De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Spectroscopul este un aparat destinat observării spectrelor luminoase. Permite

studierea luminii emise de stele și reflectate de planete. Când lumina trece printr-un
spectroscop, se obține o bandă în culorile curcubeului, străbătută de dungi strălucitoare
numită spectrul corpului. De asemenea astronomii folosesc spectrografe pentru a
fotografia direct spectrele aștrilor pe care îi țin sub observație.
Spectrometrul se folosește, de asemenea, în gemologie / mineralogie.

Spectroscop Bunsen & Kirchhoff

Cuprins
[ascunde]

 1Principiu
o 1.1Exemple
 2Spectroscopul în gemologie / mineralogie
o 2.1Spectroscopul cu prisme
o 2.2Spectroscopul cu rețea difractantă
o 2.3Exemple de spectre de absorbție diagnostice și cauza lor
 3Spectroscopul în astronomie
 4Vezi și
 5Legături externe

Principiu[modificare | modificare sursă]

Principiul spectroscopului

Principiul de funcționare este următorul: Se iluminează cu ajutorul sursei de studiat o

fantă îngustă; o prismă, lentilă colimatoare fac paralel fasciculul de lumină care cade pe
fața de intrare a prismei sau a rețelei de dispersie; după dispersia luminii o a doua
lentilă dă pe un ecran o serie de imagini juxtapuse, fiecare corespunzând unei lungimi
de undă. Această serie de imagini, benzi, constituie spectrul sursei luminoase.
Exemple[modificare | modificare sursă]
 Lumina albă este descompusă în benzi colorate cu culorile curcubeului; este un
spectru continuu.
 Un gaz adus la incondescență dă linii strălucitoare de lungimi de undă specifice;
este un spectru de emisiune, dispunerea liniilor este caracteristică acestui gaz.
 Același gaz, dar rece, interpus în fața sursei de lumină albă, absoarbe anumite
radiații emise de această sursă; în locul liniilor strălucitoare din spectrul precedent,
se observă dungi întunecate; este un spectru de absorbție.

Spectroscopul în gemologie / mineralogie[modificare | modificare

sursă]
Utilizarea spectroscopului poate fi aplicată în gemologie sau mineralogie. Într-adevăr,
prin culoarea lor, aceste materiale absorb unele lungimi de undă ale luminii albe. Alte
lungimi de undă sunt transmise și constituie astfel culoarea materialului.
Observarea acestor materiale cu ajutorul spectroscopului poate să ne arate spectrele
de absorbție ale culorilor specifice ale unor geme. Se spune atunci că acestea
sunt spectre diagnostice.
Unele materiale posedă aceeași culoare, însă elementul responsabil de culoare
(elementul cromator) nu este același. Invers, două materiale care posedă culori diferite,
dar al căror element cromator este același, pot să ne arate spectre foarte similare.
În gemologie, se folosesc două tipuri de spectroscoape:
1. Spectroscopul cu prisme
Un spectru obținut prin refracția sau prin dispersia luminii este generat de o serie de
prisme. Se observă un curcubeu.
Articol principal: Numărul lui Abbe.
Spectroscopul este constituit dintr-un tub. În extremitatea tubului se găsește focala prin
care privește observatorul, în cealaltă extremitate, o fantă.
2. Spectroscopul cu rețea difractantă (de difracție)
Un spectru prin difracție este generat de o plăcuță fină pe care au fost gravate fante
minuscule paralele. Când lumina incidentă lovește acestă plăcuță, ea este difractată. Se
observă un curcubeu.
Spectroscopul cu prisme[modificare | modificare sursă]

Spectroscop cu prisme

În interiorul tubului se află o lentilă cât și o serie de trei sau cinci prisme alăturate și
constituite din două tipuri diferite de sticlă care alternează în așa fel încât raza de
lumină care traversează structura să fie cât mai dreaptă posibil.
Prismele nu trebuie în niciun caz să absoarbă lumina și nu trebuie să fie birefringente.
Spectroscopul cu prisme face să apară un spectru non linear.

Spectru continuu non linear

Spectroscopul cu rețea difractantă[modificare | modificare sursă]

Acest spectroscop este, și el, constituit dintr-un tub. La o extremitate a sa se află focala
prin care privește observatorul, iar în cealaltă extremitate, o fantă.

Spectroscop cu rețea difractantă

În interiorul tubului: plăcuța înclinată, precum și o lentilă.

Spectrul generat este linear.
Spectru continuu linear

În principiu, și în utilizarea celor două tipuri de spectroscoape, este preferabil să apară

culoarea roșie la stânga, iar violetul la dreapta. În Statele Unite ale Americii, totuși, este
frecvent, chiar obișnuit, să observi aceste culori inversate: roșu la dreapta și violet la
stânga.
Este preferabil ca observarea spectrelor să se facă în încăperi întunecoase, cu ajutorul
unei lumini albe neabsorbante (lăsând să treacă un spectru continuu; vezi mai sus).
Gema sau materialul brut trebuie să fie translucid până la transparent. Opacitatea
nelăsând să treacă lumina, niciun spectru nu va fi vizibil.
Materialele pot fi testate în două moduri diferite: în lumină directă sau în lumină
reflectată.
Exemple de spectre de absorbție diagnostice și cauza
lor[modificare | modificare sursă]
Safir albastru: o linie neagră la 450 nanometri în albastru. Element cromator
responsabil de absorbție: fierul. Fierul fiind o impuritate, gema este numită
alocromatică.

Spectrul safirului

Peridot (verde): În general, o bandă fină la 493 de nanometri, o linie la 473 de

nanometri, o linie la 453 de nanometri, și bandă de la 435 la 400 de nanometri.
Elementul cromator responsabil de absorbție: tot fierul. Fierul făcând parte integrantă
din compoziția chimică a peridotului, gema este numită idiocromatică.

Spectrul peridotului

Se observă că fierul absoarbe spre 450 de nanometri în cele două cazuri.

Atenție, spectroscopul indică, fără îndoială, spectre diagnostice, însă nu ajută
întotdeauna să se distingă materialele sintetice de cele naturale. Mai mult, nu toate
gemele produc, în mod obligatoriu, spectru. Uneori este dificil să se distingă cel
de peridot de cel de zircon.
Deși zirconiul este constituit din cincizeci, chiar mai multe linii fine, mai mult sau mai
puțin intense, linia distinctă la 653 de nanometri ar trebui să fie un bun indicator al
spectrului de absorbție al uraniului în zircon.