radio şi de televiziune, antenele de telefonie mobilă, antenele de comunicaţii (armata, trafic

3
aerian, poliţie, pompieri sau de serviciile de urgenţă), aparatele de telefonie mobilă, instalaţiile de
supraveghere a circulaţiei, cuptoarele cu microunde, antenele telefoanelor fixe fără fir, sistemele de
securitate şi multe altele. Monitorul calculatorului, de tip CRT este o sursă de radiaţii de unde
electromagnetice provenite de la tubul catodic, iar cele mai periculoase sunt radiaţiile cu frecvenţa extrem
de joasă. Celulele expuse indelung la acest tip de radiaţii sufera disfuncţii şi in plus pot apărea dereglări
de metabolism.

2. Undele electromagnetice
Câmpul electric și câmpul magnetic sunt două aspecte ale unei forme de existență a materiei, care
se numește câmp electromagnetic. Faptul că un flux magnetic variabil prin aria care este marginită de o
spiră conductoare produce, în acea spiră, o tensiune electromotoare de inducție, arată ca un câmp
magnetic variabil ce creează un câmp electric. Rezultatul poate fi generalizat în sensul ca oriunde, în
spațiu, există un câmp magnetic variabil în timp, ia naștere un câmp electric. De asemenea o inducție
electrică variabilă dă naștere unui câmp magnetic (principiul teoriei electromagnetice stabilit de
fizicianul James Clark Maxwell în anul 1864). Câmpul electric și câmpul magnetic sunt, deci, în
interconexiune, condiționându-se reciproc. [2]

Câmpul electromagnetic este un câmp rotațional și se propagă în spațiu sub formă de unde
electromagnetice cu o viteză care depinde de permitivitatea și permeabilitatea mediului considerat.
Frecvența undelor obținute este egală cu frecvența cu care se deplasează electronii. Cu cât mai mare este
frecvența, cu atât mai multă energie este transportată în același interval de timp. Analog cu ceea ce se
petrece în cadrul undelor elastice, poate fi definită o mărime numită lungime de undă a undelor
electromagnetice, și care este egală cu distanța cu care se propagă câmpul electromagnetic în timpul unei
perioade de oscilatie a dipolului. Lungimile de undă ale undelor electromagnetice variază într-un interval
foarte larg. Astfel, în telecomunicații se folosesc unde electromagnetice ale căror lungimi de undă ajung
la mai multe mii de metri, pe când lungimile de undă ale radiațiilor gama emise de unele elemente
radioactive au valori de ordinul 10 m.

Undele electromagnetice se propagă în aer cu viteza luminii (299.792,458 km/s), aproximativ

egală cu viteza lor de propagare în vid. Conform acestei teorii, emise de J. C. Maxwell în 1865, lumina și
radiațiile asemănătoare (radiațiile infraroșii, ultraviolete, etc.) sunt tot de natură electromagnetică, diferind
între ele prin lungimile de undă. Informația se recepționează la distanța prin radio, televiziune, telefonie
mobilă. Purtătorii informației sunt undele electromagnetice de frecvență ridicată, modulate pe undele de
joasă frecvență care conțin informația. Undele electromagnetice emise de antenele de emisie se refractă,
se difractă, interferează și sunt atenuate până ajung la antena receptorului.

4
Fig.1. Spectrul electromagnetic (17)

5
 Fig.2. Tipuri de surse in functie de frecventa de emisie (18)

Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul lungimii de undă în câteva
domenii, de la frecvenţele joase spre cele înalte: radiaţiile (undele) radio; microunde; radiaţii hertziene;
radiaţii infraroşii; radiaţii luminoase; radiaţii ultraviolet; radiaţii X (Röntgen); radiaţii "γ" (gamma) (fig.1,
2.)

2.1.Tipuri de unde
Undele radio - se folosesc şi pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru comunicaţii
prin satelit şi telefonie mobilă.

Microundele sunt folosite atât în comunicaţii cât şi la sursele cu incalzire directa de exemplu în
cuptorul cu microunde, care se bazează pe absorbţia relativ puternică a radiaţiilor de această frecvenţă în
apă şi materiile vegetale şi animale.

Undele milimetrice se folosesc în astronomie.

Undele terahertzieneau început abia de curând să fie cercetate şi folosite în aplicaţii practice.

Radiaţia (lumina) infraroşie este foarte utilă în analize fizico-chimice prin spectroscopie. De
asemenea ea se mai utilizează pentru transmiterea de date fără fir dar la distanţe mici, aşa cum este cazul
la aproape toate telecomenzile pentru televizoare şi alte aparate casnice.

6
 Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde electromagnetice. Radiaţia
(lumina) ultravioletă este responsabilă pentru bronzarea pielii.

Razele X (sau Röntgen) sunt folosite de multă vreme în medicină pentru vizualizarea organelor
interne.

Razele gamma se produc în special în urma reacţiilor nucleare. [2,5]

2.1.1.Undele hertziene (unde lungi, medii, scurte, ultrascurte, microunde) sunt emise de oscilațiile
electronilor din antenele emițătoare folosite în sistemele de radiocomunicații și microunde (televiziune,
radar). Radarul folosit pentru determinarea vitezei autovehiculelor se bazează pe faptul că frecvența
oscilațiilor recepționate de observator este mai mare dacă sursa se aproprie de el și mai mică dacă sursa se
departează. Sursa care emite trenuri de unde electromagnetice este plasată în mașina poliției, staționată la
marginea șoselei. Unda reflectată de autovehicul care se aproprie este receptionată ca o undă emisă de o
sursa mobilă, cu frecvența marită. Unda recepționată este compusă cu o undă cu frecvență constantă
pentru apariția fenomenului de bătăi, și prin măsurarea schimbării frecvenței cu ajutorul bătăilor, se
determină viteza autovehiculului care trece prin dreptul radarului.

2.1.2.Radiațiile infraroșii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind și una din
cele trei categorii în care sunt împărțite radiațiile solare (radiațiile infraroșii, lumina vizibilă și radiațiile
ultraviolete). Ele se obțin prin oscilațiile moleculelor, atomilor și ionilor, iar amplitudinile lor depind de
temperatura corpurilor și de tranzițiile electronilor către învelișurile interioare ale atomilor, cu nivele
energetice inferioare.Sunt puternic absorbite de apă sau de alte substante, inclusiv de corpul uman și
produc încălzirea acestora. Radiațiile sunt folosite în diferite procese de încălzire și uscare, în construirea
detectoarelor cu lumină infraroșie, pentru reținerea pozelor pe filme sensibile la lumina infraroșie, la
fotocopiatori termici.

2.1.3.Radiațiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare, stele, lămpi cu
filamente incandescente a căror temperatură poate atinge (2000 – 3000)˚C, tuburi cu descărcări de gaze,
arcuri electrice. Emisia luminii se obține în urma tranzițiilor electronilor pe nivele energetice inferioare
atomilor.

2.1.4.Radiațiile ultraviolete sunt emise de soare, stele, corpuri încălzite puternic și vaporii de
mercur din tuburi de sticlă specială de cuarț (care nu absoarbe acest tip de radiații). Radiațiile conținute în
lumina solară se absorb în mare parte în stratul superior al atmosferei (stratul de ozon). Cu cât altitudinea
crește, cu atât cresc radiațiile ultraviolete. Acestea duc la schimbări la nivelul pielii: pigmentare, ardere,
cancer. Lumina ultravioleta ajută la formarea vitaminei D și omoară bacteriile. Este de asemenea utilă în
dermatologie, la iluminatul fluorescent și la instalații de numerotare în industrie. Radiațiile se obțin în
urma tranzițiilor electronilor de pe nivele cu energii mari pe nivele cu energii mici.

7
 2.1.5.Radiațiile X sunt emise de tuburi speciale, numite Roentgen, în care sunt accelerați, în
câmpuri electrice intense, electroni, astfel încât aceștia pătrund în interiorul învelișurilor electronice ale
atomilor anodului sau gazului din tub și smulg electroni din straturile de lângă nuclee. În urma frânării
acestor electroni și în urma tranzițiilor ulterioare ale electronilor de pe nivele cu energii mici (straturile
K,L).

Au frecvențe mari și sunt folosite pentru realizarea radiografiilor medicale, deoarece sunt
absorbite diferit de mușchi și oase și impresionează plăcile fotografice. Radiațiile sunt folosite și în
scopuri terapeutice, deoarece ajută la combaterea dezvoltării țesuturilor celulare bolnave. Produc
fluorescența unor substante. Radiațiile Roentgen sunt utile și în descoperirea falsurilor în arta.

2.1.6.Radațiile cosmice și radiațiile γ sunt emise în procesele de dezintegrare nucleară și în

reacțiile nucleare din soare, stele (acestea sunt absorbite de atmosferă) și în reactoarele nucleare terestre.
Sunt cele mai penetrante, având frecvențe și energiile cele mai mari. Sunt folosite în defectoscopie, pentru
sterilizare și în medicină (tratarea cancerului).

3. Radiaţiile electromagnetice neionizante din banda microunde şi

radiofrecvenţă
Acestea sunt radiaţii cu frecvenţa cuprinsă între 3 kHz şi 300 GHz (lungimea de undă între 100
km şi respectiv 1mm) a căror energie nu determină ionizarea materiei (chiar pentru radiaţiile de 300 GHz
energia este de 3 ori mai mică decât cea necesară pentru ionizarea materiei).

Un câmp electromagnetic (radiaţie sau undă electromagnetică) este format dintr-un câmp electric
(E) şi un câmp magnetic (H), perpendiculare între ele şi perpendiculare pe direcţia de propagare care
oscilează sinusoidal între valorile pozitive şi cele negative cu o frecvenţă f.

Distanţa dintre două valori maxime pozitive (sau negative) se numeşte lungime de undă ( λ),
mărime invers proporţională cu frecvenţa f.

Câmpul poate fi împărţit în două componente principale: componenta reactivă şi cea radiativă.

a) Componenta reactivă se referă la energia înmagazinată în regiunea din apropierea sursei şi

este responsabilă de efectele asupra omului. Această regiune se găseşte în jurul sursei, până la o distanţă
de aproximativ 1/6m~2m şi se mai numeşte şi regiunea câmpului apropiat. Măsurătorile în câmp apropiat
sunt dificile, deoarece chiar introducerea sondei pentru măsurare poate modifica substanţial câmpul.

b) Componenta radiativă se găseşte la distanţe mai mari de o lungime de undă, această regiune
numindu-se şi regiune a câmpului îndepărtat, în care unda electromagnetică poate fi descrisă ca o undă
plană, raportul dintre intensitatea câmpului electric şi cea a câmpului magnetic fiind constant. Această
caracteristică este importantă, deoarece face suficientă măsurarea unei singure componente a câmpului,

8
cea electrică sau cea magnetică. Între cele două regiuni mai există o zonă de tranziţie, în care predomină
componenta radiativă.

Deoarece lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa, aceste regiuni variază
considerabil, de la 1mm la 100 km în banda de radiofrecvenţă (RF).

De exemplu, pentru frecvenţe mai mari de 300 MHz (<1m) expunerea populaţiei are loc în
regiunea câmpului îndepărtat, exceptând situaţia în care persoana se apropie la o distanţă mai mică de un
metru (1m) de sursă.

Câmpurile electromagnetice pot fi modulate în amplitudine sau frecvenţă.

Un mod de transmitere a semnalelor RF este cel prin pulsuri, de exemplu în aplicaţiile radar.
Pulsurile radar durează un timp foarte scurt comparativ cu intervalul dintre pulsuri, astfel că puterea
medie emisă este mult mai mică decât puterea de vârf.

Puterea câmpului electric sau magnetic este exprimată sub forma valorii de vârf (pozitive sau
negative) sau sub formă RMS (rădăcina pătrată din media pătratelor puterilor).

Densitatea de putere (se măsoară în watt/ m2 ) reprezintă produsul dintre intensitatea câmpului
electric şi a câmpului magnetic (puterea undei) raportat la suprafaţa prin care se propagă unda.

Pentru evaluarea expunerii la frecvenţe mai mici de 100 kHz se recomandă utilizarea intensităţii
câmpului electric din ţesuturi deoarece această mărime fizică se corelează cu efectele biologice şi este la
rândul ei corelată cu densitatea de curent.

Pentru frecvenţe mai mari se utilizează rata de absorbţie specifică a energiei SAR (Specific
Absorbtion Rate) care se corelează cu pătratul intensităţii câmpului electric din ţesut.

SAR este rata cu care energia undei este absorbită într-un ţesut de masă m şi se măsoară în watt
/kg (W/kg). Această mărime fizică variază punctual în corp, deoarece câmpul electric se modifică odată
cu poziţia corpului, iar conductivitatea ţesuturilor este diferită.

Pentru evaluarea expunerii la radiaţiile electromagnetice (EMF) neionizante din banda microunde
şi radiofrecvenţă, literatura de specialitate recomandă două tipuri de abordări:

1. măsurarea puterii sau a altor caracteristici ale câmpurilor electromagnetice (intensitatea

câmpului electric sau magnetic) în condiţii standardizate de laborator sau în condiţii
variabile de teren;

9
 2. deoarece caracteristicile câmpurilor electromagnetice depind sensibil de prezenţa omului
în aproprierea surselor de radiaţii se recomandă evaluarea expunerii prin dozimetrie
computaţională sau prin dozimetrie bazată pe fantome.

Ultimul tip de dozimetrie se bazează pe caracteristicile câmpului măsurat şi pe un model

anatomic.

Avantajul principal al acestui tip de dozimetrie îl reprezintă posibilitatea măsurării puterii

câmpului electric şi magnetic din interiorul corpului într-o situaţie dată, dezavantajul major fiind
reprezentat de dificultăţile de calculare ale puterii câmpului electromagnetic în timpul numeroaselor
mişcări ale corpului uman. [3]

4. Surse de microunde şi radiofrecvenţă

a) Echipamentele de telecomunicaţii (antenele) folosite în domeniul comunicaţiilor genereaza
câmpuri care acoperă întreg spectrul electromagnetic. La frecvenţe joase, structurile sunt masive, cu
piloni suport cu înălţimi de (200 – 250) m. În zona pilonilor, câmpul poate să fie de sute de Volt/m,
câmpul magnetic în apropierea antenelor de (2 – 15) Amperi / m, iar lângă piloni de 0,2 Amperi /m.

b) Echipamente cu folosire manuală (hand set)

În această categorie intră telefoanele mobile, telefoanele fără fir, echipamente pentru comunicaţii de
urgenţă (TETRA) şi echipamentele profesionale – walkie-talkies. Dispozitive noi care pot fi incluse în
această categorie sunt laptop-urile şi palmtop-urile cu antenă, care poate fi integrată în aparat sau este
vizibilă la suprafaţa acestuia. Puterea de emisie a acestor echipamente este de la câţiva miliwatt, pentru
telefoanele wireless, la câţiva watt, pentru walkie-talkies, iar banda de frecvenţă se întinde de la 30 MHz
la 5 GHz. Frecvenţele la care operează telefonia mobilă în România sunt (450, 900 şi 1800) MHz.

Noile telefoane mobile (sau telefoanele fără fir) sunt proiectate să funcţioneze la puteri mult mai
mici decât echipamentele industriale, dar riscul pentru sănătate ar putea să apară datorită distanţei foarte
mici faţă de corp, ex: 2 cm (în această situaţie puterea câmpului din interiorul corpului nu poate fi prezisă
doar pe baza măsurării puterii câmpului electromagnetic din exteriorul corpului). [3, 13]

c) TETRA (Terrestrial Trunked Radio) este un sistem radio digital de urgenţă introdus din
1997 şi care operează la frecvenţe de 400 MHz. [13]

d) Bluetooth este o tehnică pentru conectarea dispozitivelor mobile (computer, mouse, telefon
mobil etc) folosind sistemul radio, în loc de fire. Sistemul operează la 2,45 GHz, cu 1 miliwatt putere de
vârf şi permite folosirea aparatului pe o rază de 10 m. Puterea de emisie mică duce la expuneri mici, sub

10
limitele recomandate de ICNIRP 1998 (Comisia Internaţională pentru protecţie împotriva radiaţiilor
neionizante).

e) Reţelele locale fără fir (wireless LAN – wireless local area networks) sunt sisteme pentru
legarea în reţea a computerelor sau a altor dispozitive portabile, folosind frecvenţe în domeniul
GHz.Transmisiile LAN wireless sunt intermitente, deci puterea medie de emisie este mică şi depinde de
cantitatea de date transmisă. Expunerea depinde numai de poziţionarea corpului faţă de antenă, de durata
transmisiei şi de puterea de vârf. În general, măsurătorile au indicat valori mult mai mici decât limitele
impuse şi acceptate de ICNIRP. [3, 13]

f) Dispozitive “mâini libere” (hands – free kits)

O caracteristică importantă a acestor echipamente este mărirea distanţei dintre sursa majoră de expunere,
antenă, şi capul sau alte părţi ale corpului utilizatorului. Echipamentul constă dintr-o cască şi un microfon
conectat la telefon prin fir sau prin legătură radio fără fir de tip Bluetooth.

Acest tip de echipament ar putea reduce SAR la nivelul capului, datorită distanţei mari dintre antenă şi
cap şi datorită faptului că firele conducătoare nu formează un ghid de undă de radiofrecvenţă eficient.

g) Antene fixe folosite în televiziune şi radio În SUA s-au făcut măsuratori ale intensităţii
câmpurilor electrice şi magnetice (Mantiply, 1997) la distanţe între 1 şi 100 m faţă de pilonii pe care erau
montate antene şi care funcţionau la puteri de emisie între (1 şi 59) kilowatti şi frecvenţe între 500 kHz şi
1,6 MH. Măsurătorile au arătat că la distanţa de 1-2 m de turn, câmpul electric este între 95 – 720 V/m,
iar câmpul magnetic între 0,1 – 9,3 A/m. La distanţa de 100 de metri de turn, valorile sunt mult mai mici,
pentru câmp electric 20 mV/m şi pentru câmp magnetic 76 mA/m. Valorile limită pentru expunerea
populaţiei la frecvenţa de 500 kHz sunt 87 V/m pentru câmpul electric şi 1,46 A/m pentru câmpul
magnetic, iar pentru frecvenţa de 1,6 MHz valorile limită sunt 68,7 V/m şi 0,45 A/m. [9, 3, 13]

11
 Fig.3. Tipuri de radiatii neionizante (18)

Expunerea mai mare o are personalul care lucrează efectiv la întreţinerea instalaţiei Staţiilor de
bază pentru telefonia mobilă. Staţiile de bază pot fi:

 macrocelulare, plasate la o înălţime între 15 şi 50 m faţă de sol şi destinate comunicaţiilor pe

distanţe de câţiva km.

 microcelulare, având antenele plasate la o înălţime mai mică faţă de sol şi destinate convorbirilor
pe distanţe de câteva sute de metri.

 picocelulare, pentru a asigura semnal în interiorul clădirilor.

Într-un studiu realizat în 2000 (Mann, UK) la 17 locaţii de staţii de bază, valorile densităţii de
putere au fost între10 W/m2 şi 1 m W/m2 cu un maxim la 8,3 W/m2. În toate cazurile în care s-au făcut
măsurători în locuri în care populaţia are acces, valorile câmpului electromagnetic au fost mai mici decât
limitele ICNIRP.

Antenele de telefonie mobilă emit direcţional, fasciculul principal fiind în faţa antenei, astfel că
undele electromagnetice nu sunt emise nici în spatele antenei şi nici sub amplasamentul acesteia.

12
 Cel mai probabil, persoanele care locuiesc în apropierea unei staţii de bază, dar nu în direcţia
fasciculului principal al antenei, sunt expuse la valori asemănătoare cu valorile câmpului în absenţa
antenei. Persoanele care locuiesc în direcţia fasciculului principal pot fi, de asemenea, expuse la valori
ambientale, deoarece pereţii locuinţei şi casele poziţionate între staţia de bază şi locuinţă ecranează undele
electromagnetice. O expunere la valori mai mari se poate întâlni atunci când undele electromagnetice sunt
împrăştiate sau reflectate de pereţii caselor.

Expunerea depinde, deci, de distanţa faţă de antenă, traficul convorbirilor, direcţia fasciculului,
caracteristicile de împrăştiere şi atenuare a undei, contribuţia altor semnale provenite de la alte surse.
[9,10]

5. RECOMANDAREA Europeană 1999/519/CE:

1. Principiul PRECAUŢIEI înscris în Tratatul Uniunii Europene (Art.130R al Tratatului de la

Maastricht- 7 feb.1992) stipulează că atunci când există elemente ştiinţifice suficiente, în absenţa
unor certitudini sau probe absolute, ţinând cont de cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice ale
momentului, autorităţile trebuie sa protejeze, înainte de toate, cetăţenii, contra riscului si
prejudiciilor cauzate de expunerea la CEM, nu trebuie întârziată luarea de măsuri care să vizeze
prevenirea unui risc de afectare gravă şi ireversibilă asupra mediului:

o limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice de (0-300) GHz, asigurând un

„nivel ridicat de protecţie a sănătăţii contra expunerii la câmpuri electromagnetice”.

o este imperativ de a proteja publicul contra efectelor nocive adeverite pentru sănătate, care
pot surveni în urma expunerii la câmpuri electromagnetice ;

o măsurile privind câmpurile electromagnetice ar trebui să ofere la toţi cetăţenii un nivel

ridicat de protecţie;

o organisme de normalizare: CENELEC (Comitetul European de Standardizare în

Electrotehnică) şi CEN ( Comitetul European de Standardizare); statele membre au,
conform tratatului, facultatea de a prevedea un nivel de protecţie superior celui prevăzut
prin prezenta recomandare;

o invită comisia la încurajarea cercetărilor asupra efectelor la scurt şi lung termen de

expunere câmpurilor electromagnetice la toate frecvenţele.

Comisia Internationala de Protectie Impotriva Radiatiilor Neionizante (ICNIRP) este o

organizatie non-profit inregistrata in Germania, alcatuita din mai multi experti independent.

13
 Este recunoscuta la nivel international si colaboreaza strans cu alte structuri asemanatoare, cum ar
fi Organizatia Mondiala a Sanatatii.

In 1998, Comisia Internationala de Protectie Impotriva Radiatiilor Neionizante (ICNIRP) a

publicat in Health Physics documentul Guidelines for Limiting Exposure to Time-Varying Electric,
Magnetic and Electromagnetic Fields (up to 300GHz) , care a stabilit pentru prima oara restrictii de
baza pentru expunerea la emisii de unde electromagnetice pana la frecvente de 300 GHz.

Au fost transpuse în legislaţia naţională toate recomandările UE privind limitarea expunerii

populaţiei generale la câmpuri electromagnetice. (Recomandarea Uniunii Europene 519/1999 transpusă
în OMSP nr. 1193 din 29.09.2006 )

6. Valori limită de expunere şi valori de declanşare a acţiunii pentru

câmpurile electromagnetice
Se folosesc următoarele mărimi fizice pentru a caracteriza expunerea la câmpuri electromagnetice [11]:

a) Curentul de contact (Ic) între o persoană şi un obiect este exprimat în amperi (A). Un obiect
conductor în câmp electric poate fi încărcat de acest camp.

b) Densitatea de curent (J) se defineşte ca fiind curentul care traversează o unitate de suprafaţă,
perpendiculară pe fluxul de curent, într-un volum conductor cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului.
Aceasta se exprimă în amperi pe m2 (A/m2).

c) Intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E) care corespunde forţei exercitate asupra
unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se exprimă în volţi pe metru
(V/m).

d) Intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H) care, împreună cu inducţia magnetică,
defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (A/m).

e) Inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectorială (B) definită ca forţa
exercitată asupra sarcinilor mobile, exprimată în tesla (T). In spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi
utilizate atât inducţia magnetică, cât şi intensitatea câmpului magnetic, aplicând echivalenţa 1A/m = 4Π
10-7T.

f) Densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru utilizarea în cazul frecvenţelor foarte înalte,
atunci când profunzimea penetrării corpului este redusă. Reprezintă cantitatea de putere radiantă,
incidenţă perpendicular pe o suprafaţă, împărţită la aria acestei suprafeţe. Aceasta se exprimă în waţi pe
m2 (W/m2).

14
g) Absorbţia specifică a energiei (SA) se defineşte ca energia absorbită pe unitate de masă de ţesut
biologic. Aceasta se exprimă în jouli pe kilogram (J/kg).

h) Rata de absorbţie specifică (SAR) a energiei medii pe întregul corp sau pe o anumită parte a corpului
se defineşte ca debitul cu care este absorbită energia pe unitatea de masă de ţesut corporal. Aceasta se
exprimă în waţi pe kilogram (W/kg). SAR pe întregul corp este o mărime larg acceptată pentru a stabili
raportul între efectele termice nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă (RF). Dintre aceste
mărimi, cele care pot fi măsurate direct sunt: inducţia magnetică, curentul de contact, intensitatea
câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic şi densitatea de putere.

6.1.Valori limită de expunere

În funcţie de frecvenţă, pentru a defini valorile limită de expunere pentru câmpurile
electromagnetice se folosesc următoarele mărimi fizice [11]:

a. se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp
de până la 1 Hz, pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular şi a sistemului nervos
central;

b. între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent, cu scopul de
a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos central;

c. între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd valori limită de expunere cu privire la SAR, pentru a preveni
stresul termic al întregului corp şi o încălzire excesivă localizată a ţesuturilor. In domeniul de
frecvenţe cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere referitoare atât la
densitatea de curent, cât şi la SAR;

d. între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de putere, în scopul
de a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în apropierea acestei
suprafeţe.

15
Tabelul nr. 1 Valori limită de expunere - condiţii care trebuie îndeplinite [11]

SAR
Densitatea de curent SAR medie pentru SAR localizată Densitatea de
localizată
Domeniul de frecvenţe indus în cap şi trunchi J întregul corp (cap si trunchi) putere S
(membre)
(mA/m2) (rms) (W/kg) (W/kg) (W/m2)
(W/kg)

până la 1 Hz 40 - - - -

1-4 Hz 40/f - - - -

4-1000 Hz 10 - - - -

1000 Hz - 100 kHz f/100 - - - -

100 kHz -10 MHz f/100 0,4 10 20 -

10 MHz - 10 GHz - 0,4 10 20 -

10-300 GHz - - - - 50

16
 6.2.Valori de declanşare a acţiunii
Valorile de declanşare a acţiunii, prevăzute în tabelul nr. 2, sunt obţinute plecând de la valori
limită de expunere în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia
împotriva radiaţiilor neionizante (ICNIRP), în recomandările sale vizând limitarea expunerii la radiaţii
neionizante (ICNIRP 7/99). [11]

Tabelul nr. 2 Valori de declanşare a acţiunii (valori rms în câmp neperturbat) [11]

Densitatea de
Intensitatea Inducţia Curent de Curent indus în
Domeniul de Intensitatea putere pentru
câmpului
frecvenţă câmpului magnetic magnetică B undă plană contact IC extremităţi IL
electric (T) (mA) (mA)
H echivalentă
E
(A/m) Seq
(V/m)
(W/m2)

0-1 Hz - 1,63 x105 2x105 - 1,0 -

1-8 Hz 20.000 1,63x105/f2 2x105/f2 - 1,0 -

8-25 Hz 20.000 2x104/f 2,5x104/f - 1,0 -

0,025-0,82 kHz 500/f 20/f 25/f - 1,0 -

0,82-2,5 kHz 610 24,4 30,7 - 1,0 -

2,5-65 kHz 610 24,4 30,7 - 0,4f -

65-100 kHz 610 1.600/f 2.000/f - 0,4f -

0,1-1 MHz 610 1,6/f 2/f - 40 -

1-10 MHz 610/f 1,6/f 2/f - 40 -

10-110 MHz 61 0,16 0,2 10 40 100

110-400 MHz 61 0,16 0,2 10 - -

400-2.000 MHz 3f1/2 0,008f1/2 0,01f1/2 f/40 - -

2-300 GHz 137 0,36 0,45 50 - -

17
 7. Efectele câmpurilor electromagnetice asupra sanatatii populatiei

Efectele câmpurilor de RF cu ţesuturile pot fi atât de natură termică, cât şi netermică.

1. Efectele termice apar datorită conductibilităţii electrice a majorităţii ţesuturilor biologice.

Câmpurile electrice induse în organism generează curenţi electrici ai căror energie, prin disipare,
determină creşterea temperaturii.[3,1] Deoarece multe reacţii biochimice sunt puternic dependente de
temperatură, este plauzibil ca modificarea acesteia să ducă la efecte biologice. Se consideră că atâta timp
cât limitele recomandate de ICNIRP nu sunt depăşite, apariţia unor efecte biologice datorate efectelor
termice este improbabilă.

2. Efectele netermice pot apărea ca urmare a mai multor interacţii dintre câmpul electric şi
diferite componente ale ţesuturilor biologice, de exemplu modificări în conformaţia proteinelor (Bohr,
2000) sau efecte asupra legării unor mediatori de receptori celulari - Ca2+ de exemplu (Chiabrera et al,
2000), procese care la rândul lor declanşează o cascadă de evenimente intra şi intercelulare. Studiile
celulare (in vitro) sunt cel mai utilizate pentru depistarea mecanismelor de interacţie deoarece, spre
deosebire de studiile pe animale sau studiile epidemiologice, se realizează în condiţii controlate,
rezultatele se obţin în timp scurt şi permit elaborarea unor modele matematice de studiu. Totuşi, studierea
numai a celulelor sau a sistemelor izolate nu permite observarea nenumăratelor interacţii care au loc în
întreg organismul. În prezent, se consideră că nu sunt date concludente pentru validarea ipotezei
oncogenice. [3,14,15] Nici ipoteza genotoxicităţii nu este susţinută deoarece, pe ansamblu, nu s-au
observat proliferare sau transformare celulară, modificarea ratei de mutaţie sau schimburi de cromatide
surori în cazul expunerii la câmpuri de radiofrecvenţă. [3] Într-un singur studiu (Mashevich et al, 2003) s-
a raportat apariţia unei aberaţii cromozomiale, iar în altul (Zhang et al, 2002) s-a observat inducerea de
leziuni ADN prin sinergie cu un agent genotoxic. [3,8]. Rezultatele privind formarea de micronuclei sunt
variabile şi dificil de interpretat. Deşi a fost studiată o gamă largă de condiţii de expunere şi de modele
biologice, studiile celulare nu au relevat un mecanism bine definit al interacţiei câmpurilor de
radiofrecvenţă cu sistemele vii.Aceste studii, au urmărit ipoteza conform căreia expunerea la câmpuri cu
nivele mici poate să determine, în absenţa încălzirii ţesuturilor, creşterea riscului de apariţie a cancerului,
afectarea capacităţii de reproducere sau a activităţii cerebrale. Două studii recente (Vijayalaxmi et al,
2001 şi 2003) care au folosit modele bine stabilite pe animale nu au găsit dovezi în privinţa existenţei

18
efectelor genotoxice sau mutagenice. [16] Unul dintre acestea a folosit pentru expunere o radiaţie
specifică sistemelor de telefonie mobilă. Un alt studiu (Sykes et al, 2001) a raportat o reducere
semnificativă a frecvenţei de recombinare intracromozomiale după expunerea la radiaţie tip GSM, dar
rezultatele variază şi semnificaţia biologică a acestui efect este neclară. [3,4] Studii recente care au
examinat potenţialul carcinogenic al radiaţiilor folosite în telefonia mobilă au raportat, în general, lipsa
vreunei influenţe asupra incidenţei tumorale. Un studiu demn de amintit e cel al lui Utteridge et al (2000)
al cărui rezultat nu se coroborează, însă, cu un studiu similar al lui Repacholi (1997) care a găsit că
expunerea la radiaţie GSM a cauzat creşterea incidenţei limfomului la şoareci. În studiul lui Utteridge s-a
folosit un număr mai mare de animale, dozimetria a fost mai bună, perioada de ţinere sub observaţie a
animalelor a fost mai mare, iar histiopatologia a fost completă. Fertilitatea masculină este sensibilă la
creşterea temperaturii, iar studiile pe animale au confirmat o sensibilitate similară în cazul expunerii la
radiaţii de RF cu nivele termice. Expunerea cronică la nivele scăzute, netermice a fost, în general, fără
efect. Cele mai multe studii care au investigat efectele radiaţiei de RF asupra sistemului nervos nu au găsit
efecte în exprimarea genelor sau în privinţa creşterii permeabilităţii barierei hemato-encefalice. În cazul
unei expuneri intense este posibil ca activitatea colinergică la nivelul creierului să fie influenţată (Lai et
al, 2000). Aceste modificări pot determina efecte asupra învăţării spaţiale şi memoriei, dar astfel de
rezultate trebuie confirmate. [3,2,4]

În privinţa studiilor epidemiologice se pot spune următoarele:

1) Radiaţia de RF poate duce la efecte termice cu efecte negative numai dacă limitele propuse de ICNIRP
sunt depăşite. [3,12,16]
2) Câmpurile în pulsuri pot avea efecte auditive care însă nu determină efecte pe termen lung asupra stării
de sănătate.
3) Câmpurile de RF la care este posibil să fie expusă populaţia nu pot cauza cataractă oculară.
4) Există puţine date epidemiologice despre fertilitatea femeilor expuse la radiaţii, iar rezultatele sunt
incerte (Higier şi Baraska, 1967; Larsen et al, 1991). Probabil câmpurile nu induc avort spontan la femeile
expuse în timpul sarcinii (Larsen et al, 1991; Taskinen et al, 1990) şi nici creşterea malformaţiilor
congenitale (Kallen et al, 1982; Kurppa et al, 1982; Taskinen et al, 1990).[3,1,4] Studii făcute în Europa
de Est şi în Scandinavia au relevat o creştere marcantă în prevalenţa simptomelor neurastenice (oboseală,
tulburări de somn, ameţeli, dureri de cap etc.) la oamenii expuşi la câmpuri de RF, dar rezultatele sunt
incerte, variind de la ţară la ţară. Modificările hematologice raportate la muncitorii expuşi sunt
nesemnificative şi nu sugerează existenţa unui efect negativ (Djordjevic et al, 1983). Sintetizând literatura
de specialitate reiese că majoritatea surselor intenţionale nu emit radiaţii electromagnetice neionizante din
banda microunde şi radiofrecvenţă peste limitele maxime admise de legislatia in vigoare.

19
 În ansamblu, studiile epidemiologice nu au găsit date care să susţină convingător ipoteza conform
căreia există un risc crescut de incidenţă a tumorilor cerebrale, a leucemiei sau a altor cancere în corelaţie
cu folosirea telefoanelor mobile. Aceste studii nu se pot pronunţa, însă, în privinţa riscului folosirii pe
termen lung a telefoanelor mobile şi a expunerii zilnice sau cumulative la nivele înalte de radiaţie sau a
apariţiei unor tipuri rare de tumori.[3,6]

În contextul existenţei acestei incertitudini ştiinţifice privind efectele expunerii la câmpuri

electromagnetice, se recomandă adoptarea principiului de precauţie prin implementarea unor măsuri
administrative, de exemplu, amplasarea antenelor de telefonie mobilă la distanţă de zonele în care se
desfăşoară activităţi cu copii sau persoane bolnave, interzicerea utilizării telefoanelor mobile de către
copii cu vârsta mai mică de 16 ani, informarea şi formarea populaţiei, în speţă urmarirea starii de sanatate,
mai ales de către persoanele cu risc de expunere la surse (utilizatori de perne electrice, procedee
fizioterapeutice, etc.) şi nu în ultimul rând susţinere din partea factorilor de decizie privind dezvoltarea
unei logistici adecvate de monitorizare a câmpurilor şi a efectelor. [3,7]

20
 Bibliografie

1. Albert N., Sherif M. F., Papadopoulos N. J., Slaby F. J., Monahan J., Effect of nonionizing
radiation on the purkinje cells of the rat cerebellum, Bioelectromagnetics, Volume 2, Pages 247 –
257, 2005

2. Bernhardt J H, Non-ionizing radiation safety: radiofrequency radiation, electric and magnetic

fields, Phys. Med. Biol. 37 807-844, 1992

3. Deliu Nuţi, Calotă Violeta - Câmpurile electromagnetice şi efectele acestora asupra stării de
sănătate, I.S.P.B, 2006

4. Goiceanu C., Contributii la studiul influentei campurilor electromagnetice asupra sistemelor

biologice, Univ. Al. I Cuza Iasi, Facultatea de Fizica, martie 2003.

5. Ferrante G. , Zarcone M. and UryupinS. A., Infrared radiation harmonic generation in degenerate
semiconductors, The European Physical Journal B - Condensed Matter and Complex
Systems, Volume 42, Number 1 / November, 2004

6. Ken K. Karipidis, Geza Benke, Malcolm R. Sim, Timo Kauppinen and Graham
Giles, Occupational exposure to ionizing and non-ionizing radiation and risk of glioma,
Occupational Medicine, 2007 57(7):518-524

7. Kheifets L., Oksuzyan S., Exposure assessment and other challenges in non-ionizing radiation
studies of childhood leukaemia, Volume 132, Pp. 139-147, 2010, Athens Greece

8. Zhang, Hong-qi Zhang., and W. Pan, Electromagnetic field of a vertical electric dipole on a
perfect conductor coated with a dielectric layer, Radio Sci., 37(4), 2002

9. World Health Organization, International Comission on Non-Ionizing Radiation Protection

(ICNIRP), Health issues related to the use of hand-held radiotelephones and base transmitters,
Health Physics, Vol.70, No.4, pp 587-593, 1996. (pdf - 1307 KB), http://www.icnirp.org

10. Health effects from radiofrequency electromagnetic fields – Report of an Independent Advisory
Group on Non -Ionising Radiation, 2003

11. HOTĂRÂRE nr. 1136 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice

12. http://www.icnirp.de/what.htm

13. http://www.bioone.org/bioone/7587&volume=162&issue=02&page=0219

14. http://jnci.oxfordjournals.org/cgi/content/full/99/8/655

21