UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

Facultatea de Inginerie Electrica, Electronica si

Tehnologia Informatiei
Specializarea Energetica Industriala

Surse Regenerabile
Energia mareelor si a valurilor

Student: Chiritoiu Vlad – Gabriel

Anul 3 – Specializare IE

Proiect Energia Valurilor și a Mareelor

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

Importanța surselor de energie

De la începutul dezvoltării tehnologice, economice, sursele de energie cele mai primitive au fost
cele obținute din cărbune și petrol. Însă acestea sunt epuizabile și arderea acestora produce mari cantități
de CO2. Efecte dezastruoase asupra mediului, suferite în urma acestora sunt mai mari decât orice
activitate umană din istorie, acumularea de gaze nocive în atmosferă, au declanşat procese (poate
ireversibile), precum subţierea stratului de ozon, încălzirea globală etc.
De aceea populația a fost în cautare de noi surse de energie; Se încearcă folosirea energiei solare
captată cu ajutorul panourilor solare, însă conversia energiei razelor solare în caldură sau electricitate se
face cu o pierdere de 80-90% și acestea nu pot fi captate decât în timpul zilei, astfel energia trebuie să fie
stocată pentru a putea fi furnizată și pe timpul noptii.
O altă sursă este forța apelor. Prin construirea hidrocentralelor se obtin mari cantități de energie.
Astfel, omul a împrumutat din energia solară, din cea a apei (hidraulică), a vîntului (eoliană), ajungînd să
imagineze în acest scop, cele mai interesante şi ingenioase dispozitive şi instalaţii, cu care să poată capta
aceste energii naturale, pe care să le poată apoi folosi în diferitele sale activităţi practice, vitale.

Scenariile prezente şi viitoare, privind dezvoltarea societăţii trebuie prin urmare să aibă în vedere
cele trei deziderate importantante, cu strânsă legătură între ele şi intercondiţionări reciproce: creştere
economică – consum de energie (de resurse) – conservarea mediului.
Energia produsă de apă este cu siguranță, una dintre cele mai valoroase resurse regenerabile de
energie și de asemenea ar putea fi considerată resursa de energie cea mai ignorată, până nu demult.
Energia mareelor regenerabilă generată de ciclurile lunii; parcurile de energie bazate pe puterea valurilor
au avantajul mișcării naturale repetitive a suprafaței apei, iar centralele hidroelectrice culeg energia
cinetică produsă de gravitație de la schimbările ce au loc în diferite niveluri ale apei.
Dezvoltarea acestui sector emergent ne va ajuta să ne îndeplinim obiectivele în materie de energie
regenerabilă și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și în același timp ar putea să impulsioneze
creșterea economică prin intermediul inovării cu posibilitatea să creeze noi locuri de muncă, de înaltă
calitate.

Uniunea Europeană sprijină deja dezvoltarea tehnologică prin programul său de cercetare. În
comunicarea „Creșterea albastră” din septembrie 2012.
Valorificarea potențialului economic al mărilor și oceanelor în mod sustenabil reprezintă un
element-cheie al politicii maritime a Uniunea Europeană. Sectorul energiei oceanice a fost evidențiat
recent în “Strategia Comisiei privind creșterea albastră” ca fiind unul dintre cele cinci domenii în curs de
dezvoltare din „economia albastră” care ar putea contribui la crearea de locuri de muncă în zonele de
coastă. Alte inițiative ale Comisiei, privind tehnologiile și inovarea în domeniul energiei este ”Planul de
acțiune pentru o strategie maritimă în zona Oceanului Atlantic”, unde s-a recunoscut importanța energiei
oceanice și urmăresc să încurajeze colaborarea în materie de cercetare și dezvoltare cu cooperarea
transfrontalieră pentru stimularea dezvoltării acestui domeniu.

Resursele de energie oceanică disponibile la scară mondială depășesc atât nevoile de energie
actuale, cât și cele viitoare estimate. Conform Uniunii Europene, litoralul oceanului Atlantic deține cel
mai mare potențial pentru dezvoltarea energiei oceanice, dar și bazinul Mării Mediterane și al Mării
Baltice, precum și regiunile ultraperiferice au potențial în acest domeniu.

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

Exploatarea acestei resurse locale ar contribui la reducerea dependenței Uniunii Europene de

combustibilii fosili pentru generarea de energie electrică și ar spori securitatea energetică. Acest lucru
poate fi deosebit de important pentru națiunile și regiunile insulare, în cazul cărora energia oceanică ar
putea contribui la independența lor energetică și ar putea înlocui energia electrică generată, cu costuri
foarte ridicate, pe bază de motorină.
Industria europeană ocupă în prezent o poziție fruntașă pe piața mondială a energiei oceanice.
Acest lucru este demonstrat de faptul că majoritatea dezvoltatorilor de tehnologie provin din Europa. Ne
putem însă aștepta la o concurența sporită din partea Chinei, a Canadei și a altor țări industrializate.
Carbon Trust din Marea Britanie estimează că piața energiei valurilor și a mareelor ar putea atinge la
nivel mondial până la 535 de miliarde de euro între 2010 și 2050.

Energia valurilor și a mareelor

Valurile sunt mişcări ritmice ale particulelor de apă în jurul unui punct imaginar de echilibru.
Sub aspect genetic, se cunosc:
 valuri eoliene,
 mareice,
 anomobarice,
 navale,
 staţionare,
 gravitaţional libere, forţate de vânt.

Energia valurilor și în special a mareelor, una din energiile regenerabile inepuizabile, este dovedită
prin fapul că suprafața planetei în proportie de peste 70% este reprezentată de apă. Anglia este prima țară
care începe exploatarea serioasă a acestei forme de energie, instaland prima fermă de turbine mareice
din lume, construită de SeaGen și amplasată în Strangford Lough, Irlanda de nord.

Fig. 1 Turbina de la SeaGen

Ferma constituită din opt turbine mereice, care

funcționează aproximativ 20 de ore pe zi, producând 1.2
megawați putere, suficient pentru a alimenta 1000 de
gospodării. În plus, mișcarea de rotație a paletelor turbinelor
fiind de doar 10-15 rotații pe minut, nu ar trebui să
contribuie la uzura acestora sau să pună în pericol fauna
subacvatică din zona.

Valurile eoliene sunt cele care apar sub acţiunea frecării tangenţiale ale maselor de aer în
deplasare, cu presiunea normală faţă de apa marină. Pentru calculul energiei valurilor se folosesc diferite
modele de val.

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

Un model de val, utilizat în mod frecvent, este cel a lui Gerstner, care presupune respectarea
următoarelor legi:
- moleculele de apă descriu orbite circulare, mascându-se cu viteza uniformă și în aceeași
perioadă de timp;
- razele orbitelor descresc exponențial cu adâncimea;
- fiecare particulă fluidă în timpul mișcării, suportă presiunea din poziția de repaus;
- curbele de egală presiune (izobarele) descriu trohoide circulare.

Datorită ultimei legi, valurile calculate după acest model poartă denumirea de valuri trohoidale.

Fig. 2 Profilul unui val

h = înalțimea valului
λ = lungimea de undă
L= lungimea frontului de val

Fig. 3

(Fig.3) Reprezintă cum această energie se

manifestă în intervalul de timp egal cu perioada
(T) a valului, puterea (P) să fie egala cu
raportul dintre energia (Ep) sau (Ec) și timpul
(T).

Deoarece în procesele de captare se preia în

present doar una din cele două forme de
energie a valului, expresia puterii brute
disponibile este:

P=Kγh²Lλ/T

Raportul λ/T exprimând viteza de propagare a valului, numită Celeritate și este notată cu litera c,
astfel expresia puterii se poate scrie și sub forma:

P=Kγh²Lc

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

Trebuie precizat faptul, că la început coeficientul K a avut o valoare fixă și anume K=1/16. Cu
timpul acest coeficient K a luat forme mai complicate, fiind necesar să se țină seama și de adîncimea apei
în care se propagă valul.
Adoptând sistemul internațional de uniăți de masură, iar pentru γ valoarea greutății specifice apei
din Marea Neagră, adică γ=9986,58 N/m³, puterea dezvoltată pe fiecare metru front de val este:

P=975 h²T [W/m]

Doar o parte din energie este reflectată la contactul cu captatorii, cealaltă este disipată în bazinele
de recepţie şi de captare ale hidrocentralelor marine, iar o parte reuşeşte să traverseze zona de barare.
Cu cât o instalaţie este capabilă să capteze o cantitate cât mai mare din energia înmagazinată în
valuri, aceasta dovedeşte un randament global de captare (η) superior, totodată îşi demonstrează și
eficienţa economică.

Energia captată (E) va fi dată de relaţia:

E = η·Ep

Înălţimea valului este distanţa măsurată pe verticală între creasta valului şi linia de cea mai mică
cotă a scobiturii imediat următoare. Se apreciază din vedere sau cu aparate speciale, iar valorile se dau în
metri sau picioare. Înălţimea obişnuită a valurilor oceanice este de 5 m, iar valorile maxime măsurate
până în prezent sunt:
 21 m în bazinul nordic al Oceanului Pacific;
 15,6 m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic;
 14 m în emisfera sudică;
 11,5 m în Oceanul Indian.

Lungimea valului este distanţa în metri sau în picioare măsurată pe orizontală între două creste
sau scobituri succesive de val.
Valorile medii ale valurilor oceanice sunt cuprinse între 69 m şi 110 m.
Valorile maxime ale lungimii valurilor determinate pe baza unor numeroase observaţii sunt
următoarele:
 170 m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic;
 214 m în bazinul sudic al aceluiaşi ocean;
 233 m în Oceanul Pacific;
 342 m în bazinul sudic al Oceanului Indian.

Pe tot cuprinsul Oceanului planetar frecvenţa cea mai mare o au valurile cu înălţime mică, sub 2,1
m. În cazul furtunilor excepţionale ele pot avea înălţimi de peste 20 m şi o lungime în jur de 400 m.
Valurile obişnuite în timpul uraganelor au o înălţime de circa 8 m, cu perioadă de 8 secunde, viteză de 18-
20 m/s şi pantă în jur de 1/10 – 1/30 m.
Exista unele regiuni cu uragane frecvente şi periculoase pentru navigaţie, care coincid cu
regiunile de geneză a ciclonilor, și anume părţile nordice ale Oceanului Pacific, ale Oceanului Atlantic,
precum şi regiunile uraganelor tropicale (taifunurilor).

În momentul când valurile ajung pe fundurile mici din dreptul coastelor întinse are loc fenomenul
numit deferlare. Prin deferlare se înţelege ridicarea, aplecarea în faţă, îndoirea şi prăbuşirea crestei, cu
zgomot. Dacă deferlarea se produce deasupra unui banc aflat la distanţă de coastă, valurile de acest gen se

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

numesc „brizanţi". Calmarea valurilor eoliene în raza porturilor se obţine prin filarea unei cantităţi
limitate de ulei la suprafaţa apei. Prin acest procedeu se opreşte mişcarea orbitoidală a particulelor de apă
de la suprafaţă, proces, care prin interferenţă, se transmite şi la adâncime.

Mareele se formează datorită atracţiei lunare, ele se produc cu regularitate în anumite zone de
litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18 m, determinând oscilaţii lente de nivel
ale apelor marine.
Principiul de utilizare a energiei mareelor în centrale mareomotrice, constă în amenajarea unor
bazine îndiguite care să facă posibilă captarea energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii, atât la umplere
(la flux), cât şi la golire (la reflux). Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea
energiei potenţiale rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei
cinetice datorate curenţilor de maree. Energia mareelor rezultă din forţele gravitaţionale ale Soarelui şi
Lunii, şi ca urmare a rotaţiei terestre.
Pentru o valorificare eficientă a energiei mareelor sunt necesare anumite condiţii naturale:
 să existe un bazin natural (de regulă un estuar), care să comunice cu oceanul printr-o
deschidere foarte îngustă;
 amplitudinea mareelor să fie de cel puţin 8 m.

Aceste condiţii naturale apar numai în circa 20 de zone ale globului (ţărmurile atlantice ale
Franţei, Marii Britanii, SUA, Canadei, nordul Australiei, estul Chinei etc.).
Dacă am putea folosi la intregul lor potential, centrale electrice mareomotrice, cantitatea de energie
disponibilă ar produce de 100.000 de ori mai multă energie electrică decât toate hidrocentralele aflate în
funcţiune în prezent pe glob. Însă, centralele mareomotrice produc kWh la un preţ de cost de două ori
mai mare decât cel obţinut în hidrocentrale.

Instalaţii de captare a energiei valurilor

Primii care au început să folosească energia valurilor cât și să o revoluționize au fost europenii
(Scoţia, Portugalia şi Marea Britanie au programe speciale prin care valurile mărilor care le înconjoară
ţărmurile să fie folosite pentru producerea energiei). Conceptul de bază în a obţine energie electrică din
curgerea apei printr-un rotor turbină este bine stabilit pentru aplicaţii în hidroenergie (râuri şi curgeri de
ape) şi pentru energie eoliană.

Conceptul de bază în a obţine energie electrică din curgerea apei printr-un rotor turbină este bine
stabilit pentru aplicaţii în hidroenergie (râuri şi curgeri de ape) şi pentru energie eoliană. Două mari
grupuri de tehnologii au fost inventate pentru producerea energiei electrice din energia valurilor:
dispozitivele din apropierea ţărmurilor (uşor accesibile, mai uşor de întreţinut şi de monitorizat) şi
dispozitivele din largul mărilor (în larg şi la adâncimi mari, se găsesc cele mai mari resurse energetice).

Pe termen scurt, până ce tehnologia va avansa, dispozitivele din apropierea ţărmurilor pot fi
folosite cu precădere datorită accesibilităţii facile. Pe termen lung, se vor folosi dispozitivele din largul
mării datorită cantităţii mult mai mari de energie obţinută (aici va fi nevoie de noi tehnologii ce pot uşura
accesul şi mentenanţa acestora).

Se cunosc mai multe sisteme de captare a energiei valurilor, dintre care:

1. Sistemul de conducte sub presiune (se aseamănă cu sistemul de frânare al unui autovehicul).
Astfel presiunea exercitată pe o suprafaţă mare este transmisă prin intermediul unui lichid, prin conducte,

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

unei suprafeţe mai mici, multiplicându-se astfel forţa pe unitate de suprafaţă. Printr-un sistem mecanic,
această forţă realizează rotirea generatorul electric. Acest principiu este aplicat de:
- INTERPROJECT SERVICE (IPS) BUOY (Sweden)
- ARCHIMEDES WAVE SWING (Netherlands)
- OCEAN POWER DELIVERY (Scotland)
- ENERGETECH (Australia)

2. Sistemul bazat pe ascensiunea lichidului. Sistemul se bazează pe ascensiunea apei sub

formă de val pe o pantă artificială şi preluată mai apoi prin cădere de paletele unui generator electric.
Ideea a fost pusă în practică de :
- WAVE DRAGON (Denmark)

3. Sistemul pistonului lichid. Într-o incintă, prin mişcarea sa de urcare şi coborâre, valul marin
acţionează ca un piston, pompând şi aspirând aerul, cu rezultat direct asupra unei turbine (în multe dintre
aplicaţii se foloseşte turbina Wells).
- WAVEGEN (Scotland) şi MIGHTY WHALE (Japan) au pus în practică astfel de
proiecte. Într-o schemă simplă, nişte plute numite "răţuşte" urcă şi coboară o dată cu
trecerea valurilor. Aceasta mişcare acţionează o pompă, care împinge apa dintr-o turbină
ce acţionează un generator.

Scoţia are acces la una din cele mai bogate resurse energetice marine din lume. Conform
raportului Harnessing Scotland’s Marine Energy Potential (Folosind Potenţialul Energetic Marin al
Scoţiei) efectuat de Marine Energy Group, în perioada 2004-2020 în apele scoţiene se pot instala
capacităţi de 1300 MW, adăugând câte 100 MW în fiecare an.

În nordul Scoţiei (Nigg), specialiştii scoţieni au gândit o platformă specială care să utilizeze la
maxim forţa valurilor, fără să monteze generatoare hidroelectrice plutitoare. Aşa a apărut Oyster, o
invenţie care promite multe.

Fig. 4

Platforma Oyster are o componentă montată în apă, care

basculează atunci când este lovită de valurile uriaşe. De ea sunt
prinse două pistoane, care prin compresie împing apa cu viteză
printr-o conductă, până într-o unitate aflată în apropriere. Acolo,
apa sub presiune acţionează o serie de palete, tot mecanismul fiind
identic cu cel prezent în centralele hidroelectrice.

Fig. 5

O altă schemă experimentală de utilizare a energiei

valurilor este realizată pentru Insula Islay, în dreptul
coastei de vest a Scoţiei, aceasta fiind concepută
pentru a genera 180 kW.

Platforma funcţionează pe principiul coloanei de apă

oscilantă, fiind folosita de Compania SDE Energy
LTD .O cameră scufundată, deschisă în partea

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

inferioară, conţine o coloană de apă cu aer deasupra. O dată cu trecerea valurilor, coloana de apă se ridică
şi coboară, împingând şi scoţând aerul dintr-o turbină conectată la un generator de electricitate.
Turbina Wells de captare a energiei valurilor, a fost inventată în anul 1980 de profesorul Alan
Wells de la Queen University din Belfast. Turbina Wells este utilizată cu precădere în centralele electrice
care exploatează energia valurilor, având unele dezavantaje care fac ca tehnologia să fie greu fezabilă.
Randamentul este foarte scăzut, iar în condiţiile unui curent slab de aer
turbina se blochează; palele turbinei Wells au un bord de atac foarte
voluminos şi un unghi de aşezare redus, care rezultă din necesitatea
utilizării acestor pale în ambele sensuri de acţionare a aerului.

Cele mai impresionante aplicaţii ale turbinei Wells au fost puse în

practică în India acolo unde energia valurilor aduce în sistemul electric
1,1 MW.
O instalaţie experimentală a fost construită şi în
România, în apropierea digului Mangalia. Instalaţia este
alcătuită dintr-un cilindru fără fund, cu diametrul de
1,5 m şi înălţimea de 2,5 m.
Fig. 6

Fig. 7
Un alt dispozitiv de tip Pelamis (numele vechi al
şarpelui de mare) a fost deja dat în folosință în Portugalia.

Aceasta are forma unui obiect care pluteşte pe valuri

și execută o mişcare cu o traiectorie eliptică. Cea mai simplă
formă de valorificare a acestei mişcări pentru recuperarea
energiei valurilor sunt pontoanele articulate. O construcţie
modernă este cea de tip Pelamis formată din mai mulţi
cilindri articulaţi, care sub acţiunea valurilor au mişcări
relative care acţionează nişte pistoane. Pistoanele pompează
ulei sub presiune prin motoare hidraulice care acţionează generatoarele electrice. Construcţia pluteşte la
suprafaţa mării, unde captează energia valurilor şi trimite curentul produs către plaja Aguacadoura, la
nord de Porto. Un singur generator poate asigura curentul electric pentru 5000 de gospodării.

La nivel mondial sunt recunoscute cateva insalații atasate în figurile alăturate:

Fig. 7

Soluție de captare cu rotor imersat

Soluție de captare cu pendul suspendat

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

Fig. 8

Soluție de captare cu plutitor și tambur

Soluție cu coloană de apă oscilantă

Fig. 9

Soluție de captare cu canal convergent

Soluție cu structuri plutitoare articulate

Aplicații și dispozitive variate pentru captarea energiei valurilor

În ultimii ani, au fost dezvoltate diverse dispozitive pentru a capta energia oceanelor. Turbinele
cu palete captează energia mareelor în același mod în care turbinele eoliene captează vântul. Prima astfel
de instalație la scară largă din lume, proiectul Meygen construit în nordul Scoției, care testează în prezent
turbine cu patru și șase palete.

Fig. 10 Meygen

Fiecare turbină are un cablu de rețea subacvatic

dedicate așezat direct pe fundul mării și adus la țărm
printr-o gaură orizontală forată în direcție în roca de
bază de pe mal. Turbinele se alimentează în clădirea
unității de conversie a energiei terestre de la Ness of
Quoys, unde sursa de joasă tensiune va fi convertită la
33kV pentru export, prin conexiunea la rețea de 14,9
MW în rețeaua locală de distribuție. La finalizare,
această fază a rețelei de maree va genera electricitate
suficientă pentru a furniza 2.600 de case.

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

OpenHydro, care funcționează în golful Fundy din Canada, folosește cercuri imense de 16m cu
lame îndreptate spre interior, care se aseamănă cu gura unui chișcar imens. Administratorii săi au deschis
prima fabrică de turbine pentru maree din lume în Cherbourg, Franța.

Fig. 11 OpenHydro

Distanța de deplasare se ridică la aprox. 20 de

metri în direcție verticală deasupra și sub apa. E-lanțul
robust este astfel ghidat într-un jgheab din oțel inoxidabil,
încât să facă posibilă această rotație verticală la 90 de
grade.

Fig 12. Hydroquest

Există și turbine verticale care se învârtesc ca un carusel, de
exemplu Hydroquest în Franța și LHD în China.

OceanQuest a fost proiectat în jurul tehnologiei proprietare

a turbinei HydroQuest și moștenește de la peste un deceniu de
expertiză dobândită în diferite implementări.
OceanQuest demonstrează operațiuni fiabile cu capacitatea
de a culege energie - împreună cu mareele - de umflături abundente,
chiar și condiții în care fluxurile de curgere rămân turbulente și cu
direcții fluctuante.

În nordul Wales, Minesto utilizează

zmee subacvatice late de 12 metri care prind
curenții mareici și îi transformă în energie.
Dezvoltatorul suedez Minesto a
realizat producția inițială de energie
electrică cu primul său zmeu de energie
marină la scară comercială în timpul
programului de punere în funcțiune a
proiectului său ”Deep Green” de mare flux
cu flux redus din Țara Galilor.

Fig. 13 Minesto

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

Fig. 14 Wave Swell

Dispozitivele care captează energia valurilor sunt o

provocare și mai mare decât exploatarea energiei mareice. În
Australia, Wave Swell folosește un dispozitiv care conține un tub
cu aer. Acesta este împins de valuri prin tub, apoi afară prin
intermediul unei turbine.

Tehnologia WSE produce electricitate curată și durabilă,

fără utilizarea uleiului sau a altor contaminanți. Nu există părți în
mișcare în apă. Dispozitivele pot fi reflotate și remorcate într-o altă
locație. Aceasta este o dezvoltare interesantă, deoarece valurile sunt
previzibile, fiabile și o resursă infinită naturală.

Alte dispozitive, cum ar fi Wedge Global, folosesc balize care se deplasează în sus și în jos pe un
stâlp, ca un pogo stick, apoi ajung sub apă când încep furtunile.
Corpower folosește un sistem hidraulic inspirat de inima omenească, pentru a reduce impactul vremii
nefavorabile.

Soluții pentru captarea și utilizarea energiei din valuri în România

După cum stim, țara noastră are access la Marea Neagra, astfel încât s-au realizat și la noi diferite
soluții pentru captarea și utilizarea energiei din valuri :
 transformarea directă a energiei valurilor în energie electrică, unde avem doi
plutitori simetrici, solidari, balansând pe apa agitată de valuri, prin balans semicircular
variază un flux magnetic inductor, realizând astfel o tensiune electromotoare indusă ;
 preluarea prin plutitor a mişcării unui front compact de val si transmiterea acestei
mişcări unui generator electric linear, curentul electric obţinut este un curent
alternative cu frecvenţe neregulate, bun totuşi de a fi folosit sub forma în care este
produs de generatorul liniar în instalaţii bazate pe efectul Joule şi în general în instalaţii
ce nu reclamă un curent electric cu caracteristici constante;
 o elice unisens cu pale autoreglabile, unde valul aşează singur palele în poziţie
favorabilă rotirii elicei ;
 turbinei cu rotor orizontal în carcasă.

România a efectuat cercetări în domeniul energiei valurilor în perioada 1980-1985 în cadrul institutelor
de cercetare ICH, ISPH, ICPE și în cadrul laboratoarelor de hidraulică din Institutul Politehnic – Bucuresti și din
Institutul de Constructii – Bucuresti. În perioada menționată s-au efectuat cercetări ample pe modele în canale de
valuri; s-au evaluat posibilitatile de captare și conversie a energiei valurilor Marii Negre.

Echipamentul hidraulic a unui element de captare este format dintr-un plutitor, iar
echipamentul electic principal, este alcătuit dintr-o parte mobilă legată cu articulații de plutitor și
o parte fixă, solidară cu structura imobilă.

2
Chiritoiu Vlad - Gabriel
Anul III , IE
Surse Regenerabile

Fig. 15

Soluția prezentată impune realizarea unei structuri

plutitoare, cât mai stabilă în masa agitată a valurilor, capabilă să
susțină echipamentul energetic proiectat după principiul de
funcționare descris. O caracteristică deosebită o constituie
posibilitatea nelimitată de dezvoltare pe verticală a instalaților,
precum și capacitatea elementelor de captare, de a prelua valuri
neregulate, cu înălțimi cuprinse între 5 cm și 9 m.

Punctul de vedere al Institutului Român de Cercetări

Marine din Constanța și al Comisiei Oceanologice Române este că
potențialul energetic brut al valurilor de pe cei 200 km de litoral
românesc al Mării Negre se ridică la valoarea de circa 8*
kwh/an, potențialul energetic tehnic utilizabil, estimându-se la 4*
 kwh/an, ceea ce ar conduce la o economie de combustibil
convențional de aproximativ 2 milioane tone/an.

Energia regenerabilă obținută prin intermediul oceanelor, a apelor, are extrem de mult
potențial, aceasta oferind locuri noi de muncă cât și valoare economică, mai ales într-o lume în
care ne confruntăm cu efectele devastatoare ale schimbărilor climatice.