METODE DE EXAMINARE A ELEVILOR

elevii pot beneficia de examinare orală, scrisă sau

practică. Fiecare dintre aceste metode prezintă avantaje şi
dezavantaje şi sunt în mod direct în legătură cu specificul
disciplinei şi caracteristicile elevilor care fac obiectul
evaluării.
EX.ORALĂ – AVANTAJE
- în cadrul examinării orale evaluatorul poate ajuta elevul
prin întrebări suport prin care aceştia pot să-şi elaboreze
răspunsurile
- între evaluator şi examinat pot avea loc schimburi de
natură cognitivă, dar şi afectivă (atitudini, sentimente)
- evaluatorul poate să aprecieze adâncimea sau
profunzimea cunoştinţelor prezentate de elevi
- elevii pot să probeze şi calităţi legate de modul de
prezentare, comunicare nonverbală, stil, oratorie.
DEZAVANTAJE: se evaluează o cantitate mică de materie
pe unitatea de timp şi un nr. mic de elevi
Acţionează mulţi factori perturbatori ai notării
-este dificil să se echilibreze conţinuturile în privinţa
gradului lor de dificultate
- este greu să se menţină de către evaluator acelaşi nivel
de exigenţă pe întregul proces evaluator ( la început
exigenţă mai mare)
- aceste metode defavorizează elevii care au un echilibru
emoţional precar, introvertiţii care resimt în mod neplăcut
contactul direct cu examinatorul
EXAMINĂRILE SCRISE –AVANTAJE
- se examinează f. mulţi elevi pe unitatea detimp
-se evaluează o cantitate mare de materie
- conţinuturile evaluate pot fi mai bine echilibrate
- sunt mai riguroase, pt. că se pot realiza pe criterii cu
grad de obiectivitate mare
- asigurarea anonimatului
- convin mai ales subiecţilor cu probleme de natură
afectivă, introvertiţii
DEZAVANTAJE
- sunt mai dificile pt. că la modul general limbajul scris
este mai pretenţios, mai constrângător
- de multe ori, elevii pot fi penalizaţi pt. forma de
prezentare şi chiar pt. greşelile gramaticale
- uneori elevii nu mai revin atunci când conştientizează
propriile lipsuri, din dorinţa de a nu altera forma lucrării
- sunt mai costisitoare, atât în privinţa costurilor
materiale, cât şi a remunerării persoanelor care
examinează, spaţiile etc.
EXAMINĂRILE PRACTICE –AVANTAJE
-stăpânirea unor cunoştinţe numai la nivel teoretic nu
poate oferi indicii prea multe referitoare la competenţele
reale ale e.
-la disciplinele tehnice: desen, coregrafie sunt necesare,
Pe lângă celelalte tipuri de examinări şi e. practice
elemente complementare de evaluare: observarea
sistematică act elevilor,
investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
FACTORI PERTURBATORI AI NOTĂRII:
- efectul hallo- evaluatorul este tentat să aprecieze elevul
în funcţie de impresia generală formată în timp despre el.;
supraaprecierea elevului datorită impresiei generale f.
bune
- efectul Pigmalion manifestat în aşteptările profesorului
faţă de care are o părere f. bună, anticipându-i nota înainte
de a răspunde
- eroarea de generozitate – aprecierea elevului în funcţie
de nivelul clasei .examinatorul acordă note f. mari
comparativ cu nivelul real de pregătire al elevilor. Astfel
maschează eşecul şcolar al unor elevi. Cauza nu o
reprezintă generozitatea reală a evaluatorului; aceşti
evaluatori uită că una din responsabilităţile fundamentale
ale oricărui evaluator se concretizează în nivelul de
pregătire al elevilor de care el însuşi s-a ocupat.
- efectul de contrast acţionează în sensul că se
accentuează diferenţele dintre evaluaţi în f. de poziţia pe
care o ocupă într-o serie:
bine….slab=subevaluat
slab…bun = supraevaluat
- efectul blând persoanele cunoscute sunt apreciate cu mai
mare indulgenţă faţă de pers. mai puţin cunoscute
-efectul curbei lui Gauss - se acordă note mici şi mari
puţine şi medii multe.
-eroarea individuală constantă atunci când între
examinatori intervin dezacorduri
Se poate contracara dacă există un barem bine întocmit, pt
a se ajuge la un consens în privinţa aplicării lui
- „variabila şoc” – se poate altera aprecierea unei prestaţii
când evaluatorul se lasă antrenat de o anumită teză, idee
susţinută de evaluat.