Sunteți pe pagina 1din 32

Surse regenerabile de energie

6. HIDROENERGETICA

6.1 Introducere

Apa este o resursă naturală esenţială desfăşurării şi evoluţiei vieţii pe pământ, de calităţile ei trebuind să beneficieze toţi oamenii şi vieţuitoarele de pe un teritoriu dat.

În zonele aride, lipsite de apă, gestiunea calitativă a acesteia s-a făcut prin reglementări locale încă de la începutul mileniului I şi probabil şi înainte. Sunt cunoscute astfel de reglementări în Egipt, Grecia, Imperiul Roman, Orientul Apropiat, Spania etc. Una din calităţile cursurilor de apă este energia potenţială şi cinetică a acestora, care încă din antichitate a fost folosită pentru uşurarea muncii colectivităţilor omeneşti. Sunt cunoscute mori pentru măcinat, ciocane pentru sfărâmat minereurile, pentru producerea de ţesături pentru îmbrăcăminte etc.

Rezervoare de apă
Rezervoare de apă

Centrală hidroelectrică

Resurse de apă

de apă Central ă hidroelectric ă Resurse de ap ă Agricultur ă Industrie Energetic ă Figura
de apă Central ă hidroelectric ă Resurse de ap ă Agricultur ă Industrie Energetic ă Figura
de apă Central ă hidroelectric ă Resurse de ap ă Agricultur ă Industrie Energetic ă Figura

Agricultură

Central ă hidroelectric ă Resurse de ap ă Agricultur ă Industrie Energetic ă Figura 6.1. Utilizarea

Industrie

hidroelectric ă Resurse de ap ă Agricultur ă Industrie Energetic ă Figura 6.1. Utilizarea resurselor de

Energetică

Figura 6.1. Utilizarea resurselor de apă

-

1 -

6. Hidroenergetica

Odată cu explozia industrială din secolul XIX, cînd s-a început introducerea masivă a utilizării energiei electrice şi a fost posibilă despărţirea sursei de producere a energiei de locul de consumare a ei, s-au dezvoltat centrale hidroelectrice care să folosească energia cursurilor de apă.

În secolul XX, odată cu dezvoltarea industrială pe bază de tehnologii noi şi a concentrărilor umane în oraşe mari, a apărut pregnant pericolul de poluare a cursurilor de apă, poluare care face practic inutilizabile volume mari de apă. În consecinţă protecţia calităţii apelor a devenit o activitate majoră, ea fiind în multe ţări, în special a celor dezvoltate, preponderentă faţă de gestiunea cantitativă a apei.

În majoritatea ţărilor apele curgătoare şi marea teritorială cu toate calităţile lor, inclusiv cele energetice, sunt considerate bunuri publice de interes major care nu pot fi vândute ci exploatarea lor este posibilă să fie realizată numai prin concesionare sau închiriere a obiectelor respective.

Hidroenergetica este un domeniu tehnic interdisciplinar, aflat la confluenţa dintre mediul înconjurător geologic şi biologic, tehnologie, economie şi viaţă socială. Acest sistem presupune rigurozitate şi precizie în abordarea etapelor existenţei sale. Buna lui funcţionare aduce bunăstare şi confort perspective de dezvoltare complexă, după cum proasta funcţionare, necontrolată corespunzător, poate duce la catastrofe. Toate lucrările hidroenergetice care s-au realizat „în lupta cu natura” pentru a stabili şi valorifica potenţialul apelor, şi-au pus amprenta pe însuşirile oamenilor care lucrează în acest sector.

însu ş irile oamenilor care lucreaz ă în acest sector. Figura 6.2. Moar ă de ap

Figura 6.2. Moară de apă

Energia apei, la fel ca şi energia vîntului a fost folosită de către om înca din cele mai vechi timpuri. Oamenii s-au folosit de energia apei cu ajutorul morilor de apa (figura 6.2), care erau întrebuinţate la măcinatul cerealelor. Astăzi, energia apei este captată şi transformată în electricitate de către hidrocentrale. Hidrocentralele, pentru a produce electricitate, au nevoie în permanenţă de un volum mare de apă, de aceea sunt aşezate pe rîuri. Apa curge cu mare putere şi învîrteşte turbina care este conectată la generator, transformînd astfel energia apei in energie electrica.

- 2 -

Surse regenerabile de energie

Hidrocentralele asigură producerea a 19% (2.650 TWh/an) din energia electrică la nivel mondial.

Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de operare şi cea mai mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice. Există o experienţă de peste un secol în realizarea şi exploatarea lor, ceea ce face ca ele să atingă niveluri de performanţă tehnică şi economică foarte ridicate. Energia hidro nu mai este de mult o promisiune, ci o certitudine pentru toate ţările lumii, dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Potenţialul tehnic amenajabil este de cca. 14.400 TWh/an şi se consideră că peste 8.000 TWh/an pot fi produşi în condiţii economice. Puterea electrică instalată în hidrocentrale este de cca. 692 GW şi alţi 110 GW sunt în construcţie. O situaţie pe zone geografice privind capacitatea instalată (în MW) şi producţia de energie electrică în hidrocentrale în anul 1999 este prezentată în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1. Hidrocentrale: puterea instalată şi energia

ZONA

Capacitatea instalată, MW

Energia electrică produsă GWh

Africa, din care:

20.170

73.159

- Egipt

2.810

11.450

- Congo

2.440

5.350

- Mozambic

2.180

11.548

America de Nord, din care:

60.113

711.225

- SUA

79.511

319.484

- Canada

66.954

341.312

- Mexic

9.390

32.005

America de Sud, din care:

106.277

496.016

- Brazilia

57.517

285.603

- Venezuela

13.165

60.600

- Argentina

8.981

21.598

Asia, din care:

174.076

567.501

- China

65.000

204.300

- Japonia

27.229

84.500

- India

22.083

82.237

- Turcia

10.820

34.678

Europa, din care:

214.368

735.655

- Federaţia Rusă

44.000

160.500

- Norvegia

27.528

121.824

- Franţa

25.335

77.500

- România

5.795

17.857

Orientul Mijlociu Australia – Oceania TOTAL MONDIAL

4.185

8.434

13.231

41.918

692.420

2.633.908

- 3 -

6. Hidroenergetica

6.2 Principiile generării şi utilizării energiei hidraulice

Aşa cum s-a arătat în capitolul introductiv, deşi apele uscatului prezintă un volum foarte redus faţă de cel existent pe glob, ele au un rol foarte mare în societatea industrială. Una din utilizările apelor uscatului este hidroenergetica. Energia hidraulică, adică energia cursurilor de apă este în principal utilizată pentru producerea energiei electrice.

6.2.1. Caracteristicile energiei hidraulice

Există unele aspecte ce impun incontestabil necesitatea utilizării energiei hidraulice.

Energia hidraulică deşi este limitată este regenerabilă prin circuitul apei în natură şi sub acest aspect inepuizabilă.

Energia hidraulică transformată în electricitate, reprezintă numai o parte componentă a

utilizării complexe a cursurilor de apă. Alte servicii, cum ar fi alimentările cu apă, irigaţiile, navigaţia, regularizarea cursurilor apelor ş.a. pot fi realizate prin amenajările hidroenergetice.

Aspectele economiei ale producerii şi utilizării energiei hidroelectrice sunt deosebit de

favorabile deoarece amenajările hidroenergetice au o durată mare de funcţionare şi cheltuieli anuale de producţie reduse (în lipsa utilizării oricăror tipuri de combustibili).

Din punct de vedere tehnic există de asemenea avantaje considerabile, pe de-o parte

datorită tehnologiilor de transformare a energiei hidraulice în electrice care sunt verificate şi

transformarea are loc la randamente ridicate şi pe de altă parte datorită manevrabilităţii ridicate în exploatarea utilajelor ceea ce asigură preluarea cu uşurinţă a variaţiilor de sarcină impuse de consumatori.

Impactul ecologic al producerii energiei hidroelectrice este deosebit de redus, chiar dacă

realizarea lacurilor de acumulare perturbă mediul natural, se constituie noi biotopi cu rol de stabilizare.

6.2.2. Energia şi puterea căderilor de apă

Volumele de apă care se deplasează de-a lungul râurilor din motive gravitaţionale reprezintă o sursă de energie care poate fi utilizată.

Să considerăm un segment dintr-un curs natural al unui rîu, delimitat de secţiunile A şi B:

- 4 -

Surse regenerabile de energie

A H T =Z A -Z B B E AB =E A -E B N
A
H T =Z A -Z B
B
E AB =E A -E B
N
N
Z
A
H
T
Z
B

Figura 6.3. Energia unui sector de rîu

Considerând că pe acest segment se scurge debitul Q, care se conservă, volumul scurs în timpul t va fi W.

Dacă notăm cu V AB vitezele în secţiunile caracteristice cu P A , B presiunile la suprafaţa apei, cu Z A , B cotele faţă de planul de referinţă N-N, energia teoretică a segmentului AB va fi după aplicarea ecuaţiei transferului energiei mecanice pe acest segment, în ipoteza pierderilor nule:

E

AB

= ρgWH

T

; [J]

(6.1)

şi ţinînd cont că 1kWh = 3,6 10 6 J, energia segmentului exprimată în KWh va fi:

Puterea hidraulică va fi:

E

AB

P

AB

W

H

T

=

367

= ρgQH

AB

; [kWh]

; [W]

(6.2)

(6.3)

Relaţiile de mai sus oferă valorile teoretice ale energiei şi puterii unui segment de râu. Pentru obţinerea unui randament global de transformare trebuie ţinut seama de pierderile de debit, de cădere şi de randamentele de transformare a energiei hidraulice în mecanică şi apoi electrică.

- 5 -

6. Hidroenergetica

Astfel se consideră:

• coeficientul de utilizare al debitului:

q =

W

u

Q

u

=

W

a

Q

a

;

(6.4)

unde cu indicii "u" şi "a" s-au marcat volumele (debitele) utilizate şi natural (afluent);

• randamentul hidraulic al amenajării (sectorului):

η

h

=

H

T

h

PS

H

net

=

H

T

H

T

(6.5)

unde: h ps – pierderile hidraulice pe sector, în care intră pierderile de frecare şi de formă ale albiei; H net – căderea netă;

randamentul transformării energiei hidraulice dată de căderea netă în energie mecanică în

turbina hidraulică, „η t ”;

randamentul transformării energiei mecanice în energie electrică în generatorul electric,

η g ”,

de unde se observă că randamentul global este:

η

G

= q η η η

h

t

g

Valorile uzuale ale randamentelor parţiale sunt:

q= 0,90÷0,98

η h = 0,94÷0,98

η t = 0,86÷0,92

η g = 0,95÷0,97

ceea ce conduce la η G = 0,71÷0,75.

(6.6)

Aplicând relaţiile de calcul pentru determinarea energiei şi puterii teoretice la toate cursurile de apă ale unei ţări se obţine potenţialul hidroenergetic teoretic al ţării respective.

- 6 -

Surse regenerabile de energie

6.3. Potenţialul hidroenergetic al cursurilor de apă

6.3.1. Potenţialul hidroenergetic teoretic, tehnic şi economic

Creşterea rapidă a consumului de energie şi implicit a gradului de utilizare a resurselor hidroenergetice, a pus problema valorificării optime a resurselor energetice, în acest scop este însă necesar să se cunoască mărimea şi caracteristicile resurselor hidroenergetice disponibile în raport cu celelalte categorii de resurse energetice.

Prin inventarierea resurselor hidroenergetice se urmăreşte determinarea cantităţii de energie care poate fi obţinută, variaţia ei în timp şi localizarea ei geografică. Inventarierea resurselor hidroenergetice se efectuează prin studii pe fiecare curs de apă în parte, pe baza datelor fizico-geografice, tehnice şi economice, ţinând seama de condiţiile specifice ale regiunii sau ţării respective.

Potenţialul hidroenergetic reprezintă resursele hidraulice de pe un anumit teritoriu în scopul utilizării lor pentru producerea energiei electrice.

Termenul de potenţial este utilizabil în cazul resurselor regenerabile de energie primară ca energia eoliană, solară, hidraulică, în timp ce resurselor neregenerabile cum sunt combustibilii, le corespunde termenul de rezervă.

Potenţialul hidroenergetic se exprimă de preferinţă în energie productibilă [kWh], valoare ce suferă variaţii mici în timp, sau în unităţi de putere [kW], ce caracterizează puterea tuturor centralelor hidroelectrice realizabile pe teritoriul pe care s-a evaluat potenţialul.

Este oportun să despărţim de la început potenţialul hidroenergetic în categoriile de potenţial hidroenergetic teoretic şi potenţial hidroenergetic amenajabil.

Cel teoretic reprezintă producţia teoretică de energie electrică pe baza unei energii furnizate de un teritoriu, ţinându-se seama de pierderile de debit şi cădere şi de randamentele transformărilor energetice, în această mare categorie intră potenţialul hidroenergetic de suprafaţă cu alte subclase şi potenţialul teoretic liniar al râurilor.

Potenţialul hidroenergetic teoretic (sau brut) reprezintă totalitatea resurselor de energie naturală ale unui bazin, fără să ţină seama de posibilităţile tehnice şi economice de amenajare. El corespunde unei utilizări integrale a căderii şi a disponibilului de apă al bazinului şi unui randament total de 100%. Acest potenţial teoretic include atît potenţialul de suprafaţă, cît şi potenţialul liniar.

- 7 -

6. Hidroenergetica

Potenţialul teoretic de suprafaţă se referă la apele de la suprafaţa pământului şi anume la cele de precipitaţii şi la cele de scurgere. Potenţialul teoretic de precipitaţii E p , reprezintă echivalentul energetic al întregului volum de apă rezultat din precipitaţiile ce cad pe o anumită suprafaţă:

E p = 2,725·h·S·H o ; [kWh/an]

(6.7)

unde: h – reprezintă înălţimea medie a precipitaţiilor, în mm/an;

S – mărimea suprafeţei, în km 2 ;

H O altitudinea medie a suprafeţei, faţă de nivelul mării, sau faţă de alt reper, în m.

Dacă se ţine seama că numai o parte din precipitaţii se scurg la suprafaţa bazinului, restul pierzîndu-se prin infiltraţii, evaporaţie, evapotranspiraţie, se obţine potenţialul teoretic al apelor de scurgere:

E sc =2,725σ·S·h·H 0 ; [kWh/an]

în care σ - coeficient de scurgere.

(6.8)

Potenţialul teoretic (brut) liniar al cursurilor de apă reprezintă energia (sau puterea) maximă care se poate obţine pe rîul respectiv (sau pe un anumit sector al său). Pentru un anumit sector al cursului de apă se obţine:

P lij =9,81Q mij H ij ; [kW]

(6.9)

E lij = 86.000 Q mij H ij ; [kWh/an]

(6.10)

Potenţialul teoretic (brut) este o mărime bine precizată care rezultă din anumite operaţii de calcul ce nu pot fi altfel interpretate. Din acest punct de vedere el reprezintă o mărime invariabilă în timp şi independentă de condiţiile tehnice sau economice. De aceea, deşi prezintă dezavantajul de a nu fi o mărime fizică reală, potenţialul hidroenergetic teoretic este folosit pentru studii comparative.

Potenţialul hidroenergetic amenajabil se mai subdivide în potenţialul tehnic amenajabil, care reprezintă energia produsă sau puterea tuturor centralelor ce pot fi realizate pe cursurile de apă din teritoriul în cauză şi potenţialul economic amenajabil care restricţionează producţia de energie, la una avantajoasă economic într-o anumită stare de dezvoltare a tehnicii.

- 8 -

Surse regenerabile de energie

Potenţialul hidroenergetic tehnic reprezintă acea parte din potenţialul brut care ar putea fi obţinută prin amenajarea cursului de apă, ţinînd seama de condiţiile tehnice ale momentului respectiv. Acest potenţial se poate determina pe baza elaborării schemelor de amenajare ale fiecărui curs de apă şi se calculează ţinînd seama de pierderile care apar în instalaţiile unei amenajări şi care se datorează următoarelor cauze principale:

- neutilizarea întregii căderi brute a rîului din cauza remuului, variaţiei nivelului în lacurile de acumulare, neamenajării zonei de izvoare a rîului şi a altor zone, etc;

- neutilizarea energetică a întregului stoc de apă a rîului din cauza deversărilor, pierderilor

de apă prin infiltraţii şi evaporaţie, consumului de apă pentru alte folosinţe, a pierderilor de apă de pe suprafaţa de bazin cuprinsă între baraj şi centrală;

- pierderilor din turbine şi generatoare, ca urmare a ciclului de transformare energie

hidraulică energie mecanică energie electrică.

Potenţialul tehnic reprezintă o mărime mai apropiată de realitate. Deoarece în calcularea lui se ţine seama de posibilităţile tehnice, prezintă însă dezavantajul de a fi variabil în timp (în funcţie de gradul de dezvoltare al tehnicii) şi de a putea fi interpretat în mod diferit (în sensul că alegerea schemelor de amenajare, cotelor, distanţelor, parametrilor de bază, prezintă o mare doză de subiectivitate).

Potenţialul hidroenergetic economic amenajabil reprezintă acea parte a potenţialului hidroenergetic tehnic amenajabil, care se poate obţine în condiţii economice. Această mărime este cea mai susceptibilă de modificări, fiind influenţată de progresul tehnic, restul altor categorii de centrale, dinamica acestora, amplasarea teritorială a surselor de energie primară, condiţii economice ale ţării sau regiunii respective. De aceea valoarea acestui potenţial trebuie raportată la o anumită dată, iar evaluarea trebuie reluată periodic.

6.3.2. Potenţialul hidroenergetic al ţării noastre şi al altor ţări

Evaluarea resurselor hidroenergetice se poate face destul de greu, din cauza diversităţii metodelor de calcul şi a gradului diferit de cunoaştere a datelor hidrologice de bază. Pe baza unor date mai exacte asupra debitelor şi căderilor cursurilor de apă, se apreciază în ultimul timp, că potenţialul teoretic liniar mondial este repartizat conform datelor din tabelul 6.2.

- 9 -

6. Hidroenergetica

Tabelul 6.2. Potenţialul teoretic

Continentul

Suprafaţa

Potenţialul teoretic

 

10

6 km 2

MW

%

kW/km 2

Africa

30,4

720.000

19

23,7

America de Nord

20,4

700.000

18,5

34,3

America de Sud

18,2

620.000

16

34,1

Asia

44,7

1.330.000

35

29,8

Australia

 

7,6

170.000

4,5

22,4

Europa

 

9,8

240.000

6,5

24,5

Regiunile polare

12,4

(20.000)

(0,5)

-

Total mondial

143,5

3.800.000

100

26,2

Se observă că se consideră valoarea potenţialului teoretic liniar mondial ca fiind de aproximativ 3.800.000 MW, la care corespunde o producţie anuală de energie electrică de circa 36.000 TWh/an, aceste cifre reprezentînd nişte limite superioare. Potenţialul teoretic amenajabil, este evaluat la circa 15.000 TWh/an, deci la aproximativ 45% din potenţialul teoretic liniar. Potenţialul economic amenajabil (sau echipabil) se apreciază la 9.800 TWh/an, adică la 27%. Din potenţialul tehnic amenajabil, în anul 1990 era exploatat numai 14%, în curs de amenajare 3,2%, iar în curs de proiectare 7,4%.

Menţionăm că în timp există o tendinţă de creştere a valorii potenţialului hidroenergetic teoretic şi amenajabil. Aceasta pe de o parte datorită precizării datelor de bază, hidrologice şi topografice, iar pe de altă parte progreselor tehnicii în general şi în domeniul amenajării uzinelor hidroelectrice în special, ceea ce a creat condiţii pentru folosirea unui potenţial considerat înainte ca neeconomic sau de neutilizat.

Un astfel de exemplu îl constituie Federaţia Rusă (fosta URSS) al cărui potenţial teoretic era evaluat în 1916 la 170 TWh/an, în 1934 la 2.452 TWh/an (647 râuri), în 1960 la 3.000 TWh/an (1.477 rîuri), iar în 1961 la 3.300 TWh/an (4.500 rîuri), din care tehnic amenajabil 2.100 TWh/an, iar economic amenajabil 1.100 TWh/an. În prezent potenţialul hidroenergetic teoretic al acestei ţări este apreciat la 4.000 TWh/an. Cazuri asemănătoare prezintă Canada, Japonia, Argentina.

În alte cazuri, datorită conjuncturii economice la un moment dat, mărimea potenţialului hidroenergetic economic amenajabil se poate reduce. Astfel în Elveţia în 1964, potenţialul economic amenajabil era apreciat la 38-40 TWh/an. Scumpirea lucrărilor hidrotehnice şi

- 10 -

Surse regenerabile de energie

ieftinirea costului centralelor termoelectrice şi nucleare, a făcut ca în 1965 potenţialul economic amenajabil să fie apreciat doar la 32-33 TWh/an.

În ceea ce priveşte repartiţia teritorială se observă că Africa, considerată mult timp drept continentul cel mai bogat în resurse hidroenergetice, nu deţine întâietatea, Asia avînd un potenţial de aproape două ori mai mare, iar în ceea ce priveşte potenţialul specific (kWh/km 2 ) Africa prezintă o valoare mai redusă chiar decît media mondială.

În tabelul 6.3 sunt date valorile potenţialului teoretic al apelor de scurgere şi al celui economic amenajabil în cîteva ţări europene, calculat faţă de nivelul mării.

Aşa cum se observă din acest tabel, se poate aprecia că potenţialul economic amenajabil reprezintă cam 15 - 40 % din potenţialul teoretic al apelor de scurgere.

Tabelul 6.3. Potenţialul teoretic şi economic

 

Potenţialul teoretic

Potenţialul economic

Ţara

TWh/an

GWh/km 2

TWh/an

% din cel teoretic

Austria

152,5

1,820

44,0

28,9

Cehoslovacia

39,3

0,308

7,0

17,8

Elveţia

179,0

4,500

33,0

18,4

Finlanda

46,0

0,138

18,5

40,0

Franţa

314,0

0,571

68,0

21,6

Italia

340,9

1,130

50,0

14,7

Norvegia

556,0

1,715

104,5

18,8

Polonia

31,9

0,103

6,0

18,8

România

90,0

0,379

24,0

26,7

Suedia

196,1

0,436

100,0

51,0

Federaţia Rusă

4000,0

0,219

1.100,0

28,0

Aşa cum s-a mai menţionat, resursele de apă datorate râurilor interioare sunt evaluate la aproximativ 37 miliarde m 3 /an, dar în regim neamenajat se poate conta numai pe aproximativ 19 milioane m 3 /an, din cauza fluctuaţiilor de debite ale rîurilor.

- 11 -

6. Hidroenergetica

Boxa 6.1.

Cînd şi-a anunţat intenţia de a elabora un program naţional pentru reducerea, pînă în anul 2000, a emanaţiilor de CO din SUA la nivelul celor din 1990, Bill Clinton se bizuia mult pe aplicarea unor tehnologii şi pe sursele de energie alternative, în special hidroenergia. Din toate sursele de energie regenerabile, aceasta a fost cel mai mult folosită, deşi în ultima vreme punerea în aplicare a unor programe hidroenergetice din ţări în curs de dezvoltare a fost temporizată din motive financiare şi sociale, sau ecologice. Numai o mică parte din potenţialul hidroenergetic din ţările în curs de dezvoltare este utilizat aproximativ 5% în Africa, 8% în America Latina, 9% în Asia. China a căpătat cam 10% din potenţialul sau exploatabil de 378 GW, cel mai mare din lume. În ţările industrializate se foloseşte o parte mai mare a potenţialului hidroenergetic - 26% în ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi 52% în SUA.

Dacă primele roţi hidraulice, care sunt premierele răpirii de către om a energiei cursurilor de apă s-au construit în sec.III Î.Ch., bazele producţiei de energie electrică, folosind energia hidraulică ca sursă, s-au pus practic la sfârşitul secolului al XlX-lea. Acesta a fost saltul major în istoria tehnicii care a permis ca locul de utilizare al energiei să difere de cel al producerii ei. Dintre toate sursele de energie numai cea hidraulică este reînnoibilă, şi deşi limitată cantitativ, inepuizabilă. Există caracteristici tehnico-economice care pun hidroenergetica în prim plan din multe puncte de vedere.

Este oportun de amintit că progresele tehnologice conferă şi acestei ramuri tehnice o evoluţie corespunzătoare.

La început, centralele hidroelectrice, care sunt de fapt un ansamblu de construcţii şi echipamente ce transformă energia hidraulică în energie electrică au fost de puteri mici, utilizând o diversitate relativ extinsă a maşinilor hidraulice, electrice şi a echipamentelor de transformare şi transport a electricităţii.

Începutul secolului XX, cel al uimitorului progres ştiinţific, surprinde construcţia turbinelor hidraulice, elemente componente principale ale centralelor hidroelectrice într-o benefică înviorare tehnică. La acea vreme, dintre toate maşinile construite, numai turbina Pelton prezenta performanţe ridicate privind funcţionarea la randamente mari într-un domeniu larg al puterii. Necesitatea obţineri unor curbe de garanţie cât mai plate a condus la realizări ştiinţifice deosebite, în cazul turbinelor axiale, profesorul Kaplan a realizat reglajul dublu optimizat, ceea ce a impus turbinele axiale tip Kaplan pentru dotarea centralelor cu debite mari şi căderi medii şi mici.

Ideea reglajului dublu a transformat turbinele radial-axiale tip Francis în maşini noi, cu palete reglabile, tip Deriaz.

- 12 -

Surse regenerabile de energie

Utilizarea căderilor mici de apă, în care componenţa potenţială a energiei hidraulice este mică, a condus la simplificarea constructivă a turbinelor axiale prin eliminarea camerei spirale, într-o construcţie tubulară, denumită ulterior turbina bulb.

Savanţii şi tehnicienii şi-au orientat eforturile şi în alte direcţii, modernizând construcţiile arhaice, care însă nu au avut succes decât în domeniul puterilor mici (Banki, Michell, Turgo Gilkes).

În etapa actuală construcţia maşinilor primare din centrale, turbinele hidraulice, s-a concentrat în jurul unor tipuri moderne şi eficiente care sunt repartizate în întreg domeniul de variaţie al parametrilor hidroenergetici: Kaplan, Francis, Pelton şi derivatele bulb şi Deriaz. S-au realizat maşini cu puteri foarte mari, de exemplu Grand Colee 120 MW/unit, Porţile de Fier l 178 MW/unit, Krasnoiarsk 510 MW/unit, centralele hidroelectrice ajungînd de asemenea la puteri foarte mari - John Day 2700 MW, Porţile de Fier 2050 MW, Saiansk 6300 MW.

Este bine să amintim că, deşi s-au făcut paşi uriaşi, la nivelul globului există un potenţial hidroenergetic teoretic de 48230 miliarde KWh, tehnic amenajabil de 19390 miliarde kWh, iar economic 9700 miliarde KWh cu un grad de utilizare de 18%, adică o uriaşă rezervă de energie hidraulică aşteptată să fie valorificată.

În societatea modernă, unde consumul de energie creşte continuu, dezvoltarea hidroenergeticii este necesară, însă condiţionată de reducerea costurilor şi duratei investiţiilor, a impactului economic al protejării mediului sub forma cheltuielilor ascunse, a reducerii suprafeţelor inundate şi volumului lacurilor.

6.4 Scheme principiale de amenajare a cursurilor de apă

Pentru a utiliza energia hidraulică trebuie să reducă pierderile ce apar la curgerea rîului în albia sa şi să se concentreze căderea segmentului ce urmează a-şi ceda energia pentru a putea fi utilizat debitul disponibil al rîului.

- 13 -

6. Hidroenergetica

6. Hidroenergetica Figura 6.4. Amenaj ă ri tip baraj Aceasta se poate realiza, în mod normal
6. Hidroenergetica Figura 6.4. Amenaj ă ri tip baraj Aceasta se poate realiza, în mod normal

Figura 6.4. Amenajări tip baraj

Aceasta se poate realiza, în mod normal pe două căi principale, care nu se exclud una pe alta, fiind amenajările tip baraj şi cu derivaţie. Principalele scheme de amenajare care includ aceste soluţii şi altele, sunt date în cele ce urmează.

a) Amenajări tip baraj, la care întreaga cădere a segmentului de rîu se concentrează de baraj, centrala fiind situată la baza acestuia (figura 6.5).

În cazul fluviilor, unde căderea este mică, centrala se amplasează în acelaşi front cu barajul, amenajarea denumindu-se pe firul apei sau fluvială, barajul realizînd o acumulare minimă.

1 2 H B
1
2
H
B

3

Figura 6.5. Amenajare tip baraj 1- lac; 2- baraj; 3- clădirea centralei

- 14 -

Surse regenerabile de energie

b) Amenajări în derivaţie, la care căderea este realizată în întregime de aducţiune (figura 6.6)

1 2 3 5 Rîu 1 2 4 H B
1
2
3
5
Rîu
1 2
4
H
B

3

5

Figura 6.6. Amenajare în derivaţie 1- stăvilar; 2- aducţiune; 3- cameră de încărcare; 4- conductă forţată; 5- clădirea centralei.

c) Amenajări cu baraj şi derivaţie sau mixtă, unde barajul şi aducţiunea concură la realizarea căderii (figura 6.7).

2 3 4 5 6 1 Rîu 1 4 2 3 5 6
2
3
4
5
6
1
Rîu
1
4
2
3
5
6

Figura 6.7. Amenajare cu baraj şi derivaţie 1- baraj; 2- captare; 3- aducţiune; 4- cameră de încărcare; 5- conductă forţată; 6- centrala.

- 15 -

6. Hidroenergetica

O soluţie mixtă, uneori avantajoasă este centrala subterană (figura 6.8).

1 2 Rîu 3 4 5 1 2 3 4 5
1
2
Rîu
3
4
5
1
2
3
4
5

Figura 6.8. Amenajare cu centrală subterană 1- lac; 2- baraj; 3- conductă forţată; 4- centrală; 5- galerie de fugă

Există cazuri rare, cînd căderea este concentrată de o cascadă sau pot fi utilizate alte conformaţii, cu totul speciale ale terenului.

Deşi nu au o mare răspândire, există şi funcţionează eficient centralele maree-motrice, la care un bazin se separă printr-un baraj de ocean sau mare, centrala dispunându-se în acest baraj. Utilizînd efectul mareelor se stabileşte o lege de umplere şi golire a bazinului izolat (care poate fi alimentat şi de un râu) care va crea o cădere "H".

O altă soluţie, din ce în ce mai aplicată este cea a centralei electrice de acumulare prin pompaj CHEAP 1 care, utilizează două bazine de acumulare, unul amonte şi altul aval, funcţionând parte din timp ca producător de energie electrică şi parte ca producător de energie hidraulică.

Boxa 6.2. Aspecte de amenajări hidroenergetice

Scoatem în evidenţă câteva aspecte pe care le considerăm semnificative pentru acest sector:

- volumele de apă acumulate în spatele construcţiilor hidrotehnice din cadrul amenajărilor hidroenergetice

sunt de ordinul milioanelor şi/sau miliardelor de metri cubi, asigurînd astfel importante rezerve de apă potabilă sau industrială în mod permanent;

- toate echipamentele şi instalaţiile care se fabrică, montează şi exploatează în acest sector au, de cele mai multe ori, dimensiuni agabaritice şi greutăţi foarte mari care pot ajunge uneori la sute de tone per subansamblu, dar toleranţele de montaj şi funcţionare se încadrează în domeniul zecimilor şi uneori a sutimilor de milimetru;

1 CHEAP- centrale hidroelectrice de acumulare prin pompaj

- 16 -

Surse regenerabile de energie

- posibilitatea de creştere rapidă de la 0 la sute/mii de MW şi racordarea la Sistemul Electroenergetic

Naţional în cîteva minute, dar şi singura posibilitate de “stocare” la scara industrială a energiei hidraulice,

rapid convertibila in energie electrică;

- influenţă deosebită a factorului uman în realizarea acestor sisteme, care poartă numele de AMENAJĂRI

HIDROENERGETICE, pornind de la durata mare a execuţiei, fabricaţiei şi exploatării acestora, precum şi de la eforturile deosebite pentru corelarea tuturor factorilor care concura la un astfel de obiectiv; realizarea

acestor amenajări nu este posibilă fără colaborarea unor echipe complexe de specialişti şi fără concursul unor utilaje şi furnituri foarte diverse şi/sau complexe, care pot angrena peste 40-50.000 de lucrători la o amenajare complexă;

- amplasarea obiectivelor hidroenergetice este de cele mai multe ori în zone îndepărtate şi/sau izolate,

rezultînd eforturi deosebite, atît pentru personalul care participă la realizarea acestor obiective, dar mai ales

pentru personalul de exploatare, care va fi foarte greu de menţinut în astfel de locuri; durata execuţiei, volumele de lucrări şi valoarea acestor amenajări hidroenergetice sunt foarte mari;

- trebuie remarcat faptul că prin realizarea obiectivelor hidroenergetice se creează şi o infrastructură de

drumuri, reţele electrice şi/sau de apă şi spaţii de cazare şi/sau comerciale cu perspectiva finalizării unor zone turistice;

- numărul instalaţiilor, care contribuie la menţinerea sub control a unor rezerve, cvasi permanente de apă, de peste 10 mld. mc în toate acumulările, este foarte mare. Trebuie să existe permanent preocuparea pentru creşterea fiabilităţii, mentenanţei, disponibilităţii şi performabilitătii acestor instalaţii, pentru valorificarea eficientă a acestei resurse primare, regenerabile prin toate activităţile care se pot dezvolta: energie electrică, servicii de sistem, agricultură, industrie, turism şi agrement protecţie civilă etc.

6.5. Căderea apei la centrala hidroelectrică (CHE)

Căderea amenajării este acceptată a fi diferenţa energiilor specifice ale lichidelor de lucru între două secţiuni convenţionale ale amenajării în cauză.

h d H st h d H br
h
d
H
st
h
d
H
br

Figura 6.9. Schema unei CHE cu baraj şi derivaţie pentru definirea căderii

Din figura 6.9 rezultă două componente ale căderii statice:

căderea realizată de baraj h b ;

căderea realizată de derivaţie h d ;

- 17 -

6. Hidroenergetica

6.6 Tipuri de turbine hidraulice

În centralele hidroelectrice, turbinele hidraulice reprezintă echipamentul hidroenergetic de bază. Ca tipuri constructive s-au cristalizat, în tehnica modernă, în funcţie de cădere sau de turaţia specifică, următoarele:

H=200 - 2000m

n S[cp] =2 - 36

Turbina Pelton

H=50 - 600m

n S[cp] =60 - 350

Turbina Francis

H=100-250m

n S[cp] =120 - 300

Turbina Deriaz

H=12-70m

n S[cp] =350 - 900

Turbina Kaplan

H=0,5-12m

n s[cp] =700 -1400

Turbina bulb

În figura 6.10,a se redă o schemă constructivă pentru o turbină tip Pelton cu un singur injector, iar în figura. 6.10,b este reprezentată o cupă a rotorului Pelton

6.10,b este reprezentat ă o cup ă a rotorului Pelton a) b) Figura 6.10. Turbina Pelton

a)

6.10,b este reprezentat ă o cup ă a rotorului Pelton a) b) Figura 6.10. Turbina Pelton

b)

Figura 6.10. Turbina Pelton

În figura 6.11,a,b,c se prezintă schematic o turbină Francis şi dimensiunile principale ale rotorului, în figura 6.11,b semnificaţiile notaţiilor sunt:

D a - diametrul de aşezare a paletelor aparatului director;

b o - înălţimea aparatului director;

D 1i - diametrul de intrare pe coroană;

D 1e - diametrul de intrare pe inel;

D 2e - diametrul de ieşire pe inel.

- 18 -

Surse regenerabile de energie

Forma rotorului depinde de turaţia specifică. Pentru stabilirea formei (tipului) de rotor se apelează la condiţii limitative privind dezvoltarea fenomenului de cavitaţie, prin calculul unei turaţii specifice critice, cu relaţia dată de firma HITACHI şi recunoscută de Comitetul Electrotehnic Internaţional (IEC):

b)
b)

a)

Figura 6.11. Turbina Francis

Interna ţ ional (IEC): b) a) Figura 6.11. Turbina Francis c) a – schem ă de

c)

a

– schemă de ansamblu; b – dimensiunile principale ale rotorului;

c

- microhidroturbina Francis

Turbina Kaplan este reprezentată schematic în figura 6.12.

Kaplan este reprezentat ă schematic în figura 6.12. Figura 6.12. Turbina Kaplan Figura 6.13. Turbina bulb

Figura 6.12. Turbina Kaplan

Kaplan este reprezentat ă schematic în figura 6.12. Figura 6.12. Turbina Kaplan Figura 6.13. Turbina bulb

Figura 6.13. Turbina bulb

- 19 -

6. Hidroenergetica

Turbina bulb, prezentată în fig.6.13, este de asemenea o maşină axială, cu rotor de tip Kaplan, fără cameră spirală.

6.6.1. Microhidroturbine

Apa este colectată într-un micro-bazin şi apoi canalizată prin conducta de aducţie direct în turbină. Căderea pe verticală, creează presiunea necesara la capătul inferior al conductei de aducţie, pentru a pune în mişcare turbina. Cu cît va fi mai mare debitul sau capul, cu atît vom obţine mai multă energie electrica.

După cum se observă, valorile acestor doua criterii, sunt foarte importante pentru determinarea valorii de energie electrica (potenţialul) unei locaţii pentru implementarea unui microhidrosistem bazat pe microhidroturbine.

unui microhidrosistem bazat pe microhidroturbine. Figura 6.14. Generarea energiei cu ajutorul apei De

Figura 6.14. Generarea energiei cu ajutorul apei

De exemplu Turbina Pelton este mai eficienta în locaţiile cu CAP 2 înalt, în contrast cu o turbina Crossflow care e folosită numai în locaţiile cu CAP scurt dat DEBIT 3 mare. Conducta de aducţie nu este numai “ghidajul” pentru apa, în drumul ei spre turbina, dar şi cea care creează presiunea necesara. Ca efect, conducta de aducţie concentrează toată presiunea creată de diferenţa de nivel, la baza conductei, la intrarea în turbină. Diametrul conductei, lungimea, materialul din care e confecţionata şi “drumul parcurs”, toate afectează eficienta turbinei. O conducta mica în diametru poate reduce considerabil energia obţinută, chiar daca se foloseşte toată apa de care se dispune.

2 CAP– este presiunea creată de distanţa verticală între locul în care apa pătrunde în conducta de aducţie şi locaţia turbinei şi e măsurată în picioare (sau metri), sau ca presiune în pounds (sau livre) pe inch pătrat (psi).

3 DEBIT– este o cantitate de apă (exprimată în volum pe timp) care curge prin conducta de aducţie intr-o anumită perioadă de timp şi e măsurată în metri cubi/secundă, galoane pe minut (gpm) sau litri pe minut.

- 20 -

Surse regenerabile de energie

Indiferent dacă vor fi folosite turbine eoliene, panouri solare sau microhidroturbine, la generarea energiei alternative pentru aplicaţii de mica capacitate, schema sistemului este similară. Ca şi componente de bază, avem nevoie de baterii , invertoare şi regulatoare de încărcare.

de baterii , invertoare ş i regulatoare de înc ă rcare. Figura 6.15. Amplasarea turbinelor Este
de baterii , invertoare ş i regulatoare de înc ă rcare. Figura 6.15. Amplasarea turbinelor Este

Figura 6.15. Amplasarea turbinelor

Este evident că nu pot consuma mai multă energie decît acumulez. Deci daca am un generator Harris de 900W el va produce în mod ideal o energie echivalentă cu 21,6 kWh pe zi. Daca o casă consumă în medie 180-200kWh pe luna rezultă ca aceasta microhidroturbina poate alimenta 3 case independente.

Producţia echivalentă pe luna fiind 540kWh (consideram o luna de funcţionare de 25 zile).

Daca : 1kWh = 0,08 Euro, rezultă că producţia unei luni e echivalenta cu 43,2 Euro.

c ă produc ţ ia unei luni e echivalenta cu 43,2 Euro. Figura 6.16. Sisteme cu
c ă produc ţ ia unei luni e echivalenta cu 43,2 Euro. Figura 6.16. Sisteme cu
c ă produc ţ ia unei luni e echivalenta cu 43,2 Euro. Figura 6.16. Sisteme cu

Figura 6.16. Sisteme cu microturbine Harris de 900W

- 21 -

6. Hidroenergetica

6.7. Tipuri constructive de centrale hidroelectrice

Există o mare varietate constructivă de realizarea centralelor electrice, care suferă diverse clasificări în funcţie de criteriul ales. Totuşi, o tratare raţională poate să generalizeze două tipuri constructive specifice de CHE şi CHEAP.

de suprafaţă cu subcategoriile: construcţie separată de baraj descoperită sau acoperită şi înglobată în baraj;

subterane, dispuse în interiorul munţilor sau altor formaţiuni, care pot fi cu castel de echilibru în aval, pentru canalul de fugă sau fără.

În figurile următoare se prezintă câteva exemple caracteristice. Astfel în figura 6.17 se prezintă o centrală de suprafaţă în construcţie înglobată în baraj, descoperită.

În figura 6.18 se prezintă o centrală de suprafaţă, pe firul apei iar, în figura 6.19 o centrală de suprafaţă cu conductă forţată, dar de mică cădere.

În figura 6.20 se prezintă un exemplu de centrale electrică subterană.

6.7.1 Echipamentele mecanice şi electrice ale centralelor hidroelectrice

Din cele expuse mai sus, rezultă că în componenţa CHE şi CHEAP există o serie de instalaţii şi echipamente care concură la atingerea scopului funcţional. Aceste echipamente se situează pe două trepte de „importanţă”:

echipamente principale, care concură direct la transformarea energiei şi la funcţionarea hidroagregatelor

echipamente auxiliare, care cuprind o serie de instalaţii care deservesc instalaţiile principale.

În clasa echipamentelor principale intră maşinile de forţă, echipamentul electric şi echipamentul mecanic.

- 22 -

Surse regenerabile de energie

Surse regenerabile de energie Figura 6.17. Central ă electric ă înglobat ă în construc ţ ia

Figura 6.17. Centrală electrică înglobată în construcţia barajului

ă electric ă înglobat ă în construc ţ ia barajului Figura 6.19. Central ă hidroelectric ă

Figura 6.19. Centrală hidroelectrică cu conductă forţată

Central ă hidroelectric ă cu conduct ă for ţ at ă Figura 6.18. Central ă hidroelectric

Figura 6.18. Centrală hidroelectrică electrică pe firul apei (fluvială)

hidroelectric ă electric ă pe firul apei (fluvial ă ) Figura 6.20. Central ă hidroelectric ă

Figura 6.20. Centrală hidroelectrică subterană

Maşinile de forţă:

Maşinile hidraulice (turbine în cazul CHE şi turbine-pompe pentru CHEAP) care

realizează transformarea energiei apei în energie stereomecanică şi invers. Există câteva tipuri

constructive consacrate care funcţionează bine şi la randamente ridicate.

Maşinile electrice (generatoare sau motoare-generatoare) care transformă energia

stereomecanică a arborilor în energie electrică şi invers. Sunt maşini electrice sincrone, la puteri mari.

Echipamentul mecanic.

Sistemul de reglare automată, care asigură funcţionarea la o turaţie constantă prescrisă

prin reglarea debitului cu aparatul director.

Sistemul de răcire al generatorului şi lagărelor turbinei. La maşinile moderne răcirea de regulă se face cu apă.

- 23 -

6. Hidroenergetica

Echipamentul electric cuprinde:

Barele capsulate care evacuează puterea generatorului către transformatoare. Tensiunea

generatorului atinge maximum 24 kV, curenţii transportaţi fiind mari şi în consecinţă dimensiunile conductorilor sunt apreciabile. Ele sunt izolate faţă de mediu şi fac faţă oricărui contact accidental cu apa. Cu cât tensiunea este mai mare şi distanţa la transformatoare mare, costurile sunt mai ridicate.

Transformatoarele

Staţia de distribuţie a energiei electrice.

În cadrul echipamentelor auxiliare intră:

• Pupitrul de comandă care asigură guvernarea funcţionării

• Serviciile proprii care asigură energia necesară funcţionării regulatorului automat de turaţie şi a instalaţiilor de apă şi aer.

• Vane, batardouri, ventile, conducte, grătare şi maşini de curăţat, instalaţii de ridicat.

6.7.2. Maşinile electrice ale centralelor hidroelectrice

Cuplul maşină hidraulică - maşină electrică formează hidroagregatul. Maşina hidraulică poate fi turbină, pompă sau maşină reversibilă, iar maşina electrică - generator, motor sau motor - generator. De obicei între maşina hidraulică şi cea electrică există un cuplaj rigid, ele avînd aceeaşi turaţie, în cazuri rare, la puteri mici, se interpune un reductor sau un multiplicator.

În CHE, maşina electrică a hidroagregatului este, în general de tip sincron trifazat.

În cazul CHEAP moderne, maşina electrică este motor - generator de tip sincron trifazat. Pornirea ca motor, în sarcină, ridică probleme suplimentare, de asemenea, reversarea sensului de rotaţie impune construcţii specifice de lagăre (axiale şi radiale) care să asigure formarea şi menţinerea filmului de ulei, indiferent de sensul rotaţiei.

În SP, la acţionarea pompelor mici, se utilizează fără excepţie motoare asincrone trifazate. Pentru pompele foarte mari, se utilizează motoare sincrone.

În cazul CHE, generatorul electric cuplat cu turbina hidraulică poartă numele de hidrogenerator, în cele ce urmează se vor trata câteva aspecte privind parametri funcţionali şi construcţia acestor maşini electrice.

- 24 -

Surse regenerabile de energie

6.7.2.1. Hidrogeneratoare

Hidrogeneratoarele sunt maşini electrice sincrone cu poli aparenţi. Construcţia lor este influenţată de tipul turbinei hidraulice care le antrenează, şi sunt în general produse unicat.

Hidrogeneratoarele se pot clasifica după: putere, turaţie, poziţia arborelui, dispoziţia lagărului axial, protecţie şi răcire. După putere se deosebesc hidrogeneratoare de putere mică (sub 10 3 kVA), medie (10 3 -2-10 4 kVA), mare (2-10 4 - 10 5 kVA) şi foarte mare (peste 10 5 kVA). După turaţie, hidrogeneratoarele pot fi lente (n< 150 rot/min), sau rapide (n>150 rot/min).

După poziţia arborelui, se remarcă hidrogeneratoare verticale şi orizontale. Cele verticale se deosebesc între ele după dispoziţia lagărului axial. Astfel, hidrogeneratoarele ia care lagărul axial este deasupra rotorului, în steaua superioară, sunt de tip suspendat (figura 6.21,a), şi sunt de obicei de turaţie nominală mai mare de 150 rot/min. Tipul umbrelă are lagărul axial dispus sub rotor (figura 6.21,b) şi este utilizat când turaţia nominală este mai mică de 150 rot/min, fără ca această limită să fie foarte fixă.

1 2 3 a) b)
1
2
3
a)
b)

1

3

2

Figura 6.21. Scheme de dispoziţie generală a hidrogeneratoarelor a - generator tip suspendat; b - generator tip umbrelă; 1 - lagăr radial superior; 2 - lagăr axial; 3 - lagăr radial inferior

În figura 6.22 se prezintă soluţia constructivă a unui hidrogenerator cu puterea de 300MW şi turaţia nominală 200 rot/min, de tip suspendat. Rotorul (1) este format dintr-un butuc fixat pe arborele (4), din spiţe şi o obadă pe care sunt montaţi polii bobinaţi. La partea inferioară se află discul de frînare pe care acţionează pistoanele cilindrilor de frînare (6). Statorul -

- 25 -

6. Hidroenergetica

partea fixă - este executat, ca şi rotorul din sectoare care se montează, în cazul dimensiunilor foarte mari, pe şantier.

ă , în cazul dimensiunilor foarte mari, pe ş antier. Figura 6.22. Hidrogenerator vertical de tip
ă , în cazul dimensiunilor foarte mari, pe ş antier. Figura 6.22. Hidrogenerator vertical de tip

Figura 6.22. Hidrogenerator vertical de tip suspendat.

Bobinajul statoric este executat din bobine sau bare, care se leagă în serie pentru a forma fazele statorului. Miezul, în crestăturile căruia se montează bobinele, se execută din tole stanţate. Pentru răcire, în miez se prevăd canale de ventilaţie, iar la periferie se instalează răcitoarele (7). Există, în această construcţie, două lagăre radiale (5),şi unul axial (3).

În afara subansamblelor principale - rotor, stator, arbore şi lagăre -hidrogeneratoarele sunt prevăzute cu elemente şi instalaţii specifice, necesare funcţionării, care sunt prezentate în cele ce urmează.

6.8 Energia hidraulică a Republicii Moldova

Republica Moldova este situată într-o zonă pricarpatică cu climă şi relief variabil. Precipitaţiile anuale medii constituie aproximativ 500 mm. Aceste precipitaţ