Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BDI (Beck Depression Inventory) este cel mai frecvent citat şi cel mai utilizat
instrument de măsurare a depresiei, bazat pe autodescriere. Mai mult, el a devenit un etalon
pentru validarea altor inventare sau scale de autoevaluare.
În lucrarea sa din 1967, Beck, a definit depresia prin prezentarea unei liste de 21
„categorii simptom-atitudine”. Itemii inventarului reprezintă aceste categorii: dispoziţie
depresivă (tristeţe), pesimism (lipsa speranţei), sentiment de eşec, deficit relaţional,
sentimente de vină, nevoia de pedeapsă, ură de sine, autoreproş, dorinţe de suicid, plângeri,
irascibilitate, contacte sociale deficitare, capacitate de decizie redusă, imagine de sine
negativă, incapacitate de muncă, insomnie, fatigabilitate, pierderea apetitului, scădere în
greutate, ipohondrie (preocupări somatice negative), pierderea libidoului.
În versiunea originală, s-a cuantificat gradul de severitate a simptomelor cu valori
cuprinse între 0 şi 3, unele categorii având două variante de răspuns pentru acelaşi grad de
severitate. Spre exemplu, pentru prima categorie de “simptom-atitudine”, tristeţea,
alternativele au fost prezentate şi cotate astfel:
0 – nu sunt deloc trist;
1 – sunt trist sau mâhnit;
2a – sunt trist sau mâhnit tot timpul, şi nu pot să ies din această stare;
2b – sunt aşa de trist sau nefericit, încât, aproape mă doare;
3 – sunt aşa de trist sau nefericit, încât nu pot suporta.
În versiunile mai recente ale scalei, este stabilită o singură variantă pentru fiecare
nivel, astfel încât, cei 21 de itemi au fiecare 4 nivele de severitate, cuprinse între 0 (absenţa
depresiei) şi 3 (depresie maximă). Scorul total este cuprins, deci, între 0 şi 63. Se consideră că
absenţa depresiei sau depresia minimă se reflectă într-un scor mai mic decât 4, depresia
uşoară, între 5 şi 13, moderată între 14 şi 20, iar depresia severă peste 21 (Shaver, Brennan,
1991). În practică se lucrează cu scoruri mai ridicate.
Există o variantă scurtă a scalei, cuprinzând 13 itemi, selectaţi pe baza unei înalte
corelaţii între aceştia şi scorul total (0,96). Semnificaţia scorului obţinut la această scală, în
conformitate cu sugestiile lui Beck este: 0-4 absenţa sau depresie minimă, 5-7 depresie
uşoară, 8-15 moderată, 16 şi peste depresie severă.
Fidelitatea: în lucrarea din 1967, Beck, a stabilit un coeficient de 0,86 (cu corecţia
Spearman-Brown, 0,93) privind consistenţa internă a inventarului.
Prin metoda test/retest s-a stabilit un coeficient de 0,70 pentru un interval de câteva
săptămâni.
Validitatea: cea mai înaltă corelaţie (0,60 pana la 0,90) pentru diferite tipuri de
eşantioane (Beck, 1988), demonstrează validitatea convergentă ridicată a scalei. Acest fapt se
reflectă în manifestările biologice, electrofiziologice, psihosociale sau în expresiile
interculturale ale depresiei.
BDI este adesea folosit în construirea şi validarea unor noi instrumente de măsură,
care-şi demonstrează şi-şi susţin valoarea prin raportare la acest instrument clasic.
Validitatea discriminativă, a scalei a fost analizată în mai multe studii; s-a descoperit
astfel, o corelaţie înaltă pentru nivelul clinic al depresiei şi nivelul clinic al anxietăţii. S-a
făcut observaţia că răspunsurile la BDI sunt influenţate de expresiile dezirabilităţii sociale
(Brennan, Shaver, 1991).
Pentru autori, nota globală a acestui chestionar indică „profunzimea subiectivă a
depresiei”, care dă o estimare cantitativă a intensităţii simptomatologiei subiective a depresiei.
Date normative: (J. Delay, P. Pichot & Colab)
Media unui lot de 79 subiecţi depresivi = 27.01
Validare: Studiul francez a fost realizat pe 79 bolnavi deprimaţi (nu e dată nici o altă
precizare din partea autorilor). Cum scorurile depresiei de involuţie erau uşor superioare celor
pentru depresia psihogenă, diferenţele în grupul studiat nu sunt semnificative.
Raportarea valorilor date de A-T. Beck în funcţie de severitatea depresiei, analiza din
punct de vedere clinic psihiatric:
Interval: 0-63
Alături de forma scurtă (13 itemi) şi forma completă (21 itemi) există şi o formă de 25
itemi elaborată de Beck-Pichot, Bobon & Colab. (1982), Von Frenckell & Colab. (1981)
BDI
(21 de itemi)
1 0 – nu sunt trist
1 – sunt trist sau am o dispoziţie apăsătoare
2 a – tot timpul sunt trist şi nu pot ieşi din starea asta
2 b – mă simt atât de trist şi de nefericit încât nu mai pot să suport
3 0 – nu simt că aş fi eşuat
1 – am impresia că am mai multe nereuşite decât alţii
2 a – am impresia că am acumulat foarte puţine lucruri valabile / având o oarecare
semnificaţie
2 b – făcând un bilanţ al vieţii mele, îmi văd şirul eşecurilor
3 – ca om, consider că am eşuat total.
BDI
(varianta scurtă)
Chestionarul cuprinde mai multe serii de 4 propoziţii. Pentru fiecare serie, citiţi cele 4
propoziţii, apoi alegeţi acea propoziţie care descrie cel mai bine starea dvs. actuală. Încercuiţi
numărul care corespunde propoziţiei alese. Dacă într-o serie, mai multe propoziţii vă apar ca
fiind convenabile, încercuiţi numerele corespunzătoare propoziţiilor respective.
1 0 – nu sunt trist
1 – sunt trist sau am o dispoziţie apăsătoare
2 – tot timpul sunt trist şi nu pot ieşi din starea aceasta
3 – mă simt atât de trist şi de nefericit încât nu mai pot să suport
3 0 – nu simt că aş fi eşuat
1 – am impresia că am mai multe nereuşite decât alţii
2 – făcând un bilanţ al vieţii mele, îmi văd şirul eşecurilor
3 – ca om, consider că am eşuat total (în relaţia cu părinţii, partenerul, copiii).